Nulitatea absoluta a unui contract de vânzare cumpărare pentru respectarea dreptului de preemțiune prevazut de Legea 422/2001

Cuvinte cheie : drept de preemptiune, anularea absoluta contract, preemptiune legea 422/2001, contract vanzare cumparare, imobil monument istoric, drept de preemptiune monument istoric, drept preemptiune legea 422/2001

TRIBUNALUL TIMIȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2276/PI
Ședința publică din 13 septembrie 2012
Completul compus din:
P_________: A____ A_____
GREFIER: A_______ T_____

Pe rol fiind pronunțarea asupra acțiunii civile formulate de reclamanții M_________ Timișoara – prin P_____ și C________ L____ al M___________ Timișoara, în contradictoriu cu pârâții C______ V_______, P______ M______ A____ și P______ A________, având ca obiect constatare nulitate act juridic.
Dată fără citarea părților.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 6 septembrie 2012, când instanța, în baza art. 260 C.proc.civ., a amânat pronunțarea pentru astăzi, 13 septembrie 2012, când

TRIBUNALUL

Deliberând asupra acțiunii civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Timișoara sub nr. XXXXXXXXX/09.09.2011 reclamanții M_________ Timisoara prin P_____ și C________ L____ a l M___________ Ti misoara i-au chemat in judecată pe pârâții C______ V_______, P______ M______ D______ și P______ A________ solicitându-i instantei ca prin hotarârea pe care o va pronunța să constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 124/16.02.2006 încheiat între pârâții mai sus-menționați fara respectarea dreptului de preemțiune prevazut de Legea 422/2001 , republicată, având ca obiect imobilul înscris in CF 580 Timisoara, nr. top. 1103, casa cu un etaj si curte in suprafata de 515 mp. Situată in Timisoara, ________________. 2 (fostă _________________), să dispună restabilirea situatiei anterioare de CF dinaintea încheierii contractului de vânzare-cumpărare mai sus menționat, cu cheltuieli de judecată.
În fapt, reclamantii arată că în data de 16.02.2006, prin contractul de vânzare cumpărare, nr. 124, incheiat între pârâtii P______ M______ D______ si P______ A________, pe de o parte si pârâtul Cărpaci V_______ pe de cealaltă parte, s-a transferat acestuia din urmă proprietatea asupra imobilului înscris în CF 580 Timisoara, nr. top. 1103, casa cu un etaj si curte in suprafata de 515 mp, situat in Timișoara, _________________. 2, fără exercitarea in prealabil a dreptului de preemțiune din partea Statului Român, asa cum prevad in mod expresiv dispozitiile Legii nr. 442/2001 cu privire la protejarea monumentelor istorice.
Mai arată reclamantii că proprietarii imobilului in litigiu, in speta pârâtii 2 nu au solicitat in prealabil exercitarea dreptului de preemțiune si nici macar nu au adus la cunostinta institutiilor Statului Român, intentia de instrainare a imobilului.
Sustin reclamantii că in situatia in care se dorea instrainarea imobilului, pârâtii 2 ar fi trebuit să notifice in acest sens Statul R____, prin Ministerul Culturii si Cultelor sau prin serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii si Cultelor, ori unitatile administrativ teritoriale, după caz, sub sanctiunea nulitatii absolute a vânzarii, asa cum prevad dispozitiile art. 4 si 5 din legea nr. 422/2001, republicată.
Se solicita instantei sa constate faptul ca acest contract de vânzare cumpărare a fost incheiat cu incalcarea flagrantă a dispozitiilor legale in materiile mai sus amintite, intrucât vânzatorii nu au indeplinit formalitatea prevazuta de textul legal, sub sanctiunea nulitatii absolute; că, o asmenea operatiune juridica incheiata prin fraudarea dispozitiilor legale trebuie sanctionata, intrucât prin acest “ drept de preemtiune “ se intelege drept prioritarla cumparare, la pret egal precum si intentia de vânzare a imobilului de cître pârâti.
In drept , reclamantii au invocat dispozitile art. 966- 968 Cod Civil art. 4 alin. 4 si 5 si art. 36 alin. 4 lit. a-c din Legea nr. 422/2001, art. 274 Cod Procedura Civila
Prin sentința civilă nr. 5601/01 martie 2012 Judecătoria Timișoara și-a declinat competenta de solutionare a actiunii civile formulate de reclamantii M_________ Timisoara p rin P_____ si C________ L____ a l M___________ Timisoara, cu sediul in Timisoara, ________________. 1, județul Timis, împotriva pârâților C______ Vla dimir, domiciliat in Timisoara, ________________________, P______ M______ D______ si P______ A________, domiciliati in Bucuresti, ____________________, sector 1, având ca obiect constatarea nulitații absolute a contractului de vânzare cumpărare, in favoarea Tribunalului Timis, Sectia Civilă.
