Obligarea Spitalului Județean de Urgență la plata unui spor de 100% pentru munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul programului normal de lucru

CURTEA DE APEL TÂRGU M____

SECȚIA I CIVILĂ

Cod ECLI ECLI:RO:CATGM:2020:001.xxxxxx

Dosar nr. XXXXXXXXXX

Nr. de înregistrare ca operator de date cu caracter personal – 3132

DECIZIA Nr. 297/ A

Ședința publică din 22 Iulie 2020

Completul constituit din:

PREȘEDINTE C_______ A__ D___

Judecător F_____ D___

Grefier A______ C______ B____

Pe rol pronunțarea asupra apelului declarat de reclamantul S_________ S______ H_______, cu sediul ales la Cabinet de avocat C___ R_____ din Târgu-M____, __________________. 22/22, județul M____, împotriva sentinței civile nr. 1811 din 18 decembrie 2019, pronunțată de Tribunalul H_______ în dosarul nr. 74 /96/2019 .

În lipsa părților.

S-au depus la dosar prin registratura instanței , la data de 15.07.2020 practică judiciară din partea reclamantului apelant S_________ S______ H_______ și la data de 20.07.2020, concluzii scrise din partea pârâtului intimat S_______ Județean de Urgență M________ C___.

Mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 15 iulie 2020 – care face parte integrantă din prezenta decizie – pronunțarea fiind amânată pentru data de azi, 22 iulie 2020.

CURTEA DE APEL

Prin Sentința civilă nr. 1811 din 18.12.2019, pronunțată de Tribunalul H_______ în dosarul nr. XXXXXXXXXX, s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamantul S_________ S______ H_______, în numele și pe seama membrilor de sindicat Forika Imelda, V___ E____, Darvas I_____, B____ I_____, Szocs L____, B____ K______, Udvari A________ și K___ I____ în contradictoriu cu pârâtul S_______ Județean de Urgență M________ C___.

Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că față de prevederile art. 13 alin.1 și 3 din Ordinul Ministerului Sănătății nr. 870/2004, pentru aprobarea Regulamentului privind timpul de muncă, organizarea și efectuarea gărzilor în unitățile publice din sectorul sanitar rezultă că asigurarea continuității activității într-o unitate sanitară de genul Spitalului Județean de Urgență M________-C___ presupune ca angajatul spitalului public să îndeplinească cumulativ următoarele condiții: să fie încadrat în acel spital public, să își desfășoare activitatea în trei ture sau în ture de 12/24, iar activitatea desfășurată de angajat în zilele de repaus săptămânal de sărbători legale și celelalte zile în care conform reglementărilor în vigoare, nu se lucrează, să fie în cadrul programului normal de lucru.

Membrii de sindicat în numele cărora a fost promovată acțiunea lucrează în sistem de 12/36 ore, alternat cu 8 ore/zi, nefiind îndreptățiți să beneficieze de sporul solicitat prin acțiune, întrucât membrii de sindicat nu lucrează noaptea.

Totuși, în cazul acestei categorii de personal, care lucrează în sistem de 12 ore cu 36 de ore libere și nu lucrează noaptea s-a stabilit acordarea unui spor între 15% și 20%, în conformitate cu prevederile alin. 2 și alin 3 ale art. 137 din Codul muncii.

Tribunalul a mai reținut că această categorie de personal nu poate beneficia de sporul prevăzut în Anexa II, cap. 2 din Legea-Cadru nr. 153/2017, necontribuind la asigurarea continuității activității în condiții similare cu personalul care lucrează și în timpul nopții, în trei ture sau în ture de 12/24. Programul de lucru de 12 ore de activitate, urmată de 36 ore repaus se desfășoară întotdeauna în timpul zilei, de la ora 7 dimineața până la ora 19 seara, această activitate, precum și programul de lucru de 8 ore pe zi neasigurând continuitatea activității.

În ceea ce privește invocarea de către reclamant a prevederilor Contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate, prima instanță a reținut faptul că prin legile de salarizare s-a stabilit un regim special pentru determinarea modului de salarizare a personalului plătit din fonduri publice, cu respectarea prevederilor art. 162 alin. 3 din Codul muncii.

