Curtea de Apel Tîrgu Mureș. Achitare pentru Instigare la infracţiunea de emiterea unui CEC fără a avea la tras disponibil suficient”

Achitare pentru Instigare la infracţiunea de emiterea unui CEC fără a avea la tras disponibil suficient”

DECIZIA PENALĂ Nr. ##/A

Şedinţa publică din 18 Februarie 2020

Completul constituit din:

PREŞEDINTE: dr. #### ########

Judecător: ###### #####

Grefier: ###### ### #####

Pe rol se află pronunţarea soluţiei asupra apelurilor declarate de către:

Parchetul de pe lângă Judecătoria ####### şi

inculpatul ###### ####### (CNP #############, fiul lui ####### şi #####, născut la ##########, în Nucet, #### #####, cu domiciliul în #### #####, str. Aleea Parcului, ### #, ### #, ### #, jud. ####, cetăţean român, cu antecedente penale),

împotriva sentinţei penale nr. ##/11.07.2019, pronunţată de Judecătoria #######, în dosarul nr. ####/326/2016.

Fără citarea părţilor.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care:

Mersul dezbaterilor şi concluziile pe fond ale părţilor au fost consemnate în încheierea de şedinţă din data de 13 ianuarie 2020, ocazie cu care a fost amânată pronunţarea pentru data de 28 ianuarie 2020, apoi pentru data de 11 februarie 2020 iar ulterior pentru data de 18 februarie 2020, încheieri ce fac parte integrantă din prezenta decizie.

CURTEA DE APEL

Prin sentinţa penală nr.##/11 iulie 2019 pronunţată de Judecătoria ####### s-au hotărât următoarele:

În temeiul art. 396 alin. 2 Cod procedură penală şi art. 244 alin. 1 şi 2 Cod Penal, l-a condamnat pe inculpatul ###### #######, CNP #############, fiul lui ####### şi #####, născut la ##########, în Nucet, #### #####, cu domiciliul în #### #####, str. Aleea Parcului, ### #, ### #, ### #, jud. ####, cetăţean român, cu antecedente penale, la pedeapsa de 2 ani şi 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune.

În temeiul art. 91 Cod penal a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere a pedepsei de 2 ani şi 4 luni închisoare.

În baza art. 91 C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani şi 4 luni închisoare aplicate inculpatului, pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani stabilit în condiţiile art. 92 Cod penal.

În temeiul art. 93 alin. 1 Cod Penal a obligat inculpatul ca, pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune ####, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

A dispus ca în temeiul art. 93 alin. 3 Cod Penal, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Primăriei oraşului Abrud sau în cadrul Primăriei oraşului Câmpeni, #### ####, pe o perioadă de 80 de zile lucrătoare.

În temeiul art. 404 alin. 2 Cod procedură penală şi art. 96 Cod penal a atras atenţia inculpatului asupra revocării suspendării executării pedepsei în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni în cursul termenului de încercare, al nerespectării cu rea-credinţă a măsurilor de supraveghere sau a obligaţiilor impuse ori a neîndeplinirii obligaţiilor civile.

În baza art. 396 alin. 6 rap. la art. 16 lit. f) Cod procedură penală, a dispus încetarea procesului penal privind pe acelaşi inculpat ###### #######, pentru infracţiunea de „instigare la infracţiunea de emiterea unui CEC fără a avea la tras disponibil suficient”, prevăzută şi pedepsită de art. 47 Cod penal raportat la art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 republicată, cu aplicarea art. 35 Cod penal, ca urmarea a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

În baza art. 396 alin. 6 rap. la art. 16 lit. f) Cod procedură penală, a dispus încetarea procesului penal privind pe inculpata ####### ####### pentru infracţiunea de „emiterea unui CEC fără a avea la tras disponibil suficient”, prevăzută şi pedepsită de art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 republicată, cu aplicarea art. 35 Cod penal, ca urmarea a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

În baza art. 25 alin. 5 Cod procedură penală, a lăsat nesoluţionată acţiunea civilă exercitată de partea civilă SC ####### ##### S.A. împotriva inculpatei ####### #######.

În temeiul art. 19 alin. 1, art. 25 alin. 1 şi art. 397 alin.1 Cod de procedură penală cu referire la art. 1357 şi art. 1381 Cod civil a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă SC ####### ##### S.A., cu sediul în oraşul Borsec, #### ######## ### ##, #### ######## ## ###### ##########, la plata sumei de 538.872,39 lei cu titlu de daune materiale către aceasta.

În temeiul art. 274 alin. 1 Cod procedură penală a obligat inculpatul, la plata către stat a sumei de 600 lei cu titlul de cheltuieli judiciare, din care suma de 300 de lei din faza de urmărire penală.

