Tribunalul Prahova. Anularea deciziei de sancționare disciplinară cu avertismentul scris pentru neparcurgerea cercetării disciplinare prealabile

Tribunalul Prahova. Anularea deciziei de sancționare disciplinară cu avertismentul scris pentru neparcurgerea cercetării disciplinare prealabile.

TRIBUNALUL PRAHOVA

SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr. 

Cod ECLI ECLI:RO:TBPHV:2021:010.______

SENTINȚA CIVILĂ nr.1431

Ședința publică din data de 11 mai 2021

PREȘEDINTE: N_____ C____

ASISTENT JUDICIAR: I____ M______ D______

: M_______ F_________ A____

GREFIER: A________ B____

Pe rol fiind soluționarea contestației având ca obiect „contestație decizie sancționare” formulată de contestatoarea B__________ B_____, domiciliată în Ploiești, ____________________, _______________, ____________________, legitimată cu CI. ________ nr. ______, eliberată de S.P.C.E.P. Ploiești la data de 16.01.2020, având CNP _____________, și cu domiciliul procesual ales pentru comunicarea corespondenței la sediul Cabinetului de avocat „M_____-C______ P_____” situat în Bulevardul Unirii, nr. 62, _____________, ____________, sector 3, București, în contradictoriu cu pârâta S.C. Amromco Energy S.R.L. („Amromco” sau „Societatea”), cu sediul în Mun. Ploiești ____________________________. 348, Construcția C25 pavilion administrativ, jud. Prahova, având număr de înregistrare în Registrul Comerțutui J___________ și cod unic de înregistrare ________, și cu sediul procesual ales la S.C.A. Ț___ Z______ & Asociații, cu sediul în București, _________________________. 4-8, America House, Aripa de Vest, et. 8, ______, Sector 1.

Acțiunea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns contestatoarea reprezentată de avocat M_____ C______ P_____, precum și intimata reprezentată de avocat C____ C_____, în substituire avocat M_____ S______.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că s-a depus răspunsul la întâmpinare, după care,

Apărătorul intimatei depune delegație de substituire și având cuvântul, solicită comunicarea răspunsului la întâmpinare.

Tribunalul, în temeiul dispozițiilor art. 131 alin. 1 C.pr.civ., verificându-și competența, constată că este competent general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză, după care, comunică un exemplar din răspunsul la întâmpinare, intimatei.

Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat ori excepții de invocat, tribunalul acordă cuvântul asupra probelor.

Apărătorul contestatoarei, având cuvântul, solicită încuviințarea probei cu înscrisurile care au fost depuse odată cu cererea de chemare și înscrisurile atașate răspunsului la întâmpinare.

Apărătorul intimatei, având cuvântul, solicită proba cu înscrisurile atașate întâmpinării.

Tribunalul încuviințează la solicitarea ambelor părți proba cu înscrisurile existente la dosar și nemaifiind alte cereri prealabile de formulat ori excepții de invocat, acordă cuvântul asupra fondului cauzei.

Apărătorul contestatoarei, depune dovada privind plata cheltuielilor de judecată și având cuvântul, pe fondul cauzei, menționează că prin cererea depusă a solicitat anularea deciziei de sancționare.

Precizează că prin contestație a arătat două aspecte fundamentale pe care se justifică și argumentează anularea deciziei de sancționare, un prim aspect de nelegalitate în senul că, prin Regulamentul intern întocmit de societatea intimată și luat la cunoștință de salariată se arată în art.104, faptul că toate sancțiunile disciplinare, inclusiv avertismentul scris, se aplică în urma unei cercetări disciplinare, ori, în prezenta cauză, decizie contestată a fost aplicată fără a se lua cel puțin un punct de vedere al salariatei cu privire la fapta cu privire la care a fost sancționată.

În continuare, precizează că se afirmă în cuprinsul întâmpinării că acest regulament nu poate fi aplicat, ori este un act juridic care a intrat în circuitul civil și a fost adoptat în vederea producerii de efecte juridice, în sensul că, și pentru aplicarea unui avertisment era necesară o minimă cercetare disciplinară sau un minim punct de vedere al salariatei cu privire la fapta presupusă a fi săvârșită.

În ceea ce privește al doilea aspect de nelegalitate dar care cuprinde și netemeinicia sancțiunii aplicate este acela că fapta pentru care salariata a fost sancționată nu există, însă, nu există prin raportare la obligațiile asumate de către aceasta, sau trasate de angajator a fi executate.

S-a precizat că în timp ce se afla în concediu de odihnă salariata nu ar fi raportat un anumit accident, însă a arătat pe larg care este procedura atunci când se produce un accident de circulație în care este implicată una dintre mașinile companiei, se raportează șefului ierarhic superior iar acesta raportează către contestatoare.

Susține că în prezenta cauză angajatorul susține că salariata nu ar fi luat la cunoștință prin orice alte mijloace de un accident produs de către salariații companiei, menționând faptul că aceștia desfășoară activitate în întreaga țară.

Precizează că se încercă a se justifica faptul că la masa de C______ din data de 23.12.2020 la acea întâlnire, salariata ar fi văzut o mașină a companiei lovită și nu ar fi raportat, ori nu salariata era cea care trebuia să raporteze, ci salariatei trebuia să i se raporteze.

Solicită a se anula decizia de sancționare disciplinară sub aspectul legalității și sub aspectul că fapta nu există, cu cheltuieli de judecată.

Apărătorul intimatei, având cuvântul, pe fondul cauzei, solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată și să se dispună obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată.

Susține că în ceea ce privește motivul de nelegalitate invocat solicită a se da eficiență dispozițiilor art. 251 alin.1 din C.pr.civ. în care se reglementează situațiile pentru care o decizie poate fi supusă nulității absolute atunci când nu se realizează procedura prealabilă sau cercetarea disciplinară anterior emisă acestei decizii, această dispoziție legală are și o excepție, respectiv, aceea a art. 248 alin.1 lit. a din C. Muncii, în care este exclusă măsura avertismentului scris, din categoria nulităților absolute.

Din acest punct de vedere, menționează că sunt incidente în cauză dispozițiile art.1264 alin.4 din C.civ. care interzic nulitățile convenționale ale părților, ceea ce se aplică și în speța de față, întrucât în Regulamentul intern este prevăzută această situație în care ar fi supuse nulității, ca sancțiune, toate măsurile inclusiv, avertismentul scris.

Astfel că, instanța nu poate dispune printr-o hotărâre judecătorească anularea unei decizii atât timp cât legea interzice acest lucru, aspect care ar da eficiență oricăror clauze pe care părțile și le însușesc la momentul la care semnează anumite acte interne iar Regulamentul intern este un act intern.

Susține că în cazul în care ar fi fost nevoie să se stabilească vreo sancțiune dintr-un punct de vedere, sau vreo chestiune legată de răspunderea angajatului, acest lucru ar fi trebuit suspus ordinii interne, între angajator și salariat, raportat la dispozițiile art.1264 alin. 4 C.civ.

Menționează că motivul de nelegalitate nu este întemeiat în prezenta cauză.

