Regulile de ascultare a inculpatului valabile la judecata în fond la care trimite textul art. 420 alin. 4 C. pr. pen. înseamnă nu doar dispozițiile art. 378 C. pr. pen., ci și prevederile pertinente care constituie dreptul comun în materie de ascultare consacrate în partea generală a Codului de procedură penală, însemnând art. 107-110 și art. 83 C. pr. pen. În acest fel, procedura de audiere este concepută pe două segmente sudate între ele: primul –obligatoriu- cuprinde informarea inculpatului de către instanța de judecată asupra drepturilor și obligațiilor lui procesuale în general și asupra consecințelor ruperii tăcerii în special; al doilea –posibil doar dacă inculpatul nu se prevalează de dreptul la tăcere, opțiune care constituie un impediment legal la audiere- implică luarea declarației. Dată fiind etapa în care se află judecata, este suficientă o informare succintă a inculpatului cu privire la drepturile și obligațiile procesuale, nefiind necesar să se ridice la gradul de detaliere specific primei declarații în faza de urmărire penală sau în etapa judecății în prim grad. Cu toate acestea, pentru îndeplinirea obligației pozitive puse pe seama instanței de art. 420 alin. 4 C. pr. P__., nu este suficientă doar informarea inculpatului asupra drepturilor și obligațiilor care îi revin, oricât de detaliată sau succintă ar fi, dacă aceasta nu este însoțită fie de refuzul categoric al inculpatului de a da declarații, fie de luarea declarației, dacă inculpatul nu uzează de dreptul la tăcere.

În aceste împrejurări și în lipsa vreunui impediment  legal la audiere, omisiunea instanței de a___ de a-l asculta pe inculpatul prezent este suficientă pentru a imprima caracterul întemeiat al contestației în anulare îndreptate împotriva deciziei penale nr. 579/A/20 decembrie 2019 a Curții de A___ Tg.-M____.

Această concluzie nu poate sub nicio formă să fie schimbată nici de împrejurările că  inculpatul a propus, prin vocea avocatului său, probe în apărare și că nu a solicitat expres să fie audiat, dimpotrivă când instanța a întrebat dacă mai sunt alte cereri de formulat, avocatul lui a răspuns negativ, dar nici de faptul că inculpatul a beneficiat de ultimul cuvânt. În acest sens, notează că dreptul inculpatului de a propune probe este o componentă a apărării distinctă de dreptul de a face declarații. Totodată, așa cum instanța a subliniat anterior, nu inculpatul este cel care are inițiativa audierii, ci instanța este cea obligată să inițieze procedura de audiere și să ia măsuri pozitive în acest scop, chiar dacă inculpatul nu cere în mod expres o autorizație în acest sens. Mai mult, în mod constant C_____ Europeană a Drepturilor Omului a statuat că dreptul acuzatului de a avea ultimul cuvânt are o importanță semnificativă, dar acest drept nu poate să fie confundat cu dreptul său de a fi audiat personal  de către instanță în timpul procesului (a se vedea: C_____ Europeană a Drepturilor Omului, cauza C_____________ împotriva României , Hotărârea din 7 iunie 2000, par. 58; cauza S____ împotriva României , Hotărârea din 29 aprilie 2008, par. 58; cauza A________ împotriva României , Hotărârea din 8 iunie 2010, par. 68; cauza P___ și T________ împotriva României , Hotărârea din 10 aprilie 2012, par. 50; cauza C_____ împotriva României , Hotărârea din 15 decembrie 2015, par. 34).

(Curtea de Apel Tîrgu Mureș. Admitere contestație în anulare pentru lipsa audierii inculpatului prezent în calea de atac a apelului – Decizia nr. 3/2020 din data de 17 ianuarie 2020)

DECIZIA PENALĂ NR. 3/ A

Ședința publică din 17 i anuarie 2020

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: dr. M______ Vas_____

JUDECĂTOR: S____ B____

GREFIER: A____ B_____ F_____

Pe rol se află soluționarea contestației în anulare formulată de contestator ul C____ M_____ I___ (fiul lui M_____ și M_______, născut la data de 08 septembrie 1992, în Mun. Reghin, județul M____, deținut în Penitenciarul Tîrgu-M____, având CNP: xxxxxxxxxxxxx), împotriva deciziei penale nr. 579/A/20 decembrie 2019 pronunțate de C_____ de A___ Tg.-M____, în dosa rul nr. XXXXXXXXXXXXX.