Împotriva acestei hotărâri judecătorești a declarat apel reclamantul, în numele și pe seama membrilor de sindicat, solicitând schimbarea acestei hotărâri, admiterea acțiunii civile și obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.

Reclamantul s-a susținut că sentința atacată este nelegală, întrucât prima instanță a făcut o confuzie între sporul de tură, reglementat de art. 1 din Cap. II Anexa II la Legea nr. 153/2017 și sporul acordat pentru munca prestată în zilele de sâmbătă, duminică și sărbători legale, reglementat de art. 2 din cadrul aceluiași capitol.

În ceea ce privește acordarea sporului de 20% în temeiul dispozițiilor art. 137 alin. 2 și 3 din Codul muncii, apelantul a arăta că aceste dispoziții au un caracter general, iar legea privind salarizarea personalului din sistemul bugetar are caracter special. În plus, Codul muncii face trimitere la contractul colectiv de muncă, or, art. 97 alin. 2 lit. a din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2016 -2017, prelungit prin act adițional până la data de 31.12.2018, precum și art. 107 alin. 4 din Contractul colectiv de muncă la nivel de sector Sănătate pe anii 2019-2021 prevăd acordarea unui spor pentru zilele de sâmbătă, duminică și sărbători legale în procent de 100%. Prin urmare, dacă se apreciază că sunt aplicabile dispozițiile din codul muncii, angajatorul este obligat să respecte și prevederile din contractul colectiv de muncă aplicabile neputând coborî sub limita minimală obligatorie prevăzută de acestea în privința drepturilor angajaților.

Reclamantul a mai arătat că este nelegală condiționarea acordării sporului pentru munca efectuată sâmbăta, duminica și în zilele de sărbători legale de efectuarea muncii și în timpul nopții, întrucât legea nu prevede o asemenea condiție. Pentru munca de noapte se acordă un spor distinct, care este reglementat de art. 20 din Legea nr. 153/2017 iar sporul în litigiu se poate cumula atât cu sporul de noapte cât și cu sporul de tură, după caz.

În ceea ce privește noțiunea de continuitate a activității, reclamantul a subliniat că aceasta se referă la activitatea spitalului.

În drept, reclamantul a invocat prevederile art. 466 și urm. din Codul de procedură civilă.

Pârâtu l S_______ Județean de Urgență M________-C___ a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat. În acest sens, pârâtul a arătat că noțiunea de continuitate a activității/activitate fără întrerupere rezultă din dispozițiile art. 13 din OMS nr. 870/2004 și presupune muncă în ture, așa cum este menționat în Adresa MS nr. xxxxx/2018.

Pârâtul a mai arătat că sporul de 100% reglementat de Legea nr. 153/2017 și sporul reglementat de art. 137 din Codul muncii se calculează diferit, iar sporul de 20% de care beneficiază membrii de sindicat a fost stabilit prin Regulament Intern.

Pentru stabilirea stării de fapt a fost completat probatoriul administrat de tribunal. În acest sens, au fost depuse înscrisuri referitoare la: executarea contractului individual de muncă pentru fiecare membru de sindicat reprezentat de reclamant; la programarea în ture a angajaților și la deciziile administrative de stabilire a sporurilor acordate angajaților pentru munca desfășurată în zilele de sâmbătă și duminică, precum și în celelalte zile nelucrătoare.

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:

Membrii sindicatului reclamant sunt încadrați în muncă la s_______ public pârât în funcția de asistent medical, în farmacia cu circuit închis a spitalului pârât și fac parte din familia ocupațională de funcții bugetare „Sănătate și asistență socială”, fiind aplicabile prevederile speciale ale legii de salarizare a personalului plătit din fonduri publice.

Potrivit art. 2 din Capitolul II Anexa II la Legea nr. 153/2017 munca prestată de personalul din unitățile sanitare, de asistență socială și de asistență medico-socială, în vederea asigurării continuității activității, în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul programului normal de lucru, se plătește cu un spor de până la 100% din salariul de bază al funcției îndeplinite. Munca astfel prestată și plătită nu se compensează și cu timp liber corespunzător.

