Înșelăciune. Admiterea Apelului și trimiterea cauzei spre rejudecare datorită faptului că nu s-a pus în discuție modul de soluționare a acțiunii civile

Înșelăciune. Admiterea Apelului și trimiterea cauzei spre rejudecare datorită faptului că nu s-a pus în discuție modul de soluționare a acțiunii civile

C_____ DE A___ T____ M____

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

Cod ECLI ECLI:RO:CATGM:2020:007.xxxxxx

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

Nr. de înregistrare ca operator de date cu caracter personal – 3132

DECIZIA PENALĂ Nr. 223/ A

Ședința publică din 01 Iulie 2020

Completul constituit din:

PREȘEDINTE – L_____ G_____

JUDECĂTOR – D_____ C_______ Urs______

GREFIER – R_____ A__ I____

Pe rol pronunțarea soluției asupra apelului formulat de către partea civilă ________________________ sentinței penale nr. 57 din 10 aprilie 2020, pronunțată de Judecătoria L____, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, privind pe inculpata L_____ E____ T____.

Fără citarea părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut re feratul cauzei, după care:

Instanța constată depuse la dosar din partea părții civile ______________________________.

Mersul dezbaterilor și concluziile pe fond ale părților, au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 17 iunie 2020, ocazie cu care a fost amânată pronunțarea pentru data de azi 01 iulie 2020, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.

C_____ DE A___

Prin sentința penală nr. 57 din 10 aprilie 2020, pronunțată de Judecătoria L____, în dosarul penal nr. XXXXXXXX/2 019, instanța de fond a dispus, în baza art.396 alin.6 rap.la art.16 alin.1 lit. f Cod procedură penală încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatei L_____ E____ T____ pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune – în formă continuată (8 acte materiale ), prev. și ped. de art. 244 al. 1 și 2 C . pen., cu aplic. art. 35 al. 1 și art. 5 C . pen. ca efect al intervenirii prescripției speciale a răspunderii penale.

În baza art. 397 alin.1 Codul de procedură penală raportat la art. 1357 din C. civil, a respins acțiunea civilă formulată de partea civilă ________________________________ cu inculpata L_____ E____ T____ .

Pentru pronunțarea acestei soluții s-a arătat că inculpata L_____ E____ T____ a fost trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune – în formă continuată ( 8 acte materiale ), prev. și ped. de art. 244 al. 1 și 2 C . pen., cu aplic. art. 35 al. 1 și art. 5 C . pen.

S-a reținut, în esență, că, în baza Contractului de lucrări nr. 449/3.09.2007 încheiat între Primăria Comunei B_____, în calitate de achizitor pe de o parte și _____________, în calitate de executant, pe de altă parte, executantul s-a obligat să execute, să finalizeze și să întrețină lucrarea ,,Alimentare cu apă potabilă a satului B_____, jud. M____”. În vederea supravegherii realizării lucrărilor de alimentare cu apă s-a încheiat contractul de servicii nr. 2601/4.10.2007 cu _____________________ L____, administrată de inculpata L_____ E____ T____ pentru activitatea de diriginte de șantier, în baza căruia prestatorul s-a obligat să execute prestații specifice activității de supraveghere a lucrărilor de alimentare cu apă executate de _____________.

Primăria comunei B_____ a arătat că în perioada 2008-2009 inculpata L_____ E____ T____ a semnat și avizat situații de lucrări false, care atestau efectuarea unor lucrări care în realitate nu au fost executate, cauzând în acest mod un prejudiciu în dauna Primăriei B_____ în valoare de 122.412,34 lei.

Prin Decizia nr. 1403/28.11.2011 a Curții de Conturi se constată efectuarea de plăți nelegale în cuantum de 122.412,34 lei în cadrul Contractului de lucrări nr. 449/03.09.2007 încheiat între Primăria comunei B_____ și _____________, ca urmare a acceptării și decontării unor situații de lucrări cuprinzând lucrări neexecutate după cum urmează:

– drum acces rezervor-suma de 21.011,17 lei

– împrejmuire rezervor-suma de 5.282,21 lei

– canalizare preaplin-suma de 13.540,39 lei

– conductă de distribuție-suma de 82.578,57 lei.

Aspectele constatate sunt redate în cadrul proces ului verbal de constatare întocmit la data de 10.11.2011 în ______________________ auditorul public extern.

