Contestarea recunoașterii de filiație. Acțiune în tăgada paternității. Cerere admisă în parte

JUDECĂTORIA AIUD

JUDEȚUL A___

SENTINȚA CIVILĂ Nr. 558/2020

Ședința publică de la 01 Iulie 2020

Completul compus din:

PREȘEDINTE A___ M_______ – judecător

Gref ier N_______ C_____

Pe rol se află judecarea cauzei Minori și familie privind pe reclamant G____ G_______ și pe pârât K________ E____ I_____, intervenient G____ B_____ A_____ PRIN R___________ L____ K________ E____-I_____ , având ca obi ect filiație – acțiune în contestarea recunoașterii de filiație .

Se constată că la data de 29.06.2020 apărătorul reclamantului a depus la dosarul cauzei concluzii scrise.

Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 24.06.2020, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, dată la care, având nevoie de timp pentru a delibera, instanța a dispus amânarea pronunțării la data 01.07.2020, când a hotărât următoarele:

INSTANȚA

Deliberân d asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 01.03.2019, sub dosar nr. XXXXXXXXXXXX, reclamantul G____ G_______ în contradictoriu cu pârât a K________ E____-Izabe l a solicitat ca prin hotărâre judecătorească să se constate că recunoașterea de paternitate făcută de acesta cu privire la minorul G____ B_____-A_____, născut la data de 28 septembrie 2009 conform certificatului de naștere ________ nr. xxxxxx eliberat de Serviciul Public Comunitar Local de Evidență a Persoanelor B_____, la data de 06.10.2009 prin declarația de recunoaștere de paternitate făcută la Serviciul de Stare Civilă din mun. B_____, nu corespunde adevărului , să se constate că acesta nu este tatăl minorului , să se dispună radierea numelui pârâtului de la rubrica „numele tatălui” din registrul de stare civilă și din certificatul de naștere al minorului G____ B_____-A_____ , să se constate că exercitarea autorității părintești asupra minorului să aibă loc de către pârâtă , cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, conform art. 453 C.proc.civ.

În motivare , reclamantul a arătat că a avut cu pârâta o relație de concubinaj în perioada anilor 2000-2009. Anterior nașterii minorului, s-au prezentat împreună la sediul Direcției pentru Protecția Copilului B_____, unde au fost consiliați, iar pârâta a declarat că este de acord să trăiască cu acesta și să formeze o familie. Acordul l-a avut și din partea părinților pârâtei având în vedere că pârâta la acel momentul nu era majoră.

A considerat că este posibil ca acesta să nu fie tatăl copilului pentru următoarele motive: în perioada de creștere a minorului la domiciliul pârâtei, a observat că minorul nu seamănă cu acesta. A menționat că acesta nu locuiește cu pârâta. Această apreciere o deține din pozele minorului.

Mai mult, a auzit că aceasta ar fi avut și alte relații, însă nu sunt certe. Aceste semnalmente precum că minorul nu seamănă cu acesta le are și de fiica sa și de la alte persoane.

A înveder at că pârâta l-a chemat în judecată pentru a fi obligat la plata pensiei de întreținere conform sentinței civile nr. 1147/2010 a Judecătoriei Aiud, pronunțată la data de 18.08.2010 în dosarul civil nr. XXXXXXXXXXXXX. Ulterior, pârâta a înregistrat la această instanță la data de 08.07.2010, o cerere prin care să se dispună recalcularea pensiei de întreținere stabilită în favoarea minorului. Astfel, prin sentința civilă nr. 1534/2010 din data de 04.10.2011, dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, s-a dispus admiterea acțiunii civile formulată de K________ E____-I_____. A achitat și achită la timp obligațiile din sentință. Mai mult, a trimis sume de bani peste cele din sentința civilă. Dar fiind incertitudinea pe care o are în sensul dacă acesta este adevăratul tată al minorului sau nu, l-a determinat să promoveze prezenta cerere de chemare în judecată, respectiv și a interesului minorului și al acestuia de a avea certitudinea de adevăratul tată, cât și a refuzului pârâtei de efectuare ADN.

