Infractiunea de evaziune fiscala. Nepronunțarea instantei de fond asupra acţiunii civile.

Infractiunea de evaziune fiscala. Nepropunțarea instantei de fond asupra acţiunii civile.

CURTEA DE APEL TÂRGU MUREŞ

SECŢIA PENALĂ ŞI PENTRU CAUZE CU MINORI ŞI DE FAMILIE

Cod ECLI ECLI:RO:CATGM:2024:007.######

Dosar nr. ####/96/2022

Nr. de înregistrare ca operator de date cu caracter personal – 3132

 

Hotarâre nr. 462/2024 din 16.10.2024 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș

Şedinţa publică din data de 16 octombrie 2024

Analizând apelul promovat de partea civilă prin prisma limitelor prevăzute de art. 417, 418 şi 420 Cod procedură penală, instanţa de control judiciar constată că este fondat şi urmează a fi admis pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:

Cu titlu preliminar, instanţa de control judiciar subliniază că situaţia de fapt a fost stabilită cu autoritate de lucru judecat prin sentinţa penală nr. ##/14.10.2022 a Tribunalului ########, definitivă prin Decizia penală nr. ###/A/9.05.2023 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, pronunţate în dosarul nr. ###/96/2020, prin care s-a soluţionat latura penală a cauzei.

#### aşadar stabilit aşadar că inculpaţii ###### ###### şi ##### ######, în perioada februarie 2010 – decembrie 2011 au înregistrat în contabilitatea societății S.C. ###### ##### S.R.L. 167 facturi fiscale având la bază operațiuni comerciale fictive, emise în numele S.C. ######### S.R.L.

Inculpatul ####### #####, în perioada ianuarie 2010 – iunie 2011 a înregistrat în contabilitatea societății S.C. D&H ### ####### S.R.L. 21 facturi fiscale, emise în numele S.C. ######### S.R.L., în valoare totală de 81.173 lei, facturi fiscale care nu au la bază operațiuni reale.

Inculpata ##### ##### :

– a înlesnit săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată de către inculpaţii ###### ###### şi ##### ######, în perioada februarie 2010 – decembrie 2011, prin completarea și punerea la dispoziția acestora a 160 facturi având la bază operațiuni comerciale fictive emise în numele societății S.C. ######### S.R.L..

– a înlesnit săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată de către inculpatul ##### ##### și suspecta S.C. #### ########## S.R.L., în perioada iunie 2009 – decembrie 2009, prin completarea și punerea la dispoziția acestora a 19 facturi fiscale având la bază operațiuni comerciale fictive, emise în numele societății S.C. ######### S.R.L.;

– a înlesnit săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată de către suspecții ##### ####### și S.C. ##### S.R.L., în cursul lunii decembrie 2009, prin completarea și punerea la dispoziția acestora a 3 facturi fiscale având la bază operațiuni comerciale fictive, emise în numele societății S.C. ######### S.R.L.;

– a înlesnit săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată de către suspecții ###### ###### şi S.C. ###### ######## S.R.L., în cursul lunii iunie 2009, prin completarea și punerea la dispoziția acestora a două facturi fiscale având la bază operațiuni comerciale fictive, emise în numele societății S.C. ######### S.R.L.

Inculpatul ##### #####, în perioada iunie 2009 – decembrie 2009, a înregistrat în contabilitatea societății S.C. #### ########## S.R.L. un nr. de 19 facturi fiscale având la bază operațiuni comerciale fictive, emise în numele S.C. ######### S.R.L., cu o valoare totală de 111.737 lei.

În cauză s-a pronunţat o soluţie în temeiul art. 16 lit. f) Cod procedură penală întrucât s-a împlinit termenul de prescripţie şi nu mai poate fi angajată răspunderea penală a persoanelor acuzate.

În prezentul dosar în care se soluţionează latura disjunsă a cauzei, instanţa de prim grad era obligată să stabilească dacă faptele, astfel cum au fost ele stabilite în latura penală a cauzei, au fost săvârşite de inculpaţi cu vinovăţia cerută de lege, au produs un prejudiciu părţii civile, care este cuantumul acelui prejudiciu şi dacă a fost sau nu reparat. Cu alte cuvine, să analizeze condiţiile angajării răspunderii civile delictuale cu excepţia existenţei faptei ilicite şi a identităţii autorului care au fost deja stabilite cu autoritate de lucru judecat în latura penală a cauzei. În acelaşi sens sunt prevederile art. 28 al. 1 Cod procedură penală, care reglementează ipoteza judecării separate a acţiunii civile, în faţa instanţei civile: „Hotărârea definitivă a instanţei penale are autoritate de lucru judecat în faţa instanţei civile care judecă acţiunea civilă, cu privire la existenţa faptei şi a persoanei care a săvârşit-o. Instanţa civilă nu este legată de hotărârea definitivă de achitare sau de încetare a procesului penal în ceea ce priveşte existenţa prejudiciului ori a vinovăţiei autorului faptei ilicite.”