Primăria B_____, conform Deciziei nr. 1403/28.11.2011 a Camerei de Conturi M____, este obligată de a recupera prejudiciul creat bugetului de stat în sumă de 122.412 lei în cadrul Contractului de lucrări nr. 449/03.09.2007 încheiat cu _________________. ca urmare a decontării de către petiționară a unor situații de lucrări neconforme cu realitatea din teren.

Situația de fapt mai sus menționată în actul de sesizare are la bază următoarele mijloace de probă: plângerea persoanei vătămate Comunei B_____ – f. 13, adresa de constituire parte civilă – f. 179, copie a contractului de lucrări nr. 449 din 03.09.2007 – f. 243 – 253, raport de expertiză tehnică – f. 181 – 219, decizia nr. 1403 din 28.11.2011 a Curții de Conturi și proces verbal de constatare – f. 220 – 242, declarațiile martorilor H______ C______ D__, B___ I____, _____________________ G_______ și O_____ V_____ – f. 139 – 154, 157 – 162, procese verbale de confruntare – f. 169, 170, procese verbale – f. 171 – 178, declarațiile suspectei / inculpatei și procesele verbale de aducere la cun. a drepturilor și obligațiilor – f. 124 – 138, Contract de servicii nr. 2601 din 04.10.2007 – f. 1 – 7, documente depuse de pers. vătămată, situații de lucrări, note de relații, etc. – f. 8 – 145, adrese – f. 146 – 167

Analizând excepția prescripției speciale a răspunderii penale pentru faptele pentru care au fost trimisă în judecată instanța a reținut următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 154 alin.1 lit. d Cod penal, termenul de prescripție a răspunderii penale pentru persoana fizică este 5 ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de un an, dar care nu depășește 5 ani.

Conform art.155 alin 4 Cod penal, „T ermenele prevăzute la art. 154 , dacă au fost depășite cu încă o dată, vor fi socotite îndeplinite oricâte întreruperi ar interveni.

Infracțiunea de înșelăciune – în formă continuată ( 8 acte materiale ), prev. și ped. de art. 244 al. 1 și 2 C . pen., cu aplic. art. 35 al. 1 și art. 5 C . pen. se pedepsește de lege cu închisoarea de la unu la 5 ani

Din perspectiva prescripției speciale a răspunderii penale, este evident că legea penală mai favorabilă este cea nouă, respectiv în forma actuală, întrucât acest termen de prescripție specială a răspunderii penale este mai scurt.

Analizând termenul de prescripție specială a răspunderii penale în raport de dispozițiile legale apreciate mai favorabile, s-a constatat că acesta este de 10 ani (5 ani plus 5 ani), calculat de la data presupusei fapte de înșelăciune – în formă continuată ( 8 acte materiale), despre care se susține că ar fi comise în perioada 2008-2009.

Astfel, conform art. 154 alin.2 Cod penal, termenele arătate în prezentul articol se socotesc de la data săvârșirii infracțiunii. În cazul infracțiunilor continue termenul curge de la data încetării acțiunii sau inacțiunii, iar în cazul infracțiunilor continuate, de la data săvârșirii ultimei acțiuni sau inacțiuni.

Se observă că infracțiunea de înșelăciune a fost săvârșită în formă continuată (8 acte materiale), aceasta consumându-se odată cu executarea în întregime a elementului material al laturii obiective, respectiv la finalul anului 2009 iar termenul de prescripție s-a împlinit la data de 01.01.2020.

În considerarea celor expuse, în baza art.396 alin.6 rap.la art.16 alin.1 lit. f Cod procedură penală, s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatei L_____ E____ T____. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune – în formă continuată (8 acte materiale ), prev. și ped. de art. 244 al. 1 și 2 C . pen., cu aplic. art. 35 al. 1 și art. 5 C . pen. – ca efect al intervenirii prescripției speciale a răspunderii penale.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța a considerat că în cauză nu sunt întrunite condițiile pentru angajarea răspunderii civile delictuale pentru fapta săvârșită de inculpată, întrucât acțiunea civilă exercitată de către partea vătămată este prescrisă extinctiv ca urmare a faptului că exercitarea acțiunii penale s-a făcut după trecerea termenului de prescripție de trei ani, termen de prescripție care a fost constatat că a intervenit în cauză de către instanța de judecată prin sentința civilă nr. 770/18.02.2014 a Tribunalului M____ rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 3695/R/10.06.2014 a Curții de A___ T____ M____.