În continuare, în ceea ce privește netemeinicia deciziei contestate, susține că a invocat în cardul întâmpinării mai multe chestiuni, în sensul că, nu a fost contestată situația de fapt din data de 23.12.2020, respectiv, contestatoarea nu a contestat faptul că a luat cunoștință la data de 23.12.2020 de acel incident rutier, astfel că, fișa postului, Regulamentul intern, procedurile privind conducerea autoturismelor societății și tot ceea ce se întâmplă cu autoturismele societății intimate, cu temeiurile de drept contractuale indicate prin întâmpinare, vizează faptul că aceasta avea obligația de a raporta orice incident de care lua cunoștință, șefului ierarhic superior.

Susține că intimata a centralizat toate accidentele rutiere din decembrie 2020, acest aspect reieșind din înscrisurile depuse la dosar.

Menționează că, contestatoarei nu i s-a imputat că nu a raportat acel incident în perioada când era în concediu, ci după momentul revenirii acesteia la muncă astfel cum reiese din e-mailurile depuse la dosar din luna ianuarie 2021, precizând că au fost luate măsuri și împotriva persoanei implicate în accident pentru un alt temei den Regulamentul intern, dar și contestatoarei pentru faptul că nu a înscris în centralizator la momentul la care a luat cunoștință de acest incident.

Astfel că, nu există motive care să determine anularea deciziei de sancționare, motiv pentru care solicită respingerea acțiunii.

Apărătorul contestatoarei, având cuvântul în replică, susține că în cuprinsul Regulamentului, societatea angajatoare stabilește o procedură asumată, procedura de cercetare inclusiv pentru avertismentul scris a fost stabilită cu un scop, și anume acela de a se formula și de către salariat un punct de vedere, ori în prezenta cauză, nu s-a stabilit prin Regulament intern cu acordul părților, mai ales că este un act juridic unilateral administrativ al angajatorului.

Susține că s-a stabilit faptul că pentru aplicarea avertismentului scris este necesară cercetarea disciplinară, mai exact un punct de vedere al salariatului, astfel că ceea ce invocă contestatoare este, să nu se aibă în vedere aplicarea Regulamentului intern cu privire la acest aspect.

Cu privire la faptul că salariata trebuia să raporteze orice incident, susține că se poate observa că acest capitol din fișa de post este trecut la toți salariații, fiind vorba de orice incident de sănătate și securitate în muncă, nu este vorba de orice incident privind mașinile companiei, se face o combinație între sănătatea și securitatea în muncă și procedura auto.

Apărătorul intimatei, având cuvântul, în replică, susține că a fost luat punct de vedere prin corespondența electronică din data de 08.01.2021 și data de 19.01.2021.

Tribunalul ia act de precizările părților și constatând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept, în baza art. 394 C.pr.civ., declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare asupra fondului cauzei.

T R I B U N A L U L:

Deliberând asupra acțiunii civile de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată, pe rolul Tribunalului Prahova sub nr._____________, la data de 08.03.2021, contestatoarea B__________ B_____ a chemat în judecată pe intimata S.C. Amromco Energy S.R.L. solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:

  1. anularea Deciziei de sancționare disciplinară nr. 33/04.02.2021 prin care s-a dispus avertismentul scris;
  2. obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, contestatoarea a menționat că Tribunalul Prahova este competent:

– din punct de vedere material: în temeiul dispozițiilor art. 208 din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social, coroborate cu dispozițiile art. 269 din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii;

– din punct de vedere teritorial: în temeiul dispozițiilor art. 210 din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social, coroborate cu dispozițiile art. 269 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii, întrucât contestatoarea are domiciliul în Municipiul Ploiești.

În fapt, în data de 30.09.2011, salariata B__________ B_____ a încheiat cu numita S.C. AMROMCO Energy S.R.L. Contractul individual de muncă înregistrat în Registrul general de evidență al salariaților sub nr. 299/30.09.2011.

În prezent, contestatoarea ocupă funcția de Manager al sistemului de management securitate și sănătate în muncă C__ ______ (HSE-Q Manager), desfășurându-și activitatea în cadrul departamentului Sănătate și Securitate în muncă, Situații de urgență, Mediu și Calitate (HSE-Q), fără a avea alți salariați în subordine, astfel cum reiese din Actul adițional nr. 5/01.08.2017 la Contractul individual de muncă (Anexa l).

Sub aspect organizatoric, este important a se avea în vedere că potrivit ultimei organigrame a societății din data de 01 septembrie 2020, dl. Grant Mackenzie Knight este superiorul ierarhic al contestatoarei, ocupând funcția de Director al Departamentului Sănătate și Securitate în muncă – Acting QHSE Manager, precum și funcția de Conducător Operațiuni -Chief Operating Ojjicer (anexa 4).

De asemenea, potrivit organigramei, dl. Grant Mackenzie este și superiorul ierarhic al dl. T_____ O____ încadrat pe funcția de Manager Servicii Foraj și Reparații Capitale (Anexa 4).

În perioada 17.12._______________20 contestatoarea a beneficiat de concediu de odihnă, conform cererii concediu semnată și aprobată de dl. Grant Mackenzie (anexa 1).

Pe durata concediului de odihnă, mai exact la data de 23.12.2020, contestatoarea B__________ B_____ a fost invitată de dl. Grant Mackenzie să participe alături de câțiva Manageri la masa de prânz oferită de Societate cu ocazia Crăciunului. în acest context, pentru a participa la masa de prânz, contestatoarea a fost prezentă Ia data de 23.12.2020 Ia sediul Societății și la un restaurant, dată la care aceasta se afla în concediu de odihnă.

În momentul plecării din sediul firmei, contestatoarea s-a întâlnit cu un șofer care se afla exact în fața ușii sediului Societății, în fața mașinii cu pricina.

Din discuția purtată cu șoferul a reieșit că incidentul s-a soldat doar cu câteva zgârieturi pe mașina societății și nu a fost necesară încheierea unei înțelegeri amiabile între dl. T_____ O____ și celălalt conducător auto, având în vedere faptul că celălalt autoturism implicat nu a avut niciun fel de pagube.

După reîntoarcerea din concediul de odihnă, la data de 08.01.2021, așa cum procedează lunar, contestatoarea a transmis d-lui Grant Mackenzie o informare prin e-mail cu privire la situația incidentelor de circulație produse în luna anterioară – o centralizare, informându-1 că au avut loc două incidente în luna decembrie 2020. (Anexa…)

În această informare nu a fost inclus și incidentul din data de 23.12.2020 întrucât acesta nu a fost adus la cunoștința contestatoarei conform procedurii de raportare stabilite în „Politica privind conducerea autovehiculelor în cadrul Amromco”.

Acest aspect a fost confirmat chiar de către dl. Grant Mackenzie prin răspunsul la e-mail-ul din data de 08.01.2021, precizând că este de acord cu cele două incidente. De asemenea, a avut un incident pe data de 23.12.2020 în care a fost implicat T_____, dar nu a fost raportat.”

