Tribunalul Alba. Anularea deciziei de suspendare a contractului de muncă și acordarea despăgubirilor.

Tribunalul Alba. Anularea deciziei de suspendare a contractului de muncă și acordarea despăgubirilor.

TRIBUNALUL ALBA

SECȚIA I CIVILĂ

SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1124/2020

Ședința publică de la 23 Iulie 2020

An alizând actele și lucrările dosarulu i , instanța reține următoarele:

Prin rezoluția instanței din data de 2 2 .04.2020 s-a dispus, în baza dispozițiil or art.201 al in. 1 C PC, comunicarea cu pârâta R   O      S      V     Pianului R A , a cererii de ch emare în judecată, punându-i-se în vedere că are obligația ca, în termen de 5 zile de la comunicarea cererii de chemare în judecată, în condițiile art.165, conform art. 205 C PC , să depună întâmpinare, să indice și să depun ă, sub sancțiunea prev. de art. 208 C PC , respectiv decăderea din dreptul de a mai propune probe și de a invoca excepții , următoarele : excepțiile procesuale, răspunsul la toat e motivele de fapt și de drept ale cererii de chemare în judecată și dovezile cu care se apără împotriva fiecărui capăt de cerere. Sancțiunea decăderii urmeaz ă a fi aplicată în temeiul art. 208 C PC și a art. 273 Codul muncii, avându-se în vedere caracterul urgent al cauzei, conform art. 271 Codul munci i și astfel cum a fost stabilit prin Hotărârea nr. 707 /30.04.2020 și prevederile art. 272 Codul muncii , potrivit cărora în litigiile de muncă sarcina probei este răsturnată , aceasta incubând angajatorului. În cauză angajatorul nici nu a indicat probele de care înțelege să se folosească în apărare și nici cele solicitate de reclamant în cererea de chemare în judecată și nici nu le-a depus până la prima zi de înfățișare , conform art.272 Codul muncii .

Reclamantul C      – A     I   este angajat al Regiei Autonome O      S      V     Pianului în baza contra ctului individual de muncă nr. 33 / 0 4.0 2 .20 0 8 , în funcția de pădurar.

Prin decizia nr. 15 /01.04.2020 pârâta a dispus suspendarea CI M al reclamantului pe perioada 03.04.2020 – 02.05.2 020, în baza dispozițiilor art.52 alin.1 lit.c și art. 53 Codul muncii și în considerar ea dispozițiilor Decretului nr. 195/2020 privind instituirea stării de urgență pe teritoriul României, a Ordonanței Militare nr.1/17.03.20 20 și a Ordonanței Militare nr. 2/21.03.2020, cu motivarea că aceste acte au generat efecte economice negative prin diminuarea pieței de valorificare (Italia, G ermania, Cehia și alte state UE ) a masei lemnoase de către agenții economici precum și scăderii vânzărilor ocolului s      de m asă lemnoasă pentru încălzire (lemn de foc) către populație.

În pr eambulul deciziei s-a mai reținut și HCL Pianu nr.66/13.08.2018, dar care nu a fost depusă și n ici nu a putut fi identificată.

În consecință, i nstanța va putea analiza cauza doar prin prisma actelor, a stării de fapt și de drept reținute prin decizia atacată , fără a putea avea în vedere alte temeiuri de fapt și de drept sau alte acte , ulterioare emiterii deciziei.

Analizând considerentele de fapt și de drept ale deciziei atacate, tribunalul apreciază ca nefondată suspendarea CIM al reclamantului, întrucât Decretul prezidențial nr. 195/2020 a instituit starea de urgență pe teritoriul României în scopul prevenirii și limitării e fectelor pandemiei, a evitării infectărilor cu noul coronavirus COVID 19 prin contaminare, prin transmiterea de la alte persoane, îmbrăcăminte sau prin contactul cu suprafețe contaminate.

Reclamantul este încadrat în muncă în funcția de pădurar – funcție care, prin natura sa, are ca obiect paza fondului forestier. Astfel, în această activitate este improbabil sau foarte puțin probabil ca acesta să interacționeze cu alte persoane pe timpul pandemiei, pe fondul forestier. A întrerupe activitatea de pază a fondului forestier nu doar că nu se justifică în contextul acestui decret și nici al Ordonanțelor Militare nr.1/ 17.03.2020 și nr.2/ 21.03.2020, dar contravine chiar intereselor statului și, în speță , intereselor unității administrativ teritoriale, al comunelor Pianu, Câlnic, Gârbova, M     ș.a ., cu care pârâta are încheiate contracte de prestări servicii. A lăsa fără pază și control fond ul forestier este indiscutabil în afara scopului normelor legale incidente pe perioada stării de urgență , cu atât mai puțin a pandemiei.

Paza fondului fores tier excede motivelor economice ce determi nă necesitatea suspendării CIM în baza Dec retului prezidențial nr. 195/ 2020 și a Ordonanțelor Militare nr. 1 /2020 și nr. 2 /2020 . De altfel, acestea nici nu fac vreo referire la fondul forestier, respectiv la paza acestuia.

