Rezoluțiunea contractului de întreținere

Cuvinte cheie Rezolutiune contract de vanzare cumparare, rezolutiune contract intretinere, rezolutiune contract de vanzare cumparare cu clauza de intretinere, rezolutiune contract intretinere prescriptie, rezolutiune contract prestari servicii, rezolutiune contract de intretinere mostenitori, rezolutiune contract cod civil, rezolutiune contract de intretinere cu clauza de uzufruct viager, actiune rezolutiune contract, ce inseamna rezolutiune contract, contract intretinere parinti, contract intretinere cod civil, contract intretinere cu uzufruct viager, contract intretinere viagera, contract intretinere intre parinti si copii, contract intretinere vechiul cod civil, contract intretinere persoane varstnice, contract intretinere cu clauza uzufruct viager, contract intretinere contract de intretinere se poate ataca, contract intretinere batrani,

Rezoluțiunea contractului de întreținere

TRIBUNALUL M____

SECȚIA CIVILĂ

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991

Decizia civilă nr. 233

Ședința publică din data de 27 m artie 2014

Completu l constituit din:

P reședinte A______ T___

Judecător F______ G_______ M______

Judecător P___ M_____

Grefier A___ E_____ C_____

Pe rol judecarea recursului declarat de reclamantul V___ I___ V_____ în calitate de moștenitor al reclamantului P_____ I___, prin m_______ P__ I_____ cu domiciliul în Tg. M____ ________________ __________________________ civile nr. 1163/20.11.2013 pronunțată de Judecătoria Reghin în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX.

La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa tuturor părților.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Mersul dezbaterilor și cuvântul pe fond al părților sunt consemnate în încheierea de ședință din data de 20 martie 2014 când s-a amânat pronunțarea asupra deciziei pentru data de azi, 27 martie 2014, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

T R I B U N A L U L,

Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.1163 din data de 20.11.2013 pronunțată de Judecătoria Reghin în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX , s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamantul P_____ I___ , prin moștenitor V___ I___ V_____, în contradictoriu cu pârâții V____ D_______ M_____ și V____ M_______,

Pentru a pronunța această hotărâre, judecătoria a reținut că la data de 15.11.2004 s-a încheiat între numiții P_____ E_____ și P_____ I___, în calitate de întreținuți și V____ M_______ și V____ D_______ M_____, în calitate de întreținători, contractul de întreținere autentificat sub nr. 2162 de B.N.P. P_____ D______ din Reghin.

Potrivit clauzelor contractuale, întreținuții au înstrăinat imobilul înscris în C.F. nr. 638 D___, top 437, bun comun, întreținătorilor, care și-au asumat obligația de a-i întreține pe tot restul vieții, asigurându-le alimente, încălțăminte, îmbrăcăminte, spațiu de locuit, încălzire și iluminat, asistență medicală de specialitate, medicamente, iar în caz de deces aceștia vor fi înmormântați conform obiceiurilor locului.

Contractul a fost încheiat în prezența reprezentantului autorității tutelare, C____ I____.

La data de 19.03.2008 întreținuta P_____ E_____ a decedat, astfel încât singurul creditor al obligației de întreținere a rămas P_____ I___, reclamantul din prezenta cauză.

Prin acțiunea civilă care a format obiectul dosarului nr. XXXXXXXXXXXXX, reclamantul din prezenta cauză a chemat în judecată pe pârâți, în calitatea lor de întreținători, solicitând instanței să dispună rezoluțiunea contractului de întreținere autentificat sub nr. 2162/15.11.2004 de B.N.P. P_____ D______ și restabilirea situației anterioare încheierii contractului, cu cheltuieli de judecată. Prin sentința civilă nr. 1126/15.06.2011, Judecătoria Reghin a admis în partea acțiunea reclamantului, dispunând rezoluțiunea parțială a contractului de întreținere autentificat sub nr.2162/15.11.2004 de B.N.P. P_____ D______ în ce privește cota de ½ din imobil, cota reclamantului urmare a încetării căsătoriei sale cu P_____ E_____, prin decesului acesteia și rectificarea corespunzătoare a mențiunilor din C.F. în sensul reînscrierii dreptului de proprietate al reclamantului asupra cotei de 1/2 din imobil, cealaltă cotă de 1/2 urmând a fi înscrisă pe numele pârâților cu titlu de coproprietate devălmașă.