La data de 19 ianuarie 2021, contestatoarea a primit un e-mail din partea d-lui Grant Mackenzie Knight prin care acesta i-a adus la cunoștință că se investighează la nivel intern incidentul din 23 decembrie 2020. Totodată, prin același e-mail i s-a reproșat contestatoarei că deși a avut cunoștință de producerea accidentului încă din data dc 23.12.2020 (aspect ce i-a fost adus la cunoștință de un alt salariat al societății), incidentul nu a fost raportat. (Anexa 3)

În aceeași zi, contestatoarea i-a transmis d-lui Grant Mackenzie că a luat la cunoștință de eveniment, fiind prezentă la data dc 23.12.2020 la masa de prânz oferită la restaurantul S____, deși în acea perioadă era în concediu de odihnă. De asemenea, i-a comunicat faptul că a discutat telefonic la data de 23.12.2020 cu dl. T_____ O____ și i-a transmis acestuia să raporteze incidentul d-lui Grant Mackenzie, superiorul ierarhic al acestuia, chiar dacă incidentul a fost minor și fără pagube.

Cu totul surprinzător, fără o altă discuție prealabilă, la data de 05.02.2021 contestatoarei i-a fost comunicată Decizia nr. 33/04.02.2021 prin care a fost sancționată disciplinar cu avertisment scris.

În cuprinsul deciziei de sancționare se precizează că fapta pentru care a fost sancționată contestatoarea constă în faptul că aceasta „nu a urmărit să raporteze, respectiv nu s-a asigurat că este raportat accidentul pentru includerea acestuia în statisticile lunare”, fiind astfel încălcate dispozițiile art. 97 alin. (1), pct. 3 lit. a din Regulamentul Intern al AMROMCO Energy S.R.L. potrivit cărora constituie abatere disciplinară „neîndeplinirea sarcinilor și atribuțiilor de serviciu ce revin locului de muncă, procedurilor și instrucțiunilor de lucru”,

  1. Decizia nr. 33/04.02.2021 este nelegală, sancționarea contestatoarei fiind dispusă fără îndeplinirea de către pârâtă a cercetării disciplinare prealabile, cu încălcarea dispozițiilor art. 104 alin. (1) din Regulamentul Intern al societății;

Deși potrivit dispozițiilor art. 251 alin. (1) din Codul muncii sancționarea cu avertisment scris a salariatului se poate dispune și fără efectuarea cercetării disciplinare prealabile, angajatorul a stabilit prin art. 104 alin. (1) din Regulamentul Intern al societății faptul că, sub sancțiunea nulității absolute, nicio măsură nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile”.

Așadar, potrivit reglementărilor stabilite la nivel intern, angajatorul era obligat ca înainte de a dispune sancționarea contestatoarei cu avertisment scris să parcurgă procedura cercetării disciplinare prealabile astfel cum este stabilită la art. 140 alin. 2-4 din Regulamentul Intern.

Or, așa cum s-a arătat și cum reiese cu ușurință din cuprinsul deciziei contestate, pârâta a dispus sancționarea contestatoarei prin Decizia nr. 33/04.02.2021 în aceeași zi în care a fost sesizată cu privire la săvârșirea unei presupuse abateri disciplinare prin Referatul înregistrat sub nr. 32/04.02.2021, fără a realiza o minimă cercetare disciplinară prealabilă a faptei ce i se impută.

Procedând în acest fel, pârâta a încălcat iremediabil dreptul contestatoarei la apărare, aceasta nefiind convocată și neavând posibilitatea de a-și exprima părerea cu privire la fapta ce i se impută.

Prin urmare, față de nerespectarea dispozițiilor art. 104 alin. (1) din Regulamentul Intern, Decizia de sancționare nr. 33/04.02.2021 este lovită de nulitate absolută.

  1. Având în vedere situația de fapt relatată și procedurile existente la nivelul Societății pârâte care stabilesc modalitatea de raportare a incidentelor și investigarea acestora, solicită instanței de judecată să constate că Decizia, nr. 33/04.02.2021 este neîntemeiată, întrucât fapta imputată contestatoarei nu constituie abatere disciplinară.

Potrivit art. 247 alin. (1) din Codul Muncii „angajatorul dispune de prerogativă disciplinară, având dreptul de a aplica, potrivit legii, sancțiuni disciplinare salariaților săi ori de câte ori constată că aceștia au săvârșit o abatere disciplinară.

Din acest articol reiese fără echivoc că angajatorul nu dispune în mod absolut de prerogativă disciplinară, ci în limitele și în condițiile legii, unicul temei al răspunderii disciplinare fiind săvârșirea unei fapte ce creează premisele unei abateri disciplinare.

Din analiza prevederilor art. 247 alin. (2) Codul muncii rezultă că nu orice faptă săvârșită de un salariat reprezintă abatere disciplinară, ci pentru a fi calificată drept abatere disciplinară este necesar ca salariatul să fi săvârșit o faptă în legătură cu munca și care constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici.

Așa cum a arătat, contestatoarea a fost sancționată disciplinar cu avertisment scris pentru faptul că nu și-ar fi îndeplinit sarcinile și atribuțiile de serviciu ce revin locului de muncă, procedurilor și instrucțiunilor de lucru, întrucât aceasta „nu a urmărit să raporteze, respectiv nu s-a asigurat că este raportat accidentul (n.n. din 23.12.2020} pentru includerea acestuia în statisticile lunare”.

Având în vedere faptul că angajatorul consideră că au fost încălcate de către reclamantă dispozițiile art. 97 alin. (1), pct. 3 lit. a din Regulamentul Intern al AMROMCO Energy S.R.L. potrivit cărora constituie abateri disciplinare „neîndeplinirea sarcinilor și atribuțiilor de serviciu ce revin locului de munca, procedurilor și instrucțiunilor de lucru”, în soluționarea prezentei cauze trebuie analizate atribuțiile ce îi revin contestatoarei potrivit funcției ocupate, precum și a procedurilor interne stabilite la nivelul societății cu privire la raportarea și investigarea accidentelor.

În primul rând, învederează instanței de judecată că deși pârâta invocă faptul că, contestatoarea „nu a urmărit să raporteze, respectiv nu s-a asigurat că este raportat accidentul\ nu precizează de unde ar decurge obligația acesteia, în calitate de Manager HSEO, de a raporta incidentele sau de a urmări ca acestea să fie raportate, respectiv care atribuție din fișa postului, regulamentul intern sau procedură ar fi fost încălcată.

Urmează a se constata că nici prin fișa postului și nici prin vreo altă procedură internă nu este stabilită în sarcina contestatoarei, în calitate de Manager HSEQ, obligația de a raporta/de a se asigura că este raportat un posibil incident rutier.

În acest sens, învederează instanței faptul că în politica privind conducerea autovehiculelor în cadrul Amromco” la art. 4.6 privind Raportarea și investigarea incidentelor se stabilește expres că „orice incident care implică vătămarea unei persoane sau daune aduse în orice fel proprietății Companiei, contractorilor sau a terților părți trebuie raportat șefului direct cât mai curând posibil, dar nu mai târziu de 6 ore. Incidentul poate fi raportat inițial telefonic, iar ulterior se va redacta și un raport complet (în maxim 5 zile), care va cuprinde atât descrierea evenimentului, cât și gradul de vătămare/avariere (Anexa 3)”. Potrivit aceleași Politici, „cercetarea incidentelor se va face de către departamentul HSEQ. Managerii direcți sunt responsabili cu asigurarea sprijinului necesar Departamentului HSEQ de durata investigației accidentelor și incidentelor raportate”.

