Curtea de Apel Targu Mures. Inexistența lipsei din gestiune în lipsa unui proces-verbal de inventariere cu ocazia predării gestiunii către pârâtă ori a unui proces-verbal de inventariere a patrimoniului aferent exercițiului financiar pe anul respectiv

CURTEA DE APEL TÂRGU M____

SECȚIA I CIVILĂ

Cod ECLI ECLI:RO:CATGM:2021:001.______

Dosar nr. ____________

Nr. de înregistrare ca operator de date cu caracter personal – 3132

DECIZIA NR. 12/A

Ședința publică din 14 ianuarie 2021

Analizând sentința atacată din perspectiva motivelor invocate, instanța de control judiciar constată că apelul promovat este nefondat, pentru următoarele considerente:

Cu privire la apelul declarat împotriva Încheierii de ședință din data de 04.06.2020, Curtea constată că solicitarea reclamantei privind audierea martorei Szabadi G_______ a fost respinsă după ce s-au solicitat mai multe precizări reprezentantului reclamantei, arătându-se în considerentele încheierii faptul că proba testimonială nu este utilă și pertinentă soluționării cauzei (par. 1 fila 4 a hotărârii, pag. 92 verso).

Față de cele anterior arătate, Curtea constată că nu pot fi primite criticile apelantei referitoare la nemotivarea respingerii cererii de probațiune formulate, conținutul încheierii corespunzând exigențelor art. 233 alin. 1 lit. j, art. 237 alin. 2 pct. 7, art. 425 alin. 1 lit. b raportat la art. 234 alin. 1 din Codul de procedură civilă. De altfel, aceeași probă a fost solicitată și prin apelul promovat, instanța respingând această solicitare pentru aceleași considerente.

Cu privire la criticile referitoare la soluția pronunțată de Tribunal pe fondul cauzei, Curtea reține, în fapt, că pârâta a fost angajata societății reclamante în funcția de gestionar depozit începând cu data de 01.12.2017.

Prin decizia de inventar din data de 20.02.2019, s-a dispus inventarierea generală a patrimoniului firmei la soldurile existente la sfârșitul exercițiului financiar 2018, inventarierea urmând să se desfășoare în perioada 31.01. – 31.03.2019.

La data de 20.02.2019, intimata a semnat o declarație de inventar în care a arătat că nu are cunoștință despre existența vreunor lipsuri în gestiune.

Cu ocazia inventarierii gestiunii situate în Târgu-M____, _______________________-29, la data de 20.02.2019 a fost întocmită o fișă (listă) de inventar, în care au fost consemnate olograf cantitățile în plus și în minus, cu valorile acestora. Fișa de inventar a fost semnată de administratorul societății reclamante, de pârâtă și de angajata Szabadi G_______, în calitate de gestionar.

Motivele pentru care prima instanță a concluzionat în sensul că nu poate fi aplicată prezumția de vinovăție a pârâtei pentru lipsurile din gestiune sunt întemeiate, neputând fi primite criticile apelantei sub acest aspect.

Astfel, în mod corect s-a constatat faptul că în lipsa unui proces-verbal de inventariere cu ocazia predării gestiunii către pârâtă ori a unui proces-verbal de inventariere a patrimoniului aferent exercițiului financiar pe anul 2017 nu există nici un reper obiectiv față de care să se poată raporta vreo lipsă din gestiune imputabilă pârâtei. Susținerile apelantei potrivit cărora nu era nicio gestiune de predat la momentul angajării pârâtei nu pot fi primite, fiind contrazise de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, din jurnalul de cumpărări – decont al societății depus la fila 107 în dosarul Tribunalului rezultând că aceasta a derulat operațiuni cu furnizorii în luna noiembrie 2017, deci anterior angajării pârâtei. În plus, în aceeași perioadă atribuțiile de gestionar au fost îndeplinite de soția administratorului, aceasta efectuând operațiuni în numele societății, astfel cum rezultă din înscrisurile aflate la filele 108-109 în dosarul primei instanțe, aceasta fiind și persoana care a învățat-o pe intimată să folosească programul informatic de ținere a gestiunii. Din această perspectivă, susținerile apelantei potrivit cărora soția administratorului ar fi fost angajată numai scriptic, fără ca în fapt să fi îndeplinit vreo atribuție nu pot fi primite.

Pentru aceleași considerente nu pot fi primite nici susținerile potrivit cărora achizițiile efectuate în luna noiembrie ar fi fost livrate societății după data angajării pârâtei, neexistând vreo dovadă în acest sens și oricum aceasta nu înlătura obligația societății de a încheia un proces-verbal de predare a gestiunii către pârâtă.