Împotriva sentinței nr. 1126/15.06.2011 pronunțată de Judecătoria Reghin a formulat recurs reclamantul, acesta fiind admis.

Prin decizia nr. 409/03.05.2012, pronunțată de Tribunalul M____ a fost modificată în parte sentința nr. 1126/15.06.2011, în sensul că s-a dispus rezoluțiunea parțială a contractului de întreținere autentificat sub nr.2162/15.11.2004 de B.N.P. P_____ D______ în ce privește cota de 1/1 parte teren și cota de 1/2 parte construcție din imobilul înscris în C.F. nr. 638/I D___, top 437 și rectificarea corespunzătoare a înscrierii de carte funciară, în sensul reînscrierii dreptului de proprietate al reclamantului aspra cotei de 1/1 parte teren și 1/2 parte construcție.

Prin acțiunea ce formează obiectul prezentului dosar, reclamantul a solicitat, în principal, constatarea nulității absolute parțiale a aceluiași contract de întreținere autentificat sub nr.2162/15.11.2004 de B.N.P. P_____ D______, iar în subsidiar a solicitat anularea parțială a contractului de întreținere autentificat sub nr. 2162/15.11.2004 de către B.N.P. P_____ D______ din Reghin privind cota de 1/2 din casa de locuit situată în __________________, înscrisă în C.F. nr. 638/I D___.

Reclamantul a motivat solicitările sale întemeindu-se pe lipsa cauzei actului juridic, respectiv pe lipsa calității soției reclamantului de coproprietară a imobilului construcție (casă) la momentul încheierii contractului de întreținere.

Instanța a reținut că, la momentul încheierii contractului de întreținere autentificat sub nr.2162/15.11.2004 de B.N.P. P_____ D______, în cartea funciară era înscris numai dreptul de proprietate al reclamantului asupra imobilului teren, imobilul construcție fiind evidențiat ulterior în cartea funciară, respectiv numai după data încheierii contractului de întreținere.

Instanța a mai reținut faptul că, în cuprinsul contractului de întreținere autentificat sub nr.2162/15.11.2004 de B.N.P. P_____ D______, reclamantul și soția sa au declarat că imobilul construcție constituie bun comun al reclamantului și al soției sale P_____ E_____, fiind dobândit cu titlu de construire.

Instanța a reținut că reclamantul a invocat și prevederile art. 968 Cod civil, potrivit cărora „ Cauza este nelicită când este prohibită de legi, când este contrarie bunelor moravuri și ordinii publice ”, însă nu și-a motivat cererea pe lipsa cauzei, ci pe lipsa calității de proprietar a construcției a soției sale P_____ E_____ , că lipsa cauzei, în cazul în care se dovedește, constituie motiv de nulitate absolută a convenției, și că în speță nu s-a dovedit că ar fi lipsit cauza pentru încheierea contractului de întreținere și nici nu s-a dovedit că acest contract ar fi avut o cauză ilicită sau imorală, contractul de întreținere fiind încheiat de reclamant și de soția sa cu scopul de a li se asigura întreținere de către pârâți, iar aceștia l-au încheiat cu scopul de a obține proprietatea asupra bunurilor imobile în schimbul întreținerii prestate. Or, în speță, reclamantul nu a răsturnat cele două prezumții relative de existență a cauzei și de valabilitate a acesteia, instituite de art.967 Cod civil.

