Contopire de pedepse. Conflict negativ de competenţă. Interpretarea termenului de „ultima hotărâre” din conţinutul art 449 alin. (2) C.proc.pen.

Instanţa competentă să dispună asupra modificării pedepsei este instanţa de executare a ultimei hotărâri sau, în cazul în care cel condamnat se află în stare de deţinere, instanţa corespunzătoare în a cărei rază teritorială se află locul de deţinere. Termenul de „ ultima hotărâre ” din conţinutul art. 449 alin. (2) C.proc.pen. se referă la o hotărâre de condamnare şi nu la orice hotărâre de achitare sau de încetare a procesului penal.

C.A. Iaşi, secţia penală, decizia nr. 20 din 30 august 2004
(www.just.ro.)

Condamnatul – deţinut în Penitenciarul Iaşi – a învestit Judecătoria Iaşi cu soluţionarea cererii de contopire a pedepselor aplicate definitiv prin două sentinţe pronunţate de Judecătoria Deva, respectiv sentinţa penală nr. 790/2002, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 784/2002 a Tribunalului Hunedoara, sentinţa penală nr. 1221/15.09.2003, rămasă definitivă prin neapelare şi o sentinţă pronunţată de Judecătoria Dej, respectiv sentinţa penală nr. 6000 din 18 decembrie 2002, definitivă prin decizia penală nr. 458/2003 a Tribunalului Cluj.
Prin cele 3 sentinţe au fost aplicate condamnatului, pentru fapte concurente, pedepsele private de libertate de 4 ani şi 2 luni, 3 ani şi 6 luni şi 3 ani închisoare.

în cursul soluţionării cererii de contopire, condamnatul, prin apărător, a solicitat a se avea în vedere şi sentinţa penală nr. 301/13.04.2004 a Tribunalului Iaşi, rămasă definitivă prin neapelare şi prin care, pentru o infracţiune concurentă, s-a dispus în baza art. 11 pct. 2 lit. b) C.proc.pen. coroborat cu art. 10 lit. g) C.proc.pen. încetarea procesului penal pentru infracţiunea de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. (1) – 209 alin. (1) lit. a), c), e) şi g) cu aplicarea art. 13 C. pen.

Judecătoria Iaşi a considerat că, în speţă, sunt incidente dispoziţiile art. 449 alin. (2) C.proc.pen., conform cărora instanţa competentă să dispună asupra modificării pedepsei este instanţa de executare a ultimei hotărâri ori instanţa corespunzătoare în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere al condamnatului, deoarece ultima hotărâre a fost pronunţată de Tribunalul Iaşi, raţionament pentru care în conformitate cu art. 42 C.proc.pen. şi-a declinat competenţa.

Tribunalul Iaşi, prin sentinţa penală nr. 555 din 13 iulie 2004, a considerat că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Judecătoria Iaşi, deoarece prin sentinţa nr. 301 din 13 aprilie 2004 a aceleiaşi instanţe nu s-a aplicat condamnatului o pedeapsă, soluţia instanţei fiind de încetare a procesului penal.

Cum pedepsele aplicate pentru faptele concurente au fost aplicate toate de judecătorii, competenţa de soluţionare a cererii de contopire revine Judecătoriei Iaşi, în a cărei rază se află locul de deţinere al petentului şi, în conformitate cu art. 449 alin. (2) teza a Il-a C.proc.pen., a declinat competenţa învestind, potrivit art. 43 alin. (3) C.proc.pen., Curtea de Apel Iaşi cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă.

Soluţionând conflictul prin sentinţa penală nr. 20 din 3 august 2004, Curtea de Apel Iaşi a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi, arătând că toate pedepsele executabile au fost aplicate de judecătorii pentru fapte concurente şi, în speţă, sunt incidente dispoziţiile art. 449 alin. (2) teza a Il-a C.pen. Atât timp cât prin ultima hotărâre, care a fost pronunţată de Tribunalul Iaşi, nu a fost aplicată o pedeapsă supusă contopirii, în cauză nu operează dispoziţiile art. 449 alin. (2) C.proc.pen. conform cărora competenţa ar reveni instanţei de executare a ultimei hotărâri.