Prin întâmpinarea depusă de pârâtul C______ V_______ la termenul de judecată din data de 10.05.2012, s-au invocat următoarele apărări si excepții:
In principal, pârâtul invocă excepția lipsei calității procesuale active a M___________ Timișoara prin P_____ și a Consiliului L____ al M___________ Timișoara.
Calitatea procesuală activa presupune existenta unei identități între persoana reclamantului și cel care este titularul dreptului afirmat (calitate procesuală activă), precum și între persoana chemată în judecată (pârâtul) și cel care este subiect pasiv în raportul dedus judecății (calitate procesuală pasivă) sau, altfel spus, justificarea dreptului sau a obligației unei persoane de a participa ca parte într-un proces civil, condiții care nu sunt indeplinite in cauza de către M_________ Timișoara prin P_____ și C________ L____ al M___________ Timișoara.
Potrivit prevederilor art. 4 alin. 5) din Legea 422/2001, ” proprietarii, persoane fizice sau juridice de drept privat, care intenționează sa vanda monumente istorice, transmit serviciilor publice deconcentrate ale Ministerului Culturii si Cultelor înștiințarea privind intenția de vânzare, insotita de documentația stabilita prin ordin al ministrului culturii si cultelor . „.
Art. 4 alin. (6) din Legea 422/2001 arata ca ” Serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii si Cultelor transmit Ministerului Culturii si Cultelor înștiințarea, documentația si propunerea de răspuns, in termen de 5 zile lucratoare de la primir ea acestora „. Art. 4 alin. 8 din Legea 422/2001 arata ca ” in cazul in care Ministerul Culturii si Cultelor sau serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii si /Cultelor nu isi exercita dreptul de preemtiune in termenul prevăzut la alin. (7), acest drept se transfera autorităților publice locale, care il pot exercita in maximum 15 zile.
Deci, potrivit prevederilor art. 4 alin. 8 din Legea 422/2001, condiția exercitării dreptului de preemtiune de către autoritățile publice locale, este neexercitarea acestui drept in termenul prevăzut la alineatul 7, fiind vorba despre un drept subsidiar, care presupune neexercitarea sa, in principal in termen de maximum 25 de zile de la dala înregistrării înștiințării de către titularul lui – Ministerul Culturii si Cultelor sau serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii si Cultelor.
Potrivit prevederilor art. 4 alin. 6 si 7 din Legea 422/2001, „Serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii si Cultelor transmit Ministerului Culturii si Cultelor instiintarea, documentația si propunerea de răspuns, in termen de 5 zile lucratoare de la primirea acestora.
Termenul de exercitare a dreptului de preemtiune al statului este de maximum 25 de zile de la data inregistrarii instiintarii, documentației si a propunerii de răspuns la Ministerul Culturii si Cultelor sau, dupa caz, la serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii si Cultelor; titularii dreptului de preemtiune vor prevedea in bugetul propriu sumele necesare destinate exercitării dreptului de preemtiune; valoarea de achiziționare se negociază cu vânzătorul.
Practic, transmisiunea acestui drept de preemtiune, cu caracter subsidiar către autoritățile publice locale, presupune parcurgerea obligatorie A următoarelor etape:
1) transmiterea către serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii si Cultelor (Directia pentru Cultura și Patrimoniul N_______ al Județului T____) de către vânzător sau cumpărător, daca este cazul, a instiintarii privind intenția de vânzare, insotita de documentația stabilita prin ordin al ministrului culturii si cultelor (art. 4 alin. 5 din Legea 422/2001)
2) Serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii si Cultelor transmit Ministerului Culturii si Cultelor instiintarea, documentația si propunerea de răspuns, in termen de 5 zile lucratoare de la primirea acestora – Art. 4 alin. (6) din Legea 422/2001);
3) Exercitarea dreptului de preemtiune al statului trebuie efectuata in maximum 25 de zile de la data inregistrarii instiintarii, documentației si a propunerii de răspuns la Ministerul Culturii si Cultelor sau, dupa caz, la serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii si Cultelor (art. 4 alin. 7 din Legea 422/xxxxx;
4) transferul dreptului de preemtiune, urmare a neexercitarii sale de către Ministerul Culturii si Cultelor sau serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii si Cultelor, autorităților publice locale, care il pot exercita in maximum 15 zile (art. 4 alin. 8 din Legea 422/2001.