În dreptul civil român se admite ca există două elemente ce compun cauza actului juridic și anume scopul imediat ( causa proxima ) și scopul mediat ( causa remota ). Scopul imediat, numit și scopul obligației, este stabilit pe categorii de acte civile, iar în contractele de întreținere, cum este cazul de față, acest scop al părților contractului care transmit proprietatea asupra unor bunuri trebuie să constea în intenția de a primi în contraprestație întreținere din partea celor cărora le transmit bunurile, cu titlu de preț al întreținerii. Scopul mediat, numit și scopul actului juridic, constă în motivul determinant al încheierii actului juridic și se referă fie la însușirile unei prestații, fie la calitățile unei persoane.

La contractele sinalagmatice și aleatorii, cum este și contractul de întreținere, lipsa cauzei este echivalentă cu lipsa contraprestației și cu lipsa riscului. Or, în cauza de față, concluzia ce se desprinde din coroborarea probelor administrate este că nu a lipsit cauza contractului de întreținere, reclamantul și soția acestuia intenționând la momentul încheierii actului să transmită bunul în schimbul prestării de către pârâți a întreținerii, fiecare dintre contraprestații constituind un risc de câștig sau de pierdere pentru fiecare dintre părți, în funcție de durata vieții întreținuților, nefăcându-se dovada contrară.

În ceea ce privește celălalt motiv de nulitate invocat de reclamant, respectiv lipsa calității de proprietar a soției P_____ E_____ asupra imobilului construcție, instanța a reținut că acesta nu constituie motiv de nulitate absolută a contractului, ci, eventual, motiv de nulitate relativă, deoarece nu s-a dovedit reaua-credință a pârâților, respectiv faptul că ar fi știut că imobilul respectiv este bun propriu al reclamantului.

În ceea ce privește acest motiv de anulare a actului, instanța a reținut însă că nici acesta nu subzistă în cauză, deoarece reclamantul, împreună cu soția acestuia P_____ E_____ au declarat în cuprinsul actului autentic atacat faptul că imobilul respectiv constituie bun comun al acestora, dobândit cu titlu de c onstruire . Or, peste conținutul acestui act autentic, este inadmisibil ca reclamantul să dovedească în prezent, cu declarația unui singur martor, faptul că imobilul respectiv ar fi constituit bun propriu al reclamantului (cu atât mai mult cu cât declarația unui singur martor nu poate constitui o probă suficientă în sine – testus unus, testus nullus – care să conteze mai mult decât declarația autentificată a părților în sensul că imobilul construcție este bun comun, iar martorul a arătat că el știe că reclamantul ar fi renovat numai casa bătrânească și că el „ crede ” că reclamantul și soția sa au mai construit o cameră în spatele casei).

Mai mult, instanța a mai reținut că, potrivit certificatului de moștenitor nr. 939/1995 (fila 90 dosar), reclamantul a dobândit prin moștenire de la tatăl său, decedat în anul 1973, „ cota de 1/1 parte din terenul în suprafață de 2135 mp situat în D___, „L____ din sus de _____________________________ în anul 1936, înscris în C.F. nr. 638 D___, nr. top 437 ” , în certificatul de moștenitor nefiind făcută nicio referire la dobândirea unui imobil construcție situat pe acest teren.

Astfel, instanța a reținut că declarația reclamantului și a soției sale P_____ E_____ din cuprinsul contractului autentic de întreținere, în sensul că bunul imobil construcție reprezenta bun comun al acestora, dobândit de ei prin construire se coroborează cu mențiunea din certificatul de moștenitor nr. 939/1995, în care s-a stabilit că masa succesorală moștenită de reclamant după defunctul său tată, decedat în anul 1973, se compune numai din cota de 1/1 parte din teren, astfel că declarația martorului audiat (care nici nu este foarte exactă) nu se coroborează cu niciun alt mijloc de probă, motiv pentru care va fi înlăturată.

