O interpretare unitară a dispozițiilor legale în discuție, care să corespundă scopului și substanței normelor legale din materia salarizării adoptate în vederea înlăturării inechităților salariale, necesită acordarea aceleiași valori de referință sectorială pentru toți angajații din cadrul familiei ocupaționale de funcții bugetare „Justiție” , deoarece valoarea de referință sectorială este componenta salarială constantă, la care se adaugă coeficienții de ierarhizare care fac diferența în cadrul aceleiași familii ocupaționale „Justiție”, în raport de funcție, treaptă profesională, gradație, vechime în muncă și în specialitate.

(Curtea de Apel Tîrgu Mureș. Drepturi salariale ale personalului din justiție – Decizia nr. 10/2020 pronunțată la data de 23.02.2020)

 

Soluțiile pronunțate de instanța de fond cu privire la: excepți a lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M_________ Justiției, excepți a lipsei de interes procesual în promovarea acțiunii reclamantei și excepți a prescripției dreptului material la acțiune al reclamantei pentru pretențiile anterioare datei de 5 martie 2016 , nu formează obiectul criticilor aduse prin cele două apeluri declarate în cauză , fiind definitive .

În limitele efectului devolutiv al prezentei căi de atac, determinate de ceea ce s-a apelat conform art.477alin.1 Cod procedură civilă, C_____ reține următoarele:

Instanța de fond a soluționat corect excepția inadmisibilității acțiunii, având în vedere că din întregul conținut al cererii de chemare în judecată rezultă în esență, că reclamanta susține că nu i s-au plătit drepturile salariale la nivelul maxim de salarizare conform dispozițiilor Legii nr.71/2015 și a actelor normative ulterioare adoptate în materia egalizării salariale. Prin urmare obiectul și natura acestui litigiu nu impun parcurgerea unei proceduri administrative prealabile în sensul art.193 alin.1 Cod procedură civilă.

Sunt nefondate și criticile aduse de apelanții T_________ B_______ și C_____ de A___ S______, soluției pronunțată de tribunal pe fondul cauzei, pentru următoarele considerente:

Din întregul context al problemelor de drept analizate și interpretate prin Decizia Curții Constituționale nr.794/2016 (paragraful 27, paragrafele 31-37) și prin Deciziile nr.23/2016 și nr.36/2018 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, rezultă în esență că „egalizarea” din reglementările salariale adoptate în perioada 2015-2016 vizează „nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare ”, iar pentru această egalizare se au în vedere și drepturi salariale recunoscute prin hotărâri judecătorești în urma aplicării unor prevederi legale cuprinse în acte normative care au aplicabilitate generală indiferent dacă ordonatorul de credite a emis sau nu ordine de salarizare corespunzătoare. Majorările (indexările) stabilite prin hotărâri judecătorești trebuie să fie aceleași pentru tot personalul salarizat potrivit dispozițiilor de lege aplicabile în cadrul aceleiași categorii profesionale, respectiv familii ocupaționale prevăzute de Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice (paragrafele 31-33 din Decizia nr.794/2016).

Prin urmare, pentru soluționarea cererii reclamantei este necesară efectuarea unei analize comparative începând cu 09 aprilie 2015, între indemnizația de încadrare ce i se cuvenea și indemnizația de încadrare recunoscută prin hotărâri judecătorești pentru angajații din cadrul familiei ocupaționale „justiție”.

Iar pentru această analiză comparativă, relevante sunt reglementările în materie salarială, adoptate începând cu anul 2015 în vederea înlăturării inechităților salariale, cu interpretarea dată în aplicarea legii prin deciziile amintite mai sus.

Prin urmare i nstanța de fond în mod corect a avut în vedere următoarele dispoziții legale aplicabile perioad ei în litigiu:

Dispozițiile Legii nr.71/2015 referitoare la „nivelul maxim de salarizare” care se aplică începând cu 09 aprilie 2015.

Art.1 alin.1 din OUG nr.57/2015 potrivit cărora în anul 2016, cuantumul brut al salariilor de bază/indemnizațiilor de încadrare lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menține la același nivel cu cel care se acordă pentru luna decembrie 2015.

Art.1 alin.1 din OUG nr.99/2016, potrivit căruia în perioada 01.01 – 28.02.2017 cuantumul brut al salariilor de bază/indemnizațiilor de încadrare lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menține la același nivel cu cel care se acordă pentru luna decembrie 2016.