De asemenea prin politica privind alocarea și utilizarea autoturismelor în cadrul Companiei S.C. AMROMCO Emergy S.R.L.” se prevede la Cap. X faptul că „indiferent de vină și de cerințele legale, accidentele trebuie raportate imediat, sau in maxim 6 ore de la producere către Departamentul Administrativ/Transport Auto chiar dacă autoturismul nu a suferit daune majore”.

Potrivit dispozițiilor din Politicile privind conducerea autovehiculelor, precum și a practicilor interne de la nivelul societății, raportarea incidentelor și soluționarea acestora se desfășoară după cum urmează:

– salariatul implicat într-un incident raportează producerea acestuia șefului direct (managerul de departament) și întocmește în scris un raport complet potrivit anexei 3;

– managerul de departament comunică prin e-mail Directorului QHSE Grant Mackenzie, precum și contestatoarei, în calitate de HSE-Q Manager, incidentele în care sunt implicate persoanele aflate în subordinea acestora;

– potrivit uzanțelor, contestatoarea, în calitate de Manager HSEQ, întocmește o centralizare lunară a incidentelor și o transmite Directorului HSEQ Grant Mackenzie Knight în vederea analizării și stabilirii dacă acele incidente vor fi sau nu introduse în statistica lunară statistica HSE privind KPIS-indicatorii de performanta HSEQ la nivel dc organizație.

Așadar, nu îi poate fi imputat contestatoarei că „nu a urmărit să raporteze (…) accidentul pentru includerea acestuia în statisticile lunare”, întrucât obligația de raportare a incidentului revine, potrivit procedurii si practicii curente salariatului implicat în acesta, departamentului HSEQ, implicit contestatoarei care ocupă funcția de Manager HSEQ, revenindu-i potrivit uzanțelor doar obligația de centralizare și, dacă se impune, dc cercetare a incidentului.

În concret, potrivit procedurilor de la nivelul societății, salariatul T_____ O____ avea obligația de a raporta incidentul, superiorului direct al acestuia, respectiv d-lui Grant Mackenzie Managerul Servicii Foraj și Reparații Capitale, întocmind în acest sens și Raportul din Anexa 3 a Procedurii.

Totodată, la rândul său, dl. Grant Mackenzie, în calitate de manager de departament Foraj si Reparații Sonde (Head of Drilling, Completion &Workover) avea obligația de a aduce la cunoștința contestatoarei incidentul produs.

Cu toate acestea, așa cum s-a arătat, anterior întocmirii centralizării din 08.01.2021, contestatoarea nu a fost înștiințată conform procedurii cu privire la incidentul rutier din data de 23.12.2020 în care a fost implicat salariatul T_____ O____. nici de către dl. Grant Mackenzie (șeful direct al acestuia în calitate de Manager Servicii Foraj și Reparații Capitale), și nici personal, prin e-mail, de către dl. T_____ O____.

Învederează instanței de judecată că nu prezintă nicio relevanță mențiunea din decizia de sancționare în sensul că „în data de 19.01.2021 dl. Grant Mackenzie Knight, în calitate de superior direct al dnei B_____ B__________, a aflat prin intermediul altui angajat, despre faptul că dna. B_____ B__________ știa din data de 23 decembrie 2020 despre accidentul de circulație descris mai sus”, întrucât contestatoarea nu are obligația de a raporta sau de a include în centralizare incidentele despre care ia la cunoștință în timpul liber și despre care nu are toate informațiile cu privire la daunele produse, ci doar incidentele care sunt raportate conform procedurii sus-menționate.

Întrucât evenimentul nu a fost raportat și adus la cunoștința contestatoarei în scris conform procedurii, aceasta nu avea nicio responsabilitate de a-l include în „centralizarea” transmisă pe e-mail la data de 08.01.2021 Directorului QHSE Grant Mackenzie.

În plus, solicită a se avea în vedere că după ce i-a fost comunicată de către reclamantă centralizarea incidentelor din luna decembrie 2020, dl. Grant Mackenzie, în calitate de Director QHSE și superior ierarhic al contestatoarei, nu a solicitat rectificarea și includerea incidentului din 23.12.2020 in cadrul centralizării, ci i-a comunicat, pentru prima oară, doar că „a avut loc și un incident pe 23 in care a fost implicat T_____, dar nu a fost raportat”.

Totodată, nu poate fi imputat contestatoarei nici faptul că „nu a urmărit raportarea accidentului, întrucât, așa cum se arată chiar prin decizia de sancționare, contestatoarea a acționat diligent, cu bună-credință, în sensul că i-a transmis telefonic, colegial, d-lui T_____ O____ să raporteze evenimentul d-lui Grant Mackenzie Knight, chiar dacă nu sunt urmări semnificative pentru a fi luat în evidență și analizat („dna B_____ B__________, prin e-mailul său din data de 19.01.2021, recunoaște că a aflat pe 23.12.2020 despre eveniment, dar l-a sfătuit pe dl T_____ O____ să îl informeze el în mod direct, pe dl. Grant Mackenzie Knight asupra celor întâmplate, deoarece ea se află în concediu de odihnă”).

Este evident faptul că, contestatoarea, nefiind informată „oficial”, conform procedurii, despre incidentul din data de 23.12.2020 nu a putut cunoaște cu certitudine doar pe baza unei simple discuții, dacă incidentul prezintă caracteristicile necesare pentru a fi inclus în centralizare.

În acest sens, trebuie avut în vedere și faptul că, contestatoarea a observat și cunoștea în urma informațiilor culese accidental la data de 23.12.2020 că mașina de serviciu a d-lui T_____ O____ a suferit doar câteva urme (zgârieturi) superficiale, nesemnificative care, la o simplă vedere, nu necesitau asistență de specialitate în vederea remedierii.

Cunoscând consecințele minore ale incidentului asupra autoturismului, coroborat cu faptul că dl. Grant Mackenzie Knight, în calitate de superior ierarhic al d-lui T_____ O____ dar și dc Director al Departamentului Sănătate și Securitate în Muncă (QHSE), nu i-a transmis contestatoarei nicio informație oficială despre acest incident, în mod just contestatoarea a apreciat că nu se impune centralizarea incidentului.

Având în vedere că săvârșirea unei fapte ilicite de către un salariat este esența răspunderii disciplinare, inexistența fapte ilicite sau imposibilitatea dovedirii acesteia conduce la exonerarea de răspundere disciplinară a salariatului în cauză .

Față de cele expuse mai sus, apreciază că faptele reținute de către angajator nu se încadrează în tiparul prevăzut în articolele indicate din regulamentul intern, nefiind făcută nici măcar dovada că contestatoarea ar fi avut obligația de a raporta incidentele, motiv pentru care solicităm instanței de judecată să constate că fapta imputată contestatoarei nu întrunește elementele constitutive pentru a fi calificată ca abatere disciplinară.

