Condamnare cu suspendare pentru părăsirea locului accidentului

Condamnare cu suspendare pentru părăsirea locului accidentului

JUDECĂTORIA ALBA IULIA

SENTINȚA PENALĂ NR. 211/2020

Ședința publică din data de 12 Noiembrie 2020

Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:

Având în vedere soluția ce urmează a se pronunța în cauză și incidența textelor legale referitoare la retragerea plângerii penale prealabile de către persoana vătămată, fiind necesară evitarea oricărei referiri la vinovăția inculpatului, cu excepția situației în care ar fi solicitat continuarea procesului penal potrivit art. 18 C.pr.pen. (ceea ce nu este cazul în speța de față), instanța nu va analiza materialul probator administrat în cauză în vederea stabilirii întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 196 alin. 2 și 3 C.pen., astfel cum s-a reținut în actul de sesizare emis de Parchetul de pe lângă Judecătoria , urmând a face referire la materialul probator administrat în cauză în analiza întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunii de părăsire a locului accidentului, în directă legătură cu fapta de vătămare corporală din culpă.

Astfel, inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, faptă prev. de art. 196 alin. 2 și 3 C.pen.

Instanța, având în vedere, în principal, manifestarea de voință a persoanei vătămate , respectiv de retragere a plângerii prealabile formulate împotriva inculpatului – manifestare de voință care produce efecte raportat la infracțiunea dedusă judecății, dispozițiile art. 196 alin. 6 Cod penal oferind posibilitatea persoanei vătămate de a solicita ca inculpatul să nu mai fie tras la răspundere penală, reține că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 158 alin. 1 și 2 Cod penal conform cărora –retragerea plângerii prealabile înlătură răspunderea penală a persoanei cu privire la care plângerea a fost retrasă.

Raportat la soluția ce urmează a se pronunța în cauză, instanța reține că potrivit art. 396 alin. 6 C.pr.pen. instanța pronunță încetarea procesului penal în cazurile prevăzute la art. 16 alin. 1 lit. e)-j) C.pr.pen. totodată, potrivit dispozițiilor art. 16 alin. 1 lit. g ”acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare, iar când a fost pusă în mișcare nu mai poate fi exercitată dacă a fost retrasă plângerea prealabilă […]”.

De asemenea, instanța reține și dispozițiile art. 17 alin. 2 C.pr.pen. potrivit cărora în cursul judecății, acțiunea penală se stinge prin rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești de […] încetare a procesului penal.

Față de considerentele de fapt și de drept de mai sus menționate, instanța, în baza art. 396 alin. (1) și (6) C.proc.pen., raportat la art. 16 alin. 1 lit. g teza I C.proc.pen. va înceta procesul penal cu privire la inculpatul , fiul lui , născut la data de 06.06.1984 în., ca urmare a retragerii plângerii penale prealabile de către persoana vătămată .

În ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de părăsire a locului accidentului, instanța reține aceeași situație de fapt ca cea reținută în rechizitoriu, respectiv:

La data de 13 septembrie 2017, în jurulorelor19,00, lucrătorii Poliției mun. au fost sesizați prin apelul de urgență 112, cu privire la faptul că, la Spitalul Județean s-a prezentat pentru primirea de îngrijiri medicale, o persoană de sex feminin care a declarat că a fost victima unui accident rutier.

Cu ocazia deplasării la unitatea spitalicească, victima a fost identificată în persoana numitei care a declarat că în aceeași zi, în jurul orelor 18,29, în timp ce se afla pe trotuarul din fața depozitului Dacia de pe , a fost acroșată de un autoturism care efectua manevra de mers înapoi, după care conducătorul auto a condus-o până la intrarea în blocul în care locuiește, plecând fără a-i lăsa date de identificare, ulterior fiind transportată de familie la spital pentru a i se acorda îngrijiri medicale.

