JUDECĂTORIA TÂRGU M___ Ș

CIVIL

Sentin ț a civilă nr. 3088/2020

Ș edin ț a publică din data de 09.09.2020

Instan ț a constituită din:

PRE Ș EDINTE: Ș EULEAN-SCHWARTZ C_______

GREFIER: ROXA NA M___ Ș AN

Pe rol judecarea cauzei c ivil e privind pe reclamant ___________________________ ș i pe pârât D____ A_____ , având ca obiect preten ț ii .

La apelul nominal făcut în ș edin ț ă publică se prezintă reprezentanta reclamantei, lipsă fiind pârâtul.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ș edin ț ă care învederează instan ț ei că procedura de citare este legal îndeplinită , cauza este la primul termen de judecată, reclamanta a răspuns solicitării instanței, pârâtul a formulat o cerere în probațiune.

Având în vedere Hotărârea nr. 79 din 26.01.2015 a Consiliului Superior al Magistraturii – secția pentru judecători s-a procedat la verificarea calității avocatului care îl reprezintă pe reclamant, de către grefierul de ședință pe portalul e-map, constatându-se că acesta este activ la acest moment.

Reprezentanta reclamantei arată că a luat legătura cu reprezentanta pârâtei care i-a spus că se află la o cauză la Reghin și că se poate lua cauza fără ea.

În baza art. 131 Cod procedură civilă instanța procedează la verificarea din oficiu a competenței și coroborat cu art. 107 Cod de procedură civilă constată că Judecătoria Târgu M____ este competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza.

În temeiul art. 238 Cod procedură civilă instanța estimează durata procesului la o lună.

Nemaifiind alte cereri și excepții prealabile, instanța declară deschisă etapa cercetării judecătorești și dă cuvântul părților în probațiune.

Având cuvântul pe probe reprezentanta solicită încuviințarea probei cu înscrisur ile de la dosarul cauzei.

Reprezentanta reclamantei arată că nu se opune probei cu înscrisurile depuse de către pârât, deși apreciază că o parte din acele înscrisuri nu au legătură cu prezenta cauză.

Reprezentanta reclamantei solicită încuviințarea probei cu interogatoriul pârâtului, pentru a se dovedi faptul că pârâtul a fost somat de mai multe ori să plătească debitul, iar acesta a achitat pe parcurs din acest debit.

Instanța pune în discuție proba cu expertiza solicitată de către pârât.

Reprezentanta reclamantei arată că nu se impune efectuarea unei expertize de specialitate, deoarece aceste sume, debitul, reies din cuprinsul contractului încheiat între părți. Reprezentanta reclamantei mai arată că și dobânzile stabilite sunt cuprinse în contract.

Reprezentanta reclamantei mai arată că în ceea ce privește debitul principal nu a sesizat să fi fost obiecțiuni din partea pârâtului.

Instanța constată că cele două plăți făcute de către pârât sunt evidențiate și de către reclamantă.

Reprezentanta reclamantei arată că într-adevăr cele două plăți sunt evidențiate de către reclamantă. Reprezentanta reclamantei mai arată că se poate observa și modul de calcul din înscrisul depus de către reclamantă.

Reprezentanta reclamantei învederează instanței că pârâtul nu a mai efectuat plăți din anul 2018.

Reprezentanta reclamantei mai arată că pârâtul mai avea și alte bunuri pentru care achita taxe.

În temeiul art. 255-258 Cod procedură civilă instanța încuviințează proba cu înscrisuri.

Instanța respinge proba cu interogatoriul pârâtului solicitată de către reclamantă, ca nefiind utilă, întrucât pârâtul și-a exprimat punctul de vedere în cuprinsul întâmpinării.

Instanța respinge proba cu expertiza contabilă solicitată de către intimat, deoarece în speță se contestă cuantumul penalităților care rezultă din înscrisurile de la dosarul cauzei, fiind un simplu calcul matematic.

Nemaifiind alte cereri de soluționat, potrivit art. 392 Cod procedură civilă, instanța declară deschise dezbaterile asupra fondului și acordă cuvântul părților în ordinea și în condițiile prevăzute la art. 216 Cod procedură civilă.

Reprezentanta reclamantului, având cuvântul pe fond, solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată , obligarea pârâtului la achitarea debitului principal și la plata penalităților de întârziere, în cuantumul stabilit de părți prin contractul încheiat.

Reprezentanta reclamantului arată că pârâtul avea posibilitatea rezilierii contractului dacă nu mai putea utiliza terenul.

Reprezentanta reclamantei apreciază că acesta nu putea fi un motiv de la exonerarea penalităților.

Reprezentanta reclamantei arată că nu solicită obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

În baza art. 394 Cod procedură civilă, instanța considerându-se lămurită asupra tuturor împrejurărilor de fapt și temeiurilor de drept ale cauzei, declară închise dezbaterile asupra fondului și reține cauza pentru deliberare și pronunțare.