În aceste condiții instanța în baza art. 397 alin.1 Codul de procedură penală raportat la art. 1357 din C. civil, a fost respinsă acțiunea civilă formulată de partea civilă în contradictoriu cu inculpata ca fiind prescrisă.

Împotriva acestei sentințe a declarat a___ partea civilă, motivele de a___ nefiind însă depuse.

Prin concluziile scrise partea civilă a solicitat în principal trimiterea cauzei spre rejudecare având în vedere următoarele:

– în dispozitivul rechizitoriului este indicată/stabilită calitatea de „persoană vătămată/parte civilă”;

– având în vedere calitatea de parte civilă în acest proces, ca urmare a cererii de constituire de parte civilă realizată în cursul urmăririi penale, trebuia să se dispună citarea în calitate de parte civilă în prezentul proces; or, acest lucru nu s-a realizat până în acest moment procesual;

– din momentul în care s-a constituit parte civilă în cauză ___________________ fi citată în proces în calitate de persoană vătămată, adică nu poate avea dublă calitate deoarece calitatea de persoană vătămată este „absorbită” în cea de parte civilă – a se vedea art.365 și art.366 C.p.pen.;

La termenul de judecată din 11.03.2020 instanța de fond a pus din oficiu în discuția părților prezente la proces intervenirea termenului de prescripție a răspunderii penale după care:

– procurorul a solicitat constatarea intervenției prescripției;

– apărătorul ales al inculpatei a solicitat constatarea intervenției prescripției;

– nu i s-a dat ultimul cuvânt inculpatei L_____ E____ T____-art.389 C.p.pen.;

– nu s-a pus în discuția părților, îndeosebi, a inculpatei continuarea procesului pcnal-art. 18 C.p.pen.;

– nu s-a pus în discuția părților modul de soluționare a laturii civile a prezentului proces penal-art.397 coroborate cu cele ale art.393 C.p.pen.;

Or, în opinia părții civile, dispozițiilor art.396 al.6-8 rap. la art.18 C.p.pen. impun judecătorului obligația de a întreba inculpata, înainte de încheierea cercetării judecătorești, dacă solicită continuarea procesului penal.

În cazul de față această obligație este cu atât mai evidentă cu cât inculpata a declarat la începutul cercetării judecătorești că nu recunoaște fapta pentru care a fost trimisă în judecată și a cerut readministrarea mijloacelor de probă testimoniale, precum și administrarea unor înscrisuri.

Dacă s-ar interpreta prevederile legale indicate mai înainte în sensul că rămâne la latitudinea inculpatei să solicite judecătorului continuarea procesului penal, iar dacă nu a făcut acest lucru în mod expres judecătorul va aprecia această tăcere ca o nesolicitarea a continuării procesului, având în vedere poziția procesuală de nerecunoaștere a faptei de către inculpată, soluționare cauzei este imposibilă deoarece:

• întemeierea hotărârii pe dispozițiile art.396 al.6 C.p.pen. presupune recunoașterea faptei de către inculpată, cerință neîndeplinită de inculpată în prezenta cauză;

• întemeierea hotărârii pe art.396 al.7 sau 8 C.p.pen. presupune solicitarea de către inculpată a continuării procesului penal și continuarea administrării mijloacelor de probă.

Din perspectiva laturii civile a cauzei poziția procesuală a inculpatei este la fel de importantă/esențială deoarece:

• întemeierea hotărârii pe dispozițiile art.396 al.6 C.p.pen., presupune recunoașterea totală sau parțială a pretențiilor noastre civile, cerință nerealizată în cauză deoarece, pe de o parte, inculpata nu a fost chestionată asupra pretențiilor noastre de către judecător, iar pe de altă parte, nerecunoscând fapta, implicit, s-ar putea considera o nerecunoaștere integrală a pretențiilor;

• întemeierea hotărârii pe art.396 al.7 sau al. 8 C.p.pen. presupune continuarea administrării mijloacelor de probă, inclusiv sub aspectul laturii civile, urmând ca în funcție de temeiul concret al achitării sau încetării procesului penal să respingă sau să admită pretențiile, parțial sau integral ori să lase nesoluționată latura civilă în ipotezele prevăzute de art.25 al.5 C.p.pen.