Conducătorul auto a fost identificat în persoana inculpatului care a recunoscut faptul că, în data de 13 septembrie 2017, în jurul orelor 18,29, în timp ce efectua manevra de mers înapoi, conducând autoturismul marca Dacia Pick-up cu numărul de înmatriculare pe , a surprins-o și acroșat-o pe numita care se afla pe trotuarul din fața depozitului Dacia, accidentând-o.

Inculpatul a arătat că imediat după accident, a ajutat persoana vătămată să se ridice, fiind vorba despre o persoană în vârstă, care avea cârje, întrucât era căzută în genunchi, cu spatele înspre autoturism. A întrebat persoana vătămată cum se simte, iar aceasta a spus că nu are nimic, făcându-și griji că s-au spart ouăle pe care le avea în plasă. Cu această ocazie, inculpatul a observat însă că persoanei vătămate îi curgea abundent sânge din nas. Refuzând chemarea ambulanței, persoana vătămată a fost condusă de către inculpat până în fața blocului în care aceasta locuiește, lăsând-o cu o tânără care a strigat-o pe aceasta „buni”.

Fiind audiată în cursul cercetării judecătorești în mod nemijlocit de către instanța de judecată, martora a relatat faptul că a văzut când inculpatul o aducea de brațe pe persoana vătămată înspre blocul în care aceasta locuiește și a observat că îi curgea sânge din nas. Cu această ocazie inculpatul i-a spus martorei că a întrebat-o pe persoana vătămată dacă dorește să solicite un echipaj al ambulanței, însă aceasta a refuzat, motiv pentru care a condus-o spre domiciliu. Martora a întrebat ce s-a întâmplat, dacă a fost lovită cu mașina pe trecerea de peitoni, însă a precizat că nu își mai amintește dacă i s-a răspuns și ce anume, având în vedere că era preocupată de starea de sănătate a persoanei vătămate și de contactarea imediată a nepotului acesteia în vederea conducerii la spital, în pofida refuzului persoanei vătămate.

Instanța reține că din procesul verbal de cercetare la fața locului, însoțit de planșa foto, rezultă că persoana vătămată a suferit leziuni traumatice, pe întreg traseul de la locul accidentului și până la blocul persoanei vătămate, fiind identificate urme de substanță brun roșcată, posibil sânge, pe asfalt.

Ca atare, instanța reține că persoana vătămată avea hemoragie, nefiind vorba de câțiva stropi de sânge care să fie opriți cu ajutorul unui șervețel.

De altfel, potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. 2714/II/B/30 din data de 15.09.2017 al SJML , victima a prezentat leziuni traumatice produse în condițiile unui accident rutier, leziuni pentru a căror vindecare a necesitat un număr de 20-25 de zile îngrijiri medicale și aceste leziuni au pus în primejdie viața victimei prin complicațiile hemoragice acute apărute care au necesitat transfuzie sanguină.

Starea de fapt astfel descrisă, a fost stabilită pe baza următoarelor mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale: proces-verbal de cercetare la fața locului; raport de expertiză medico-legală; declarații inculpat ; declarații persoană vătămată; declarații martori; fișă cazier judiciar.

În drept, fapta inculpatului care în data de 13 septembrie 2017, în jurul orelor 18,29, în timp ce efectua la volanul autoturismului marca Dacia Pick-up cu numărul de înmatriculare , manevra de mers înapoi pe , în fața depozitului Dacia, a acroșat pe numita , provocându-i acesteia vătămări ce au necesitat pentru vindecare un număr de 20-25 de zile îngrijiri medicale și care au pus în primejdie viața victimei, după care a părăsit locul faptei fără a anunța organele de poliție, realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de părăsire a locului accidentului, faptă prevăzute și pedepsite de art. 338 alin.1 C.p.,

În raport de ansablul probator administrat în cauză, instanța nu poate reține drept validă apărarea inculpatului referitoare la comiterea faptei din culpă, ca urmare a refuzului persoanei vătămate de a fi chemată ambulanța, precizând că este bine.

