Cuvinte cheie: trafic de persoane, curtea de apel targu mures, avocat trafic de persoane, avocat trafic de minori, avocat targu mures, cod penal, lege, definitie, art. 210 cod penal trafic, concluzii, trafic de minori, drept penal, avocat drept penal, avocat alba iulia

Art. 210: Traficul de persoane
(1) Recrutarea, transportarea, transferarea, adăpostirea sau primirea unei persoane în scopul exploatării acesteia,
săvârşită:
a) prin constrângere, răpire, inducere în eroare sau abuz de autoritate;
b) profitând de imposibilitatea de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa ori de starea de vădită vulnerabilitate a acelei
persoane;
c) prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase în schimbul consimţământului persoanei care
are autoritate asupra acelei persoane, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor
drepturi.
(2) Traficul de persoane săvârşit de un funcţionar public în exerciţiul atribuţiilor de serviciu se pedepseşte cu închisoare
de la 5 la 12 ani.
(3) Consimţământul persoanei victimă a traficului nu constituie cauză justificativă.

 

Curtea de Apel Targu Mures a hotărât prin decizia penală nr. 520/2018 din data de 15.11.2018 următoarele aspecte:

Fapta de trafic de persoane si trafic de minori

– faptele inculpaților RC și KS, care, în perioada 11 decembrie 2001 – 2006, împreună cu numitul ON și inculpatul GM, prin înșelăciune, au recrutat în România victimele GG și ON, ambele cu handicap fizic evident și care le pune în imposibilitate de a se deplasa normal, după care le-au transportat în străinătate (Polonia și Belgia), în scopul exploatării lor prin obligare la cerșetorie, în folosul lor, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane în formă continuată, prevăzută de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.

-s-a mai aratat ca forma continuată a infracțiunii este determinată atât de faptul că ea a fost săvârșită față de două victime, cât și de împrejurarea că recrutarea și transportarea acestora s-a petrecut în mai multe rânduri în intervalul de timp menționat.

– faptele inculpatului GM, care, în cursul anului 2002, împreună cu inculpații RC și CS, a racolat, prin înșelăciune, victima GL(persoană handicapată fizic locomotor și surdo-mut), după care, în schimbul unor sume de bani a transportat-o în alt județ, unde a predat-o inculpatului RC, acesta, la rândul său, transportând-o în Polonia și în Belgia, în scopul exploatării ei prin obligarea la practicarea cerșetoriei în folosul său și al inculpatei CS, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane – prevăzută și pedepsită de art. 12 alin. 1 și alin. 2 litera a) din Legea nr. 678/2001.

Examinând apelurile promovate , din prisma dispozițiilor art. 417 și urm.  C. pr. pen, instanța de control judiciar le găsește fondate , hotărârea urmând a fi desființată parțial și cauza rejudecată sub aspectul cuantumului pedepselor, a recunoașterii parțiale a hotărârilor străine, al stabilirii modalității de executare a pedepselor rezultante prin suspendarea sub supraveghere în baza legii vechi, al confiscării speciale de la fiecare dintre cei doi inculpați a ½ din cantitatea de 545,91 grame aur, depusă la D.G.F.P. M____ – Trezoreria municipiului Târgu M____, conform inventarului nr. 710/20.04.2007, precum și al înlăturării din sentința atacată a dispoziției de aplicare față de inculpatul G____ M___ a prevederilor art. 19 alin. 1 din Legea nr. 678/2001 privind confiscarea sumei de 1.000 dolari sau echivalentul în lei de la data confiscării, pentru următoarele considerente:

Sub aspectul stării de fapt, care a fost corect reținută – pornind de la conținutul materialului probator administrat pe parcursul desfășurării procesului penal, hotărârea instanței de fond nu comportă nici un fel de critică, fiind justă soluția la care s-a oprit prima instanță, respectiv la respingerea cererilor de schimbare a încadrării juridice a faptelor, condamnarea fiecărui inculpat, la recunoașterea hotărârilor străine, la contopirea pedepselor, la soluționarea acțiunilor civile, hotărârea  fiind însă criticabilă sub aspectele arătate la alineatul anterior.

Pentru a face o asemenea apreciere, instanța de control judiciar, consideră că din conținutul materialului probator administrat, rezultă mai presus de orice dubiu faptul că fiecare inculpat se face vinovat de comiterea faptelor penale.

Asupra încadrării juridice a faptelor, constatăm că atât în fața primei instanțe, cât și în fața instanței de apel s-au formulat cereri de schimbare a încadrării juridice a faptelor.

Ca urmare a intrării în vigoare a noilor coduri, Curtea constată că legea veche este legea penală mai favorabilă, ținând seama de dispozițiile privind circumstanțele atenuante, ale concursului de infracțiuni și ale modalității de executare prin suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, motiv pentru care vom respinge cererile de schimbare a încadrării juridice, chiar dacă limitele de pedeapsă prevăzute de legea nouă sunt mai reduse.