Întrucât faptele imputate contestatoarei nu constituie abateri disciplinare, nu există fundamentul aplicării sancțiunii avertismentului scris, consecința fiind anularea Deciziei de sancționare disciplinară nr. 33/04.02.2021, ca fiind nelegală și neîntemeiată.

Cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 247 alin. (1) din Codul Muncii, art. 104 din Regulamentul Intern, precum și celelalte dispoziții invocate în cuprinsul prezentei acțiuni.

În dovedirea acțiunii contestatoarea a solicitat proba cu înscrisuri.

Intimata a formulat, în condițiile art. 205 C.pr.civ., întâmpinare prin care a solicitat să se dispună:

  1. a) respingerea contestației formulată de d-na B__________ B_____;
  2. b) obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată, pentru următoarele motive:
  3. Situația de fapt:
  4. între contestatoare, în calitate de salariată, și Amromco, în calitate de angajator, a fost încheiat contractul individual de muncă înregistrat sub nr. 299/30.09.2011* („Contractul de muncă”), aceasta fiind încadrată în funcția Manager al sistemului de management securitate și sănătate în muncă.
  5. în regulamentul intern al Societății („Regulamentul Intern”)3, s-a menționat obligația salariaților de a respecta procedurile de lucru (art. 97 alin. (1) pct. 3).
  6. într-una dintre aceste proceduri, Politica privind conducerea autovehiculelor din cadrul Amromco se precizează clar că: „orice incident care implică vătămarea unei persoane sau daune aduse în orice fel proprietății Companiei, contractorilor sau a terților păți trebuie raportat șefului direct cât mal curând posibil” (art. 4.6).
  7. De asemenea, potrivit pct. d) al anexei la fișa postului („Fișa postului”)5, contestatoarea avea, printre altele, următoarea obligație: „să comunice imediat angajatorului și/sau lucrătorilor desemnați orice situație de muncă despre care au motive întemeiate să o considere un pericol pentru securitatea și sănătatea lucrătorilor” (lît. d) a Anexei).
  8. Din cele de mai sus rezultă că d-na B__________ B_____, în virtutea funcției sale, conform celor expuse mai sus, avea obligația să îl informeze pe superiorul său ierarhic Grant Mackenzie Knight în legătură cu orice incident în care erau implicate autoturismele Societății. Acest aspect va fi detaliat în secțiunea II.
  9. Cu toate acestea, contestatoarea, fiind martoră la un accident de circulație din data de 23.12.2020, în care a fost implicat T_____ O____, nu a adus acest eveniment la cunoștința superiorului său.
  10. În cadrul cererii de chemare în judecată, contestatoarea recunoaște faptul că avea o obligație de centralizare a incidentelor (primul paragraf, pagina 5 a cererii de chemare în judecată). Afirmă însă, în mod eronat, că nu ar fi avut și obligația de raportare a acestora.
  11. Ca urmare a situației apărute, Societatea a emis decizia nr. 33/04.02.2021, prin Intermediul căreia contestatoarei l-a fost aplicată cea mai ușoară sancțiune, cea a avertismentului scris („Decizia”)6.

1 Anexa 1 – Contractul de muncă și actele adiționale. 1 Anexa 2 – Regulamentul intern.

4 Anexa 3 – Politica privind conducerea autovehiculelor din cadrul Amromco.

5 Anexa 4 – Fișa postului. * Anexa 5 – Decizia.

  1. Prin cererea de chemare în judecată ce formează obiectul prezentului dosar, contestatoarea a solicitat anularea Deciziei.
  2. Acțiunea introductivă este lipsită de fundament
  3. Legalitatea deciziei:
  4. Prin acțiunea introductivă, contestatoarea pretinde că ar opera nulitatea Deciziei pe motiv că Societatea avea obligația a efectua cercetarea disciplinară prealabilă, plecând de la dispozițiile art. 104 din Regulamentul intern, ce prevăd că sancțiunile disciplinare nu pot fi dispuse anterior efectuării unei cercetări (paragrafele 2-7, pagina 3 din acțiunea introductivă).
  5. Poziția contestatoarei ignoră complet regimul nulității.
  6. Nulitatea este sancțiunea care lipsește actul juridic civil de efectele contrarii normelor juridice edictate pentru încheierea sa valabilă, conform art. 1246 alin. (1) C.dv.: „[orice contract încheiat cu încălcarea condițiilor cerute de lege pentru încheierea sa valabilă este supus nulității, dacă prin lege nu se prevede o altă sancțiune”.
  7. Doctrina, prin reputați autori, a stabilit în mod unanim că sancțiunea nulității poate interveni doar pentru nesocotirea normelor legale:

– „[nulitatea este sancțiunea ce intervine – dacă legea nu dispune altfel – în cazul în care, la încheierea actului juridic civil, nu sunt respectate dispozițiile legale privind condițiile de validitate a actului juridic, astfel încât acel act nu va mai produce, în tot sau în parte, efecte juridice”7 (subl.ns.);

– „[nulitatea este o sancțiune de drept civil. Sancțiunea este urmarea nefavorabilă care survine în cazul nerespectăril unor norme juridice, având rolul de a descuraja comportamentul nelegal. Sancțiunea intervine ori de câte ori exigențele legii au fost nesocotite. Din acest punct de vedere, dispozițiile legale care prevăd condițiile de validitate a actului juridic civil ar fi ineficiente, dacă nu or exista șl o sancțiune care să intervină în cazul nerespectării lor. Această sancțiune este nulitatea, care asigură respectarea elementelor de validitate a actului juridic în măsura în care un act juridic concret nesocotește aceste condiții, el este lipsit de efecte prin intermediul nulității. „10 (subl.ns.);

– „nulitatea este sancțiunea care lipsește actul juridic de efectele contrarii normelor juridice edictate pentru încheierea sa valabilă. „11 (subl.ns.).