Prin urmare, apelanta nu a respectat prevederile art. 1 din Legea nr. 22/1969 raportate la cele ale art. 1, art. 2 alin. 3, art. 3 și art. 4 alin. 1 din HCM nr. 2230/1969.

De asemenea, apelata a nesocotit și prevederile art. 2 alin. 1 și art. 2 alin. 1 lit. c-d din Normele aprobate prin OMFP nr. 2861/2009, neefectuând inventarierea elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii deținute cel puțin o dată în cursul exercițiului financiar aferent anului 2017, responsabilitatea aparținând administratorului societății, conform prevederilor art. 15 lit. a din HCM nr. 2230/1969 și art. 5 din Normele aprobate prin OMFP nr. 2861/2009.

Cu privire la predarea cheilor depozitului nu s-a încheiat un proces-verbal iar existența unor relații de rudenie între pârâtă și administratorul societății nu era de natură a justifica această omisiune. În temeiul prevederilor art. 12 și art. 16 din HCM nr. _____/1969, apelanta avea obligația de a asigura gestionarei condiții corespunzătoare pentru păstrarea integrității bunurilor gestionate, precum și a respectării interdicției oricărei persoane, în afara acesteia și a celor aflați în subordinea sa, să ____________________ păstrare a bunurilor. Or, în condițiile în care reclamanta nu a luat măsuri de natură a garanta controlul integrității gestiunii în lipsa pârâtei, în afara orelor de program, în timpul concediilor legale, al învoirilor, nu se poate prezuma vinovăția acesteia. De asemenea, lipsa unor obiecții în acest sens ale angajatei cu ocazia efectuării inventarului nu este de natură a înlătura consecințele nerespectării obligației anterior menționate.

În ceea ce privește procedura de inventariere, Curtea reține că reclamanta nu a numit o comisie de inventariere sau o persoană cu pregătire corespunzătoare conform dispozițiilor art. 6 alin. 1-3 din Normele aprobate prin OMFP nr. 2861/2009 iar la sfârșitul inventarierii, nu a fost întocmit un proces-verbal de inventariere care să cuprindă rezultatele acesteia și elementele prevăzute de art. 42 din Normele aprobate prin OMFP nr. 2861/2009, nefiind respectată în acest sens nici decizia de inventar din data de 20.02.2019 emisă de reclamantă, motiv pentru care nu se poate reține că pretinsele lipsuri din gestiune ar fi fost stabilite cu respectarea prevederilor legale, iar faptul că intimata nu a ridicat obiecții în conformitate cu prevederile art. 33 din Ordinul 2861/2009 nu este de natură a înlătura viciul constatat.

Astfel cum rezultă din înscrisurile aflate în dosarul Tribunalului la filele 16-58, calcularea valorii lipsei în gestiune, în sumă totală de _____,50 lei (cu TVA) s-a efectuat printr-o „recapitulație” din data de 20.02.2019 (fila 56), scrisă de mână și semnată de administratorul societății reclamante, de pârâtă și de angajata Szabadi G_______, aceasta din urmă în calitate de gestionar.

În acest sens, instanța reține că numita Szabadi G_______ a fost angajată în funcția de gestionar începând cu data de 31.07.2018 fără îndeplinirea condițiilor art. 7 din Legea nr. 22/1969 și a asistat-o pe pârâtă în activitatea desfășurată, având acces în gestiune, fiind aplicabile prevederile art. 27 alin. 2 din Legea nr. 22/1969.

Față de cele reținute anterior nu pot fi primite susținerile apelantei potrivit cărora numita Szabadi G_______, deși era angajată pe funcția de gestionar, nu ar fi exercitat în fapt astfel de atribuții.

Prin urmare, Curtea constată că în cauză nu s-a făcut dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 254 alin. 1, 2 din Codul muncii pentru angajarea răspunderii patrimoniale a pârâtei, motiv pentru care, constatând că hotărârea atacată este legală și temeinică, în temeiul prevederilor art. 480 alin. 1 din Codul de procedură civilă, Curtea urmează a o păstra, respingând apelul declarat în cauză.

În temeiul prevederilor art. 453 din Codul de procedură civilă, fiind în culpă procesuală, apelanta urmează a fi obligată la plata către intimată a sumei de 3500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocațial, conform chitanței nr. 17 din 19.11.2020 (fila 34).

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta A____ A__ S.R.L., cu sediul în Târgu-M____, _____________________. 133, împotriva Încheierii din 4 iunie 2020 și a Sentinței civile nr. 527/17 iulie 2020, pronunțate de Tribunalul M____ în dosarul nr. ____________.

Obligă apelanta la plata în favoarea intimatei a sumei de 3.500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, azi, 14 ianuarie 2021.