INSTAN Ț A

Deliberând asupra cauzei civile de fa ț ă, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată ce constituie obiectul prezentului dosar, reclamanta ___________________________ ca în contradictoriu cu D____ A_____, în temeiul art. 194 Cod Procedură Civilă, să se dispună:

– admiterea ac ț iunii astfel cum aceasta a fost formulată

– obligarea pârâtului la plata sumei de 35.888 lei, reprezentând chirie neachitată, pentru perioada 14.04.xxxxxxxxxxxxx19

– obligarea pârâtului la plata penalită ț ilor de întârziere în cuantum de 0,1% pe zi, de la scaden ț ă până la achitarea în integralitate a debitului restant. Cuantumul accesoriilor până la data de 20.07.2020 este de 43.814 lei

– obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

În esen ț ă, invocă următoarele motive:

În data de 14.04.2014 s-a încheiat între institu ț ia lor ș i pârâtul D____ A_____, Contractul cadru de închiriere pentru suprafe ț e de teren având categoria de folosin ț ă pă ș une aflată în domeniul privat al comunei L_______ nr. 67/14.04.2014.

Potrivit prevederilor cap. II pct. 1 din contractul mai sus arătat, pârât ul a luat în chirie o suprafa ț ă de 21,70ha, situată în blocul fizic 352., tarlaua 6, a ș a cum rezultă din datele cadastrale P243,243/1, 234, 233.

Potrivit Cap. IV pct. 1 din contract, cuantumul chiriei a fost de 570 lei/ha/an, păr ț ile convenind ca plata să se efectueze în două tran ș e anual, respectiv 30% până la data de 31 mai ș i 70% până la data de 31 octombrie. Astfel, cuantumul anual al chiriei a fost de 12.369 lei.

Prin acela ș i contract păr ț ile au convenit la cap. IV pct. 4 că: ”întârzierea la plată a chiriei se penalizează cu 0,1% din cuantumul chiriei datorate pentru fiecare zi de întârziere, cuantum ce nu se va modifica pe parcursul derulării contractului.

Având în vedere că pârâtul nu a în ț eles să achite chiria datorată în temeiul contractului mai sus arătat, institu ț ia lor a notificat pârâtul la data de 16.11.2018, punându-i în vedere să achite debitul restant în cuantum de 103.005 lei (chirie ș i penalită ț i de întârziere).

Cu toate că a fost notificat, pârâtul nu a în ț eles să dea curs obliga ț iilor sale de plată a chiriei pentru pă ș unea închiriată, în integralitate astfel că s-a emis Hotărârea Consiliului local al Comunei L_______ nr. 14 din data de 27.03.2019, prin care s-a dispus rezilierea contractului de închiriere a pă ș unii proprietate privată a co munei L_______, nr. 67/14.04.2014.

Pârâtul nu ș i-a îndeplinit de bună voie ș i cu bună credin ț ă obliga ț iile contractuale de plată a sumelor convenite contractual cu titlu de chirie, astfel încât s-a impus prezentul demers judiciar.

Cu privire la competen ț a de solu ț ionare a prezentului litigiu, apreciază că aceasta apar ț ine Judecătoriei Tg. M___ ș , atât ratione locci cât ș i ratione materiae, în condi ț iile în care terenul în discu ț ie apar ț ine proprietă ț ii private a Comunei L_______.

Pe fond, solicită să se admită ac ț iunea astfel cum aceasta a fost formulată, pentru următoarele considerente:

În ceea ce prive ș te admisibilitatea cererii de angajare a răspunderii contractuale, fac următoarele precizări:

În primul rând, precizează faptul ca sunt îndeplinite condi ț iile generale de admisibilitate ale oricărei ac ț iuni în justi ț ie. respectiv reclamanta are atât capacitate procesuală, cât ș i calitate procesuală, respectiv un interes procesual în introducerea unei cereri de chemare în judecată.

În ceea ce prive ș te capacitatea procesuală, arată că subscrisa îndeplinesc ș i această condi ț ie, având aptitudinea de a deveni parte într-un proces.

Referitor la calitatea procesuală – titlul care conferă unei persoane puterea de a aduce în justi ț ie dreptul său – subscrisa îndeplinesc ș i această condi ț ie, fiind persoana care, în calitate de parte contractantă ș i-a îndeplinit obliga ț iile contractuale de punere la dispozi ț ie a pă ș unii care face obiectul contractului, fără ca debitorul obliga ț iei corelative de plată a chiriei să î ș i fi înd eplinit o atare obliga ț ie.

Nu în ultimul rând, prin introducerea acestei ac ț iuni în răspundere contractuală, subscrisa justifică ș i un interes procesual ș i chiar material, fiind astfel îndeplinită cerin ț a interesului juridic ș i legitim, născut ș i actual, d irect ș i personal, pozitiv ș i concret.

În al doilea rând, arată că sunt îndeplinite condi ț iile pentru angajarea răspunderii contractuale a debitoarei prevăzute de art. 1350 din Noul Cod civil Norma juridică men ț ionata prevede: „ (1) Orice persoană trebuie să î ș i execute obliga ț iile pe care le-a contractat (2) Atunci când, fără justificare, nu î ș i îndepline ș te această îndatorire, ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte păr ț i ș i este obligată să repare acest prejudiciu, în condi ț iile legii. ”

Î n ceea ce prive ș te prima condi ț ie de angajare a răspunderii contractuale privitoare la existen ț a unei fapte ilicite constând fie în neexecutarea în întregime, ori cu întârziere a obliga ț iilor contractuale, arată că această condi ț ie este îndeplinită, în spe ț ă, fapta ilicită constând în neexecutarea lato sensu a obliga ț iilor contractuale de plată a chiriei.