La pronunţarea acestei soluţii instanţa de fond a avut în vedere următoarele:

În ceea ce priveşte legea penală mai favorabilă s-au constatat următoarele:

Inculpaţii sunt trimişi în judecată pentru săvârşirea unor infracţiuni în perioada aprilie-iulie 2011.

Conform prevederilor art. 5 alin. 1 Cod penal „(1) În cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.”, iar Curtea Constituţională, prin Decizia nr. ###/2014, a constatat că dispoziţiile art. 5 din Codul penal sunt constituţionale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea şi aplicarea legii penale mai favorabile.

Aplicând această prevedere legală în prezenta cauză, instanţa a constatat că legea penală mai favorabilă în prezenta cauză este reprezentat de prevederile noului Cod penal, astfel cum a fost de altfel reţinut şi în rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria #######, având în vedere limitele de pedeapsă mai reduse în cazul infracţiunii de înşelăciune şi a posibilităţii intervenirii împăcării, precum şi în cea ce priveşte termenele de prescripţie a răspunderii penale.

Referitor la infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului ###### #######, s-au constatat următoarele:

Cu privire la infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 244 alin. 1 şi 2 Cod penal s-a reţinut că inculpatul ###### #######, a încheiat contractul comercial de vânzare cumpărare nr. 2/2011, în baza căruia s-a obligat la achiziţionarea de la S.C. ####### ##### SA Borsec a diferitelor mărfuri şi bunuri, cu toate că nu mai deţinea funcţia de administrator, în conformitate cu hotărârea publicată în Monitorul Oficial al României nr. 1907 din data de 30 aprilie 2010, partea a IV-a, publicaţii ale agenţilor economici S.C. ######### ### S.R.L. –

„ Hotărâre nr.1/12.04.2010, Subsemnatul ###### #######, domiciliat în Abrud, Aleea Parcului ### #, ap. 6. Judeţul ####, C.N.P. #############, posesor al CI. ##### ## ### ######, eliberată de poliţia Abrud, asociat unic in cadrul S.C. ######### ### S.R.L. Hotărăşte:

Art. 1 Se retrage din calitatea de asociat şi administrator dl. ###### #######, domiciliat in Abrud, Aleea Parcului ### #, ap. 6. Judeţul ####, C.N.P. #############, posesor al CI. ##### ## ### ######

Art. 2 Primeşte în calitatea de asociat / administrator dna ##### ##### domiciliată în #### #####, #### ######### ### ##, Judeţul ####, posesoare a C. l. ##### ## ### ######, eliberată de politia #### ##### la 31.08. 2004.

Art. 3 Se cesionează 20 părţi sociale la valoarea nominală de 10 lei fiecare asociatului nou intrat. Asociatul retras nu mai are nici o pretenţie, iar asociatul nou intrat preia toate drepturile si obligaţiile ce revin din cesionarea capitalului”.

Atât din declaraţiile martorilor audiaţi în prezenta cauză, cât şi din declaraţia inculpatei ####### #######, a rezultat că şi după data de 30 aprilie 2010, inculpatul ###### ####### exercita în fapt atribuţiile de administrator ale SC ######### ### SRL.

Din copia contractului individual de muncă nr. 10 , încheiat între SC ######### ### SRL şi ###### #######, a rezultat faptul că acesta începând cu data de 18.03.2010, a deţinut în cadrul acestei societăţi comerciale funcţia de director.

Din împuternicirea încheiată între administratorul SC ######### ### SRL şi numitul ###### ####### (fila 177 vol. I), a rezultat faptul că acesta a fost doar împuternicit să semneze actele, convenţiile şi contractele în relaţiile cu furnizorii de mărfuri, fapt rezultat și din declaraţia olografă a numitei ##### #####, însă nu în calitate de administrator astfel cum figurează în cuprinsul Contractului comercial de vânzare cumpărare nr. 2/2011 (filele 23-41), calitate pe care inculpatul şi-a atribuit-o şi însuşit-o.

În urma încheierii contractului comercial de vânzare cumpărare nr. 2/2011 persoana vătămată SC ####### ##### S.A. Borsec a livrat diferite mărfuri şi articole promoţionale către S.C. ######### ### S.R.L., iar la indicarea expresă a inculpatului ###### ####### contabila societăţii, inculpata ####### ####### a emis un număr de cinci file CEC către S.C. ####### ##### S.A. şi un număr de 24 bilete la ordin, cu toate că i-a fost adus la cunoştinţa inculpatului că nu există disponibil în cont pentru emiterea şi achitarea respectivelor instrumente de plată.