De asemenea, constatăm, pe de o parte, că prima instanță a avut în vedere numai actele săvârșite de inculpați după intrarea în vigoare a Legii nr. 678/2001.

Pe de altă parte, constatăm că hotărârea a fost atacată de cei doi inculpați și de parchet, însă apelul procurorului este declarant tot în favoarea inculpaților, astfel încât devin incidente disp. art. 418 alin. 1, 2 C. pr. pen privind neagravarea situației în propriul apel.

Pe cale de consecință, nu poate fi admisă cererea de schimbare a încadrării juridice prin reținerea în concurs a infracțiunii de înșelăciune (pentru actele mat erial anterioare intrării în vi goare a Legii nr. 678/2001) cu infracțiunea de trafic de perso ane (pentru actele materiale comise sub imperiul acestei legi), dar nici cererea de trimitere a cauzei spre rejudecare, deoarece admiterea acestor cereri ar echivala cu o îngreunare a situației în propria cale de atac.

De asemenea, nu vom primi motivul de apel al inculpaților potrivit căruia față de aceștia s-a dispus suspendarea suspendată a executării pedepsei, astfel încât nu li se poate agrava situația.

Este adevărat că prin hotărârea primei instanțe pronunțate în cel de-al doilea ciclu proce sual s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante aplicate inculpatului R_____ C______ și suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultate aplicate inculpatei C_____ S____, însă apelul formulat de procuror a fost unul în defavoarea inculpaților, fiind lipsite de relevanță, sub acest aspect, precizările făcute de procurorul de ședință cu ocazia dezbaterilor în fond a căii de atac cu privire la motivele apelului.

Nefondat este și motivul de apel prin care se solicit încetarea procesului penal, ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale, raportat la Decizia CCR nr. 297/2018.

Prin această decizie s-a constatat că soluția legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripției răspunderii penale prin î ndeplinirea „oricărui act de procedură în cauză”,din cuprinsul dispozițiilor art.155 alin. (1) din Codul penal, este neconstituțională.

Fiind o decizie de interpretare, din motivarea acesteia rezultă că s-a revenit practic la reglementarea întreruperii cursului prescripției din Codul penal anterior și nicidecum nu ar fi declarat neconstituțional întregul text prev. de art. 155 alin. 1 C. pen.

Asupra hotărârilor de condamnare a celor doi inculpați pronunțate de autoritățile belgiene, Curtea constată că în mod greșit a procedat prima instanță dispunând contopirea pedepselor aplicate de autoritățile belgiene cu pedepsele stabilite de autoritățile române și executarea acestora în regim de detenție.

Din relațiile comunicate de autoritățile belgiene, cu privire la inculpatul R_____ C______, rezultă că “…a fost condamnat la o pedeapsă de 5 ani cu suspendare de 3 ani pentru cee a ce e xced detenției suferite, în prez ent suspendarea nu a fost revocată.” (fila 1099 dos. primă insta n ță vol. V). Termenul de suspendare de 3 ani era împlinit înc ă înainte de 28..11.2016 când a fost pronunțată sentința penală atacată.

De asemenea, cu privire la inculpata C_____ S____, rezultă că “Executarea pedepsei a început la data de 28.04.2016. inculpate a fost eliberată provizoriu la data de 16.02.2017. sentința noastră a fost executată. Sentința se prescrie la 12.04.2019” (filele 114 vol. I, filele 200 și 201 vol. II și fila 5 vol. III).

Pentru aceste considerente, în baza art. 140 1 alin. 2, 2 1 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală rep, se impune doar recunoașterea parțială pe cale incidental a Hotărârii nr. 7258/31.10.2006 a Judecătoriei Bruxelles, modificată prin Hotărârea nr. 4386/25.05.2011 a Judecătoriei Bruxelles cu privire la inculpatul R_____ C______, precum și a Hotărârii nr. 9175/8 dec. 2010 definitivă prin Decizia nr. C/1061/2015 a Curții de Apel Bruxelles, cu privire la inculpata C_____ S____, pentru infracțiunea de exploatare în orice mod posibil, destrăbălare sau prostituție a persoanei vătămate C________ A__ – M____, în perioada 21 oct. 2004 – 11 nov. 2005, doar pentru încetarea procesului penal pentru fapta prev. de art. 13 alin. 1, 3 teza I, alin. 4 teza I și III din Legea nr. 678/2001 și deducerea perioadelor executate în Belgia.

Precizăm că art. 140 1 alin. 2, 2 1 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională a fost introdus/modificat după data de 25.10.2012 când a fost pronunțată decizia penală nr. 3468/2012 de Înalta Curte de Casație și Justiție prin care s-a dispus rejudecarea cauzei de către prima instanță, astfel încât Curtea nu mai este ținută de dispozițiile date în recurs în sensul recunoașterii integrale a hotărârilor judecătorești străine pe cale incidentală, a contopirii pedepselor aplicate de autoritățile belgiene și executarea în regim de detenție a pedepselor principale.