În ceea ce prive ș te neexecutarea de către pârât a obliga ț iilor contractuale asumate, precizează faptul că pârâtul nu ș i-a îndeplinit integral obliga ț iile contractuale.

A ș a cum a arătat mai sus, prin contractul de închiriere nr. 67/14.04.2014, pârâtul s-a obligat să achite o chirie anuală în cuantum de 12.369 lei.

Arată faptul că pârâtul nu a achitat niciodată chiria pentru pă ș unea închiriată, astfel că acesta datorează institu ț iei lor suma de 35.888 lei cu titlu de chirie restantă aferentă perioadei 14.04.xxxxxxxxxxxxx19.

Potrivit art. 1270 alin. 1 din Noul Cod civil, „contractul valabil încheiat are putere de lege între păr ț ile contractante. Acest text de lege consacră principiul for ț ei obligatorii a contractului, în temeiul căruia păr ț ile unui contract sunt ț inute să- ș i execute întocmai obliga ț iile asumate prin încheierea contractului. Obligativitatea contractului prezintă o deosebită importan ț ă, nu numai pentru raporturile dintre păr ț i, dar ș i pentru certitudinea ș i eficien ț a raporturilor juridice în general. Principiul pacta sunt servanda nu decurge numai din voin ț ele individuale ale păr ț ilor, ci constituie un adevărat imperativ social. De aceea, principiu l pacta sunt servanda nu poate fi fundamentat numai pe cerin ț ele morale ale respectării cuvântului dat ori pe cerin ț ele juridice ale respectării voin ț elor individuale exprimate, ci se înscrie în rândul cerin ț elor societă ț ii însă ș i, cerin ț e întărite cu puterea pe care dreptul le-o conferă.

Art. 1350 Cod civil statuează: „(î) Orice persoană trebuie să î ș i execute obliga ț iile pe care le-a contractat. (2) Atunci când, fără justificare, nu î ș i îndepline ș te această îndatorire, ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte păr ț i ș i este obligată să repare acest prejudiciu, în condi ț iile legii”.

Efectele acestui principiu sunt întărite ș i de aplicarea altor prevederi legale, ca de exemplu art. 1516 Cod Civil, care statuează: „(1) Creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă ș i la timp a obliga ț iei (2) Atunci când, fără justificare, debitorul nu î ș i execută obliga ț ia ș i se află în întârziere, creditorul poate, la alegerea sa ș i fără a pierde dreptul la daune-interese, dacă i se cuvin: 1. să ceară sau, după caz, să treacă la executarea silită a obliga ț iei”.

Obliga ț ia de plata a chiriei de către locatar este reglementata ș i de Codul civil (art. 1796 lit. b); „in cuantumul ș i la termenele stabilite prin contract”.

Cu privire la cea de a doua condi ț ie de angajare a răspunderii contractuale – ș i anume existenta unui prejudiciu – arată ca prin simplul fapt ca pârâtul nu ș i-a executat în integralitate obliga ț iile prevăzute în contract, subscrisa a suferit un prejudiciu semnificativ, în cuantum de 35.888 lei la care se adaugă penalită ț ile de întârziere.

În ceea ce prive ș te caracterul cert al crean ț ei pe care subscrisa o are fa ț ă de parat, precizează faptul ca aceasta condi ț ie este întru-totul îndeplinita, în condi ț iile în care cuantumul chiriei este expres stipulat de păr ț i în contract.

De asemenea, crean ț a subscrisei îndepline ș te ș i condi ț ia specială de lichiditate ș i pe cea de exigibilitate, astfel cum a arătat mai sus.

Cu privire la cea de a treia condi ț ie de angajare a răspunderii contractuale – existenta unui raport de cauzalitate direct între fapta ilicita ș i prejudiciu -arată faptul ca prejudiciul suferit de către subscrisa este consecin ț a logica ș i directa a neexecutării de către pârât a obliga ț iei contractuale de achitare în integralitate a chiriei pentru cei 5 ani în care a închiriat pă ș unea care face obiectul contractului de închiriere nr. 67/14.04.2014.

Având în vedere prevederile legale mai sus arătate, precum ș i obliga ț iile asumate de pârât prin contractul de închiriere, este evident că acesta din urmă este în culpă, astfel că solicită să fie obligat la plata chiriei aferentă perioadei 14.04.xxxxxxxxxxxxx19, în cuantum de 35.888 lei.

De asemenea, având în vedere întârzierea la plata chiriei, devin incidente prevederile cap. IV pct. 4 din contract, în sensul că pârâtul datorează penalită ț i de întârziere în cuantum de 0,1% pe zi de întârziere de la data scaden ț ei ș i până la achitarea debitului restant.

Potrivit art. 1530 Cod civil, „creditorul are dreptul la daune-interese pentru repararea prejudiciul ui pe care debitorul i l-a cauzat ș i care este consecin ț a directă ș i necesară a neexecutării fără justificare sau, după caz, culpabile a obliga ț iei”.