Art.1 din OUG nr.9/2017, din care rezultă că în perioada 01.03.xxxxxxxxxxxxx17 se menține în plată la nivelul acordat pentru luna februarie 2017, cuantumul brut al salariilor de bază/indemnizațiilor de încadrare lunară.

Prin art.38 alin.2 lit.a din Legea nr.153/2017 se menține pentru perioada iulie 2017-decembrie 2017, nivelul de salarizare cuvenit pentru luna iunie 2017, iar potrivit art.38 alin.3 lit.a din Legea nr.153/2017 menține începând cu 01.2018 nivelul preluat anterior, aferent lunii decembrie 2017 (indexat cu 25%).

Pentru aceste motive, susținerile apelantului T_________ B_______ în sensul că sentința pronunțată de instanța de fond nu este întemeiată în drept, sunt nefondate.

De asemenea, a preciem relevante pentru prezenta cauză, considerentele cuprinse în p aragrafele 35-37 din Decizia Curții Constituționale nr.794/2016 :

„ 35. În final, C_____ constată că, potrivit   Deciziei   Plenului Curții Constituționale nr. 1/1995 privind obligativitatea deciziilor sale pronunțate în cadrul controlului de constituționalitate, puterea de lucru judecat ce însoțește actele jurisdicționale, deci și deciziile Curții Constituționale, se atașează nu numai dispozitivului, ci și considerentelor pe care se sprijină acesta. Astfel, C_____ reține că atât considerentele, cât și dispozitivul deciziilor sale sunt general obligatorii, potrivit dispozițiilor art. 147 alin. (4) din Constituție, și se impun cu aceeași forță tuturor subiectelor de drept.

36. În consecință, așa cum a statuat C_____ și în jurisprudența sa (a se vedea   Decizia   nr. 1.415 din 4 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 796 din 23 noiembrie 2009, sau   Decizia   nr. 415 din 14 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial a României, Partea I, nr. 294 din 5 mai 2010), atât Parlamentul, cât și Guvernul, respectiv autoritățile și instituțiile publice urmează să respecte cele stabilite de C_____ Constituțională în considerentele și dispozitivul prezentei decizii.

    37. Pornind de la obligativitatea legiuitorului de a pune de acord dispozițiile de lege constatate ca fiind neconstituționale cu dispozițiile Constituției, ca o consecință a prezentei decizii de admitere, C_____ constată că, până la adoptarea soluției legislative corespunzătoare, în temeiul art. 147 alin. (4) din Constituție, din momentul publicării prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, instituțiile și autoritățile publice urmează să aplice în mod direct prevederile constituționale ale art. 1 alin. (4), art. 16, art. 124 și art. 126, în privința stabilirii   „nivelului maxim pentru fiecare funcție, grad/treaptă, gradație, vechime în funcție sau în specialitate, după caz”   al salariului de bază/indemnizației de încadrare, astfel cum a fost constatat prin prezenta decizie”.

Î n raport de Decizia nr.794/15.12.2016 a Curții Constituționale, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a adoptat în ședința din 15 mai 2018 punctul de vedere cuprins în Nota Direcției Resurse Umane și Organizare nr.9578/2018 privind unele aspecte legate de salarizarea personalului din cadrul autorității judecătorești, recomandând ordonatorilor de credite ca în cadrul aceleiași categorii profesionale și familii ocupaționale să nu existe o salarizare diferită raportată la mai multe valori sectoriale, valoarea de referință sectorială fiind o constantă .

Astfel, așa cum arată și apelanții în cererile de a___, p rin Ordinul nr.78/2018 emis de P___________ Înaltei Curți de Casație și Justiție, în aplicarea Deciziei nr.794/2016 a Curții Constituționale, s-a recunoscut pentru personalul auxiliar din cadrul familiei ocupaționale „Justiție”, nivelul valorii de referință sectorială al magistraților, prin includerea procentului de 4% prevăzut de OG nr.13/2008 pentru judecători și procurori – art.1 din OG 13/2008).