S-a reţinut că în drept, fapta inculpatului ###### ####### constând în inducerea în eroare a persoanei vătămate, cu prilejul derulării relaţiilor contractuale, prin atribuirea calităţii de administrator al S.C. ######### ### S.R.L., calitate pe care de fapt nu o deţinea, şi dispunerea emiterii unor file cec şi bilete la ordin, drept garanţie pentru plata preţului mărfurilor comandate, în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul a unui folos patrimonial injust, producând astfel un prejudiciu în cuantum de 538.872,39 lei persoanei vătămate întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de „înşelăciune” faptă prevăzută şi pedepsită de art. 244 alin. 1 şi 2 Cod penal.

La individualizarea pedepsei instanţa a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 74 alin. 1 Cod Penal.

Relativ la infracţiunea de instigare la infracţiunea de emiterea unui CEC fără a avea la tras disponibil suficient, prevăzută şi pedepsită de art. 47 Cod penal raportat la art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 republicată, cu aplicarea art. 35 Cod penal s-a reţinut că filele CEC reţinute în cuprinsul rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria ####### şi care au rămas neachitate, au fost emise în perioada 12.04-18.04.2011, astfel că infracţiunea prevăzută la art. 84 pct. 4 din Legea nr. 59/1934 s-a epuizat la data de 18.04.2011, această dată fiind şi data săvârşirii acestei infracţiuni continuate.

Conform prevederilor art. 153 alin. 1 Cod penal „Prescripţia înlătură răspunderea penală.”, iar art. 154 alin. 1 lit. e şi alin. 2 prevede că: „

Termenele de prescripţie a răspunderii penale

(1) Termenele de prescripţie a răspunderii penale sunt:

e) 3 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii care nu depăşeşte un an sau amenda.

(2) Termenele prevăzute în prezentul articol încep să curgă de la data săvârşirii infracţiunii. În cazul infracţiunilor continue termenul curge de la data încetării acţiunii sau inacţiunii, în cazul infracţiunilor continuate, de la data săvârşirii ultimei acţiuni sau inacţiuni, iar în cazul infracţiunilor de obicei, de la data săvârşirii ultimului act.”

S-a reţinut că în conformitate cu prevederile art. 155 alin. 1 şi 4 Cod penal cursul termenului prescripţiei răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză, însă se socoteşte îndeplinită oricâte întreruperi ar interveni, dacă acel termen a fost depăşit cu încă o dată.

Având în vedere prevederile legale mai sus menţionate instanţa a constatat că în prezenta cauză termenul de prescripţie a răspunderii penale a început să curgă de la data de 18.04.2011 şi chiar dacă a intervenit întreruperea cursului termenului de prescripţie, acesta a fost depăşit cu încă o dată, astfel că se socoteşte împlinită la data de 17.04.2017, conform prevederilor art. 186 Cod penal.

Pentru aceste considerente instanţa a constat că în prezenta cauză a intervenit cauza de încetare a acţiunii penale, prevăzută la art. art. 16 lit. f) Cod procedură penală, astfel că a dispus încetarea procesului penal pentru infracţiunea de „instigare la infracţiunea de emiterea unui CEC fără a avea la tras disponibil suficient”, prevăzută şi pedepsită de art. 47 Cod penal raportat la art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 republicată, cu aplicarea art. 35 Cod penal, ca urmarea a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

În ceea ce priveşte latura civilă a prezentei cauze s-a constatat că persoana vătămată S.C. ####### ##### S.A. s-a constituit parte civilă cu suma de 540.244,96 lei cu titlu de daune materiale.

Conform art. 19 alin. 5 Cod de procedură penală repararea prejudiciului material şi moral se face potrivit dispoziţiilor legii civile.

Astfel, având în vedere dispoziţiile art. 103 din Legea nr. 71/2011 şi data săvârşirii faptelor de către inculpat, instanţa a reţinut că în cauză sunt incidente dispoziţiile Codului civil vechi, astfel că, potrivit art. 998 din Codul civil vechi,”Orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greşeală s-a ocazionat, a-l repara.”

Faţă de considerentele avute în vedere la stabilirea soluţiei de condamnare şi materialul probator administrat în cauză, instanţa a reţinut existenţa faptei ilicite a inculpatului, săvârşită cu vinovăţie, precum şi existenţa raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu.

Analizând cauza de faţă sub aspectul prejudiciului, în ceea ce priveşte întinderea reparaţiei, instanţa a reţinut că prejudiciul trebuie reparat integral.

Pentru a putea fi obţinută repararea prejudiciului, instanţa reţine că acesta trebui să îndeplinească următoarele condiţii, respectiv să fie cert şi să nu fi fost reparat încă.