La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă contestator ul C____ M_____ I___, în stare de deținere, asistat de apărător ales, avocat S_____ V___ M____. Se prezintă și mama contestatorului, numita O________ M_______.

Cu participarea Ministerului Public reprezentat de către domnul procuror D___ Z_____ din cadrul Parchetului de pe lângă C_____ de A___ Târgu M____.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Instanța notează că această înfățișare este pentru a dezbate, în urma admisibilității în principiu a contestației în anulare formulată de contestatorul C____ M_____ I___, temeinicia acesteia.

Instanța supune atenției natura ședinței de judecată deoarece , cât privește judecarea în substanță a contestației în anulare, art. 432 alin. 1 și 3 Cod procedură penală, aplicabil în cauză, nu prevede nimic cu privire la publicitatea sau nepublicitatea ședinței de judecată. De aceea, propune aplicarea regulii și anume aceea a publicității ședinței de judecată.

Participanții la proces sunt de acord cu publicitatea ședinței de judecată.

Instanța mai informează participanții la proces că odată cu măsurile pregătitoare ședinței de judecată, de la ultima înfățișare până astăzi , a procedat la asculta rea înregistr ării ședinței din 9.12.2019, pentru a verifica veridicitatea celor transcrise.

Instanța informează contestatorul asupra dreptului de a face declarații, pe care l-a avut în fața instanței de control judiciar și asupra consecințelor ruperii tăcerii, ocazie cu care acesta precizează că ar fi dorit să dea declarații în fața instanței de a___ și dorește în continuare acest lucru.

Domnul avocat și reprezentantul Ministerului Public nu formulează cereri prealabile discutării asupra temeiniciei contestației în anulare .

Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbateri asupra temeiniciei contestației în anulare.

Apărătorul contestatorului C____ M_____ I___, avocat S_____ V___ M____, solicită instanței să constate că motivul invocat în susținerea contestației în anulare, referitor la prevederile art. 426 lit. h din Codul de procedură penală, este unul întemeiat, inculpatul nefiind întrebat de către instanța de a___ dacă dorește să dea declarație în cauză, nefiindu-i aduse la cunoștință nici măcar drepturile astfel cum prevede Codul de procedură penală în orice ciclu procesual. Inculpatul ar fi dorit să dea o declarație și în fața instanței de a___, astfel cum a făcut-o și în fața primei instanțe. Totul s-a desfășurat foarte repede, nu a fost întrebat dacă dorește să facă declarații în cauză, fiindu-i acordat doar ultimul cuvânt, ocazie cu care inculpatul a precizat că lasă la aprecierea instanței pronunțarea asupra apelurilor promovate în cauză, la fel cum înțelege el să o facă de obicei, să se încreadă în actul de justiție.

Prin urmare, solicită instanței să constate că inculpatului i s-a încălcat dreptul la apărare, acesta fiind un motiv întemeiat, expres prevăzut de Codul de procedură penală, de admitere a contestației în anulare.

Re prezentantul Ministerului Public solicită instanței să admită contestația în anulare, să desființeze decizia penală pronunțată în a___ și să procedeze potrivit regulilor de judecare din a___, pentru motivul prevăzut de art. 426 lit. h din Codul de procedură pena lă. I nculpatul nu a fost audiat, existând totuși posibilitatea ca la ultimul cuvânt inculpatul să declare. Mai mult, deși inculpatului nu i-au fost aduse la cunoștință drepturile de către instanța de a___, acesta trebuia să și le cunoască încă din primul ciclu procesual.

Contestatorul C____ M_____ I___, având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței pronunțarea asupra contestației în anulare.