Pentru toate aceste motive solicită să se admită ac ț iunea astfel cum aceasta a fost formulată ș i să fie ob ligat pârâtul ș i la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

În drept, î ș i întemeiază prezenta pe dispozi ț iile art. 1270 Cod civil, cu trimitere la clauzele contractului de închiriere nr. 67/14.04.2014, precum ș i dispozi ț iile art. 1 350, art. 1516, art. 1522 ș i art. 1796 C. civ. precum ș i pe celelalte dispozi ț ii legale incidente în prezentul litigiu.

În proba ț iune, solicită încuviin ț area următoarelor mijloace de probă:

– proba cu înscrisuri – cele depuse la dosarul cauzei

– proba cu i nterogatoriul pârâtului

În temeiul prevederilor art. 223 Cod pr. civ. solicită judecarea cauzei ș i în lipsa reprezentantului lor de la dezbateri.

Pârâtul a depus întâmpinare prin care a invocat următoarele:

In opinia sa se impune admiterea ac ț iunii în parte, deoarece sumele pretinse de reclamantă nu sunt reale. Corespunde realită ț ii că între păr ț i a intervenit Contractul nr. 67/2014, încheiat pe o perioadă de 5 ani, Contract care a fost reziliat anterior expirării cu 18 zile.

În motivarea ac ț iunii se invocă faptul că păr ț ile au convenit la cap IV pct. 4 că: ”întârzierea la plată a chiriei se penalizează cu 0,1% din cuantumul chiriei datorate pentru fiecare zi de întârziere, cuantum ce nu se va modifica pe parcursul derulării contractului”.

La o simplă lecturare a Contractului, se poate observa că acesta de ș i în aparen ț ă este un contract consensual, în fond este un Contract de adeziune, care nu a fost negociat. Locatarul nu numai că nu a avut reprezentarea consecin ț elor asumate prin semnarea acestui contract, nefiind consiliat de o persoană calificată în domeniu, ci nici nu a putut să prevadă consecin ț ele dezastruoase, deghizate în penalită ț ile de întârziere de 0.1%/zi de întârziere. Mai mult de atât, contrar dispozi ț iilor art. IX lit. h din Contractul cadru, r eclamanta ș i-a manifestat reaua -credin ț ă în derularea acestui contract, prin faptul că a profitat de ignoran ț a pârâtului men ț inând contractul în derulare în loc să procedeze la încetarea contractului pentru neplata datoriilor în termen. Din înscrisurile d epuse la dosar, respectiv din chitan ț ele din care rezultă plă ț ile efectuate de pârât rezultă cu eviden ț ă că încă din cursul anului 2015 s-a putut constata incapacitatea locatarului de a- ș i achita obliga ț iile contractuale, dar cu toate acestea, s-a profitat de situa ț ie până la expirarea perioadei contractate, mai pu ț in ultimele 18 zile din perioadă.

Pârâtul a fost de bună credin ț ă în momentul în care a semnat Contractul însă nu a fi putut prevede faptul că produc ț ia pe care am scontat nu se va realiza ș i că va ajunge în incapacitate de plată. În atare situa ț ie afirma ț ia că a cauzat prejudiciu deliberat fără nici o justificare este una gratuită! Însă nu acela ș i lucru se poate afirma în dreptul locatorului.

Potrivit art. 1170 Cod civil “Păr ț ile trebuie să ac ț ioneze cu bună-credin ț ă atât la negocierea ș i încheierea contractului, cât ș i pe tot timpul executării sale. de nu pot înlătura sau limita această obliga ț ie. ”

Buna-credin ț ă reprezintă un principiu fundamental al dreptului civil iar art. 1170 noul C. civ. particularizează această solu ț ie în materia contractului, vizând perioada precontractuală în care se desfă ș oară negocierile ideea fiind dezvoltată în con ț inutul art. 1183 noul C. civ., mecanismul încheierii contractului, cât ș i executarea acestuia. Se poate afirma în legătură cu această reglementare că principiul general al bunei-credin ț e devine un important principiu guvernator al teoriei contractului. Buna- credin ț ă în executarea, cât ș i în formarea contractului, constă pentru fiecare dintre păr ț i în a nu î n ș ela încrederea pe care i-a suscitat-o cealaltă parte atunci când a contractat; această previzibilitate se află în inima contractului, în special atunci când legătura contractuală trebuie să dureze. Contrariul loialită ț ii este duplicitatea, adică comporta mentul dublu, care distruge previzibilitatea.

Consideră că în sus ț inerea afirma ț iilor făcute Contractul nr. 1234/10.04.2013 încheiat între păr ț i, este mai mult decât relevant. Fac această afirma ț ie, deoarece în cursul anului 2013, aceea ș i autoritate adiministrativă/reclamanta, a închiriat aceea ș i suprafa ț ă de pă ș une pârâtului pentru suma de 552/an. A ș a cum rezultă din înscrisurile anexate prezentei, pârâtul împuternicit de alte persoane din ___________ unat împreună suprafa ț a închiriată. Insă, în cursul anulu i 2014, s-a organizat licita ț ie, la care s-au prezentat persoane care au licitat doar cu scopul de a cre ș te valoarea de adjudecare. Deoarece au dorit ca să păstreze pă ș unea pentru animalele lor, ar acceptat pre ț ul cel mai mare ofertat, respective de 570 le i/ha/an.