Sub acest aspect instanţa a reţinut că din raportul de expertiză şi completarea raportului de expertiză întocmit de dna. expert ###### ####### a rezultat că valoarea totală a filelor cec şi biletelor la ordin emise şi neachitate, împreună cu dobânzile aferente, este de 472.643,76 lei, iar valoarea produselor promoţionale nerestituite conform prevederilor contractuale este de 13.990,88 euro, care urmează a fi convertită în lei de către instanţă la cursul de schimb al BNR din ziua pronunţării prezentei, astfel că se constată că valoarea totală a prejudiciului creat prin săvârşirea faptei ilicite este de 539.872,39 lei.

În ceea ce priveşte solicitarea părţii civile de obligare a inculpatului la plata penalităţilor de întârziere, instanţa a reţinut că şi aceasta este întemeiată având în vedere dispoziţiile contractuale potrivit cărora în cazul depăşirii termenului de plată, cumpărătorul datorează penalităţi de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere.

Astfel, întrucât prejudiciul cauzat părţii civile nu a fost reparat încă, în temeiul art. 19 alin. 1, art. 25 alin. 1 şi art. 397 alin.1 Cod de procedură penală cu referire la art. 1357 şi art. 1381 Cod civil a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă SC ####### ##### S.A., cu sediul în oraşul Borsec, #### ######## ### ##, #### ######## ## # ####### ##########, la plata sumei de 538.872,39 lei cu titlu de daune materiale către aceasta.

Referitor la infracţiunea reţinută în sarcina inculpatei ####### #######, s-au constatat următoarele:

Inculpata ####### ####### a fost trimisă în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de emiterea unui CEC fără a avea la tras disponibil suficient (cinci file CEC), prevăzută şi pedepsită de art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934, cu aplicarea art. 35 Cod penal, deoarece la solicitarea expresă a inculpatului ###### #######, a emis filele CEC ştiind faptul că societatea nu are disponibil în cont.

Filele CEC reţinute în cuprinsul rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria ####### şi care au rămas neachitate, au fost emise în perioada 12.04-18.04.2011, astfel că infracţiunea prevăzută la art. 84 pct. 4 din Legea nr. 59/1934 s-a epuizat la data de 18.04.2011, această dată fiind şi data săvârşirii acestei infracţiuni continuate.

Conform prevederilor art. 153 alin. 1 Cod penal „Prescripţia înlătură răspunderea penală.”, iar art. 154 alin. 1 lit. e şi alin. 2 prevede că: „

Termenele de prescripţie a răspunderii penale

(1) Termenele de prescripţie a răspunderii penale sunt:

e) 3 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii care nu depăşeşte un an sau amenda.

(2) Termenele prevăzute în prezentul articol încep să curgă de la data săvârşirii infracţiunii. În cazul infracţiunilor continue termenul curge de la data încetării acţiunii sau inacţiunii, în cazul infracţiunilor continuate, de la data săvârşirii ultimei acţiuni sau inacţiuni, iar în cazul infracţiunilor de obicei, de la data săvârşirii ultimului act.”

Conform prevederilor art. 155 alin. 1 şi 4 Cod penal cursul termenului prescripţiei răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză, însă se socoteşte îndeplinită oricâte întreruperi ar interveni, dacă acel termen a fost depăşit cu încă o dată.

Având în vedere prevederile legale mai sus menţionate instanţa a constatat că în prezenta cauză termenul de prescripţie a răspunderii penale a început să curgă de la data de 18.04.2011 şi chiar dacă a intervenit întreruperea cursului termenului de prescripţie, acesta a fost depăşit cu încă o dată, astfel că se socoteşte împlinită la data de 17.04.2017, conform prevederilor art. 186 Cod penal.

Pentru aceste considerente instanţa a constatat că în prezenta cauză a intervenit cauza de încetare a acţiunii penale , prevăzută la art. art. 16 lit. f) Cod procedură penală, astfel că a dispus încetarea procesului penal privind pe acelaşi inculpata ####### ####### pentru infracţiunea de „emiterea unui CEC fără a avea la tras disponibil suficient”, prevăzută şi pedepsită de art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 republicată, cu aplicarea art. 35 Cod penal, ca urmarea a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

Având în vedere soluţia la care a ajuns instanţa în privinţa inculpatei ####### #######, în baza art. 25 alin. 5 Cod procedură penală, a lăsat nesoluţionată acţiunea civilă exercitată de partea civilă SC ####### ##### S.A. împotriva inculpatei ####### #######.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul ###### ####### la data de 22 iulie 2019, criticând sentinţa atacată sub aspectul netemeiniciei şi nelegalităţii.

