Sesizare formulată de către un beneficiar (societate comercială) al serviciilor de internet/comunicaţii de date de IP şi acces la reţea. Nerespectarea procedurii speciale reglementate de dispoziţiile art. 8-14 din Legea nr. 193/2000. Lipsa calităţii de consumator

Dispoziţiile art. 8-14 din Legea nr. 193/2000 prevăd o anume procedură în cadrul căreia se pot solicita aplicarea sancţiunii contravenţionale, modificarea clauzelor abuzive şi/sau desfiinţarea contractului, procedură care în speţă nu a fost urmată.
Potrivit contractului denunţat ca abuziv, la momentul în- cheierii lui (ca, de altfel, şi la momentul promovării acţiunii introductive de instanţă şi la cel al soluţionării apelului), reclamanta avea calitate de societate comercială cu răspundere limitată, aşadar, de persoană juridică de drept comercial, fiind exclusă de la beneficiul conferit de Legea nr. 193/2000, de a invoca şi denunţa clauzele abuzive din contracte.

CA. Bucureşti, s. a V-a corn., dec. nr. 153 din 19 martie 2009,
în Jurindex

 

Prin cererea înregistrată la numărul (…) din 5.05.2008 pe rolul Tribunalului Bucureşti, Secţia a Vl-a comercială, reclamanta (…) V. & Asociaţii SRL, cu sediul procesual ales în B., a chemat-o în judecată pe pârâta (…) S. & S. SA, cu sediul în B. şi a solicitat ca instanţa să aplice pârâtei sancţiunea contravenţională prevăzută de Legea nr. 193/2000 pentru introducerea de clauze abuzive în contractul de furnizare de servicii dedicate internet/comunicaţii de date de IP şi acces la reţeaua S. & S. nr. (…) din 26.08.2005.In motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin contractul menţionat mai sus i s-a conferit dreptul de a accede la internet, telefonie şi alte servicii specifice prin intermediul reţelei aparţinând societăţii pârâte, că acest contract este unul standard preformulat, fără clauze negociate direct, care creează un dezechilibru clar între drepturile şi obligaţiile părţilor contractante. A susţinut că următoarele clauze au caracter abuziv;- clauza 2.2, care îl obligă pe beneficiar la perioade foarte mari de utilizare, deşi în contract această perioadă este stipulată ca perioadă minimă; sub acest aspect, reclamanta a susţinut şi că beneficiarul nu poate, practic, denunţa unilateral contractul după dorinţă, ci numai după ce îndeplineşte o serie de notificări şi solicitări către şi de la furnizor, în anumite condiţii care au legătură cu activitatea furnizorului, în caz contrar fiind ţinut la plata de daune chiar peste voinţa sa de a întrerupe relaţiile contractuale;
– clauza 6.5., care are caracter abuziv, deoarece îl obligă pe beneficiar la plata unei sume egale cu contravaloarea abonamentelor lunare calculate până la data expirării perioadei iniţiale sau extinse cu titlu de clauză penală; sub acest aspect, reclamanta a susţinut că se conferă pârâtului dreptul de a obţine bani şi după ce beneficiarul renunţă la serviciile sale şi chiar în situaţia în care beneficiarul nu ar mai avea nicio datorie pentru serviciile prestate;
– clauza 11, care o exonerează pe pârâtă de responsabilitate în cazul tuturor pierderilor suferite de beneficiar, chiar şi atunci când acestea sunt imputabile pârâtei înseşi;
– clauza 12, care îi obligă pe succesorii legali ai beneficiarului, chiar în lipsa acordului acestora.
Reclamanta a solicitat ca, în funcţie de aceste argumente, instanţa să constate că aceste clauze au caracter abuziv, în confor- mitate cu prevederile art. 4 din Legea nr. 193/2000, să ia măsurile de sancţionare contravenţională a pârâtei şi să modifice aceste clauze. Cererea este întemeiată, în drept, pe dispoziţiile Legii nr. 193/2000 şi pe dispoziţiile Legii nr. 65/2002. (…)
Prin sentinţa comercială nr. 9351 din 18 august 2008, Tribunalul Bucureşti, Secţia a Vl-a comercială, a respins ca neîntemeiate excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, invocată de pârâtă şi acţiunea reclamantei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că excepţia este neîntemeiată în raport de temeiul de drept al acţiunii – art. 969, art. 970 C. civ. – şi de faptul că acţiunea poartă între părţile contractante în baza convenţiei încheiate la 26.08.2005.

In ceea ce priveşte acţiunea, a reţinut dispoziţiile Legii nr. 193/2000, a apreciat că încheierea contractului pe o perioadă minimă de un an este justificată de anumite discount-uri acordate beneficiarului, ce trebuie amortizate şi că modalitatea de încetare a contractului rezidă atât în acordul de voinţă al părţilor, cât şi în denunţarea unilaterală, cu respectarea anumitor condiţii ce ţin de obligaţiile părţilor.