Chiar dacă nefondat s-ar reține acest temei de drept, se constată că, în ba za lor, suspendarea CIM putea opera doar până la data de 15.04.2020, iar nu până la data de 02.05.2020, cum s-a dispus prin decizia atacată, neavând relevanță asupra acestei decizii o prelungire ulterioară.

Așadar, aceste temeiuri sunt excluse ca motiv de suspendare a CIM .

De asemenea, în decizia contestată se reține HCL Pianu nr. 66/13.08.2018 , dar aceasta nu a fost depusă la dosarul cauzei pentru a se putea verifica incidența asupra măsurii dispuse de pârâtă. De altfel, deși în mod expres instanța a dispus pârâtei să depună to ate actele care au stat la baza emiterii deciziei, pârâta nu a depus nici un document, deși sarcina probei, prin lege, îi incumbă.

Instanța mai reține că n u s-a probat nici susținerea pârâtei referitoare la efectele economice care au generat necesitatea suspendării contractului de muncă , nici a existenței, anterior stării de urgență, a exporturilor de material lemnos în Italia, Germa nia, Cehia sau alte state ale UE, și nici suspendării acestor exporturi pe perioada menționată.

De altfel, pârâta are în pază și administrarea fondului forestier al statului reprezentat de p roprietatea publică a comunelor Pianu, Câlnic, Gârbova , M     ș.a., așadar nu ar fi putut singură nici să facă export, nici să dispună de materialul lemnos, pentru acestea fiind necesar să existe o dispoziție a propriet arului fondului forestier, ceea ce în cauză nu s-a probat. Pe de altă parte, deși pârâta susține că aspe ctele economice sunt facil de demonstrat cu acte financiar contabile, nu propune spre administrare și nu depune nici o probă, confor m obligației instituite de art.272 Codul muncii și sancționată de Codul muncii.

A naliz ând cauza sub aspectul pre v ederilor art. 52 și 53 Codul m uncii , invocat ca temei de drept de către pârâtă, se constată că nici incidența acestora nu s-a probat și nici procedura prevăzută , dacă ar fi incidente. Referitor la c erințele art. 52 al in.1 lit.c Codul m uncii, pârâta susține că ar impune formalitatea pur birocrati că a emiterii unei hotărâri a Consiliului de A dministrație, care să constate motivele economice, tehnologice , structurale sau similare ce ar motiva susp endarea CIM, dar că, chiar și fără aceasta, șeful de ocol este cel care poate dispune suspendarea CIM. Chiar și în acest caz, trebuie să existe un act care să stabileas că atât faptul suspendării cât și angajații cărora li se aplică, cu j ustificarea aferentă, ceea ce nu s-a probat , nefiind depusă o asemenea dovadă de către pârâtă.

În schimb, reclamantul a depus Hotărârea nr.4/27.04.2020 a Consiliului de Administrație al pârâtei, care, chiar ulterioară deciziei atacate, nu aprobă Planul de restructurare /reorganizare a pârâtei în contextul general de pandemie COVID 19 , dar aprobă, în schimb, „ acordarea tuturor drepturilor personalului s      conform Statutului Personalului S      modificat și completat de Legea 234/2019” .

Pe cale de consecință, instanța reține că pârâta nu a probat nici susținerea privi nd obiectul său de activitate (după cum susține) de a da în exploatare suprafețe de pădure și a vinde lemn agenților economici .

Pentru considerentele anterior expuse , acțiune a se privește a fi întemeiată și urm ează a fi admisă, astfel cum a fost formulată, avându-se în vedere și faptul că s-a dispus , prin chiar decizia atacată , plata a 75% din venitul reclamantului, iar plata nu a fost contestată de acesta, motiv pentru care reclamantului i se cuvine doar diferența între procentul de 75% și 100% din venit, cu a plicarea a prevederilor art.52 alin.2 Codul muncii , precum și ale art.453 Cod procedură civilă, în baza cărora va fi o blig at ă pârâta să plătească reclamat ulu i suma de 1.000 lei, cu titlu cheltuieli de judecată , constând din onorariul avocatului .

.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE :

Admite acțiunea civilă formulată de reclamantul C     -A     I   , CNP xxxxxxxxxxxxx , cu domiciliul în mun. S    , Aleea Parc,            , jud. A   , împotriva pârâtei R EGIA A        L      O      S      V     PIANULUI RA, CUI RO xxxxxxxx, cu sediul în com. Pianu ,                  ,                       , jud. A    , și în consecință:

Anulează decizia nr.1 5 / 01.04.2020 și dispune obligarea pârâtei să plătească reclamantului diferențele salariale nete datorate, precum și dobânda legală coresp unzătoare , începând cu data 03 .04.2020 și pân ă la data rămânerii definitive a prezentei sentințe civile.

Obligă pârâta să plătească reclamat ulu i suma de 1.000 lei, cu titlu cheltuieli de judecată.

Executorie.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare. Cererea de apel se va depune la Tribunalul A   .

Pronunțată în ședința publică din 23 .0 7 .2020, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Leave a Reply