Prin motivele de apel depuse la dosar la data de 7 octombrie 2019 a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei atacate şi în rejudecare, achitarea sa pentru cele două infracţiuni deduse judecăţii.

Referitor la prima infracţiune dedusă judecăţii, arată că singura probă a acuzării este declaraţiei coinculpatei ####### #######, contabila firmei, care ea însăşi a completat atât filele CEC cât şi biletele la ordin, iar apoi a declarat că el i-ar fi spus să le emită.

Având în vedere lipsa probelor în privinţa acestei infracţiuni a solicitat achitarea sa în conformitate cu dispoziţiile art.16 alin.1 lit. c Cod procedură penală.

Referindu-se la semnătura sa pe contractul nr.2,arată că într-adevăr SC ######### ### SRL a semnat prin el în calitate de administrator, însă, încă din anul 2010 de când s-a retras, exista o împuternicire, necontestată de nimeni, care îi conferea puteri depline de a reprezenta societatea în raporturile cu terţii.

Referitor la cel de-al doilea contract, J97 din 03.02.2011 privind agregatele frigorifice personalizate, acesta este semnat de el în calitate de administrator, iar în procesul verbal de primire-recepţie al acestor agregate, are calitatea de reprezentant al SC ######### ### SRL.

Faptul că a semnat în calitate de administrator pe unul dintre contracte este de fapt o eroare de fapt, fără nici o intenţie de fraudare .

Pentru lămurirea situaţiei de la momentul încheierii celor două contracte (2011) consideră că ar trebuit reaudiat martorul ######## ###### ######, semnatar al contractului nr.2 dar şi ####### Palfi, cel care în calitate de vicepreşedinte a semnat contractul J 97 din 03.01.2011.

Împotriva aceleiaşi sentinţe a declarat apel şi Parchetul de pe lângă Judecătoria #######, la data de 17 iulie 2019, criticând hotărârea atacată sub aspectul nelegalităţii şi netemeiniciei .

Prin motivele de apel se arată că în privinţa inculpatului ###### #######, termenul de supraveghere de 2 ani este nelegal, deoarece potrivit art.92 alin.1 Cod penal, durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere constituie termen de supraveghere pentru condamnat şi este cuprinsă între 2 ani şi 4 ani, fără a putea fi mai mică decât durata pedepsei.

De asemenea instanţa a omis să impună condamnatului să execute una sau mai multe dintre obligaţiile prevăzute în art.93 alin.2 de la lit. a la lit. d Cod penal.

Cu privire la cea de-a doua infracţiune, pentru care s-a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpat ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale, consideră că neconstituţionalitatea art.155 alin.1 Cod penal stabilită prin decizia nr.###/2018 a Curţii Constituţionale nu este aplicabilă, deoarece tot Curtea Constituţională a stabilit de principiu că întreruperea cursului termenului de prescripţie a răspunderii penale devine eficientă, producându-şi efectele, într-o manieră completă, doar în condiţiile existenţei unor pârghii legale de încunoştinţare a persoanei în cauză cu privire la debutul unui nou termen de prescripţie.

Relativ la inculpata ####### #######, pentru care s-a dispus încetarea procesului penal în baza art.16 lit. f Cod proc.penală consideră că soluţia este netemeinică deoarece cursul termenului de prescripţie a răspunderii penale nu s-a întrerupt, nefiind aplicabilă decizia nr.###/2018 a Curţii Constituţionale, aceasta a cunoscut fiecare termen al procesului penal, inculpaţii au solicitat expertize contabile în cauză, astfel că se impune condamnarea inculpatei pentru infracţiunea pentru care a fost trimisă în judecată.

Examinând apelul promovat de inculpat, prin prisma materialului probator aflat la dosar, precum şi din oficiu, în limitele efectului devolutiv, potrivit dispoziţiilor art. ### # ### Cod procedură penală, instanţa de control judiciar constată următoarele:

Inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de ”Instigare la infracţiunea de emiterea unui CEC fără a avea la tras disponibil suficient”, prevăzută şi pedepsită de art. 47 Cod Penal, raportat la art. 84 pt. 2 din Legea nr. 59/1934 Rep. cu aplicarea articolului 35 Cod penal, reținându-se că în perioada aprilie – iulie 2011 i-a solicitat numitei ####### #######, contabila la SC ######### ### SRL, să emită un număr de cinci file CEC către SC ####### ##### SA, fără a avea acoperire si pentru comiterea infracțiunii de ”Înşelăciune”, prevăzută şi pedepsită de art. 244 alin. 1 şi alin. 2 din Codul penal, cu aplicarea articolului 35 alin. 1 Cod penal, reținându-se că, cu prilejul încheierii a două contracte cu partea civilă, și-a arogat în mod nereal calitatea de administrator și, ştiind că nu are disponibil în cont, a dat dispoziţie pentru emiterea a 5 file CEC și a 24 de bilete la ordin, inducând în eroare prin mijloace frauduloase SC ####### ##### SA şi menţinând această situaţie prin emiterea instrumentelor de plată fără acoperire.