În acel moment nu a remarcat clauza inclusă cu privire la penalită ț i, deoarece în contractual din 2013 nu a existat o asemenea clauză, iar ulterior, văzând atitudinea permisivă a reclamantei, care de ș i a în ț eles că nu poate achita pre ț ul, nu a procedat la rezilierea contractului. Nu a crezut nici o clipă că va ajunge în situa ț ia de fa ț ă, când este nevoit să achite o penalitate mai mare decât valoarea concesiunii restante.

În privin ț a sumelor pretinse, opinează că acestea nu sunt reale, de vreme ce ac ț iunea nu este înso ț ită de un înscris din care să rezulte fără echivoc modul de calcul ș i sumele rezultante, atât în privin ț a debitului principal cât ș i în privin ț a accesoriilor, aspect ce converge spre concluzia că sumele pretinse nu sunt certe.

În măsura în care se vor putea stabilii sumele exacte, consideră că instan ț a va fi în măsură să anuleze din contract clauza cuprinsă în cap. IV. pct. 4. sau să o reducă.

Contractul care face obiectul dosarului este denumit Contract de închiriere, însă în urma lecturării clauzelor rezultă că este de fapt un Contract de adeziune autentic. Acestea sunt contracte al căror con ț inut, ale căror clauze, sunt prestabilite, în întregime, de către una dintre păr ț i. Cealaltă parte nu are posibilitatea să le discute; ea este liberă să le accepte sau să nu le accepte; dacă acceptată, atunci aderă pur ș i simplu la contractul prestabilit. Frecven ț a acestor contracte este în cre ș tere. Ș i, de regulă, în caracterizarea lor, se pune accentul pe inegalitatea economică a păr ț ilor: una dintre păr ț i mai puternică economic este în măsură să „dicteze” celei mai slabe, încheierea contractului în anumite condi ț ii.

Contractele de adeziune, sub aspectul con ț inutului, constituie opera uneia din păr ț i. Este vorba de partea contractantă care, adesea, are dreptul de cvasi-monopol juridic sau un monopol de fapt, sau cel pu ț in o pozi ț ie de superioritate tehnică sau economică în privin ț a opera ț iunilor juridice ș i presta ț iilor care alcătuiesc obiectul contractelor respective. Astfel se explică de ce, uneori, este posibil ca cel mai puternic economic să- ș i impună punctul de vedere, stabilind propria sa lege, existând riscul de a-1 dezavantaja pe cel mai slab. De aceea, în scopul protejării mării majorită ț i, legiuitorul intervine adesea ș i stabile ș te anumite reguli ș i limite pe care partea ce predetermină con ț inutul contractelor de adeziune este obligată să le respecte. În doctrină s-a sugerat că trăsăturile specifice ale contractelor de adeziune sunt următoarele:

a) contractele de adeziune presupun inegalitatea economică a păr ț ilor contractante. Nu este în realitate vorba decât de o inegalitate într-un sector economic dat, în care, de regulă, datorită profesionalismului ridicat al serviciilor ș i produselor din acel sector, se ajunge la o situa ț ie de inegalitate între contractan ț i. Bineîn ț eles că această inegalitate poate fi ș i economică, dar nu este neapărat necesar. Important este mecanismul care generează contractul final;

b) oferta de a contracta este una imutabilă, adică standardizată ș i generală, care nu depinde de persoana destinatarului, este perpetuă, în sensul că se întinde la toate poten ț ialele contracte care ar putea fi încheiate într-o anumită perioadă de timp cu ofertantul lor ș i de regulă, detaliată, în sensul că ea cuprinde toate clauzele viitorului contract care urmează a lua na ș tere prin aderare, adică prin acceptarea fără rezerve sau modificări a ofertei standardizate;

c) elementul esen ț ial însă al contractelor de adeziune, constă în lipsa oricărei negocieri la încheierea sa. Una dintre păr ț i — emitentul ofertei standardizate, este creatorul unilateral al con ț inutului viitorului contract Cerin ț a impusă legal, este aceea ca clauzele sau condi ț iile esen ț iale ale acestui contract să fie stabilite în manieră unilaterală – adică redactate efectiv de una dintre păr ț i sau redactate după instruc ț iunile sale, fără ca cealaltă parte să fi avut posibilitatea să le influen ț eze.

Contractele de adeziune, datorită mecanismului de formare al acestora, reprezintă terenul propice pentru prezen ț a unor fenomene juridice cum ar fi clauzele abuzive. Deoarece detaliile ofertei standardizate, a ș adar ale viitorului contract-tip, sunt gândite unilateral de către una dintre păr ț i, este explicabilă redactarea clauzelor într-o manieră favorabilă acesteia ș i mai pu ț in favorabilă celeilalte păr ț i.

Dezechilibrul astfel creat, generează o situa ț ie defavorabilă uneia dintre păr ț i ș i deschide discu ț ia clauzelor contractuale inechitabile în raporturile dintre păr ț i.