Prin sentinţa penală atacată, instanţa de prim grad nu a analizat aceste aspecte, respingând acţiunea civilă formulată de ####-DGRFP ######- AJFP ########, în esenţă, pentru următoarele considerente:

– instanţa nu cunoaşte cuantumul prejudiciului reclamat

– în cauzele având ca obiect infracţiunea de evaziune fiscală cuantumul prejudiciului se dovedeşte fie cu raport de constatare tehnico-ştiinţifică fie cu expertiză; raportul de constatare tehnico-ştiinţifică de la dosar a fost exclus în procedura de cameră preliminară iar expertiza nu a fost solicitată de partea civilă

– inculpatul beneficiază de prezumţia de nevinovăţie inclusiv în latura civilă a cauzei şi revine părţii civile sarcina de a propune probe, ceea ce nu a făcut

– este de neconceput ca instanţa să propună probe din oficiu când în cauză există o parte cu deplină capacitate de exerciţiu pentru că s-ar încălca principiul egalităţii armelor şi în plus, dacă s-ar constata absenţa unui prejudiciu nu ar avea cine să suporte costurile administrării probei.

Instanţa de control judiciar subliniază că argumentele invocate pentru respingerea acţiunii civile sunt străine oricărui raţionament juridic care implică analiza întrunirii condiţiilor răspunderii civile delictuale. În plus, ele sunt contrare dispoziţiilor Codului de procedură penală, după cum se va arăta în cele ce urmează.

#### – DGRFP ###### – AJFP ######## s-a constituit parte civilă încă din cursul urmăririi penale prin adresa nr. 14169/23.06.2017 (fila 145 vol. IV d.u.p.) reclamând anumite sume de bani, prezentate defalcat cu privire la fiecare societate, sume care au fost reiterate pe parcursul procesului penal, inclusiv în cuprinsul memoriului de apel. Pretenţiile formulate se bazau pe documentele contabile ale societăţilor reclamate (contul de profit şi pierderi, bilanţul, decizii de impunere, facturi fiscale, fişe de cont, fişa furnizorilor) care se află la dosarul cauzei.

Raportat strict la condiţia existenţei prejudiciului, o dată ce s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat că facturile fiscale identificate în actul de sesizare nu au la bază operaţiuni reale, instanţa de prim grad trebuia să analizeze efectul fiscal al înregistrării în contabilitatea firmelor a acelor facturi expres şi limitativ precizate, anume dacă s-a produs sau nu un prejudiciu bugetului consolidat de stat şi care este cuantumul acestui prejudiciu. În funcţie de acest calcul se puteau soluţiona pretenţiile părţii civile printr-o soluţie de respingere (în situaţia în care nu s-a produs nici un prejudiciu bugetului de stat), admitere în parte (dacă prejudiciul produs era mai mic decât cel reclamat) sau admitere integrală (dacă prejudiciul produs era mai mare sau egal cu cel reclamat).

Instanţa de prim grad nu a efectuat nicio astfel de analiză, nu a stabilit niciun cuantum al prejudiciului, respingând în esenţă pretenţiile civile cu motivarea că s-au exclus rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică iar partea civilă nu a solicitat expertiza contabilă, iar prejudiciul se probează în cauzele de evaziune fiscală cu aceste două mijloace de probă.