În ceea ce privește infracțiunea de ”Înșelăciune”, constatăm că aceasta implică o acțiune de inducere în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase ori ca mincinoasă a unei fapt adevărate, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos patrimonial injust, dacă astfel s-a pricinuit o pagubă materială. Constituie o variantă agravată a infracțiunii de înșelăciune, folosirea de nume sau calități mincinoase ori de alte mijloace frauduloase.

Prin urmare, elementele probatorii pe care acuzarea trebuia să le dovedească în speță, prin referire la elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, erau:

a)inducerea în eroare a victimelor prin folosirea de nume sau calități mincinoase ori de alte mijloace frauduloase;

b)inducerea în eroare să se fi realizat cu scopul de a obține un folos material injust.

În ceea ce privește prima condiție, reținem că parchetul a arătat că la momentul întocmirii contractului comercial de vânzare-cumpărare nr. 2/2011, respectiv a convenției din data de 02.06.2011, inculpatul s-a folosit în mod nereal de calitatea de administrator, respectiv de director al SC ######### ### SRL.

Verificând actele dosarului, curtea de apel constată că din copia contractului individual de muncă nr. 10, încheiat între SC ######### ### SRL şi inculpatul ###### ####### (f. 166 vol. I dosar fond), rezultă faptul că, începând cu data de 18.03.2010, acesta a deţinut în cadrul acestei societăţi comerciale funcţia de director, funcție care nu a încetat odată cu cesiunea părților sociale deținute în societatea comercială și a retragerii din calitatea de administrator.

Prin urmare, la momentul încheierii convenției din 02.06.2011, inculpatul deținea funcția de director al SC ######### ### SRL, situație în care mențiunea din convenție a acestei calități a inculpatului nu reprezintă folosirea unei calități mincinoase, ci a uneia reale, caz în care nu se poate discuta despre o inducere în eroare a părții civile prin încheierea convenției din data de 02.06.2011.

În ceea ce privește calitatea de administrator, în care inculpatul a perfectat contractul comercial de vânzare-cumpărare nr. 2/2011 cu partea civilă, constatăm că din Monitorul Oficial al României nr. 1907 din data de 30 aprilie 2010, partea a IV-a, publicaţii ale agenţilor economici S.C. ######### ### S.R.L., rezultă că prin hotărârea nr. 1/12.04.2010, inculpatul s-a retras din calitatea de asociat şi administrator, dna ##### ##### a primit calitatea de asociat/administrator, iar asociatul nou intrat a preluat toate drepturile si obligaţiile ce revin din cesionarea capitalului.

Prin urmare, în mod corect a reținut parchetul, că în contractul menționat, a fost inserată o calitate pe care inculpatul nu o mai avea, iar în această calitate, inculpatul a semnat contractul în numele SC ######### ### S.R.L.

Totuși, pentru existența infracțiunii de înșelăciune, nu este suficientă doar folosirea unei calități nereale, ci este necesar ca această utilizare să se realizeze pentru a induce în eroare.

Verificând actele dosarului, curtea de apel constată că prin adresa nr. 9485/12.09.2015 emisă de partea civilă SC ####### ##### SA, la solicitarea Poliției Orașului Borsec (f. 175 vol. I dosar fond), cea dintâi a menționat că a avut cunoștință de faptul că domnul ###### ####### era împuternicit să semneze sau să încheie contracte în numele administratorului social al societății. Din acest răspuns reies două concluzii:

1.la momentul încheierii contractului, partea civilă cunoștea că inculpatul nu mai avea calitatea de administrator al ## ######### Dad S.R.L;

2.partea civilă cunoștea faptul că inculpatul era împuternicit să încheie contracte pentru SC ######### ### S.R.L., fapt de altfel probat și de împuternicirea nr. 2/20.04.2010, acordată de ##### #####, inculpatului (f. 170 vol. I dosar fond).

Prin urmare, chiar dacă în contract s-a menționat că inculpatul este administrator al ## ######### Dad S.R.L, față de răspunsul oferit de partea civilă, este evident că nu se poate vorbi de o inducere în eroare a acesteia.