Instanța , având în vedere prevederile art. 432 alin. 1 Cod procedură penală , care impun ca instanța să decidă la termenul la care se dezbate temeinicia contestației în anulare, urmează să se pronunțe asupra temeiniciei contestației în anulare astăzi, la ora 14.30 , sala 57.

C_____,

Asupra temeiniciei căii extraordinare de atac de față,

1. Prezentarea sesizării. Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr. XXXXXXXXXXX/23 decembrie 2019, petentul condamnat C____ M_____ I___ a formulat contestație în anulare împotriva deciziei penale nr. 579/A/20 decembrie 2019 pronunțate de C_____ de A___ Tg.-M____ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX.

În cererea introductivă, petentul contestator a invocat cazul de contestație prevăzut de art. 426 lit. h C. pr. pen., motivat de împrejurarea că, în cauza penală înregistrată la C_____ de A___ Tg.-M____ sub nr. XXXXXXXXXXXXX, având ca obiect apelurile declarate de petent în calitate de inculpat și de Parchetul de pe lângă Judecătoria Reghin împotriva sentinței penale nr. 323/31 octombrie 2019 a Judecătoriei Reghin, deși a fost prezent la termenul de judecată fixat în a___ la data de 9 decembrie 2019, iar ascultarea lui era legal posibilă, instanța de a___ nu a procedat la audierea sa.

În drept, petentul a invocat dispozițiile art. 426 lit. h-art. 432 C. pr. pen., Hotărârea CEDO pronunțată în cauza Bakrina c. Rusia .

2. Prezentarea încheierii penale pronunțate de C_____ de A___ Tg.-M____ la data de 15 ianuarie 2020. Prin încheierea penală din data de 15 ianuarie 2020, C_____ de A___ Tg.-M____, în temeiul art. 431 alin. 3 C. pr. P__., a admis în principiu contestația în anulare formulată de contestatorul C____ M_____ I___ împotriva deciziei penale nr. 579/A/20 decembrie 2019 pronunțate de C_____ de A___ Tg.-M____ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX și a fixat termen pentru judecarea contestației în anulare la data de 17 ianuarie 2020.

În motivarea acestei încheieri, instanța a reținut că sunt întrunite cumulativ condițiile enunțate de art. 431 alin. 3 C. pr. pen., privind admisibilitatea în principiu a contestației în anulare promovate de contestatorul C____ M_____ I___, contestația fiind făcută de titularul legal, împotriva unei hotărâri penale definitive –decizia penală nr. 579/A/20 decembrie 2019 a Curții de A___, în termenul prevăzut de lege și este incident cazul de contestație în anulare prevăzut de art. 426 lit. h C. pr. pen., deoarece instanța de a___ nu a procedat la audierea inculpatului prezent, deși audierea era legal posibilă.

3. Considerentele instanței cu privire la temeinicia căii extraordinare de atac pendinte. Cazul de contestație în anulare prevăzut de art. 426 lit. h C. pr. pen. conferă inculpatului condamnat sau față de care s-a dispus renunțarea la aplicarea pedepsei ori amânarea aplicării pedepsei remediul procesual pentru restabilirea echității procedurii în situația în care, deși a fost prezent în fața instanței de a___ și audierea sa era legal posibilă nu a fost totuși ascultat de instanța de al doilea grad. De aceea, textul art. 426 lit. h C. pr. pen. trebuie citit împreună cu art. 420 alin. 4 C. pr. pen., conform căruia „ instanța de a___ procedează la ascultarea inculpatului, când aceasta este posibilă, potrivit regulilor de la judecata în fond”, fiind lipsită de importanță terminologia diferită utilizată de legiuitor, cât timp termenii de „audiere” și „ascultare” sunt sinonimi. Dintre ipotezele acoperite de art. 420 alin. 4 C. pr pen., mecanismul contestației în anulare pus în mișcare prin intermediul cazului prescris de art. 426 lit. h C. pr. pen. se limitează totuși doar la situația în care inculpatul s-a înfățișat în persoană în al doilea grad, însă nu a fost ascultat și nici nu a uzat fără echivoc de dreptul său la tăcere.