Această susţinere este contrară prevederilor Codului de procedură penală. Conform art. 103 al. 1 Cod procedură penală, probele nu au o valoare dinainte stabilită prin lege şi sunt supuse liberei aprecieri a organelor judiciare în urma evaluării tuturor probelor administrate în cauză. Nu există nicio dispoziţie legală care să limiteze în cauzele de evaziune fiscală posibilitatea părţii civile de dovedire a prejudiciului la cele două mijloace de probă invocate de instanţa de prim grad – anume raportul de constatare tehnico-ştiinţifică şi expertiza. La dosarul cauzei există înscrisuri – documentele contabile, facturi fiscale, fişe de cont, etc. aferente fiecăreia dintre societăţile a cărei administratori sunt inculpaţii. Aceste mijloace de probă nu au fost excluse în procedura de cameră preliminară rămânând câştigate cauzei. Mai mult, art. 26 al. 3 Cod procedură penală stipulează expres că probele administrate până la disjungere vor fi folosite la soluţionarea acţiunii civile disjunse. În cuprinsul sentinţei penale atacate instanţa de prim grad nu prezintă niciun argument pentru care a înlăturat în procesul de deliberare aceste mijloace de probă, mărginindu-se să constate că nu are rapoarte de constatate tehnico-ştiinţifică şi nu ştie să stabilească prejudiciul. Or, rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică se bazau tocmai pe aceste înscrisuri contabile şi doar efectuau calcule matematice care pot fi făcute şi de către instanţă.

În ceea ce priveşte argumentul omisiunii părţii civile de a solicita instanţei efectuarea unei expertize folosit pentru respingerea acţiunii civile, acesta este cu totul surprinzător. Instanţa de control judiciar face trimitere la prevederile art. 172 al. 1 Cod procedură penală cu privire la condiţiile efectuării expertizei. Aceasta se dispune „când pentru constatarea, clarificarea sau evaluarea unor fapte şi împrejurări ce prezintă importanţă pentru aflarea adevărului în cauză este necesară şi opinia unui expert.” La dosarul cauzei au fost prezentate ca şi mijloace de probă actele contabile. Acestea sunt clare. Părţile procesului au plecat de la premisa că instanţa investită cu soluţionarea unei acuzaţii de evaziune fiscală este aptă să analizeze documentele contabile depuse. Prin urmare, nu se impune efectuarea unei expertize, considerând inutil a solicita administrarea unui astfel de mijloc de probă. În măsura în care instanţa avea neclarităţi în analizarea acestor înscrisuri era de datoria acesteia de a aduce la cunoştinţa părţilor acest lucru, pentru ca ele să procedeze în consecinţă.

Argumentul instanţei conform căreia nu ar avea cine să plătească costurile administrării probei este cu totul străin dispoziţiilor Codului de procedură penală şi Codului civil care reglementează modul de soluţionare a laturii civile a cauzei. Instanţa de control judiciar se va mărgini să facă trimitere la prevederile art. 274-275 Cod procedură penală. De asemenea, în bugetul Ministerului Justiţiei la capitolul 54.01 „#### servicii publice generale”, titlul 20 „Bunuri şi servicii” sunt alocate fonduri destinate instanţelor judecătoreşti pentru achitarea onorariilor avocaţilor, pentru încheierea contractelor şi plata serviciilor de prezentare, prelucrare şi distribuire a actelor de procedură prezentate în sistem TP, precum şi pentru achitarea contravalorii compensaţiilor financiare, expertizelor tehnice, contabile, onorariilor curatorilor dispuse prin încheierile de şedinţă, a unor cheltuieli judiciare avansate de stat, a contravalorii serviciilor de traducere şi interpretariat.

În consecinţă, prin hotărârea de prim grad s-a pronunţat numai o soluţie formală de respingere a acţiunii civile, fără a avea la bază un raţionament de analiză a întrunirii/neîntrunirii condiţiilor angajării răspunderii civile delictuale, ceea ce echivalează cu o nepronunţare asupra acţiunii civile, fiind incident cazul de trimitere a cauzei spre rejudecare prevăzut la art. 421 pct. 2 lit. b) Cod procedură penală.

Cheltuieli judiciare

În temeiul art. 275 al. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

În temeiul art. 275 al. 6 Cod procedură penală onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu rămân în sarcina statului şi vor fi avansate din fondurile Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

CU MAJORITATE:

În baza art. 421 pct. 2 lit. b) Cod procedură penală admite apelul declarat de ####-DGRFP ###### – AJFP ######## (cu sediul în #### ######### ####, str. Revoluţiei din Decembrie nr. 20, #### ########) împotriva sentinţei penale nr. ###/6.11.2023 pronunţată de Tribunalul ######## în dosarul nr. ####/96/2022.

Desfiinţează integral sentinţa penală apelată şi trimite cauza spre rejudecare Tribunalului ########.

Rejudecarea cauzei va fi reluată de la termenul din data de 12.09.2023.

În temeiul art. 275 al. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

În temeiul art. 275 al. 6 Cod procedură penală onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu rămân în sarcina statului şi vor fi avansate din fondurile Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei azi, 16.10.2024.

Leave a Reply