  1. Or, neefectuarea cercetării disciplinare, ca procedură ce nu este impusă de lege în cazul sancțiunii avertismentului scris, nu poate atrage de plano sancțiunea nulității actului din moment ce nu se încalcă vreo dispoziție legale.
  2. Astfel, conform art. 251 alin. (1) C. Muncii, ,,[sub sancțiunea nulității absolute, nici o măsură, cu excepția celei prevăzute la art. 248 alin. (1) lit.. a) (n.n. – respectiv avertismentul scris), nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile.” (subl.ns.).
  3. Din textul menționat rezultă că legiuitorul nu impune condiția efectuării unei cercetări disciplinare prealabile pentru aplicarea avertismentului (având în vedere că acesta este cea mai ușoară sancțiune ce poate fi dispusă).
  4. Întreaga „construcție” a contestatoarei se bazează pe faptul că Amromco nu a aplicat procedura cercetării conform Regulamentului intern (care are valoarea unui act juridic unilateral emis de către angajator).
  5. Or, potrivit art. 1264 alin. (4) C.civ., nu se pot institui nulități convenționale, prin acte juridice ale părților: ,,[prin acordul părților nu pot fi instituite și nici suprimate cauze de nulitate. Orice convenție sau clauză contrară este considerată nescrisă”.
  6. A accepta „teza” contestatoarei echivalează, implicit, cu admiterea soluției legalității unei nulități convenționale. Exemplificând aplicarea „tezei” în alte situații ar însemna să se accepte că două părți contractante pot stabili că nelivrarea unui bun determina nulitatea contractului de vânzare încheiat între ele. Or, o asemenea concluzie este profund incorectă, nerespectarea unei asemenea clauze având consecințe în planul răspunderii contractuale, nu al nulității, având în vedere restricția din art. 1264 alin. (4) C.civ..
  7. În consecință, neparcurgerea unui pas a Regulamentului intern poate determina consecințe pe plan intern, iar nu din perspectiva nulității, soluție ce se impune față de art. 1246 alin. (1) C.civ.
  8. Temeincia deciziei:
  9. În esență, „argumentul” contestatoarei referitor la lipsa de temeinicie a Deciziei se raportează la faptul că, deși_a_știut de incidentul din 23.12.2020 (fiind martor ocular), acest incident nu i s-a raportat în mod regulamentar și, oricum, era în concediu când a fost martoră. Contestatoarea trage concluzia că ar fi fost sancționată în mod netemeinic cu avertisment, în condițiile în care nu avea obligația de raportare a acelui incident.
  10. Sub un prim aspect, obligația contestatoarei de raportare a incidentului exista indiferent de modul în care a luat la cunoștință de eveniment, important fiind că știa de acest eveniment.
  11. Astfel, obligația contestatoarei de raportare derivă expres din următoarele: (i) art. 4.6 din cadrul Politicii privind conducerea autovehiculelor din cadrul Amromco (citat supra); (ii) art. X din Politica privind alocarea și utilizarea autoturismelor în cadrul Amromco (citat supra); (iii) pct. d) din anexa ta Fișa postului. în ceea ce privește normele cuprinse în cele două politici, această obligație rezultă din aplicarea criteriilor de interpretare ale contractului 12:
  12. a) regula de interpretare prevăzuta de art. 1267 C.civ., din care rezultă că prevederile contractuale se Interpretează sistematic (iar nu scoase din context una față de alta). Potrivit art. 1267 C.civ., „[clauzele se interpretează unele prin altele, dând fiecăreia înțelesul ce rezultă din ansamblul contractului”

Din analiza actelor menționate rezultă că pentru Societate era esențial ca angajații care au cunoștință de un accident să îl raporteze (indiferent de modul în care au aflat – dacă au fost Implicați sau nu în acesta, dacă au luat cunoștință direct sau Indirect):

(i) Politica privind conducerea autovehiculelor din cadrul Amromco prevede faptul că „orice incident […] trebuie raportat șefului direct cât mal curând posibil”.

(ii) Politica privind alocarea și utilizarea autoturismelor în cadrul Amromco prevede că „accidentele trebuie raportate […]”.

Așadar, din ambele proceduri rezultă obligativitatea ca aceste accidente să fie raportate către Societate. Din moment ce aceasta admite că avea obligația de centralizare, este firesc că trebuia să raporteze incidentele pe care le constatase personal, ținând cont de cele de mai sus.

Importanța interpretării coroborate a clauzelor contractului este subliniată de doctrină, care a reținut după cum urmează:

(0 „[contractul constituind în spiritul părților un tot indlvizibil în acest sens că generalmente clauzele se complectează și se explică unele prin altele, mijlocul cel mai sigur de a pătrunde sensul fiecărei clause este de a le examina pe toate”„ (subl. ns.>).

(ii) „[în aplicarea regulilor menționate, interpretul trebuie să pornească de la premisa că acestea [n.n. clauzele contractuale] alcătuiesc un tot indisolubil și

* Art. 1325 C.civ.: H[dacă prin lege nu se prevede altfel, dispozițiile legale privitoare la contracte se aplica în mod corespunzător actelor unilaterale”, că deci ele trebuie să fie aplicate împreună, în îmbinarea pe care clauzele fiecărui contract o impun (subl. ns.);

(111) „[când ambele înțelesuri ale clauzei ambigui duc la eficacitatea actului, dar consecințele sunt diferite, sensul corespunzător voinței reale a părților se va stabili în funcție de celelalte clauze ale actului, considerat ca un tot coerent articulat”™ (subl. ns.);

(iv) »[cu alte cuvinte, pentru explorarea zonelor întunecate, obscure ale contractului, trebuie să se utilizeze lumina difuzată de zonele clare și de întreaga economie a contractului, privit în spiritul șl finalitatea sa”,b (subl. ns.).

  1. b) Un al doilea argument care vine în sprijinul poziției intimatei este furnizat de art. 1266 alin. (2) C.civ., potrivit căruia scopul contractului încheiat de părți este esențial în decelarea voinței acestora. Art. 1266 alin. (2) C.civ. are următorul conținut: „[la stabilirea voinței concordante se va ține seama, între altele, de scopul contractului, de negocierile purtate de părți, de practicile statornicite între acestea și de comportamentul tor ulterior încheierii contractului” (subl. ns.).

Scopul actelor unilaterale menționate a fost acela de a asigura faptul că Societatea ia cunoștință cât mat repede de existența oricăror incidente auto.

  1. c) Un at treilea criteriu esențial este cel prevăzut de art. 1272 alin. (2) Cod Civil, potrivit căruia, „[clauzele obișnuite într-un contract se subînțeleg, deși nu sunt stipulate în mod expres”.

Distincția pe care o realizează contestatoarea (aceasta admite că obligația sa constă în aceea de a informa în legătură cu incidentele auto ce îi erau sesizate, dar pretinde că nu avea aceeași obligație atunci când lua cunoștință în mod direct despre astfel de evenimente) este pur artificială.

Efectul în ambele cazuri este același (fie că a fost informată, fie că a aflat direct, știa că s-a produs un incident).

Este absurdă interpretarea pe care o propune contestatoarea: dacă era notificată de un terț, avea obligația să raporteze incidentul, în timp ce dacă lua la cunoștință direct, nu exista această obligație. Standardul conduitei contestatoarei trebuie să fie același în cele două situații comparabile.

  1. d) Un al patrulea argument are în vedere practica părților. Potrivit art. 1266 alin. (2) C.civ., „[la stabilirea voinței concordante se va ține seama, între altele, de scopul contractului, de negocierile purtate de părți, de practicile statornicite între acestea și de comportamentul lor ulterior încheierii contractului” (subl. ns.).

Practica la nivelul Societății, salariații să informeze direct despre producerea incidentelor (iar nu să fie sesizat superiorul ierarhic al celui care era implicat în incident). Tocmai în urma unei astfel de practici, contestatoarea a luat la cunoștință de producerea unor evenimente auto în mod constant direct de la persoanele implicate, iar nu de la superiorul ierarhic al acestora.