Art. 420 alin. 4 C. pr. pen. instituie în sarcina instanței de a___ obligația de a-l asculta pe inculpat indiferent dacă apreciază că este necesară sau nu audierea, independent de natura soluției pronunțate prin sentința apelată și în toate cazurile când ascultarea era posibilă, adică ori de câte ori inculpatul nu a renunțat expres sau tacit la dreptul său de a se înfățișa la judecată și ori de câte ori acesta nu a uzat expres de dreptul la tăcere. De aici rezultă că, atunci când inculpatul compare în instanță, inițiativa de a proceda la audierea lui trebuie să vină nu din partea acestuia, ci din partea instanței în virtutea obligației pozitive care îi este imperativ trasată de art. 420 alin. 4 C. pr. pen.

Regulile de ascultare a inculpatului valabile la judecata în fond la care trimite textul art. 420 alin. 4 C. pr. pen. înseamnă nu doar dispozițiile art. 378 C. pr. pen., ci și prevederile pertinente care constituie dreptul comun în materie de ascultare consacrate în partea generală a Codului de procedură penală, însemnând art. 107-110 și art. 83 C. pr. pen. În acest fel, procedura de audiere este concepută pe două segmente sudate între ele: primul –obligatoriu- cuprinde informarea inculpatului de către instanța de judecată asupra drepturilor și obligațiilor lui procesuale în general și asupra consecințelor ruperii tăcerii în special; al doilea –posibil doar dacă inculpatul nu se prevalează de dreptul la tăcere, opțiune care constituie un impediment legal la audiere- implică luarea declarației. Dată fiind etapa în care se află judecata, este suficientă o informare succintă a inculpatului cu privire la drepturile și obligațiile procesuale, nefiind necesar să se ridice la gradul de detaliere specific primei declarații în faza de urmărire penală sau în etapa judecății în prim grad. Cu toate acestea, pentru îndeplinirea obligației pozitive puse pe seama instanței de art. 420 alin. 4 C. pr. P__., nu este suficientă doar informarea inculpatului asupra drepturilor și obligațiilor care îi revin, oricât de detaliată sau succintă ar fi, dacă aceasta nu este însoțită fie de refuzul categoric al inculpatului de a da declarații, fie de luarea declarației, dacă inculpatul nu uzează de dreptul la tăcere.

În cauza înregistrată sub nr. XXXXXXXXXXXXX în care s-a pronunțat decizia atacată , la termenul din 9 decembrie 2019 stabilit în a___, inculpatul C____ M_____ I___ a fost prezent și asistat de avocatul său ales. După cum rezultă din conținutul încheierii de ședință aferentă acelui termen, din înregistrarea audio a ședinței și din transcrierea înregistrării, instanța de a___ nu l-a informat pe inculpat asupra drepturilor apărării și obligațiilor care îi incumbă în procedură și nu a luat o declarație acestuia, iar inculpatul nu a specificat nici că uzează de dreptul la tăcere și nici că dorește să facă declarații. Abia în fața instanței învestite cu soluționarea contestației în anulare, în cunoștință de cauză asupra efectelor la care s-ar fi supus în cazul renunțării la tăcere, d-l C____ M_____ I___ a precizat că dorea să dea o declarație în a___ și dorește în continuare să declare.

În aceste împrejurări și în lipsa vreunui impediment  legal la audiere, omisiunea instanței de a___ de a-l asculta pe inculpatul prezent este suficientă pentru a imprima caracterul întemeiat al contestației în anulare îndreptate împotriva deciziei penale nr. 579/A/20 decembrie 2019 a Curții de A___ Tg.-M____.