În concluzie, pentru toate motivele arătat mai sus, instanța a respins cererea de constatare a nulității absolute parțiale a contractului de întreținere autentificat sub nr. 2162/15.11.2004 de către B.N.P. P_____ D______ din Reghin, precum și cererea de anulare a aceluiași contract ca nefondată, constatând că acest contract a fost încheiat în mod valabil.

Având în vedere faptul că a respins petitele privind constatarea nulității absolute parțiale, respectiv anularea contractului de întreținere, instanța a respins și petitul accesoriu privind restabilirea situației anterioare încheierii contractului în sensul radierii din C.F. a dreptului de proprietate al pârâților asupra cotei de 1/2 parte asupra casei de locuit, precum și cererea reclamantului de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată efectuate, având în vedere faptul că însuși reclamantul a căzut în pretenții.

Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs reclamantul V___ I___ V_____, aceasta solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței civile atacate, și în consecință admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată. În motivarea recursului formulat, recurentul a arătat că în mod greșit instanța a reținut că imobilul construcție ar constitui bun comun al reclamantului și al soției sale, fiind dobândit prin construire, în condițiile în care în cuprinsul contractului sunt enumerate imobilele care urmau să fie înstrăinate, fără ase specifica în mod clar care sunt proprii sau comune și din cuprinsul cărții funciare nu rezultă ca defuncta P_____ E_____ să fi avut vreun drept de proprietate asupra terenului sau construcției, care nici nu a fost evidențiată în momentul încheierii contractului.

De asemenea, a mai arătat, pornind de la caracterul translativ al contractului de întreținere că transmiterea proprietății este valabilă numai dacă s-a făcut de titularul dreptului de proprietate, că defuncta P_____ E_____ nu era proprietara casei de locuit, că pârâții aveau cunoștință de această împrejurare, în localitate fiind știut că părinții defunctului P_____ I___ au construit casa, că reaua credință a pârâților rezultă din faptul că scopul avut în vedere la încheierea contractului nu a fost acela de a primi o casă în contul întreținerii, ci acela de a primi o casă în mod fraudulos și că nu a invocat niciodată lipsa cauzei, ci caracterul ilicit al acesteia.

În final, recurentul a mai arătat că este greșită și opinia instanței potrivit căreia, din coroborarea declarațiilor întreținuților cu certificatul de moștenitor rezultă că imobilul în litigiu ar fi bun comun, întrucât la momentul dezbaterii succesiunii defunctului P_____ I____, decedat în anul 1973, în 1995 casa nu era evidențiată în cartea funciară, precum si faptul că pa fost înlăturată greșit declarația martorului O_____ V_____.

În drept, au fost invocate dispozițiile art.304 pct. 9 Cod procedură civilă.

Împotriva recursului declarat, pârâții V____ M_______ și V____ D_______ M_____ au depus întâmpinare, prin care au invocat nulitatea recursului, raportat la dispozițiile art. 13 alin 2 și 83 alin. 3 Cod procedură civilă, iar pe fond au solicitat respingerea recursului, menținerea hotărârii atacate și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea întâmpinării au arătat că recurentul nu a indicat nici una din ipotezele prevăzute la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, respectiv pronunțarea unei hotărâri lipsite de temei legal sau încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

În ceea ce privește excepția nulității recursului, invocată de pârâții V____ M_______ și V____ D_______ M_____ prin întâmpinare, instanța s-a pronunțat prin încheierea de ședință din data de 20.03.2014, în sensul respingerii ei.

Examinând legalitatea hotărârii atacate prin prisma motivelor de recurs invocate, precum și prin raportare la prevederile art. 304 1 Cod procedură civilă, Tribunalul apreciază că recursul declarat de recurentul – reclamant P_____ I___ , prin moștenitor V___ I___ V_____ este nefondat.