Astfel, pentru a opera acest transfer al dreptului de preemtiune, si implicit a dreptului la acțiune in sens material in beneficiul autorităților publice locale, in cazul eventualei încălcări a acestui drept, presupune parcurgerea obligatorie a procedurii administrative menționate l a art. 4 alin. 5-7 din legea 422/2001.
In ipoteza in care aceasta procedura de informare in vederea exercitării dreptului prioritar de preemtiune nu a fost parcursa, procedura fiind declanșata de vânzător sau cumpărător prin comunicarea intenției de vânzare, insotita de documentația stabilita prin ordin al ministrului culturii si cultelor (art. 4 alin. 5 din Legea 422/2001), exercitarea dreptului la acțiune in sens material, dreptul subiectiv insasi si calitatea procesuala activa le au exclusiv Ministerul C ulturii si Cultelor sau serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii si Cultelor (Directia pentru Cultura si Patrimoniul Cultural N_______ T____), intrucat este vorba de un drept de preemtiune prioritar-principal care exista, ipotetic, nu numai in cadrul procedurii administrative ci si in cadrul procedurii contencioase in fata instanței de judecata.
Acest din urma serviciu deconcentrat al Ministerului Culturii si Cultelor, prin adresa nr. 190/01.02.2012 a comunicat pârâtului ca imobilul aparținând acestuia, dobândit prin cumpărare, situat in Timișoara, __________________. 2, _________________________ 422/2001, fiind in zona de protecție, insa nu este necesara obținerea dreptului de preemtiune pentru imobilele situate in zona de protecție .
In concluzie, solicita admiterea excepției lipsei calității procesuale active a reclamantelor si respingerea acțiunii pe aceasta excepție.
In subsidiar, pârâtul invoca de asemenea excepția lipsei de interes in promovarea prezentei acțiuni de către reclam ant, solicitând admiterea excepției si respingerea acțiunii pe aceasta excepție. Interesul judiciar este o condiție necesara pentru dobândirea calității de parte în procesul civil si se concretizează în folosul material ori moral pe care l-ar putea obține oricare dintre parti de pe urma activității judiciare pe care intenționează sa o desfășoare. In procesul civil nu poate fi invocat un interes oarecare, ci acesta trebuie sa fie legitim, personal – adică propriu celui ce promovează acțiunea civila, născut si actual – respectiv un interes care se afla în ființa Ia data promovării acțiunii civile si pe tot timpul exercitării acesteia.
Transmisiunea acestui drept de preemtiune confera acestuia un caracter subsidiar fata de autoritățile publice locale, ceea ce presupune neexercitarea acestui drept de către Ministerul Culturii si Cultelor sau serviciile publice deconcentrate ale acestuia, in aceeași măsura existând si interesul juridic de a promova o asemenea acțiune in constatarea nulității absolute.
Ministerul C ulturii si Cultelor sau serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii si Cultelor (Directia pentru Cultura si Patrimoniul Cultural N_______ T____), au un interes procesual in exercitarea unei asemenea acțiuni, întrucât este vorba de un drept d e preemtiune prioritar-principal, dreptul de premtiune subsecvent fiind transmis către autoritățile publice locale, doar in ipoteza in care, in cadrul procedurii administrative, titularul dreptului de preemtiune principal nu isi manifesta in termenul legal dreptul la opțiune, legiuitorul instituind aceste priorități in ce privește exercițiul acestei preemtiune.
In al doilea rand, solicită instanței sa observe ca in raport de sentința civila nr. 755/30.03.2007 a Tribunalului T____, rămasa definitiva si irevocabila prin decizia civila nr. 509/22.11.2007 a Curții de Apel Timișoara si decizia civila nr. 241/19.01.2009 a Înaltei Curți de Casație si Justiție, a fost respinsa acțiunea in nulitatea contractelor succesive de vanzare-cumparare si a inscrierilor din cartea funciara si cadrul procesual pasiv, in sensul ca reclamantele nu au inteles sa formuleze acțiunea si impotriva in august 1996 se intabulează in CF ca proprietara prin cumpărare numitei Atanasovits M________ care in 26.08.1996 vinde imobilul numitei P______ M______-D______, căsătorita cu P______ A________, operațiune, de asemenea, evidențiata in CF sub nr. xxxxx din aceeași zi.