Această concluzie nu poate sub nicio formă să fie schimbată nici de împrejurările că  inculpatul a propus, prin vocea avocatului său, probe în apărare și că nu a solicitat expres să fie audiat, dimpotrivă când instanța a întrebat dacă mai sunt alte cereri de formulat, avocatul lui a răspuns negativ, dar nici de faptul că inculpatul a beneficiat de ultimul cuvânt. În acest sens, notează că dreptul inculpatului de a propune probe este o componentă a apărării distinctă de dreptul de a face declarații. Totodată, așa cum instanța a subliniat anterior, nu inculpatul este cel care are inițiativa audierii, ci instanța este cea obligată să inițieze procedura de audiere și să ia măsuri pozitive în acest scop, chiar dacă inculpatul nu cere în mod expres o autorizație în acest sens. Mai mult, în mod constant C_____ Europeană a Drepturilor Omului a statuat că dreptul acuzatului de a avea ultimul cuvânt are o importanță semnificativă, dar acest drept nu poate să fie confundat cu dreptul său de a fi audiat personal  de către instanță în timpul procesului (a se vedea: C_____ Europeană a Drepturilor Omului, cauza C_____________ împotriva României , Hotărârea din 7 iunie 2000, par. 58; cauza S____ împotriva României , Hotărârea din 29 aprilie 2008, par. 58; cauza A________ împotriva României , Hotărârea din 8 iunie 2010, par. 68; cauza P___ și T________ împotriva României , Hotărârea din 10 aprilie 2012, par. 50; cauza C_____ împotriva României , Hotărârea din 15 decembrie 2015, par. 34).

În lumina ideilor expuse mai sus, în temeiul art. 432 alin. 1 C. pr. P__., va admite contestația în anulare formulată de contestatorul C____ M_____ I___ împotriva deciziei penale nr. 579/A/20 decembrie 2019 pronunțate de C_____ de A___ Tg.-M____ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX.

Admiterea contestației în anulare atrage în principal următoarele consecințe: desființarea deciziei penale nr. 579/A/20 decembrie 2019  a Curții de A___ Tg.-M____  și rejudecarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Reghin și inculpatul C____ M_____ I___ împotriva sentinței penale nr. 323/31 octombrie 2019 a Judecătoriei Reghin, fixându-se în acest sens termen pentru data de 19 februarie 2020, ora 9,00, sala 52, termen pentru care va fi citat inculpatul.

La rândul lor, desființarea deciziei contestate și rejudecarea apelurilor atrag alte două efecte: atât desființarea tuturor formelor de executare emise de Judecătoria Reghin în baza sentinței penale nr. 323/31 octombrie 2019 a Judecătoriei Reghin, inclusiva  mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 383/20 decembrie 2019, cât și punerea de îndată în libertate a inculpatului C____ M_____ I___, dacă nu este arestat în altă cauză, de sub puterea mandatului de executare a pedepsei închisorii menționat.

4. Cheltuielile judiciare . Având în vedere natura soluției date contestației în anulare, potrivit art. 275 alin. 3 C. pr. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în cauză vor rămâne în sarcina statului.

 

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În temeiul art. 432 alin. 1 C. pr. P__., admite contestația în anulare formulată de contestatorul C____ M_____ I___ (fiul lui M_____ și M_______, născut la data de 08 septembrie 1992, în Mun. Reghin, județul M____, deținut în Penitenciarul Tîrgu-M____, având CNP: xxxxxxxxxxxxx) împotriva deciziei penale nr. 579/A/20 decembrie 2019 pronunțate de C_____ de A___ Tg.-M____ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX și, în consecință:

Desființează decizia penală nr. 579/A/20 decembrie 2019 pronunțată de C_____ de A___ Tg.-M____ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX.

Dispune rejudecarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Reghin și inculpatul C____ M_____ I___ împotriva sentinței penale nr. 323/31 octombrie 2019 a Judecătoriei Reghin.

Fixează termen pentru rejudecarea apelurilor la data de 19 februarie 2020 , ora 9,00, sala 52, pentru care dispune citarea inculpatului.

Desființează toate formele de executare emise de Judecătoria Reghin în baza sentinței penale nr. 323/31 octombrie 2019 a Judecătoriei Reghin, inclusiv mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 383/20 decembrie 2019.

Dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului C____ M_____ I___, dacă nu este arestat în altă cauză, de sub puterea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 383/20 decembrie 2019, emis de Judecătoria Reghin în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX.

Potrivit art. 275 alin. 3 C. pr. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în cauză rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 17 ianuarie 2020.

     Președinte                      Judecător

         dr. M______ Vas_____ S____ B____