În acest sens, instanța are în vedere că potrivit dispozițiilor art. 77 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, ”Conducătorul unui vehicul implicat într-un accident de circulație în urma căruia a rezultat moartea sau vătămarea integrității corporale ori a sănătății unei persoane este obligat să ia măsuri de anunțare imediată a poliției, să nu modifice sau să șteargă urmele accidentului și să nu părăsească locul faptei”.

Ca atare, obligația care incumbă conducătorului auto de a anunța organele de poliție este independentă de anunțarea organelor de salvare.

Instanța constată, din ansamblul probator administrat în cauză, că inculpatul a oprit imediat după impact autoturismul, a discutat cu victima, a constatat ca aceasta era căzută pe trotuar, în genunghi, avea o cârje, era vorba despre o persoana în vârstă și a constatat el însuși semnele vizibile ale vreunei lovituri, curgându-i sânge din nas. Este adevărat că inculpatul a părăsit locul accidentului numai ulterior purtării unei conversații cu persoana vătămată și cu martora , așa cum rezultă din declarațiile coroborate ale acestora, însă atât inculpatul cât și martora au fost îngrijorați de starea de sînătate a persoanei vătămate, căreia îi curgea sânge din nas, urmele de sânge fiind descoperite de organele de urmărire penală pe tot traseul parcurs de către inculpat cu persoana vătămată, în drum spre locuința acesteia din urma. Ceea ce l-a determinat pe inculpat să nu anunțe ambulanța a fost opoziția persoanei vătămate în acest sens, iar nu împrejurarea că persoana vătămată nu ar fi avut semne vizibile de leziuni.

Instanța apreciază că dinamica faptelor i-a permis inculpatului să conchidă că numita se înfățișa ca o persoană rănită în urma incidentului rutier.

Totodată, din declarația martorei , care este persona care a și văzut-o pe victimă imediat după impact, rezultă că persoana vătămată a fost condusă de braț și îi curgea sînge din nas, martora fiind atât de preocupată de starea de sănătate în care se afla ”bunica”, încât nici nu mai știe ce discuții au avut loc cu inculpatul, amindindu-și doar că a întrebat-o pe persoana vătămată ce s-a întâmplat, respectiv dacă a fost călcată pe trecerea de pietoni.

Ca atare, atât inculpatul, cât și martora au concuzionat că persoana vătămată are nevoie de îngrijiri medicale, motiv pentru care martora l-a și sunat pe nepotul persoanei vătămate pentru a se prezenta la domiciliul acesteia și pentru a o conduce la spital pentru investigații.

În mod incontestabil, impactul a avut ca efect alertarea victimei, însă în raport de vârsta acesteia, a refuzat să fie chemată ambulanța și a dorit doar să fie condusă la domiciliu, cu toate că avea urme grave evidente, respectiv o hemoragie.

Instanța reține că existența unor leziuni vizibile ale victimei, independent de atitudinea acesteia, au fost de natură de a-i crea inculpatului credința că persoana vătămată a fost rănită în incidentul rutier.

Față de situația de fapt reținută mai sus instanța nu poate reține că inculpatul a acționat în condițiile unei erori de fapt vincibile cu privire la tipicitatea faptei, neavând în concret reprezentarea că a fost implicat într-un accident cu victimă (persoană rănită), care să schimbe forma de vinovăție.

Astfel, instanța reține că în cauză sunt întrunite elementele de tipicitate obiective și celelalte componente ale conținutului generic al infracțiunii ale infracțiunii prevăzute de art. 338 Cod penal, inclusiv cerințele de tipicitate subiectivă, deoarece inculpatul a fost implicat într-un accident cu victimă și a părăsit locul accidentului fără să anunțe accidentul la cea mai apropiată unitate de poliție după ce victima a părăsit locul faptei.

Potrivit art. 75 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 accidentul de circulație este evenimentul care întrunește cumulativ următoarele condiții: a)s-a produs pe un drum deschis circulației publice ori și-a avut originea într-un asemenea loc; b)a avut ca urmare decesul, rănirea uneia sau a mai multor persoane ori avarierea a cel puțin unui vehicul sau alte pagube materiale; c)în eveniment a fost implicat cel puțin un vehicul în mișcare.