Orice persoană fizică sau persoană juridică trebuie să î ș i exercite drepturile ș i să î ș i execute obliga ț iile civile cu bună-credin ț ă, în acord cu ordinea publică ș i bunele moravuri. Niciun drept nu poate fi exercitat în scopul de a vătăma sau păgubi pe altul ori într-un mod excesiv ș i nerezonabil, contrar bunei-credin ț e.

Buna credin ț ă – ț ine într-o anumită măsură de teoria formării contractului. Conform doctrinei, obliga ț ia de bună-credin ț ă poate fi utilizată de judecător pentru a sanc ț iona comportamentul abuziv al profesionistului ș i pentru a lipsi de efecte o clauză susceptibilă de exercitare abuzivă din partea acestuia.

Prin modul cum au fost cuprinse în Contractul dintre păr ț i clauzele a căror anulare a solicitat-o prin interven ț ia puterii judecătore ș ti, se poate constata cu u ș urin ț ă că au fost concepute pentru a crea, un dezechilibru semnificativ între drepturile ș i obliga ț iile păr ț ilor, în detrimentul pârâtului ș i contrar cerin ț elor bunei- credin ț e.

Din economia art. 1538 Cod Civil deduc regula potrivit căreia în caz de neexecutare, debitorul datorează penalitatea prevăzută în contract. De la această regulă, legiuitorul a dispus două excep ț ii:

1. reducerea ei când obliga ț ia principală a fost executată în parte, iar executarea a profitat creditorului;

2. reducerea ei când clauza penală este excesivă, instan ț a constatând că penalitatea este mult dispropor ț ionată fa ț ă de prejudiciul pe care păr ț ile l-ar fi putut anticipa la încheierea contractului.

Din chitan ț ele existente la dosar, rezultă îndeplinită prima condi ț ie prevăzută de art. 1538 Cod Civil.

Cu privire la a doua excep ț ie de la regula enun ț ată, art. 1.541 alin. (l) lit. b) Cod Civil prevede că instan ț a poate reduce penalitatea în mod excep ț ional, atunci când este mult dispropor ț ionată fa ț ă de prejudiciul ce putea fi prevăzut de păr ț i la încheierea contractului. În opinia lor ș i această condi ț ie este îndeplinită, aspect ce rezultă din compara ț ia celor două sume consemnate în cuprinsul ac ț iunii.

Având în vedere aspectele invocate prin întâmpinare, solicită instan ț ei, a aprecia ș i a dispune.

În proba ț iune solicită proba cu interogatoriu, proba cu înscrisuri

Solicită să se pună în vedere reclamantei depunerea la dosar a modului de calcul cu privire la sumele pretinse.

În situa ț ia în care după studierea acestui înscris vor exista incertitudini, solicită efectuarea unei expertize de specialitate în vederea stabilirii datoriei efective.

În drept, invocă dispozi ț iile art. 15; 1170;1175; 1183;1538 ; 1541 Cod civ, art. 453 Cod Procedură Civilă

În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele ș i lucrările dosarului, re ț ine următoarele:

Între păr ț ile prezentului litigiu s-a încheiat contractul cadru de închiriere pentru suprafa ț a de teren având categoria de folosin ț ă pă ș une aflată în domeniul privat al comunei L_______, jude ț ul M___ ș nr. 67/14.04.2014, în baza căruia reclamanta a închiriat pârâtei, conform art. II din contract terenul situat în Poeni ț a pă ș unea oilor, pentru pă ș unatul unui număr de 109 animale din specia ovine situată în blocul fizic 352 tarlaua 6 în suprafa ț ă de 21,7 ha.

Conform prevederilor art. IV pct. 3, plata chiriei se face în două tran ș e: 30% până la data de 31 Mai ș i 70% până la data de 31 Octombrie.

Ca efect al neîndeplinirii obliga ț iilor stipulate în sarcina pârâtului, Consiliul Local al comunei L_______ a hotărât la data de 27.03.2019 că începând cu data de 01.04.2019 rezilierea contractului de închiriere nr. 67/14.04.2014 (f. 17).

Totodată, reclamanta a emis notificarea de plată nr. 5096/12.11.2019, preluată de pârât sub semnătură.

Potrivit art. 1270 alin. 1 Cod civil contractul valabil încheiat are putere de lege între păr ț ile contractante. , iar conform art. 1516 Cod civil creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă ș i la timp a obliga ț iei.

Atunci când, fără justificare, debitorul nu î ș i execută obliga ț ia ș i se află în întârziere, creditorul poate, la alegerea sa ș i fără a pierde dreptul la daune-interese, dacă i se cuvin:

1. să ceară sau, după caz, să treacă la executarea silită a obliga ț iei;

2. să ob ț ină, dacă obliga ț ia este contractuală, rezolu ț iunea sau rezilierea contractului ori, după caz, reducerea propriei obliga ț ii corelative;

3. să folosească, atunci când este cazul, orice alt mijloc prevăzut de lege pentru realizarea dreptului său.