Din contră, la acel moment, partea civilă cunoștea că inculpatul nu mai este administrator al ## ######### Dad S.R.L, dar cu toate acestea a încheiat contractul în cauză. Această atitudine a părții civile nu a fost determinată de vreo inducere în eroare, ci, din contră, este total explicabilă prin istoricul de bună colaborare pe care a avut-o cu inculpatul de-a lungul timpului. Astfel, partea civilă a avut bune relații de colaborare cu ## ######### U SRL, administrată de inculpat, iar apoi și cu ## ######### Dad S.R.L, al cărei administrator a fost tot inculpatul până la momentul la care acesta s-a retras din calitatea de asociat şi administrator al acestei din urmă societăți (a se vedea înscrisurile depuse în apel de inculpat – f. 90-101).

Mai mult, chiar partea civilă, prin adresa menționată mai sus, a arătat că a avut relații normale cu ## ######### Dad S.R.L, până la data de 05.11.2012, când a solicitat restituirea bunurilor acordate societății în regim de comodat.

Din afirmațiile prezentate în paragraful anterior mai reiese un aspect foarte importat, anume că relațiile au fost normale până la data de 05.11.2012, deci inclusiv după data înregistrării incidentelor de plată din partea ## ######### Dad S.R.L, care au început în luna aprilie 2011, când a ajuns la scadență primul instrument de plata dintre cele emise.

Mai mult, cu toate că ## ######### Dad S.R.L nu a reușit să achite sumele datorate părții civile, la circa două luni de la momentul începerii incidentelor de plată, aceasta din urmă a acordat societății menționate o linie de credit de 550.000 de lei, reținând tocmai dificultățile financiare cu care se confrunta la acel moment SC ######### ### S.R.L. (f. 42 vol. I dosar fond).

Prin urmare, toate aceste aspecte conduc la concluzia că partea civilă nu a considerat că ## ######### Dad S.R.L nu a achitat debitul din rea-credință, ci că neplata s-a datorat situației financiare în care a ajuns această societate.

S-a mai susținut că inculpatul cunoștea la momentul emiterii biletelor la ordin și filelor CEC că ## ######### Dad S.R.L nu deținea disponibilul necesar plății acestora, aspect pe care inculpatul nu l-a negat. Totuși, din declarația inculpatului, care se coroborează cu cea a inculpatei ####### #######, reiese că a emis titlurile de plată în speranța că lucrurile se vor redresa, respectiv că societatea va încasa bani din relațiile cu terții și că astfel va deține resurse financiare necesare pentru plata datoriilor. De altfel, și din raportul de expertiză întocmit în cauză reiese că imposibilitatea de plată a debitului s-a datorat încasărilor insuficiente de la clienți și deci a balanței negative dintre sumele de bani ce trebuiau încasate de la clienți și debitele ce trebuiau achitate către furnizori (a se vedea în acest sens răspunsul de la obiectivul nr. 7 din raport).

Mai mult, trebuie notat și faptul că inculpatul a adus la cunoștința părții civile faptul că nu poate achita debitul, acesta fiind și motivul pentru care partea civilă a acordat ## ######### Dad S.R.L o linie de credit de 550.000 de lei.

Prin urmare, chiar dacă inculpatul cunoștea la data emiterii biletelor la ordin despre lipsa resurselor financiare ale societății, din explicațiile oferite și susținute de probe, rezultă că acesta nu a acționat cu intenția de a frauda partea civilă, ci că a sperat că până la data scadenței, societatea va dispune de resurse financiare suficiente achitării debitului.

În concluzie, din aspectele analizate, reiese fără dubiu că, deși inculpatul a semnat contractul de vânzare-cumpărare nr. 2/2011 în calitate de administrator, calitate pe care nu o mai deținea și că a solicitat contabilei ## ######### Dad S.R.L emiterea de instrumente de plată fără disponibil în cont, acesta nu a urmărit și nici nu a indus în eroare partea civilă și totodată că neplata debitului s-a datorat unei cauze obiective, respectiv ca urmare a lipsei mijloacelor financiare, cauzate de încasările insuficiente de la clienți, iar nu unei strategii puse la punct de inculpat pentru a o înșela pe partea civilă.

Argumentele expuse mai sus, referitoare la lipsa intenției de a induce în eroare prin emiterea instrumentelor de plată (file CEC și bilete la ordin) sunt aplicabile și în analizarea existenței infracțiunii de ”Instigare la infracţiunea de emiterea unui CEC fără a avea la tras disponibil suficient”, pentru că este evident că dacă inculpatul nu a avut intenția de a înșela, nu a avut nici intenția de a instiga la comiterea unei infracțiuni prin care urma a se realiza tocmai una din acțiunile necesare înșelării, adică aceea de a emite instrumentele de plată fără disponibil suficient.