Pârâtul solicită instanței sa observe ca referitor la validitatea transmisiunilor succesive a dreptului de proprietate de la Gr igo_____ E__ ludita, Atanasovits M________ si pana la pârâtul Cirpaci V_______, s-au pronunțat in moid definitiv si irevocabil instanțele de judecata, prin sentința civila nr. 755/30.03.2007 a Tribunalului T____, rămasa definitiva si irevocabila prin decizia civila nr. 509/22.11.2007 a Curții de Apel Timișoara si decizia civila nr. 241/19.01.2009 a Înaltei Curți de Casație si Justiție, constatandu-se astfel dupa cum a menționat valididatea acestor acte translative de proprietate si inclusiv a mențiunilor di n cartea funciara.
Reclamantele dau dovada de o totala rea-credinta, promovând o ________ acțiuni si demersuri nefondate, tocmai pentru a impiedica valorificarea posesiei dreptului de proprietate in raport cu care prin Sentința civila nr. 322/26.01.2011 pronunțata in Dosarul nr. XXXXXXXXXXXX al Tribunalului T____ reclamantele au fost obligate sa ii respecte dreptul de proprietate și să îi predea posesia imobilului.
Deci in raport cu acestea acțiunea promovata de reclamante apare ca fiind lipsita de interes, interesul pretins de reclamante nefiind legitim, personal – adică propriu celui ce promovează acțiunea civila, născut si actual.
In subsidiar 3, pârâtul intelege sa invoce excepția puterii de lucru judecat a sentinței civile nr. 755/30.03.2007 a Tribunalului T____, rămasa definitiva si irevocabila prin decizia civila nr. 509/22.11.2007 a Curții de Apel Timișoara si decizia civila nr. 241/19.01.2009 a înaltei Curți de Casație si Justiție, a fost recunoscuta legalitatea dreptului de proprietate al numitei G rigo_____ E__ ludita si al tuturor dobanditorilor succesivi, inclusiv a dreptului său de proprietate dobândit cu buna-credinta.
Solicitând respingerea, in principal, a acțiunii formulate de reclamante pe aceasta excepție. Pârâtul arată că este proprietar tabular al imobilului situat in Timișoara, ___________________ (fosta G_____, actuala Dr. L____ G____) nr. 2 inscris in CF. nr. 580 Timișoara, nr. top. 1103, drept de proprietate dobândit cu buna-credinta de la numiții P______ M______-D______ si P______ Ale xandru, prin contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 124/ 16.02.2006 la Biroul Notarului Public „S___ N______”. Dreptul său de proprietate s-a intabulat in CF. nr. 580 Timișoara, la poziția Bl3.
Imobilul a fost retrocedat inițial in anul 1996 numitei Grigoresc E__ ludita, ca mostentioare a foștilor proprietari de la data naționalizării.
La data de 2.05.2006, M_________ Timișoara a promovat acțiune in nulitatea contractului de vanzare-cumparare încheiat de pârât cu sus-numitii, precum si in nulitatea tuturor contractelor de vanzare-cumparare inclieiate dupa retrocedarea imobilului către numita G_________ E__ ludita si in nulitatea înscrierilor din cartea funciara referitoare la aceste transmiteri succesive ale dreptului de proprietate.
Acțiunea s-a înregistrat inițial la Judecătoria Timișoara , sub nr. 6575/02.05.2006, apoi in urma declinării de competenta, s-a înregistrat la Tribunalul T____ sub nr. XXXXXXXXXXXX. Prin sentința civila nr. 755/30.03.2007 a Tribunalului T____, rămasa definitiva si ir evocabila prin decizia civila nr. 509/22.11.2007 a Curții de Apel Timișoara si decizia civila nr. 241/19.01.2009 a Înaltei Curți de Casație si Justiție, a fost respinsa acțiune a in nulitatea contractelor succesive de vanzare-cumparare si a inscrierilor di n cartea funciara.
În subsidiar 4, pârâtul invoca excepția inadmisibilitatii formulării acțiunii întemeiata pe prevederile art. 4 si 5 din Legea 422/2001, republicata, solicita respingerea acțiunii ca neîntemeiata, astfel:
Reclamantele si-au întemeiat acți unea in fapt si in drept pe prevederile art. 4 si 5 din Legea 422/2001-republicata.
Potrivit art. 4 alin. (3) si (4) din Legea 422/2001, republicata, „Monumentele istorice aparținând domeniului privat pot face obiectul circuitului civil in condițiile stabi lite prin prezenta lege.