În ceea ce privește definiția legală a accidentului de circulație instanța remarcă, pe de o parte, încetarea efectelor deciziei nr.66/2007 (publicate în Monitorul Oficial al României nr.537 din 16 iulie 2008) pronunțate în recurs în interesul legii prin care instanța supremă a explicitat conținutul noțiunii de accident prin raportare la urmările traumatice produse de evenimentul rutier [sintagma vătămarea integrității corporale ori sănătății uneia sau mai multor persoane, conținută în dispozițiile art.89 alin.(1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.195/2002 (forma în vigoare la momentul pronunțării deciziei) se interpretează în sensul că se referă doar la vătămările ce necesită pentru vindecare îngrijiri medicale mai mari de 10 zile, precum și celelalte urmări prevăzute în art.182 alin.(2) Cod penal din 1969] iar, pe de altă parte, extinderea de către legiuitor a noțiunii prin reținerea ca urmare a accidentului a rănirii unei persoane.

În condițiile în care noțiunea de rănire nu este prevăzută ca urmare imediată a vreuneia dintre infracțiunile contra integrității corporale ori a sănătății persoanei din Codul penal, instanța consideră că este necesară delimitarea sferei noțiunii de persoană rănită pentru evitarea unor interpretări imprevizibile, contrare exigențelor art. 7 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

Astfel, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului legea trebuie să fie previzibilă (CtEDO, S.W. c. Regatului Unit, hotărârea din 22 noiembrie 1995, parag. 34-36), adică să fie redactată cu suficientă precizie, în așa fel încât să permită oricărei persoane – care la nevoie poate apela la consultanță de specialitate să își corecteze conduita. Această exigență de „previzibilitate” a dispoziției de drept este destinată să protejeze principiul securității juridice și este respectată „în cazul în care persoana poate să prevadă în mod rezonabil, având în vedere circumstanțele cauzei, consecințele ce ar putea rezulta dintr-un act determinat” sau „dacă legea indică în mod suficient de clar în ce împrejurări și condiții autoritățile publice pot lua o anumită măsură” (CtEDO, Vetter c. Franței, hotărârea din 31 mai 2005, parag. 26; CtEDO, Sunday Times c. Regatului Unit, hotărârea din 26 aprilie 1979, parag. 49; CtEDO, Goodwin c. Regatului Unit, hotărârea din 11 iulie 2002, parag. 31).

În același sens, Curtea Constituțională a arătat în decizia nr. 363/2015 (publicată în Monitorul Oficial al României nr. 495 din 06 iulie 2015) că pentru a considera că „legea satisface cerința de previzibilitate, ea trebuie să precizeze cu suficientă claritate întinderea și modalitățile de exercitare a puterii de apreciere a autorităților în domeniul respectiv, ținând cont de scopul legitim urmărit, pentru a oferi persoanei o protecție adecvată împotriva arbitrariului. De aceea, o lege îndeplinește condițiile calitative impuse atât de Constituție, cât și de Convenție, numai dacă norma este enunțată cu suficientă precizie pentru a permite cetățeanului să își adapteze conduita în funcție de aceasta, astfel încât, apelând la nevoie la consiliere de specialitate în materie, el să fie capabil să prevadă, într-o măsură rezonabilă, față de circumstanțele speței, consecințele care ar putea rezulta dintr-o anumită faptă și să își corecteze conduita”.

În aceste condiții, instanța reține că respectarea principiului securității juridice impune interpretarea noțiunii de persoană rănită prin rapoarte la urmările traumatice care au minim de intensitate, adică cele pentru a căror vindecare este necesară cel puțin o singură zi de îngrijire medicală. Impunerea unui standard minimal de intensitate a suferinței fizice face ca sfera noțiunii de persoană rănită să nu fie imprevizibilă, în sensul de a acoperi orice formă de suferință fizică, indiferent de nivelul de intensitate. O astfel de interpretare ar atrage după sine și o imprevizibilitate a normei de incriminare stipulate de art. 338 Cod penal în care noțiunea de accident rutier joacă un rol central în tipicitatea faptei.