În drept, reclamantul a invocat ar t. 420, art. 421, 438, 100 C .civ. , art. 148 – 151, art. 192, art. 194 și art. 195 C.proc.civ.

În probațiune, reclamantul a solicitat proba cu înscrisuri și poze , interogatoriul pârâtei, expertiza ADN și proba testimonială cu martora B___ D______.

Cererea de chemare în judecată a fost lega l timbrată cu suma de 60 de lei, astfel cum rezultă din chitanțele de la filele 16 și 27 din dosar.

Pârâta K________ E____ – I______ a depus întâmpinare, prin care a solicitat să se constate că aceasta nu are calitate procesuală pasivă, iar pe fondul cauzei să se dispună respingerea acțiunii ca neîntemeiată și să fie obligat reclamantul la plata cheltuielilor de judecată.

Cu privire la excepția invocat ă , având în vedere obiectul cauzei, a apreciat că aceasta nu are calitate procesuală pasivă în cauză .

Cu privire la fondul cauzei, a apreciat că acțiunea reclamantului prin care a înțeles să conteste paternitatea față de minorul G____ B_____-A_____ născut la data de 06.10.2009, este neîntemeiată întrucât reclamantul este tatăl biologic al minorului. A arătat că în perioada concepției copilului aceasta a avut o relație de concubinaj cu reclamantul, a conviețuit cu acesta la locuința lui din B_____, la acel moment aceasta fiind minoră. De asemenea, poate spune cu certitudine că în perioada de concubinaj și implicit în perioada de concepție a copilului nu a avut alte relații cu alți bărbați astfel încât motivele invocate de către reclamant că minorul nu-i seamănă, cât și acțiunea acestuia sunt neîntemeiate și solicită să fie respinse.

În drept, pârâta a invocat art. 205 C.proc.civ.

În probațiune, pârâta a solicitat proba cu înscrisuri, expertiza medico-legală (test ADN), proba testimonială cu martor ele S_______ Katalina și D______ C_____.

Reclamantul a depus răspuns la întâmpinare , prin care a solicitat să se dispună respingerea apărărilor pe fondul cauzei formulate de către pârâtă ca neîntemeiată.

În temeiul art. 204 C.proc.civ. , a înțeles să modifice cererea cu privire la calitatea procesuală pasivă a numitei K________ E____ I_____. Astfel calitatea de pârât fiind G____ B_____ A_____ prin reprezentantul său mama minorului K________ E____-I_____, în calitate de intervenient.

Referitor la respingerea cererii principale, a solicitat să se respingă apărările potrivit căreia contestarea paternității este neîntemeiată, motivând că tatăl biologic este însuși reclamantul. A arătat în cererea principală motivele care l-au determinat să promoveze prezenta acțiune, în sensul că minorul nu seamănă cu acesta, a arătat că mama minorului a avut relații extraconjugale însă nu sunt certe. Aspectele aduse la cunoștința sa fiind fiica sa și de alte persoane. Tocmai incertitudinea pe care o are în sensul arătat în cererea principală l-au determinat să promoveze acțiunea fiind în interesul minorului și a acestuia. Cum interesul minorului primează a ști cu certitudine tatăl adevărat, fiind valabil și pentru tată să nu existe nici cea mai mică suspiciune că este tatăl biologic al minorului, numai și numai în aflarea adevărului.

Referitor la probele solicitate de pârâtă, este de acord cu încuviințarea expertizei-medico l____ e . Cu privire la încuviințarea probei cu martori, a apreciat că se impune doar admiterea unui martor pentru fiecare parte având în vedere obiectul acțiunii , cât și expertiza de specialitate care va rezolva în tot cererea acestuia. În caz contrar, a solicitat audierea martorei S_____ M______ A____, fiica acestuia.

În drept, a invocat art. 201 alin. 2 C.proc.civ.