Soluția dată de prima instanță asupra fondului cererii de chemare în judecată este legală și temeinică, nefiind dată cu încălcarea vreunor dispoziții de drept material ori de drept procesual. Mai mult decât atât, modul în care instanța de fond a interpretat probele administrate este și el ferit de critici. Judecătoria a făcut o analiză completă și corectă a probelor administrate, pronunțându-se asupra cererii în întregul ei, soluționând toate chestiunile care îi cădeau în sarcină, iar interpretarea dată dispozițiilor art.966-968 Cod civil 1864, incident , care reglementează cauza ca și condiție de fond, esențială, de validitate și generală a actului juridic, este și ea corectă.

Astfel, reclamantul-recurent invocă în principal, nulitatea absolută, parțială a contractului de întreținere autentificat sub nr. 2162/15.11.2004, pentru cauză ilicită, în condițiile în care părțile ar fi fost de rea credință, știind că întreaga construcție înscrisă în CF nr. 638/I D___ este proprietatea exclusivă a defunctului P_____ I___. Această susținere, nu este întemeiată, în condițiile în care , la momentul încheierii contractului de întreținere recurentul P_____ I___ și soția sa P_____ E_____ au declarat că imobilul predat cu deplin drept de proprietate întreținătorilor constă în „…bunuri comune, respectiv proprii, dobândite cu titlu de construire, respectiv moștenire” (fila 4 dosar fond), și acest aspect, s-a menționat în partea finală a clauzei de la aliniatul doi din contract. Din modul de redactare a clauzei – enumerarea bunurilor obiect a contractului, indicarea naturii lor și a modului de dobândire – rezultă cu certitudine că bunurile comune ale părților sunt construcțiile, iar bunul propriu terenul. Aceasta susținere este întărită de extrasul de carte funciară nr.638 D___ de unde reiese că recurentul era proprietar în cotă de 1/1 parte numai asupra terenului în discuție, dreptul de proprietate fiind dobândit prin moștenire ( înscrierea de la B 10 din CF 638 D___ fila 33 dosar fond). Așadar, contrar susținerilor recurentului reclamant, acesta nu probează un drept de proprietate ca bun propriu și cu privire la construcția în litigiu. Din foaia A a cărții funciare nr.638 D___ reiese că la momentul înscrierii dreptului de proprietate al recurentului reclamant cu titlu de moștenire, imobilul era format din terenul descris la poziția A+4 din foaia A a cărții funciare, ulterior fiind evidențiată construcția (conform CF 638/I D___ existentă în copie la filele 33dosar recurs). În aceste condiții nu se poate susține reaua credință a pârâților V____ M_______ și V____ D_______ M_____, la încheierea contractului de întreținere, iar înlăturarea depoziției martorului O_____ V_____, de către prima instanță cu argumentația adusă în acest sens a fost justă.

În ceea ce privește, critica ce vizează reținerea, în mod eronat de către prima instanță a lipsei cauzei, în ciuda faptului că nu și-ar fi întemeiat cererea pe o astfel de susținere, arătărm că și aceasta este neîntemeiată. Astfel, în însăși cererea de recurs, recurentul sugerează că reaua credință a pârâților rezultă din faptul că scopul avut în vedere la încheierea contractului nu a fost acela de a primi o casă în contul întreținerii, ci acela de a primi o casă în mod fraudulos , ceea ce ar echivala cu lipsa cauzei .Or, din această perspectivă argumentele primei instanțe referitoare la existența cauzei și la valabilitatea acesteia sunt la adăpost de critici.

Pentru toate motivele prezentate mai sus, în temeiul art. 312 alin. 1, Cod procedură civilă, Tribunalul va respinge recursul declarat de reclamantul P_____ I___ , prin moștenitor V___ I___ V_____, împotriva sentinței civile nr. 1163 din data de 20.11.2013 pronunțată de Judecătoria Reghin în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul P_____ I___, prin moștenitorul V___ I___ V_____ cu domiciliul în Tg. M____ ________________ __________________________ civile nr. 1163 din 20 noiembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Reghin în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX.

Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată în recurs, formulată de intimații V____ D_______ M_____ și V____ M_______.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică , astăzi 27 martie 2014.

Leave a Reply