În prezenta cauză, instan ț a apreciază că, astfel cum impun prevederile art. 249 Cod de procedură civilă, reclamanta a făcut dovada că de ț ine împotriva pârâtei o crean ț ă certă, lichidă ș i exigibilă în cuantum de 35.888 lei , reprezentând contravaloarea chiriei aferente perioadei 14.04.xxxxxxxxxxxxx19.

Crean ț a este certă întrucât existen ț a ei rezultă din însu ș i actul de crean ț ă, reprezentat de contractul încheiat în păr ț i . Crean ț a este lichidă , având un obiect determinat, lichiditatea crean ț ei rezultând din înscrisurile anterior evocate.

Crean ț a este exigibilă , întrucât termenul de plată pentru fiecare tran ș ă s-a împlinit potrivit art. IV, pct. 3 din contract s-a împlinit fără să se facă, potrivit art. 249 Cod Procedură Civilă, dovada plă ț ii totale a sumei datorate, iar potrivit art. 662 Cod procedură civilă, crean ț a este exigibilă dacă obliga ț ia debitorului este ajunsă la scaden ț ă sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată.

Astfel, crean ț a care se bucură de caracter cert, lichid ș i exigibil, este în cuantum de 35.888 lei, reprezentând contravaloarea chiriei pentru intervalul 14.04.xxxxxxxxxxxxx19.

Totodată, instan ț a constată că sunt întrunite elementele răspunderii civile contractuale , respectiv, în primul rând, existen ț a contractului încheiat între păr ț i.

Totodată, este indubitabilă ș i îndeplinirea celorlalte condi ț ii, respectiv, existen ț a faptei ilicite reprezentată de neplata sumelor datorate în temeiul contractului, culpa în neplata sumelor respective (nefăcându-se dovada vreunei împrejurări care să înlăture răspunderea civilă contractuală a pârâtei, având în vedere că în cadrul acestui tip de răspunderi, dacă s-a dovedit existen ț a contractului ș i a crean ț ei, există prezum ț ia de culpă a debitorului) , prejudiciul reprezentat de sumele neprimite , precum ș i legătura de cauzalitate dintre neplata sumelor datorate ș i prejudiciul cauzat creditorului

În consecin ț ă, instan ț a re ț ine că reclamanta a făcut dovada existen ț ei drepturilor afirmate prin cererea de chemare în judecată, astfel că pârâta ar fi trebuit să dovedească plata sau orice altă cauză de stingere a obliga ț iei sale, dovadă pe care nu a produs-o. De altfel, prin prisma pozi ț iei procesuale adoptate de către pârâtă rezultă că nu se contestă debitul principal, ci doar penalită ț ile cu privire la care se invocă ș i caracterul abuziv.

Relativ la solicitarea de obligare a pârâtului la plata penalită ț ilor de întârziere instan ț a re ț ine că potrivit art. IV pct. 4 din contractul păr ț ilor întârzierea la plată a chiriei se penalizează cu 0,1% din cuantumul chiriei datorate pentru fiecare zi de întârziere, cuantum ce nu se va modifica pe parcursul derulării contractului.

Pârâtul prin întâmpinare solicită în principal anularea clauzelor ș i în subsidiar reducerea clauzei penale, apreciind că există un dezechilibru semnificativ între presta ț iile păr ț ilor iar cuantumul penalită ț ilor este excesiv.

În ceea ce prive ș te anularea clauzelor pe motiv că ar fi abuzive instan ț a re ț ine că potrivit art. 4 din actul normativ mai sus evocat (1) O clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însă ș i sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului ș i contrar cerin ț elor bunei-credin ț e, un dezechilibru semnificativ între drepturile ș i obliga ț iile păr ț ilor.

Pentru a defini no ț iunea de consumator, în condi ț iile în care dobândirea acestei calită ț i este condi ț ia sine qua non pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 193/2000, dispozi ț iile art. 2 din Lege stabilesc că: ( 1) Prin consumator se în ț elege orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asocia ț ii, care, în temeiul unui contract care ___________________ a prezentei legi, ac ț ionează în scopuri din afara activită ț ii sale comerciale, industriale sau de produc ț ie, artizanale ori liberale.

Potrivit jurisprunden ț ei C.J.U.E., normele uniforme privind clauzele abuzive ar trebui să se aplice tuturor contractelor încheiate între „consumatori” ș i „vânzători sau furnizori”, no ț iuni definite de Directiva 93/13.

Conform defini ț iei din directivă, „ consumator înseamnă orice persoană fizică ce, în cadrul contractelor reglementate de directiva men ț ionată, ac ț ionează în scopuri care se află în afara activită ț ii sale profesionale.” Sistemul de protec ț ie prevăzut de directivă se bazează pe faptul că „un consumator se găse ș te într-o situa ț ie de inferioritate fa ț ă de un vânzător sau furnizor în ceea ce prive ș te atât puterea de negociere, cât ș i nivelul de informare, situa ț ie care îl conduce să adere la condi ț iile redactate în prealabil de vânzător sau furnizor, fără a putea exercita o influen ț ă asupra con ț inutului acestora”. În consecin ț ă, o clauză abuzivă nu creează obliga ț ii pentru consumator.