U lterior, s-au pronunțat hotărâri judecătorești definitive prin care s-a recunoscut în cadrul familiei ocupaționale „Justiție” o valoare de referință sectorială mai mare – de 484,18 lei pentru perioada începând cu 01.12.2015 . Amintim cu titlu exemplificativ, decizia civilă nr.296 din 21 ianuarie 2019 pronunțată de C_____ de A___ București, secția a VII-a pentru cauze privind conflict de muncă și asigurări sociale în dosar nr.744/3 /2018, definitivă , (hotărâre judecătorească amintită în considerentele deciziei civile nr.546 din 5 noiembrie 2019 pronunțată de C_____ de A___ Tg.M____ în dosar nr.XXXXXXXXXXXX ) .

În acest context, susținerile apelanților pârâți în sensul că reclamanta intimată a beneficiat în anul 2008, prin decizia nr.73/2008 emisă de C_____ de A___ S______, de majorările valorii de referință sectorială prevăzute de OG nr.13/2008, respectiv majorarea cu 4% începând cu 1 aprilie 2008 și cu 4,5% începând cu 1 octombrie 2008 și că prin Decizia nr.181/11.07.2018 emisă de C_____ de A___ S______ s-a utilizat o valoare de referință sectorială de 421,36 lei  pentru perioada 9 aprilie 2015 – 30 noiembrie 2015 și o valoare de referință sectorială de 463,5 lei începând cu 01.12.2015 până la 30.06.2018 ( drepturile salariale ale reclamantei fiind astfel recalculate de T_________ B_______ ), nu pot atrage schimbarea soluției pronunțată de instanța de fond .

Așadar susținerile apelanților referitoare la nelegalitatea soluției pronunțată de tribunal pe fondul cauzei, ca neavând bază legală, nu pot fi primite, deoarece așa cum se poate observa din considerentele prezentate, analiza cererii reclamantei s-a realizat prin raportare la actele normative în materie de salarizare adoptate începând cu 09.04.2015.

O interpretare unitară a dispozițiilor legale în discuție, care să corespundă scopului și substanței normelor legale din materia salarizării adoptate în vederea înlăturării inechităților salariale, necesită acordarea aceleiași valori de referință sectorială pentru toți angajații din cadrul familiei ocupaționale de funcții bugetare „Justiție” , deoarece valoarea de referință sectorială este componenta salarială constantă, la care se adaugă coeficienții de ierarhizare care fac diferența în cadrul aceleiași familii ocupaționale „Justiție”, în raport de funcție, treaptă profesională, gradație, vechime în muncă și în specialitate.

În consecință, soluția pronunțată de tribunal pe fondul cauzei, este legală și temeinică. Pretențiile de natură salarială ale reclamantei intimată sunt întemeiate și prin raportare la prevederile art.159 alin.1 și 2, art.160 al in. 161, art . 168, art.169 alin.1 și art.170-171 alin.1 din Codul muncii.

Este corectă și soluția pronunțată asupra pretențiilor accesorii ale reclamantei, constând în obligarea pârâților apelanți la plata dobânzii legale penalizatoare, având în vedere art.166 alin.4 din Codul muncii, art.1535 alin.1,2 Cod civil, prevederile OG nr.13/2011 și interpretarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr.21/2015 cu referire la dobânzile penalizatoare datorate de stat pentru executarea cu întârziere a obligațiilor de plată. Iar principiul reparării integrale a pagubei justifică cererea reclamanților de actualizarea sumelor restante cu indicele de inflație, prin această operațiune asigurându-se acoperirea prejudiciului în situația devalorizării monedei naționale.

În fine, C_____ constată că instanța de fond a stabilit în sarcina apelanților pârâți întinderea acestei obligații „începând cu data de 5.03.2016 și în continuare, până la încetarea condițiilor legale de acordare”. Prin urmare efectele hotărârii judecătorești se produc până la intervenirea unor dispoziții legislative în materie de salarizare care să stabilească anumite condiții sau alte modalități de acordare, ori care să stabilească altă politică salarială.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art.480 alin.1 Cod procedură civilă apelurile declarate de pârâți urmează a fi respinse, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelul declarat pârâții T_________ B_______ cu sediul în B_______, ____________________. 8, județul B_______ și C_____ de A___ S______, cu sediul în S______, ____________________, nr. 62, județul  S______, împotriva Sentinței civile nr. 739 din 04.06.2019 pronunțată de T_________ M____ în dosar nr. XXXXXXXXXXXX.

Definitivă.

Pronunțată azi 21.01.2020 prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.