În plus, față de severitatea regimului sancționator stipulat de norma de incriminare (instanța putând opta numai între dispunerea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei și executarea acesteia în regim de detenție) și de principiul minimei intervenții a legii penale instanța consideră că stabilirea unui standard minim și previzibil al suferinței fizice se impune cu necesitate.

Față de situația de fapt reținută mai sus, instanța constată că, în cauză, a avut a avut loc un accident astfel cum este definit de art. 75 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, întrucât acroșarea persoanei vătămate a avut loc din culpă, pe trotuarul situat pe și a produs leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare un număr de 20-25 de zile îngrijiri medicale, aceste leziuni au pus în primejdie viața victimei prin complicațiile hemoragice acute apărute care au necesitat transfuzie sanguină și s-au putut produce ”prin lovire de corp/plan dur”, în condițiile unui accident rutier.

În raport de aceste considerente, instanța reține că inculpatul a avut cunoștință de starea de care depinde caracterul penal al faptei, având convingerea certă că persoana vătămată poate fi calificată ca o persoană rănită în urma accidentului și care are nevoie de îngrijiri medicale, deși aceasta a refuzat.

Ca atare, inculpatul nu a acționat în condițiile erorii vicibile de fapt asupra tipicității are ca efect excluderea posibilității comiterii faptei cu intenție și reținerea comiterii faptei din culpă fără prevedere.

În ceea ce privește elementul material al laturii obiective, prin părăsirea locului accidentului de circulație se înțelege îndepărtarea sau plecarea persoanei implicate din zona în care s-a produs accidentul rutier în cauză. Norma de incriminare prevede drept cerință esențială ca părăsirea locului accidentului de circulație să se efectueze fără încuviințarea poliției sau a procurorului care efectuează cercetarea locului faptei.

Instanța reține că accidentul produs în cauză a avut ca victimă pe numita a cărei integritate corporală a fost vătămată. În aceste condiții potrivit art. 77 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 conducătorul unui vehicul implicat într-un accident de circulație în urma căruia a rezultat vătămarea integrității corporale ori a sănătății unei persoane avea următoarele obligații legale: să ia măsuri de anunțare imediată a poliției, să nu modifice sau să șteargă urmele accidentului și să nu părăsească locul faptei.

Așadar, instanța constată că inculpatul a părăsit locul accidentării numitei , fără încuviințarea poliției sau a procurorului, reținând că după conducerea persoanei vătămate la domiciliu s-a întors la autoturism și a plecat.

Ca aatre, în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 396 alin. 2 Cod procedură penală, în sensul că fapta săvârșită de inculpat există, constituie infracțiune și a fost săvârșită cu forma de vinovăție prevăzută de lege.

La stabilirea pedepsei și în procesul de individualizare a acesteia instanța are în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art.74 alin.1 C.p., respectiv: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite (reținând caracterul spontan și neorganizat al faptei, inculpatul s-a deplasat cu autoturismul Dacia Pick Up , pe Bdl. Republicii din mun. A___ I____, efectuând manevra de mers înapoi, ocazie cu care a acroșat și accidentat persoana vătămată , aceasta suferind leziuni traumatice pentru a căror vindecare a fost necesar un număr de 20-25 de zile îngrijiri medicale și aceste leziuni au pus în primejdie viața victimei prin complicațiile hemoragice acute apărute care au necesitat transfuzie sanguină, inculpatul părăsind locul accidentului), starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită (inculpatul periclitând siguranța circulației pe drumurile publice, având în vedere că a produs un accident rutier soldat cu vătămarea unui persoane în vârstă, iar după conducerea persoanei vătămate spre domiciliu, inculpatul a părăsit locul accidentului, fără încuviințarea poliției), natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii (inculpatul a fost implicat într-un accident rutier, soldat cu victime), motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit (inculpatul neurmărind în mod direct să scape de răspunderea penală sau contravențională și civilă, acționând cu intenție indirectă, în detrimentul normelor legale), natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului (inculpatul nefiind cunoscut cu antecedente penale), conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal (atitudinea de recunoaștere și regret manifestată pe întreaga desfășurarea a procesului penal) precum și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială (inculpatul în vârstă de 33 de ani la data comiterii faptei, cetățean roman, stagiul militar satisfăcut, studii – medii, ocupație – fără, loc de muncă – fără).