In subsidiar, s-a mai solicitat ca rejudecând cauza să se dispună admiterea acțiunii civile și să fie obligată inculpata la plata sumelor de bani indicate în constituirea de parte civilă formulată în cauză pentru motivele următoare:

– nu s-a pus în discuția părților excepția prescripției extinctive a dreptului la acțiune;

– a fost respinsă acțiunea ca prescrisă cu două motivări și anume:

– pentru că a exercitat acțiunea penală după termenul de prescripție de 3 ani;

– pentru că prescripția a fost constatată prin sentința civilă nr.770/ 18.02.2014 pronunțată de Tribunalul M____ și rămasă definitivă prin decizia civilă nr.3695/R/10.06.2014 a Curții de A___ Tg. M____

Se consideră că soluția dispusă este nelegală și netemeinică deoarece:

a. în procesul civil invocat de către instanța de fond au fost alte părți procesuale, a avut altă cauză și alt obiect decât cele din prezentul proces;

b. nu s-a preocupat de momentul curgerii termenului în raport cu specificitatea acestui caz;

c. a omis posibilitatea unor apărări din partea părții civile bazate pe suspendarea/întreruperea termenului de prescripție;

d. Potrivit art. 2513 C.civ., astfel cum a fost modificat, prescripția poate fi opusă numai în primă instanță, prin întâmpinare sau, în lipsa invocării, cel mai târziu până la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate. Textul este impropriu redactat, fiind susceptibil de două interpretări din cauza acelei expresii „în lipsa invocării”: I- prescripția poate fi invocată prin întâmpinare sau, atunci când întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate; II- partea poate, la alegere, să invoce prescripția fie prin întâmpinare, fie cel mai târziu până la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate. Se crede că textul trebuie interpretat în conformitate cu dispozițiile codului de procedură civilă, art. 203 și 241. Neinvocarea prescripției în termenul prevăzut de lege atrage decăderea părții din dreptul de a mai invoca prescripția. Prescripția nu se poate invoca din oficiu de instanță, ci numai de cel în favoarea căruia curge, fără nici o condiție suplimentară. Deci, ea nu este de ordine publică, câtă vreme nu poate fi invocată din oficiu, nici chiar în favoarea statului sau a unităților administrativ teritoriale.

e. probele administrate în cauză-înscrisuri, raport de expertiză și declarații de martori-confirmă săvârșirea cu vinovăție de către inculpată a faptei de înșelăciune, existența prejudiciului și întinderea sa, precum și raportul de cauzalitate între fapta ele înșelăciune și prejudiciu;

f. instanța de fond a renunțat în mod neîntemeiat la administrarea unor probe pe care le încuviințase inițial, cum ar fi audierea mart. Corla Alin;

g. nesolicitarea de către inculpată a continuării procesului penal denotă recunoașterea implicită a comiterii faptei și a urmărilor sale; simplul fapt al negării comiterii faptei, fără a solicita continuarea procesului penal, în vederea administrării întregului probatoriu care să dovedească incidența în cauză a unuia din cazurile prevăzute de art.16 al. l lit. a-c C.p.pen. nu este de natură să înlăture răspunderea sa civilă în acest proces.

Analizând apelul formulat în cauză instanța de a___ constată că acesta este fondat doar în ceea ce privește latura civilă a cauzei, având în vedere următoarele:

Conform art. 1394 Cod civil „În toate cazurile în care despăgubirea derivă dintr-un fapt supus de legea penală unei prescripții mai lungi decât cea civilă, termenul de prescripție a răspunderii penale se aplică și dreptului la acțiunea în răspundere civilă.

Conform art. 2523 Cod civil „Prescripția începe să curgă de la data când titularul dreptului la acțiune a cunoscut sau, după împrejurări, trebuia să cunoască nașterea lui.”

Se constată că inculpata a fost cercetată pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune comisă în perioada septembrie 2007 – februarie 2010, faptă pentru care termenul de prescripție specială este de 10 ani (se aplică termenul de prescripție specific legii penale având în vedere dispozițiile art. 1394 Cod civil). Acest termen se socotește de la data de 01.03.2010, având în vedere că infracțiunea comisă a fost una continuată, formată din 8 acte materiale, iar potrivit art. 154 alin. 2 Cod penal în cazul infracțiunilor continuate termenul de prescripție curge de la data săvârșirii ultimei acțiuni sau inacțiuni.