Or, potrivit art. 47 Cod Penal, instigatorul este persoana care cu intenție determină o altă persoană să comită o infracțiune, condiție, care în mod evident nu este îndeplinită în cauză.

În consecință, față de cele expuse, curtea de apel conchide că sub aspectul laturii subiective, lipsește unul din elementele constitutive, atât ale infracțiunii de ”Înşelăciune”, cât și a celei de ”Instigare la infracţiunea de emiterea unui CEC fără a avea la tras disponibil suficient”, respectiv intenția, întrucât inculpatul nu a urmărit nici un moment înșelarea părții civile cu scopul de a obține pentru sine un folos patrimonial injust, ci a avut convingerea că va putea achita facturile cu banii ce urma să-i obțină de la creditorii SC ######### ### S.R.L.

Examinând apelul promovat de Parchetul de pe lângă Judecătoria #######, curtea de apel constată că este nefondat, pentru motivele menționate pe larg mai sus.

În concluzie, față de toate cele expuse, în temeiul art. 421 alin. 2 lit. a C.pr.pen., curtea de apel va respinge apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria ####### și va admite apelul inculpatului, va desființa în parte hotărârea atacată, doar în ceea ce-l privește pe inculpat, iar în rejudecare va dispune următoarele:

În temeiul art. 396 alin. 5, coroborat cu art. 16 alin. 1 lit. b teza a II-a C.pr.pen., va dispune achitarea inculpatului ###### #######, cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de ”Instigare la infracţiunea de emiterea unui CEC fără a avea la tras disponibil suficient”, prevăzută şi pedepsită de art. 47 Cod Penal, raportat la art. 84 pt. 2 din Legea nr. 59/1934 Rep. cu aplicarea articolului 35 Cod penal.

În temeiul art. 396 alin. 5, coroborat cu art. 16 alin. 1 lit. b teza a II-a C.pr.pen., va dispune achitarea inculpatului ###### #######, cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de ”Înşelăciune”, prevăzută şi pedepsită de art. 244 alin. 1 şi alin. 2 din Codul penal, cu aplicarea articolului 35 alin. 1 Cod penal.

În baza art. 25 alin. 5 Cod procedură penală, va lăsa nesoluţionată acţiunea civilă exercitată de partea civilă SC ####### ##### S.A. împotriva inculpatului ###### #######.

În temeiul art. 421 pct. 1 lit. b, va respinge ca nefondat apelul formulat de Parchetul de pe lângă Judecătoria #######.

Totodată, va menține sentința atacată, în ceea ce o privește pe inculpata ####### #######.

În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat, vor rămâne în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În temeiul art. 421 pct. 1 lit. b, respinge apelul formulat de Parchetul de pe lângă Judecătoria #######, împotriva sentinței penale nr. ##/11.07.2019, pronunțată de Judecătoria #######.

În temeiul art. 421 alin. 2 lit. a C.pr.pen., admite apelul formulat de inculpatul ###### ####### (CNP #############, fiul lui ####### şi #####, născut la ##########, în Nucet, #### #####, cu domiciliul în #### #####, str. Aleea Parcului, ### #, ### #, ### #, jud. ####, cetăţean român, cu antecedente penale), împotriva sentinței penale nr. ##/11.07.2019, pronunțată de Judecătoria #######, desființează în parte hotărârea atacată, doar în ceea ce-l privește pe inculpat, iar în rejudecare dispune următoarele:

În temeiul art. 396 alin. 5, coroborat cu art. 16 alin. 1 lit. b teza a II-a C.pr.pen., achită pe inculpatul ###### #######, cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de ”Instigare la infracţiunea de emiterea unui CEC fără a avea la tras disponibil suficient”, prevăzută şi pedepsită de art. 47 Cod Penal, raportat la art. 84 pt. 2 din Legea nr. 59/1934 Rep. cu aplicarea articolului 35 Cod penal.

În temeiul art. 396 alin. 5, coroborat cu art. 16 alin. 1 lit. b teza a II-a C.pr.pen., achită pe inculpatul ###### #######, cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de ”Înşelăciune”, prevăzută şi pedepsită de art. 244 alin. 1 şi alin. 2 din Codul penal, cu aplicarea articolului 35 alin. 1 Cod penal.

În baza art. 25 alin. 5 Cod procedură penală, lasă nesoluţionată acţiunea civilă exercitată de partea civilă SC ####### ##### S.A. (Borsec, #### ######## ### ##, Judeţ Harghita), împotriva inculpatului ###### #######.

Menține sentința atacată în ceea ce o privește pe inculpata ####### #######.

În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat, rămân în sarcina acestuia.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa publică din 18.02.2020.

Leave a Reply