În ceea ce privește gradul de pericol social al faptei săvârșite, instanța reține că aceasta este unul mediu, inculpatul părăsind locul accidentului deși a constatat că persoana vătămată suferise leziuni traumatice în urma accidentului, efectuând totuși demersuri în vederea conducerii persoanei vătămate spre domiciliu, la cererea acesteia, și fiind preocupat de starea de sănătate a victimei.

Instanța va avea însă în vedere și faptul că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale.

La individualizarea pedepsei, instanța nu va avea în vedere și aplicabilitatea art. 396 alin. 10 C.proc.pen., potrivit căruia, în cazul recunoașterii învinuirii, limitele de pedeapsă, în cazul închisorii, se reduc cu o treime, iar în cazul amenzii acestea vor fi reduse cu o pătrime.

Instanța va avea în vedere și faptul că pedeapsa este o măsură de constrângere și totodată o modalitate de reeducare a condamnatului, scopul pedepsei fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni nu se rezumă numai la împiedicarea condamnatului de a comite alte încălcări ale legii penale, ci are ca scop și atenționarea celorlalți destinatari ai legii penale de a nu comite astfel de încălcări, fiind astfel satisfăcute atât scopul imediat cât și scopul mediat al pedepsei. Nu se poate vorbi de scopul preventiv al pedepsei înțelegând prin aceasta numai dezideratul împiedicării condamnatului de a săvârși noi infracțiuni, ignorându-se valențele educative și intimidante ale pedepsei pronunțate fată de ceilalți membri ai societății.

Astfel, în ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, instanța are în vedere că aceasta se dispune raportat la scopul executării pedepsei, așa cum este acesta stabilit prin dispozițiile art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, respectiv prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni și formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept, față de regulile de conviețuire socială și față de muncă, în vederea reintegrării în societate a deținuților sau persoanelor internate.

Instanța are în vedere că noua reglementare a creat o plajă variată a modalităților de individualizare judiciară a executării pedepselor, reglementând astfel renunțarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei și suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

În raport de aceste criterii, instanța apreciază că aplicarea unei pedepse cu închisoarea cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei va fi un avertisment suficient de puternic pentru îndreptarea comportamentului social al inculpatului, care poate fi reintegrat social și reeducat și fără izolare în regim de detenție, această modalitate de executare fiind justificată în raport de datele concrete ale cauzei.

Față de cele reținute mai sus, instanța, constatând vinovăția inculpatului, în baza art. 396 alin. 1 și 2 Cod procedură penală raportat la art. 338 alin. 1 C.pen., va condamna inculpatul la pedeapsa închisorii de 2 ani și 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de părăsire a locului accidentului.

În baza art. 91 C.pen., va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului pe un termen de supraveghere de 2 ani și 6 luni, stabilit conform art. 92 alin.1 C.pen.

În baza art. 93 alin.1 C.pen., pe durata termenului de supraveghere, va obliga inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a). să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune ;

b). să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c). să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d). să comunice schimbarea locului de muncă;

e). să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin.2 lit. b C.pen., pe durata termenului de supraveghere, va impune inculpatului următoarea obligație:

– să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de Serviciul de Probațiune sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate

În baza art. 93 alin.3 C.pen., pe parcursul termenului de supraveghere, va obliga inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 60 de zile, în cadrul Primăriei mun. sau a S.C. Drumuri și Poduri locale .L.