În prezenta cauză se constată însă că persoana vătămată s-a constituit parte civilă la data de 10.04.2019 (f. 179 dosar urmărire penală), deci înăuntrul termenului de exercitare a acțiunii penale.

În concluzie instanța de a___ apreciază că acțiunea civilă formulată de partea civilă nu s-a prescris, motiv pentru care se va dispune rejudecarea acesteia de către prima instanță. Pentru adoptarea acestei soluții de rejudecare instanța de a___ constată că acțiunea civilă nu a fost judecată de către prima instanță în mod efectiv, iar dacă s-ar proceda la judecarea cauzei direct în calea de atac, inculpata ar fi privată practic de un dublu grad de jurisdicție.

Instanța de a___ constată că n eregularitatea constatată nu se regăsește printre cele prevăzute de art. 281 C. pr. pen. care, conform art. 421 pct. 2 lit. b C. Pr. P__, permit trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe. Cu toate acestea, în condițiile în care nu a avut loc o judecată propriu-zisă în fața primei instanțe, pentru a nu priva inculpata și partea civilă de un grad de jurisdicție prin judecarea cauzei de către instanța de a___, după readministrarea tuturor probelor, se impune desființarea sentinței penale și rejudecarea cauzei de prima instanță, în vederea soluționării fondului cauzei cu respectarea garanțiilor procesuale conferite părților de Codul de procedură penală. Hotărârea instanței de a___ este definitivă, potrivit art. 552 Cod procedură penală și prin urmare nu există o altă instanță de judecată care poate examina legalitatea și temeinicia hotărârii pronunțate de către instanța de a___ care a administrat și interpretat probele administrate nemijlocit pentru prima oară, în condițiile în care instanța de fond nu a administrat nemijlocit probele necesare soluționării laturii civile.

Dublul grad de jurisdicție este un drept recunoscut în materie penală prin Protocolul nr. 7 al Convenției Europene a Drepturilor Omului. Acesta presupune că orice persoană declarată vinovată de săvârșirea unei infracțiuni de un tribunal, are dreptul de a cere examinarea hotărârii prin care i s-a stabilit vinovăția de către o instanță superioară ierarhic. Dublul grad de jurisdicție vizează o judecare devolutivă a cauzei în fața a două instanțe de judecată, una de fond, iar cea de-a doua, de control judiciar. În primă instanță judecarea laturii civile nu a avut loc în mod efectiv, astfel că în speță primul grad de jurisdicție nu poate fi luat în considerare, de aceea pentru respectarea dreptului la un proces echitabil și asigurarea efectivă a două grade de jurisdicție, conform art. 2 din Protocolul nr. 7 al Convenția Europeană a Drepturilor Omului, este justificată trimiterea cauzei spre rejudecare.

De altfel, dispozițiile art. 421 pct. 2 lit. a C. Pr. P__. obligă instanța de a___ să pronunțe o nouă hotărâre și să procedeze potrivit dispozițiilor privind judecată în fond, ceea ce duce la concluzia că noua hotărâre a instanței de a___ poate fi pronunțată numai pentru a substitui hotărârea anterioară a primei instanțe, dar care a fost pronunțată după desfășurarea unei judecăți ce a respectat dispozițiile art. 349 și urm. Cod procedură penală. Hotărârea primei instanțe nu a urmat regulile menționate, tocmai de aceea ar fi contrar spiritului legii în a impune instanței de control judiciar să judece direct în a___ o cauză care nu a parcurs toate etapele judecății în prima instanță.

C_____ constată că inexistența unui al doilea grad de jurisdicție sub aspectul interpretării și administrării nemijlocite a probelor aduce atingere dreptului la un proces echitabil al inculpatului prev. de art. 6 par. 1 din Convenție pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, dreptul la un proces echitabil fiind în strânsă legătură cu dreptul la dublul grad de jurisdicție în materie penală.

Având în vedere aceste considerente, c_____ reține că prima instanță trebuie să soluționeze cauza conform procedurii de drept comun, cu respectarea principiilor oralității, nemijlocirii și contradictorialității, inclusiv sub aspect probator, motiv pentru care cauza va fi trimisă spre rejudecare doar în ceea ce privește latura civilă.