Monumentele istorice aflate in proprietatea persoanelor fizice sau juridice de drept privat pot fi vândute numai in condițiile exercitării dreptului de preemtiune ale statului roman, prin Ministerul Culturii si Cultelor, pentru monumentele istorice clasate in grupa A, sau prin serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii si Cultelor, pentru monumentele istorice clasate in grupa B, ori al unităților administrativ-teritoriale, dupa caz, potrivit prezentei legi, sub sancțiunea nulității absolute a vânzării.
Totodată, art. 3 din Legea 422/2001, republicata, definește noțiunea de „monument”, aceasta fiind o construcție sau parte de construcție, împreuna cu instalațiile, componentele artist ice, elementele de mobilare interioara sau exterioara care fac parte integranta din acestea, precum si lucrări artistice comemorative, funerare, de for public, impreuna cu terenul aferent delimitat topografic, care constituie mărturii cultural-istorice semnificative din punct de vedere arhitectural, arheologic, istoric, artistic, etnografic, religios, social, științific sau ethnic”.
De asemenea este definita si noțiunea de „ansamblu” reprezentata de „un grup coerent din punct de vedere cultural, istoric, arhitectural, urbanistic ori muzeistic de construcții urbane sau rurale care împreuna cu terenul aferent formează o unitate delimitată topografic ce constituie o mărturie cultural-istorica semnificativa din punct de vedere arhitectural, urbanistic, arheologic, istoric, artistic, etnografic, religios, social, științific sau etnic”.
Prin noțiunea de „sit”, in accepțiunea Legii 422/2001 se intelege „un teren delimitat topografic cuprinzând acele creații umane in cadru natural care sunt mărturii cultural-istorice semnificative din punct de vedere arhitectural, urbanistic arheologic, istoric, artistic, etnografic, religios, social, științific, tehnic sau al peisajului cultural”.
Imobilul situat in Timișoara, ___________________ (fosta G_____, actuala Dr. L____ G____) nr. 2 inscris in C.F. nr. 580 Timișoara, nr. top. 1103, nu ___________________________ de „monument istoric”, astfel dupa cum este definita de art. 3 din Legea 422/2001, republicata, prin urmare referitor la transmisiunea dreptului de proprietate nefiind obligatorie demararea procedurilor legale in vederea exercitării dreptului de preemtiune ale statului roman, prin Ministerul Culturii si Cultelor, sau a unităților administrative-teritoriale, dupa caz.
Singura instituție abilitata sa se pronunțe asupra categoriei de „monument istoric”a unui imobil este Direcția județeană pentru Cultură si Patrimoniul N_______ T____, organizata in conformitate cu Ordinul Nr. 2383 din 13.06.2008 emis de Ministerul Culturii si Cultelor, iar nu Instituția Arhitectului-Sef din cadrul Primăriei M___________ Timișoara.
Mai mult, prin adresa nr.190/01.02.2012 Direcția pentru Cultura și Patrimoniul Cultural N_______ T____, a comunicat pârâtului ca imobilul aparținând acestuia, dobândit prin cumpărare, situat in Timișoara, __________________. 2, _________________________ 422/2001, fiind in zona de protecție, insa nu este necesara obținerea dreptului de preemtiune pentru imobilele situate in zona de protecție.
In subsidiar 5, pârâtul solicita respingerea acțiunii ca neîntemeiata.
La termenul de judecată din 10.05.2012, pârâtul C______ V_______ a depus un înscris intitulat „Chestiune prealabilă”, prin care considera ca in raport de obiectul acțiunii formulate de reclamante, timbrarea acesteia de face la valoarea de circulație a imobilului, in conformitate cu prevederile art. 2 alin. (l’) din C.proc.civ., astfel cum a fost modificat prin Legea 276/2009 „Dispozițiile alin. (1) se aplica in mod corespunzător si cererilor privind declararea nulității, anularea, rezolutiunea sau rezilierea unui act juridic patrimonial, precum si cererilor privind constatarea existentei sau inexistentei unui drept patrimonial; cererea privind repunerea pârtilor in situația anterioara este scutita de taxa de timbru daca este accesorie cererii privind declararea nulității, anularea, rezolutiunea sau rezilierea actului juridic patrimonial.”.
C________ L____ Al M___________ Timișoara și M___________ Timișoara Prin P_____, pârâtul apreciază ca in cauza de fata nu sunt aplicabile prevederile art. 17 alin. 1 din Legea 146/1997, care arata ca „Sunt scutite de taxa judiciara de timbru cererile si acțiunile, inclusiv caile de atac formulate, potrivit legii, de Senat, Camera Deputaților, Președinția României, Guvernul României, Curtea Constituționala, Curtea de Conturi, C________ Legislativ, Avocatul Poporului, de Ministerul Public si de Ministerul Finanțelor, indiferent de obiectul acestora, precum si cele formulate de alte instituții publice, indiferent de calitatea procesuala a acestora, cand au ca obiect venituri publice.”.