Membrii sindicatului reclamant își desfășoară activitatea în ture de 12/36 ore, alternat de 8 ore pe zi, fără a lucra în t impul nopții și nu beneficiază de acest spor, angajatorul plătindu-le pentru programul de muncă în zilele de repaus săptămânal, sâmbăta și duminica, un spor de 20%, respectiv 15% în temeiul art. 137 alin. 3 din Codul muncii( deciziile nr. 68 din 29.06.2018, nr.97 din 10.10.2018. și 157 din 28.12.2018)

Argumentul neacordării sporului reglementat de art. 2 din Capitolul II Anexa nr. 2 la Legea nr. 135/2017 este acela că activitatea desfășurată de membrii de sindicat nu asigură continuitatea activității în spital.

În vederea stabilirii îndreptățirii membrilor de sindicat la sporul litigios este necesar a se lămuri înțelesul sintagmei „muncă prestată în vederea asigurării continuității” din cuprinsul art. 2 anterior menționat.

În acest sens, instanța constată că atât Legea nr. 153/2017 cât și Ordinul nr. 870/2004 pentru aprobarea regulamentului privind timpul de muncă, organizarea și efectuarea gărzilor în unitățile publice din sectorul sanitar operează cu două noțiuni distincte. Pe de o parte, se utilizează sintagma „activitate desfășurată continuu, fără întrerupere”, pentru situația în care activitatea angajaților se desfășoară în trei ture sau în două ture în sistem 12/24 așadar inclusiv noaptea, iar pe de altă parte, se utilizează sintagma „asigurarea continuității activității” unității sanitare, cu un sens mai larg, care include și situația angajaților a căror activitate este indispensabilă pentru funcționarea spitalului, dar care lucrează în ture de 12/36, inclusiv în zilele de sâmbătă, duminică și sărbători legale, însă nu desfășoară activitate și noaptea.

Pentru prima situație, respectiv pentru activitate desfășurată continuu, angajații beneficiază de un spor de tură, reglementat de art. 1 din Capitolul II Anexa II la Legea nr. 153/2017 sau de un spor de noapte și de sporul reglementat de art. 2 din același act normativ pentru munca desfășurată în zilele de repaus săptămânal sau în zilele de sărbători legale. Prin urmare, aceste sporuri se pot cumula, ele neexcluzându-se reciproc.

Dispozițiile art. 13 din Ordinul MSP nr. 870/2004 reținute de prima instanță, fac referire la locurile de muncă în care activitatea se desfășoară fără întrerupere și la condițiile pe care trebuie să le îndeplinească angajații pentru a beneficia de sporul de tură, reglementat de art. 1. Aceste dispoziții nu reglementează modul de acordare a sporului pentru munca desfășurată în zilele nelucrătoare, spor prevăzut la art. 2 din Capitolul II din Anexa II la Legea nr. 153/2017.

Dispozițiile art. 2 din Capitolul II Anexa II la Legea nr. 153/2017 nu fac nicio distincție, de natura celei făcute de pârât, referindu-se la munca prestată de personalul din unitățile sanitare, în vederea continuității activității, fără a se referi, așa cum o face legiuitorul cu alte ocazii, la munca desfășurată fără întrerupere, continuu.

Dacă s-ar accepta interpretarea dată de pârât textului legal în discuție, ar însemna că angajaților care trebuie să lucreze în ture de 12/36, inclusiv în zilele de repaus săptămânal și sărbători legale, tocmai pentru a asigura continuitatea activității spitalului, în interes public, nu li se cuvine nicio compensare financiară pentru munca astfel desfășurată. Or, nu acesta este scopul reglementării analizate.

Susținerile pârâtului potrivit cărora în această ipoteză devin aplicabile prevederile Codului muncii, respectiv ale art. 137, sunt nefondate, întrucât potrivit art. 1 alin. 3 din Legea nr. 153/2017, începând cu data intrării în vigoare a acestei legi, drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului sunt și rămân, în mod exclusiv, cele prevăzute de această lege, Legea nr. 153/2017 având caracter special față de Codul muncii, astfel că se aplică cu prioritate.