Cu privire la latura penală a cauzei, atacată de către partea civilă, instanța de a___ constată că această a fost soluționată în mod temeinic și legal.

Astfel se constată că în cauză în mod corect a fost dispusă încetarea procesului penal, în cauză fiind împlinit termenul de prescripție specială pentru infracțiunea de înșelăciune, constatarea ca prescrisă a răspunderii penale fiind deci legală. Deși în motivarea primei instanțe se arată că termenul de prescripție a răspunderii penale s-a împlinit la data de 01.01.2020, instanța de a___ constată că acest termen s-a împlinit la data de 01.03.2020, însă aceasta deficiență nu este de natură a afecta soluția dispusă pe latura penală a cauzei.

Cu privire la concluziile scrise formulate de către partea civilă, instanța de a___ constată că criticile menționate sunt în general nefondate. Astfel cu privire la necitarea părții civile în această calitate, ci doar în calitate de parte vătămată, instanța de a___ constată că prin această omisiune ________________ fost prejudiciată în vreun fel, iar din declarația de a___ de la fila 2 rezultă că aceasta avea reprezentarea că este parte civilă în procesul penal.

Cu privire la omisiunea instanței de a acorda ultimul cuvânt inculpatei L_____ E____ T______, se constată că această omisiune reprezintă doar o nulitate relativă care nu poate fi invocată de către partea civilă, dispozițiile art. 282 alin. 2 Cod procedură penală prevăzând că „Nulitatea relativă poate fi invocată de procuror, suspect, inculpat, celelalte părți sau persoana vătămată, atunci când există un interes procesual propriu în respectarea dispoziției încălcate”. În prezenta cauză nici partea civilă, nici instanța de a___ nu a identificat vreun interes procesual propriu al acestei părți care să fi fost încălcat.

Cu privire la faptul că nu s-a pus în discuția părților continuarea procesului penal, instanța de a___ reamintește părții civile dispozițiile art. 18 Cod procedură penală potrivit cărora „În caz de amnistie, de prescripție, de retragere a plângerii prealabile, de existență a unei cauze de nepedepsire sau de neimputabilitate ori în cazul renunțării la urmărirea penală, suspectul sau inculpatul poate cere continuarea procesului penal.” Astfel din analiza atentă a acestui text de lege se constată că nu există vreo obligație a instanței de a întreba inculpatul dacă solicită continuarea procesului penal.

Cu privire la faptul că nu s-a pus în discuție modul de soluționare a laturii civile, respectiv excepția prescripției extinctive, instanța de a___ constată că instanța de prim grad a pus în discuție doar excepția prescripției răspunderii penale, iar ulterior, cu ocazia pronunțării, a constatat că a intervenit și prescripția acțiunii civile, însă instanța de a___ a remediat această situație prin trimiterea cauzei spre rejudecare pe latura civilă.

Cu privire la neadministrarea unor probe încuviințate anterior, instanța de a___ constată că prima instanță s-a pronunțat pe excepția prescrierii răspunderii penale constatând că aceasta a intervenit, însă în rejudecare, dacă va considera necesar, va putea administra aceste probe.

În consecință, având în vedere toate aspectele menționate mai sus, se va dispune admiterea apelului declarat în cauză, iar cauza va fi trimisă spre rejudecare primei instanțe doar pe latura civilă, latura penală urmând a fi menținută. În cauză vor fi menținute și toate actele efectuate înainte de termenul de judecată din data de 11 martie 2020, pe latura civilă a cauzei.

Pornind de la soluția ce urmează să fie pronunțată în cauză, în baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare în cuantum de 100 lei vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE :

În temeiul art. 421 pct. 2 lit. b din noul Cod de procedură penală, admite apelul declarate de _____________________________ legal B____ L_____ împotriva sentinței penale nr. 57 pronunțată de Judecătoria L____, în dosarul penal nr. XXXXXXXXXXXXX

Desființează hotărârea atacată doar pe latura civilă și trimite cauza spre rejudecare la Judecătoria L____ .

Menține toate dispozițiile instanței de fond privitoare la latura penală a cauzei și toate actele referitoarea la latura civilă a cauzei întocmite înainte de termenul de judecată din data de 11 martie 2020.

În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate în a___ în cuantum de 100 lei rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Leave a Reply