Cerința legala, imperativa, pentru a putea opera scutirea de la plata taxei de timbru, in ce privește instituțiile publice, este ca obiectul acțiunii sa il constituie ” venituri publice”.
Aceasta noțiune de „venituri publice”, este definita de art. 26 alin. 3 din Ordinul nr. 760 din 22 aprilie 1999, privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru emis de Ministrul justiției, care arata ca:” In înțelesul Legii nr. 146/1997, in categoria „venituri publice” se includ: veniturile bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat, bugetelor locale, bugetelor fondurilor speciale, inclusiv ale bugetului Fondului de asigurări sociale de sănătate, bugetului trezoreriei statului, veniturile din rambursări de credite externe si din dobânzi s[ comisioane derulate prin trezoreria statului, precum si veniturile bugetelor instituțiilor publice/de interes public cu caracter autonom, provenite din sursele prevăzute in legile de aprobare a bugetelor. „.
In speța de fata , obiectul acțiunii nu il formează „venituri publice”, in înțelesul normelor metodologice arătate mai sus.
Valoarea de piața a imobilului, conform Raportului de expertiza tehnica , intocmita de Expert B_______ L______, este de 2.365.384 lei, taxa de timbru judiciar datorata in raport de aceasta valoare fiind 6.611 lei + 1% pentru ce depășește 250.000 lei, adică 21.154+6.611=27.765 lei.
Prin notele de ședință depuse la data de 04.09.2012, reclamanții au solicitat respingerea excepției lipsei calității procesuale active a M___________ Timișoara prin P_____ si a Consiliului L____ al M___________ Timișoara, excepției lipsei de interes, excepției puterii de lucru judecat si excepției inadmisibilitatii acțiunii, având in vedere următoarele motive:
Învederează instanței de judecata faptul ca solicita respingerea excepției lipsei calității procesuale active a M___________ Timișoara prin P_____ si a Consiliului L____ al M___________ Timișoara raportat la prevederile art. 4 alin. 4 din Legea nr. 422/2001, republicata.
Potrivit art. 4 alin. 4 din Legea nr. 422/2001, republicata, monumentele istorice aflate în proprietatea persoanelor fizice sau juridice de drept privat pot fi vândute numai în condițiile exercitării dreptului de preemtiune al statului român, prin Ministerul Culturii și Patrimoniului N_______, pentru monumentele istorice clasate în grupa A sau prin serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii și Patrimoniului N_______, pentru monumentele istorice clasate în grupa B, ori ai unităților administrativ-teritoriale, după caz, potrivit prezentei legi, sub sancțiunea nulității absolute a vânzării.
In aceste condiții, solicită instanței să observe faptul ca texul de lege mai sus indicat permite unităților administrativ-teritoriaie sa promoveze acțiuni in constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare cumpărare incheiate fara exercitarea dreptului de preemtiune, atâta timp cat, acest text de lege prevede in mod expres ca dreptul de preemtiune poate fi exercitat si de unitățile administrativ-teritoriaie.
Mai mult decât atat, nulitatea absoluta poate fi invocata de oricine are interes, de instanța, de procuror sau de alte organe prevăzute de lege.
Aceasta regula isi găsește justificarea în faptul ca nulitatea absoluta este menita sa ocrotească interese obștești, asa încât trebuie sa se dea posibilitatea unui cerc larg de persoane sau organe sa invoce o asemenea nulitate a unui act juridic civil.
De asemenea, solicita instanței de judecata respingerea excepției lipsei de interes intrucat in speța de fata interesul instituției reclamante este evident, având in vedere ca parații au înstrăinat un bun imobil cu încălcarea normelor imperative care reglementează exercitarea obligatorie a dreptului de preemtiune.
Astfel, cum a arătat mai sus, art. 4 alin. 4 din Legea nr. 422/2001, republicata, prevede in mod expres ca dreptul de preemtiune poate fi exercitat si de unitățile administrativ-teritoriale, situație in care instituția reclamantă are interes in promovarea acestei acțiuni din moment ce contractul de vânzare cumpărare s-a încheiat fara exercitarea dreptului de preemtiune.
Totodată, solicita instanței de judecata respingerea excepției puterii de lucru judecat intrucat acțiunea care a făcut obiectul dosarului nr. XXXXXXXXXXXX al Tribunalului T____ a fost promovata pentru alte motive decât prezenta acțiune si a avut alt temei de drept decât prezenta acțiune.