În continuare evocă un număr considerabil de situații în care contestatoarea era anunțată direct de incidente sau era parte la corespondența prin care aceasta lua la cunoștință direct de incidente:

(i) E-mailul din 11.12.2020, prin care I___ Zubic o anunța direct pe contestatoare, de un accident avut pe Drumul N_______ 117;

(ii) E-mailul din 21.06.2019, prin care A________ D_____ o informa pe contestatoare de un accident minor18;

(iii) E-mailul din 17.05.2020, prin care A________ D_____ o informa pe contestatoare de faptul că a găsit mașina Societății zgâriată19;

(iv) E-mailul din 22.12.2018, prin care R_______ Zanf______ o anunța pe contestatoare de un accident în apropiere de Buzău2”.

(v) E-mailul din 30.08.2019 prin care D_____ M_______ o informa și pe contestatoare de un accident avut în parcare21.

Ulterior acestor e-mailuri, nu a existat o sesizare ulterioară/distinctă a superiorului ierarhic al acestor persoane către contestatoare, iar contestatoarea a făcut centralizarea strict pe baza acestor e-mailuri. În acest sens, depune raportarea pe care contestatoarea a făcut-o către Grant Mackenzie Knight, ca urmare a incidentului raportat de către I___ Zubic.

  1. Doctrina susține poziția Societății: „această voință poate rezulta nu numai din elemente intrinseci actului juridic, ci și din faptele sau împrejurările exterioare lui […] atitudinea ori comportarea părților în cursul tratativelor premergătoare încheierii actului, modul de executare a actului, operațiile juridice anterioare încheiate de părți între ele ori de părți cu terțe persoane, raporturile personale dintre părți (de rudenie, prietenie, afecțiune etc):

17 Anexa 6 – E-mailul din 11.12.2020.

18 Anexa 7 – E-mailul din 21.06.2019.

19 Anexa 6 – E-mailul din 17.05.2020.

20 Anexa 9 – E-mailul din 22.12.2018.

21 Anexa 10 – E-mailul din 30.08.2019.

22 Anexa 12 – E-mailul din 11.12.2020.

Condițiile de timp și de loc în care s-a încheiat actul, personalitatea autorului sau autorilor actului (profesiunea, pregătirea intelectuală, vârsta ș.a.)” (subl. ns.).

  1. Contestatoarea prezintă în mod denaturat reacția superiorului său ierarhic, Grant Mackenzie, susținând că acesta nu a solicitat „includerea incidentului din 23.12.2020 în cadrul centralizării, ci l-a comunicat, pentru prima oară, doar că «a avut loc și un incident pe 23 în care a fost implicat T_____, dar nu a fost raportat»„ (paragraful 7, pagina 5 a cererii de chemare în judecată).
  2. Contestatoarea omite ultimul paragraf al acelui e-mail (atașat Deciziei), în care Grant Mackenzie specifică faptul că nu s-a stabilit încă, a cui este vina pentru neraportarea acelui Incident.
  3. Așadar, superiorul său ierarhic analiza în acel moment cine se face vinovat de neraportarea acelui incident, iar, ulterior, Societatea a decis sancționarea cu avertisment a contestatoarei și a lui T_____ O____ (care nici el nu a raportat incidentul), în consecință, corespondența respectivă nu poate fi considerată în niciun caz o dovadă că Societatea considera conduita contestatoarei ca fiind în linie cu normele interne.
  4. În fine, este nerelevant faptul că, contestatoarea se afla în concediu de odihnă în momentul în care aceasta a luat la cunoștință de incidentul în care a fost implicat T_____ O____. Contestatoarei nu i s-a imputat faptul că nu a făcut sesizarea chiar din perioada în care era în concediu, ci că nu a adus incidentul la cunoștința Societății după ce s-a întors din concediu.

În drept: art. 205 și urm C.pr.clv., precum și orice alte prevederi legale expres invocate în cuprinsul prezentei întâmpinări.

În susținerea înmtâmpinării, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri.

În cauză a fost administrată probe cu înscrisuri.

Examinând actele și lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele:

La data de 30.09.2011, contestatoarea B__________ B_____ a încheiat cu intimata S.C. AMROMCO Energy S.R.L. Contractul individual de muncă înregistrat în Registrul general de evidență al salariaților sub nr. 299/30.09.2011.

În cadrul societății intimate, contestatoare ocupă funcția de Manager al sistemului de management securitate și sănătate în muncă C__ ______ (HSE-Q Manager), desfășurându-și activitatea în cadrul departamentului Sănătate și Securitate în muncă, Situații de urgență, Mediu și Calitate (HSE-Q), fără a avea alți salariați în subordine, astfel cum reiese din Actul adițional nr. 5/01.08.2017 la Contractul individual de muncă (Anexa l).

În perioada 17.12._______________20 contestatoarea a beneficiat de concediu de odihnă, conform cererii concediu semnată și aprobată de dl. Grant Mackenzie (anexa 1), iar pe durata concediului de odihnă, mai exact la data de 23.12.2020, contestatoarea B__________ B_____ a fost invitată de dl. Grant Mackenzie să participe alături de câțiva Manageri la masa de prânz oferită de Societate cu ocazia Crăciunului. în acest context, pentru a participa la masa de prânz, contestatoarea a fost prezentă Ia data de 23.12.2020 Ia sediul Societății și la un restaurant, dată la care aceasta se afla în concediu de odihnă.

În momentul plecării din sediul firmei, contestatoarea s-a întâlnit cu un șofer care se afla exact în fața ușii sediului Societății, în fața mașinii cu pricina, iar din discuția purtată cu șoferul a rezultat că incidentul s-a soldat doar cu câteva zgârieturi pe mașina societății și nu a fost necesară încheierea unei înțelegeri amiabile între dl. T_____ O____ și celălalt conducător auto, având în vedere faptul că celălalt autoturism implicat nu a avut niciun fel de pagube.

După reîntoarcerea din concediul de odihnă, la data de 08.01.2021, așa cum procedează lunar, contestatoarea a transmis d-lui Grant Mackenzie o informare prin e-mail cu privire la situația incidentelor de circulație produse în luna anterioară – o centralizare, informându-1 că au avut loc două incidente în luna decembrie 2020. (Anexa…), în această informare nefiind inclus și incidentul din data de 23.12.2020 întrucât acesta nu a fost adus la cunoștința contestatoarei conform procedurii de raportare stabilite în „Politica privind conducerea autovehiculelor în cadrul Amromco”, aspect a fost confirmat chiar de către dl. Grant Mackenzie prin răspunsul la e-mail-ul din data de 08.01.2021, precizând că este de acord cu cele două incidente. De asemenea, a avut un incident pe data de 23.12.2020 în care a fost implicat T_____, dar nu a fost raportat.”