Sub aspectul probatoriului, instanța a admis proba cu înscrisuri, cu ancheta psihosocială, expertiza ADN, a dispus emiterea unor adrese către Primăria B_____, Primăria L____ Mureșului și Institutul de Medicină Legală Cluj-N_____, apreciind că acestea sunt utile, concludente și pertinente soluționării cauzei.

Prin încheierea de ședință din data de 18.09.2019, instanța a reținut că pârâta nu mai susține excepția lipsei calității procesuale pasive, iar prin încheierea din data de 23.09.2019, instanța a respins ca neîntemeiată excepția prescripției extinctive a dreptului material la acțiune (fil ele 61 – 64 dosar).

Analizând întregul material probatoriu administrat în cauză , instanța reține următoarele:

În fapt, minorul G____ B_____ – A_____ este născut la data de 28 septembrie 2009 în B_____, avându-i ca părinți pe reclamantul G____ G_______ și pe pârâta K________ E____ – I_______, astfel cum rezultă din certificatul de naștere nr. 4863/06.10.2009 depus la fila 7 în dosar. Din ancheta socială efectuată la domiciliul minorului din L____ Mureșului, jud. A___, instanța reține că acesta locuiește cu pârâta, în prezent casnică, și sora acestuia rezultată din altă relație, alături de bunicii materni, având condiții de locuit foarte bune (filele 43 – 44 dosar).

Din ancheta social ă efectuată la domiciliul reclamantului de Primăria B_____, instanța reține că minorul este elev la Școala Generală din L____ Mureșului, cu rezultate școlare foarte bune, că reclamantul îi achită pensie de întreținere minorului, îi trimite pachete cu rechizite, dulciuri și că ține legătura telefonic cu minorul și mai rar prin vizite datorită distanței, condițiile de trai de la tată fiind mai modeste (filele 48 – 50 dosar). Urmare a efectuării expertizei ADN în cadrul Institutului de Medicină Legală Cluj – N_____, a fost emis raportul de expertiză din care rezultă că paternitatea reclamantului G____ G_______ raportată la minorul G____ B_____ – A_____ se confirmă în baza analizei efectuate cu o probabilitate de 99,996 % (filele 108 – 110 dosar).

În drept, cu privire la capătul de cerere privind contestarea recunoașterii de filiație , instanța reține că potrivit art. 420 C.civ., recunoașterea care nu corespunde adevărului poate fi contestată oricând și de orice persoană interesată. Conform art. 421 C.civ., orice persoană interesată poate contesta oricând, prin acțiune în justiție, filiația stabilită printr-un act de naștere ce nu este conform cu posesia de stat, caz în care filiația se dovedește prin certificatul medical constatator al nașterii, expertiza medico- legală de stabilire a filiației sau în lipsa certificatului ori a imposibilității efectuării expertizei, prin orice mijloc de probă.

Î n speță, instanța reține că reclamantul a pretins în cuprinsul cererii de chemare în judecată că minorul nu ar fi fiul acestuia, motivat de faptul că nu seamănă cu el, aspect față de care s-a dispus efectuarea unei expertize medico- legale ADN, din care a rezultat că minorul este fiul reclamantului.

Pe cale de consecin ță, instanța va respinge ca neîntemeiat capătul de cerere privind contestarea recunoașterii de filiație.

Î n privința capătului de cerere privind modificarea numelui , instanța reține dispozițiile art. 100 C.civ. referitoare la modificarea actelor de stare civilă, coroborate cu art. 438 alin. 1 C.civ., care statuează că prin hotărârea de admitere a acțiunii referitoare la filiație, instanța se pronunță și cu privire la stabilirea numelui copilului, exercitarea autorității părintești și obligația părinților de a-l întreține pe copil. În cauza de față, întrucât nu are loc o modificare a stării civile a minorului, filiația rămânând aceeași cu cea stabilită prin actul de naștere urmare a recunoașterii părților în fața ofițerului de stare civilă, coroborată cu concluziile asupra capătului de cerere privind contestarea recunoașterii de filiație, care urmează a fi respins, instanța va respinge ca neîntemeiat și acest capăt de cerere.