Prin urmare, concluzia primei instanțe potrivit căreia membrii de sindicat nu pot beneficia de sporul prevăzut la art. 2 pentru că nu contribuie la asigurarea continuității activității în condiții similare cu personalul care lucrează în trei ture este eronată. Membrii de sindicat contribuie la asigurarea continuității activității spitalului, contribuție care nu trebuie să fie similară, iar cei care desfășoară activitate fără întrerupere, respectiv în 3 ture, beneficiază de sporuri suplimentare, respectiv de tură sau de noapte, fără excluderea acordării sporului de la art. 2 pentru niciuna dintre cele două categorii de salariați.

Pentru argumentele expuse, Curtea constată că sunt îndeplinite în principiu condițiile prevăzute de lege pentru acordarea sporului solicitat. La acordarea acestui spor se va avea în vedere dispozițiile contractului colectiv de muncă dar și perioada efectiv lucrată de membrii de sindicat.

În ceea ce privește cuantumul sporului, Curtea constată că deși art. 2 face referire la un spor de până la 100%, dispozițiile art. 97 alin. 2 lit. a din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2016 -2017, prelungit prin act adițional până la data de 31.12.2018, precum și art. 107 alin. 4 din Contractul colectiv de muncă la nivel de sector Sănătate pe anii 2019-2021 prevăd acordarea unui spor pentru zilele de sâmbătă, duminică și sărbători legale în procent de 100%. De altfel, acest cuantum este recunoscut și acordat de angajator salariaților care desfășoară activitate fără întrerupere. În plus, contractele colective de muncă menționate respectă sub acest aspect prevederile art. 1 alin. 4 din Legea nr. 153/2017, cuantumul stabilit încadrându-se în limitele legii.

Pe de altă parte, din informațiile furnizate de pârât rezultă că nu toți membrii de sindicat reprezentați de reclamant și-au desfășurat activitatea în perioada de referință menționată în cererea de chemare în judecată, drepturile salariale pretinse urmând a fi acordate pentru perioada efectiv lucrată.

Față de cele reținute anterior, în temeiul dispozițiilor art. 480 alin. 2 din Codul de procedură civilă, instanța va admite apelul reclamantului și va schimba integral hotărârea atacată, în sensul admiterii acțiunii și obligării pârâtului la calcularea și la plata în favoarea membrilor de sindicat a unui sporului de 100% pentru munca prestată în zilele de sâmbătă, duminică și sărbători legale pentru asigurarea continuității activității Spitalului Județean de Urgență M________-C___, începând cu data de 01.07.2017, pe toată perioada efectiv lucrată.

Totodată, în vederea reparării integrale a prejudiciului, va obliga pârâtul la plata dobânzii legale aferente sumelor mai sus menționate, calculate de la data scadenței și până la data plății efective, reținând sub acest aspect că sunt incidente prevederile art. 1.531 alin. 1, alin. 2 teza întâi și art. 1.535 alin. 1 din Codul civil.

De asemenea, fiind în culpă procesuală, pârâtul urmează a fi obligat la plata în favoarea apelantului a sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariu avocațial, conform dovezii aflate filele 24-25.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelul formulat de reclamantul S_________ S______ H_______, cu sediul ales la Cabinet de avocat C___ R_____ din Târgu-M____, __________________. 22/22, județul M____, în numele membrilor de sindicat Forika Imelda, V___ E____, Darvas I_____, B____ I_____, Szocs L____, B____ K______, Udvari A________ și K___ I____ împotriva Sentinței civile nr. 1811 din 18.12.2019, pronunțată de Tribunalul H_______.

Schimbă hotărârea atacă în sensul că:

Admite acțiunea civilă formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâtul S_______ Județean de Urgență M________ C___, cu sediul în M________ C___, _____________________ nr. 2, jud. H_______.

Obligă pârâtul să calculeze și să plătească membrilor de sindicat reprezentați de reclamant un spor de 100% pentru munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul programului normal de lucru, începând cu data de 01.07.2017, pe toată perioada efectiv lucrată.

Obligă pârâtul la plata dobânzilor legale aferente, calculate de la data obligației de plată prevăzută de lege și până la data plății efective.

Obligă pârâtul la plata sumei de 400 de lei în favoarea reclamantului, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată azi, 22.07.2020, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermundiul grefei instanței.