În spe ț a dedusă judecă ț ii contractul de loca ț iune a fost încheiat în scopul exploatării terenului agricol, aflându-ne a ș adar în sfera activită ț ii profesionale a pârâtului, care de altfel recunoa ș te că produc ț ia pe care a scontat nu s-a realizat, motiv pentru care a ajuns în incapacitate de plată.

Re ț inând a ș adar că pârâtul nu are calitatea de consumator în raport de reclamant, obliga ț iile fiind asumate în considerarea derulării unei activită ț i profesionale, instan ț a va respinge ca nefondată solicitarea pârâtului de constatare a caracterului abuziv al clauzei privind plata penalită ț ilor de întârziere.

Pe de altă parte, instan ț a sesizează că pârâtul s-a prevalat ș i de dispozi ț iile art. 1541 Cod Civil, solicitând, în subsidiar, reducerea penalită ț ilor de întârziere, dat fiind caracterul lor excesiv.

Din modul în care este formulat art. 1541 Cod Civil rezultă că, în principiu, instan ț ele de judecată nu pot modifica clauza penală. Cu totul excep ț ional ș i numai în măsura în care sunt întrunite condi ț iile din ipoteza normei juridice, instan ț a de judecată ar putea modifica clauza contractuală care stabile ș te penalitatea. Altfel spus, instan ț a va putea reduce cuantumul penalită ț ii numai dacă va aprecia clauza penală ca fiind vădit excesivă comparativ cu prejudiciul ce putea fi prevăzut de par ț i la încheierea contractului.

Potrivit dispozi ț iilor art. 1541 Cod Civil ( 1) Instan ț a nu poate reduce penalitatea decât atunci când:

a) obliga ț ia principală a fost executată în parte ș i această executare a profitat creditorului;

b) penalitatea este vădit excesivă fa ț ă de prejudiciul ce putea fi prevăzut de păr ț i la încheierea contractului.

Relativ la invocarea caracterului vădit excesiv al penalită ț ilor de 0,1% pe zi de întârziere instan ț a nu poate primi această apărare, în condi ț iile în care o penalitate în cuantum de 36,5 % pe an, nu creează, în detrimentul pârâtului ș i contrar cerin ț elor bunei-credin ț e, un dezechilibru semnificativ între drepturile ș i obliga ț iile păr ț ilor, putându-se sus ț ine în mod rezonabil că penalită ț ile de întârziere în cuantumul arătat anterior reprezintă o compensare a prejudiciului suferit de creditor prin întârzierea executării, incluzând aici atât pierderea suferită, cât ș i beneficiul de care a fost lipsit.

În ceea ce prive ș te apărarea pârâtului în sensul că, dând dovadă de rea credin ț ă reclamantul a reziliat contractul cu câteva zile anterior expirării perioadei contractuale, de ș i nu mai fuseseră efectuate plă ț i de mult timp, instan ț a o va înlătura în condi ț iile în care, în egală măsură pârâtul a exploatat imobilul în acest interval temporal. În situa ț ia în care pârâtul s-ar fi aflat în imposibilitate obiectivă de a exploata bunul, ar fi putut notifica locatorului încetarea contractului conform art. IX pct. a din contractul păr ț ilor.

Finalmente, instan ț a subliniază împrejurarea conform căreia cuantumul penalită ț ilor este unul cert, rezultat în urma unui calcul matematic lipsit de dificultate, motiv pentru care instan ț a nu poate primi sus ț inerea pârâtului în sensul că modul de calcul depus de către reclamantă nu ar fi unul edificator.

Având în vedere dispozi ț iile contractuale mai sus citate precum ș i dispozi ț iile art. 1535 Cod Civil, instan ț a va obliga pârâta să achite reclamantei suma de 43.814 lei lei reprezentând penalită ț i de întârziere, calculate până la data de 20.07.2020.

Penalită ț ile vor datorate în continuare până la stingerea efectivă a debitului, valoarea totală neputând însă depă ș i cuantumul sumei asupra căreia sunt calculate.

Pe cale de consecin ț ă, prin prisma argumentelor ce preced instan ț a va admite integral cererea de chemare în judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂ Ș TE

Admite cererea formulată de reclamanta __________________________ în L_______, nr. 76, jud. M___ ș , prin p_____ Banyai I_____, cu sediul procesual ales la Cabinet de avocat M______ C______, cu sediul în Tg. M___ ș , ________________, nr. 6/1, jud. M___ ș , în contradictoriu cu pârâtul D____ A_____, CNP xxxxxxxxxxxxx, cu domiciliul în loc. Poeni ț a, c_____ L_______, ______________________, jud. M___ ș , având domiciliu procesual ales în Tg-M___ ș , ______________________, reprezentat prin av. I____ O_____ ș i în consecin ț ă

Obligă pârâtul să plătească reclamantei :

– suma de 35.888 lei, reprezentând chirie neachitată pentru perioada14.04.xxxxxxxxxxxxx19.

– suma de 43.814 lei, reprezentând penalită ț i de întârziere calculate până la data de 20.07.2020;

Cu drept de apel la Tribunalul M___ ș în termen de 30 zile de la comunicare, cererea de apel urmând a se depune la Judecătoria Târgu-M___ ș .

Pronun ț ată în condi ț iile art. 396 alin. 2 Cod procedură civilă, azi data de 09.09.2020.