Privitor la clauza 6.5, prima instanţă a apreciat că nu se poate reţine că beneficiarul datorează plata unor servicii neefectuate, întrucât clauza vizează cazul de denunţare unilaterală înainte de
A
expirarea perioadei minime. In legătura cu clauza 11, tribunalul a constatat că aceasta vizează serviciul de acces la internet condiţionat de reţeaua globală de internet şi că răspunderea furnizorului este angajată în cazul culpei pentru nefuncţionarea acestui serviciu.
A
In fine, relativ la clauza 12, tribunalul a apreciat că nu se poate reţine că aceasta creează o situaţie de inechitate, deoarece prin această clauză este prevăzută modalitatea de preluare de către succesori a contractului cu respectarea anumitor condiţii generale.
A
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat apel motivat reclamanta, cauza fiind înregistrată sub acelaşi număr unic la data de 7.11.2008 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a V-a comercială.

In motivarea apelului, s-a susţinut că dispoziţiile Legii nr. 193/2000 prevăd posibilitatea ca instanţa să aplice sancţiunea contravenţională în cazul contractelor cu clauze abuzive, să anuleze aceste clauze şi să dispună modificarea clauzelor contractuale abuzive sau desfiinţarea contractului în care se găsesc astfel de clauze. Privitor la clauza 2.2, a susţinut că aceasta este abuzivă prin corelarea cu clauza 6.5, deoarece îl obligă pe beneficiar la perioade foarte mari de utilizare a reţelei pârâtei, deşi perioada minimă este doar un an. Apelanta-reclamantă a argumentat această susţinere prin referirea la întregul ,jritual” de notificări şi solicitări către furnizor, care reprezintă în fapt o procedură foarte greoaie şi practic imposibil de realizat şi care presupune ea apelantul-reclamant să nu benefieieze de serviciile de internet în mod regulat (ceea ce se şi întâmplă) şi să suporte costul unor expertize tehnice complicate, cu un rezultat

incert. In această ordine de idei, apelanta-reclamantă a susţinut că art. 6.5 instituie un abuz, obligând-o să plătească un serviciu neefectuat doar pentru că şi-a exprimat în mod liber voinţa. Privitor la clauza 11, a susţinut că aceasta face obiectul acţiunii, cât timp reţeaua Internet globală funcţionează în fiecare moment, exonerând-o pe intimata-pârâtă de la orice răspundere, chiar şi în caz de nefuncţionare corespunzătoare a serviciilor. (…)

Faţă de actele şi lucrările dosarului, de probele administrate în cauză. Curtea apreciază apelul ca nefondat şi îl va respinge cu această motivare şi pentru următoarele considerente:
Aşa cum apelanta-reclamantă a precizat indubitabil, la solicitarea Curţii, temeiurile juridice ale cererii sale sunt dispoziţiile Legii nr. 193/2000 şi cele ale Legii nr. 65/2002.
Contractul denunţat ca parţial abuziv a fost încheiat de părţi la data de 26.08.2005, iar la acea dată art. 2 alin. (1) din Legea nr. 193/2000 era modificat prin art. 1 pct. 1 din Legea nr. 65/2002 şi conferea statut de „consumator” oricărei persoane fizice sau grup de persoane fizice constituite în asociaţii, care încheie un contract în afara activităţii lor autorizate profesional sau comerciale. Calitatea de consumator îndrituit să uzeze de prevederile Legii nr. 193/ 2000 a rămas neschimbată în cadrul modificărilor ulterioare ale acestei legi. Or, potrivit contractului denunţat ca abuziv, la momentul încheierii lui (ca şi, de altfel, la momentul promovării acţiunii introductive de instanţă şi la cel al soluţionării prezentului apel), apelanta-reclamantă avea calitate de societate comercială cu răspundere limitată, aşadar, de persoană juridică de drept comercial, fiind exclusă de la beneficiul conferit de Legea nr. 193/2000, modificată, de a invoca şi denunţa clauzele abuzive din contracte.
în această ordine de idei, fără a aduce atingere modului de soluţionare a excepţiei lipsei calităţii procesuale active (cu care nu a fost sesizată), întrucât ar încălca principiul non reformatio in peius, consacrat de art. 296 teza finală C. proc. civ.. Curtea apreciază, totuşi, că nu poate primi critieile aduse pe fondul cererii de către o persoană lipsită de legitimare procesuală activă numai ca efect al neatacării hotărârii primei instanţe sub acest aspect al calităţii procesuale active. In plus. Curtea reţine şi dispoziţiile art. 8-14 din Legea nr. 193/2000, care prevăd o anume procedură în cadrul căreia se pot solicita aplicarea sancţiunii contravenţionale, modificarea clauzelor abuzive şi/sau desfiinţarea contractului, procedură care în speţă nu a fost urmată.

Pentru aceste considerente, în conformitate cu dispoziţiile art. 295-296 C. proc. civ., Curtea a respins apelul ca nefondat.

Leave a Reply