Astfel, in dosarul nr. XXXXXXXXXXXX al Tribunalului T____ s-a solicitat sa se constate nulitatea absoluta pe motiv ca a fost desființat titlul (respectiv Sentința civila nr. 7913/2006) in baza căruia s-a procedat la rectificarea situației de carte funciara si incheierea contractelor de vanzare-cumparare, spre deosebire de prezentul litigiu in care se invoca nulitatea absoluta pe motiv ca s-a procedat la incheierea contractului de vânzare cumpărare cu încălcarea dreptului de preemtiune reglementat de art. 4 si art. 5 din Legea nr. 422/2001, republicata.
De asemenea, solicita respingerea excepției inadmisibilitatii acțiunii intrucat in conformitate cu adresa nr. SJ 2011-1344/14.06.2011 a Instituției Arhitectului Sef, imobilul situat in Timișoara, __________________ (fosta G_____, actualmente _________________ afla in zona de protecție istorica.
In aceste condiții, in speța de fata, sunt aplicabile dispozițiile art. 4 si art. 5 din Legea nr. 422/2001, republicata, iar contractul de vanzare-cumparare nr. xxxxx.02.2006 este nul absolut deoarece a fost incheiat cu eludarea acestor dispoziții cu caracter imperativ.
Totodată, anexează, in copie, cu titlu de practica judiciara, hotărârile judecătorești pronunțate in dosarul nr. xxxxx/325/2007 al Tribunalului T____ si in dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX al Judecătoriei Timișoara.
Având in vedere motivele mai sus arătate, precum si cele dezvoltate in acțiunea introductiva, reclamanții solicita instanței de judecata respingerea tuturor excepțiilor invocate de parați si admiterea acțiunii astfel cum a fost formulata.
Din actele și lucrările dosarului , tribunalul reține următoarele:
În speță tema pretențiilor și a probațiunii poartă asupra constatării nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 124/16.02.2006 având ca obiect imobilul înscris in CF 580 Timisoara, nr. top. 1103, casa cu un etaj si curte in suprafata de 515 mp. Situată in Timisoara, ________________. 2 (fostă _________________) încheiat între pârâții mai sus-menționați fara respectarea dreptului de preemțiune prevazut de Legea 422/2001 republicată .
Prin sentința civila nr. 755/30.03.2007 a Tribunalului T____, rămasa definitiva si irevocabila prin decizia civila nr. 509/22.11.2007 a Curții de Apel Timișoara si decizia civila nr. 241/19.01.2009 a Înaltei Curți de Casație si Justiție s-a respins demersul judiciar inițiat de aceiași reclamanți în contradictoriu cu proprietarii tabulari de la acea epocă având de obiect constatarea nulității absolute a înscrierii în CF nr. 580 Timișoara, nr. top. 1103 a numitei G_________ E__ Iudita, precum și a actelor subsecvente încheiate astfel: nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare încheiat între defuncta G_________ E__ Iudita și pârâta III, Atanasovits M________ ; nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare nr. 8010 din 26.08.1996 încheiat între Atanasovits M________ și P______ M______ D______; nulitatea absolută a contractului de vânzare – cumpărare nr. 124 din 16.02.2006 încheiat între P______ M______ D______ și P______ A________ prin reprezentant G_________ A______ și pârâtul 1, C______ V_______. Numai că motivul de nulitate, sau, în alți termeni, cauza acelui demers judiciar a fost diferită față de pricina pendinte, așa cum cu îndestulătoare evidență rezultă din hotărârile judecătorești depuse în copie la dosar (în litigiul anterior, contestându-se calitatea de proprietar a numite G_________ E__ Iudita). Context în care se observă că nu este întrunită tripla identitate cerută de imperativul art. 1201 apartenent codului civil (cu precădere sub aspectul cauzei celor două demersuri judiciare) în corelație cu art. 166 c. proc. civ. pentru a se identifica autoritatea de lucru judecat prin raportare la hotărârile judecătorești invocate de către pârât.
Cum nici efectul pozitiv al lucrului judecat nu poate fi reținut. De vreme ce, anterior, nu s-a tranșat jurisdicțional irevocabil chestiunea nerespectării dreptului de preemțiune consacrat legislativ de art. 4 alin. 8 din Legea nr. 422/2001, republicata.