În baza art. 404 alin. (2) C. proc. pen. va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 C.pen. cu privire la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere și executarea acesteia în regim de detenție în caz de nerespectare cu rea-credință a măsurilor de supraveghere, a obligațiilor impuse și de săvârșire de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.

În baza art. 22 alin. 1 și 2 C.proc.pen., va lua act de renunțarea la pretențiile civile formulate de partea civilă .

În baza art. 25 alin. 5 C.proc.pen., va lăsa nesoluționată acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Județean de Urgență A___ I____, ca urmare a retragerii plângerii penale prealabile de către persoana vătămată .

În baza art. 25 alin. 5 C.proc.pen., va lăsa nesoluționată acțiunea civilă formulată de partea civilă Județean de Urgență Târgu – , ca urmare a retragerii plângerii penale prealabile de către persoana vătămată .

În temeiul art. 398 C.proc.pen și art. 274 alin. 1 și art. 275 alin. 1 pct. 2 lit. b C.proc.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în cuantum de 300 lei, din care 200 de lei cheltuieli din cursul urmăririi penale și 100 de lei din cursul camerei preliminare și judecății, vor fi suportate de către persoana vătămată ca urmare a retragerii plângerii penale prealabile cu privire la săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., va obliga pe inculpat la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care 200 de lei cheltuieli din cursul urmăririi penale și 300 de lei din cursul camerei preliminare și judecății, aferente soluției de condamnare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂȘTE

În baza art. 396 alin. (1) și (6) C.proc.pen., raportat la art. 16 alin. 1 lit. g teza I C.proc.pen. încetează procesul penal cu privire la inculpatul , ca urmare a retragerii plângerii penale prealabile de către persoana vătămată .

În baza art. 396 alin. 1 și 2 Cod procedură penală raportat la art. 338 alin. 1 C.pen., condamnă inculpatul la pedeapsa închisorii de 2 ani și 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de părăsire a locului accidentului.

În baza art. 91 C.pen., dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului pe un termen de supraveghere de 2 ani și 6 luni, stabilit conform art. 92 alin.1 C.pen.

În baza art. 93 alin.1 C.pen., pe durata termenului de supraveghere, obligă inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a). să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune ;

b). să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c). să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d). să comunice schimbarea locului de muncă;

e). să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin.2 lit. b C.pen., pe durata termenului de supraveghere, impune inculpatului următoarea obligație:

– să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de Serviciul de Probațiune sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate

În baza art. 93 alin.3 C.pen., pe parcursul termenului de supraveghere, obligă inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 60 de zile, în cadrul Primăriei mun. sau a S.C. Drumuri și Poduri locale

În baza art. 404 alin. (2) C. proc. pen. atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 C.pen. cu privire la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere și executarea acesteia în regim de detenție în caz de nerespectare cu rea-credință a măsurilor de supraveghere, a obligațiilor impuse și de săvârșire de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.

În baza art. 22 alin. 1 și 2 C.proc.pen., ia act de renunțarea la pretențiile civile formulate de partea civilă .

În baza art. 25 alin. 5 C.proc.pen., lasă nesoluționată acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Județean de Urgență , ca urmare a retragerii plângerii penale prealabile de către persoana vătămată .

În baza art. 25 alin. 5 C.proc.pen., lasă nesoluționată acțiunea civilă formulată de partea civilă Județean de Urgență Târgu – , ca urmare a retragerii plângerii penale prealabile de către persoana vătămată .

În temeiul art. 398 C.proc.pen și art. 274 alin. 1 și art. 275 alin. 1 pct. 2 lit. b C.proc.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în cuantum de 300 lei, din care 200 de lei cheltuieli din cursul urmăririi penale și 100 de lei din cursul camerei preliminare și judecății, vor fi suportate de către persoana vătămată ca urmare a retragerii plângerii penale prealabile cu privire la săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. obligă pe inculpat la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care 200 de lei cheltuieli din cursul urmăririi penale și 300 de lei din cursul camerei preliminare și judecății, aferente soluției de condamnare.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică, azi, 12.11.2020.

Leave a Reply