Mai departe, în ceea ce privește exercitarea autorității părintești , instanța reține că potrivit art. 503 C.civ., părinții exercită împreună și în mod egal autoritatea părintească. Conform art. 505 C.civ., în cazul copilului din afara căsătoriei a cărui filiație a fost stabilită concomitent sau, după caz, succesiv față de ambii părinți, autoritatea părintească se exercită în comun și în mod egal de către părinți, dacă aceștia conviețuiesc, iar dacă nu conviețuiesc, modul de exercitare a autorității părintești se stabilește de către instanța de tutelă, fiind aplicabile prin asemănare dispozițiile de la divorț, instanța sesizată cu o cerere de stabilire a filiației fiind obligată să dispună asupra modului de exercitare a autorității părintești.

Î n privința minorului G____ B_____ – A_____, instanța reține că nu s-a dovedit incidența vreunui caz prevăzut de art. 507 C.civ. sau a unui motiv întemeiat prevăzut de art. 398 C.civ. care să conducă la necesitatea exercitării autorității părintești de către un singur părinte. Mai mult, din anchetele sociale dispuse în cauză, a rezultat că minorul este bine îngrijit la mamă, iar tatăl veghează asupra creșterii minorului, chiar dacă vizitele acestuia sunt mai rare. Pentru aceste considerente, luând în considerare principiul interesului superior al copilului, instanța va admite acest capăt de cerere în sensul că va dispune ca exercitarea autorității părintești asupra minorului să fie exercitată în comun de ambii părinți. În privința cheltuielilor de judecată, instanța reține că potrivit art. 453 alin. 1 C.proc.civ., partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată. Conform alin. 2, când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părți poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată. Întrucât reclamantul a căzut în pretenții, capătul de cerere privind exercitarea autorității părintești fiind admis în parte față de solicitarea inițială a reclamantului, fiind menținută exercitarea în comun a autorității părintești, instanța reține că se impune respingerea ca neîntemeiată a cererii sale de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată; în privința cheltuielilor efectuate de pârâtă, instanța apreciază că nu este disproporționat onorariul avocațial solicitat, apărătorul fiind prezent la 7 termene de judecată, formulând întâmpinare, astfel că se impune admiterea cererii pârâtei de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor ocazionate de proces, cu consecința obligării acestuia la suportarea sumei de 1.000 lei cu titlu de onorariu avocațial (justificat cu chitanța de la fila 112 din dosar). Conform art. 448 alin. 1 pct. 1 C.proc.civ., hotărârile primei instanțe sunt executorii de drept când au ca obiect stabilirea modului de exercitare a autorității părintești.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE :

Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată și ulterior precizată de reclamantul G____ G_______, având CNP xxxxxxxxxxxxx, cu domiciliul procesual a___ în B_____, _____________________. 26, ____________, jud. B_____, în contradictoriu cu pârâta K________ E____ – I_____, având CNP xxxxxxxxxxxxx, domiciliată în _______________________. 245, ___________________________. A___ și cu citarea minorului G____ B_____ – A_____, având CNP xxxxxxxxxxxxx, reprezentat l____ de pârâta K________ E____ – I_____, cu același domiciliu, având ca obiect acțiune în contestarea recunoașterii de filiație, modificare nume, exercitarea autorității părintești. Dispune ca autoritatea părintească asupra minorului G____ B_____ – A_____ să fie exercitată în comun de ambii părinți.

Respinge în rest capetele de cerere privind contestarea recunoașterii de filiație și modificarea numelui ca neîntemeiate. Respinge ca neîntemeiată cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Obligă reclamantul la plata către pârâtă a sumei de 1.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Executorie.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Apelul se va depune la Judecătoria Aiud.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței azi, 01.07.2020.

Leave a Reply