De altă parte, tribunalul reține, contrar susținerilor pârâtului că legea cu nr. 422/2011, prin al său art . 4 alin. 8, a conferit expres legitimare procesuală activă și autorităților publice locale. E adevărat că exercitarea acestui drept este condiționată de neexercitarea lui de către titularul principal, identificat de legiuitor a fi Ministerul Culturii și Cultelor în nume propriu, ori prin serviciile deconcertate din teritoriu, după caz. Numai că, în lipsa parcurgerii procedurii reglementată de aceleași dispoziții legale (art. 8 din legea cu nr.422/2001), imputabilă exclusiv subiecților procesuali din operațiunea juridică de vânzare-cumpărare pendinte repudiată, devine îngăduită și concluzia că revine unităților administrativ-teritoriale prerogativa de a acționa în vederea respectării dreptului de preemțiune expres conferit de legiuitor, inclusiv prin demararea unor acțiuni în justiție având de obiect desființarea contractelor perfectate cu nesocotirea lui. De aceea, tribunalul apreciază ca fiind neîntemeiată și excepția lipsei calității procesuale active invocată în apărare de către pârâți. De altă parte, interesul în a promova acțiuni din specia celei pendinte rezultă din același text de lege (art. 4 apartenent legii cu nr. 422/2001) ce sancționează cu nulitatea absolută operațiunile juridice încheiate cu nerespectarea dreptului de preemțiune prevăzut în favoarea statului. Cum nulitatea absolută este chemată să sancționeze un act juridic încheiat cu încălcarea unor cerințe imperative ale legii, tribunalul conchide că și interesul în a contest aceste acte este unul de natură publică, recunoscut anumitor subiecți în vederea salvgardării unor interese de ordin public, general.
Din adresele remise de către Direcția pentru cultură și patrimoniul cultural național a județului T____ (filele 27 și 34) se detașează îndeajuns de credibil concluzia că pentru imobilul în discuție – deși _________________________ cu nr. 422/2001-, nu este prevăzută exercitarea dreptului de preemțiune în favoarea subiecților supra anunțați nici în prezent și nici la data încheierii actului juridic pendinte contestat – 16 februarie 2006. Ș i aceasta pentru că, din aceleași adrese, rezultă că imobilul litigios se află situat în Zona de protecție istorică a Ansamblului U____ VII, cod TM-II-a-B-xxxxx, poziția 73 în Lista Monumentelor Istorice – 2004 – județul T____, iar nu în zona de protecție a monumentelor istorice, pentru care se recunoștea legislativ, un drept de preemțiune în favoarea statului, ce avea a-l exercita prin Ministerul Culturii și Cultelor ori prin autoritățile publice locale. Așa stând lucrurile, devine îngăduită și concluzia că demersul judiciar inițiat de petiționari având de obiect constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 124/16.02.2006 pentru nerespectarea dreptului de preemțiune consacrat legislativ de deja constant evocata lege cu nr. 422/2001 se verifică a fi neîntemeiat.
Dar abstracție făcând de cele menționate, și dacă s-ar conchide, dând o altă interpretare relațiilor remise de către Direcția pentru cultură și patrimoniul cultural național a județului T____, că la epoca perfectării contractului de vânzare-cumpărare nr. 124/16.02.2006 între subiecții procesuali pasivi, imobilul litigios se circumscria sferei de aplicare a legii cu nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice și încă demersul judiciar pendinte inițiat se privește a fi rămas fără interes actual . De vreme ce, în prezent , pentru imobilul în discuție nu mai este prevăzut un drept de preemțiune în condițiile actului normativ antemenționat. Context în care, și dacă s-ar sancționa cu nulitatea absolută contractul de vânzare-cumpărare nr. 124/16.02.2006 , pentru nerespectarea dreptului de preemțiune la epoca perfectării lui, nimic nu ar împiedica subiecții procesuali pasivi să încheie la notar un alt act juridic din aceiași specie.
De aceea, reluând recapitulativ cele expuse, tribunalul urmează să respingă acțiunea formulată de reclamanții M_________ Timișoara – prin P_____ și C________ L____ al M___________ Timișoara în contradictoriu cu pârâții C______ V_______, P______ M______ A____ și P______ A________.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE

Respinge acțiunea formulată de reclamanții M_________ Timișoara – prin P_____ și C________ L____ al M___________ Timișoara, ambii cu sediul în Timișoara, Bv. C.D. L___, nr. 1, județul T____, în contradictoriu cu pârâții C______ V_______, P______ M______ A____ și P______ A________, toți cu domiciliul procedural ales la Cabinet de avocat Kasai M____, în Timișoara, Bv. Take I______, nr. 10-16, _____________, județul T____.
Respinge cererea reclamanților de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13 septembrie 2012.

Leave a Reply