În data de 19 ianuarie 2021, contestatoarea a primit un e-mail din partea d-lui Grant Mackenzie Knight prin care acesta i-a adus la cunoștință că se investighează la nivel intern incidentul din 23 decembrie 2020. Totodată, prin același e-mail i s-a reproșat contestatoarei că deși a avut cunoștință de producerea accidentului încă din data dc 23.12.2020 (aspect ce i-a fost adus la cunoștință de un alt salariat al societății), incidentul nu a fost raportat. (Anexa 3)

În aceeași zi, contestatoarea i-a transmis d-lui Grant Mackenzie că a luat la cunoștință de eveniment, fiind prezentă la data dc 23.12.2020 la masa de prânz oferită la restaurantul S____, deși în acea perioadă era în concediu de odihnă. De asemenea, i-a comunicat faptul că a discutat telefonic la data de 23.12.2020 cu dl. T_____ O____ și i-a transmis acestuia să raporteze incidentul d-lui Grant Mackenzie, superiorul ierarhic al acestuia, chiar dacă incidentul a fost minor și fără pagube.

Prin Decizia nr. 33 din 04.04.2021, emisă de intimată, contestatoarea a fost sancționată cu avertisment scris.

La art. 2 alin. 1 din decizie se arată că motivul de fapt al sancționării disciplinare îl constituie încălcarea art. 97 (1), Pct. 3, litera a din Regulamentul intern al S.C. Amromco Energy S.R.L. și anume, neîndeplinirea sarcinilor și atribuțiilor de serviciu ce revin locului de muncă, procedurilor și instrucțiunilor de lucru.

La alin. 2 din decizie este descrisă împrejurarea în care a fost săvârșită fapta, respectiv, pe data de 6 ianuarie 2021, dl. Grant Mackenzie Knight, în calitate de superior direct al numitului T_____ O____, a observat că mașina de companie alocată acestuia din urmă este avariată și, pentru că nu avea cunoștință de cele întâmplate, i-a solicitat detalii privind evenimentul produs. Acesta a comunicat că a fost implicat într-un accident de circulație minor pe data de 23 decembrie 2020, din care a rezultat o ușoară avariere a mașinii de companie pe care o conducea.

În data de 19.01.2021, dl. Grant Mackenzie Knight, în calitate de superior ierarhic direct al contestatoarei, a aflat prin intermediul altui angajat despre faptul că, aceasta știa din data de 23 decembrie 2020, despre accidentul de circulație menționat.

Se menționează în decizia contestată că, prin email-ul din data de 19.01.2021, contestatoarea a recunoscut că, a aflat pe data de 23 decembrie 2020 despre eveniment, dar l-a sfătuit la acel moment pe dl. T_____ O____ să îl informeze el, în mod direct pe dl. Grant Mackenzie Knight, despre cele întâmplate, deoarece aceasta se afla în concediu de odihnă în acea perioadă.

Pe data de 8 ianuarie 2021, conform procedurii interne de raportare a accidentelor de circulație din cadrul companiei, contestatoarea a raportat accidentele pentru luna decembrie 2020, fără să îl menționeze pe cel în care a fost implicat dl. T_____ O____.

Este menționat în decizia de sancționare că, evenimentul a fost tratat de contestatoare cu superficialitate, aceasta nu a urmărit raportarea accidentului de circulație care a avut loc pe 23 decembrie 2020, în vederea includerii acestuia în statisticile lunare, fapt ce a generat lipsa informării managementului superior, ceea ce a prejudiciat imaginea departamentului HSEQ, care este locul de centralizare și comunicare a tuturor informațiilor legate de sănătatea și securitatea angajaților în cadrul societății.

Avertismentul scris este sancțiunea cea mai ușoară, aplicabilă salariaților care au săvârșit pentru prima dată fără intenție, abateri de mică importanță.

Sancționarea disciplinară se face potrivit unor reguli procedurale, care au ca scop de a asigura, pe de o parte, eficiența combaterii unor acte și comportări dăunătoare procesului muncii, iar, pe de altă parte, de a garanta stabilirea exactă a faptelor și de a asigura dreptul la apărare al salariaților în cauză, evitându-se astfel sancțiuni injuste.

Acțiunea disciplinară, care se finalizează în decizia de sancționare, nu este o acțiune în sens jurisdicțional, ci o prerogativă a angajatorului avându-și temeiul în contractul individual de muncă.

Cercetarea abaterii disciplinare constituie prima fază a acțiunii disciplinare. Sesizat din oficiu, sau de o altă persoană, inclusiv de șeful ierarhic al autorului faptei, cel abilitat să aplice sancțiunea , trebuie,mai întâi, să dispună efectuarea cercetării disciplinare.

Potrivit art. 251 alin. 1 din Codul muncii, nici o sancțiune disciplinară, cu excepția avertismentului scris nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea cercetării disciplinare prealabile.

Curtea Constituțională a statuat în jurisprudența sa, „ că raporturile juridice de muncă trebuie să se desfășoare într-un cadrul legal, pentru a fi respectate drepturile și îndatoririle precum și interesele legitime ale ambelor părți.

În Regulamentul Intern al __________________. la art. 104 alin. 1 este prevăzut faptul că, sub sancțiunea nulității absolute, nici o măsură nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile. În vederea desfășurării cercetării disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat în scris de persoana împuternicită de angajator să realizeze cercetarea, precizându-se obiectul, data, ora și locul întrevederii.

În cursul cercetării disciplinare prealabile salariatul are dreptul să formuleze și să susțină toate apărările în favoarea sa și să ofere persoanei împuternicite să realizeze cercetarea disciplinară toate probele și motivațiile pe care le consideră necesare, precum și dreptul să fie asistat la cererea sa de un reprezentant extern.

În acest sens, societatea intimată avea obligația ca înainte de a dispune sancționarea contestatoarei cu avertisment scris să parcurgă procedura cercetării disciplinare prealabile astfel cum este stabilită în Regulamentul Intern.

Societatea intimată a dispus sancționarea contestatoarei prin Decizia nr. 33/04.02.2021 în aceeași zi în care a fost sesizată cu privire la săvârșirea unei presupuse abateri disciplinare prin Referatul înregistrat sub nr. 32/04.02.2021, fără a realiza o minimă cercetare disciplinară prealabilă a faptei ce i se impută.

Regulamentul intern este un act normativ cu putere de lege la nivelul organizării angajatorului, întocmit de către angajator, cu consultarea sindicatului sau a reprezentanților salariaților, după caz, prin care se reglementează disciplina în muncă, normele care trebuie respectate privind sănătatea și securitatea în muncă, elemente care țin de organizarea timpului de muncă, a timpului de producție, precum și a altor aspecte care țin de buna organizare și desfășurare a activității angajatorului.

Întocmirea regulamentului intern este obligatorie pentru angajatori, iar acesta trebuie să cuprindă elementele cuprinse în art. 242 din Codul muncii, printre care și reguli referitoare la procedura disciplinară.

Cu privire la acest aspect legiuitorul a vizat obligația asigurării unei proceduri cu privire la cercetarea disciplinară, mai exact o aplicare concretă a dispozițiilor art. 251 din Codul muncii privind procedura cercetării disciplinare, competențele, circuitul documentelor și orice alte elemente legate de această procedură.

Deși prin art. 251 alin.1 din Codul muncii nu se prevede obligativitatea efectuării cercetării disciplinare pentru sancțiunea avertismentului prin art.104 alin. 1 din Regulamentul Intern s-a prevăzut sub sancțiunea nulității absolute obligativitatea cercetării prealabile disciplinare pentru aplicarea tuturor sancțiunilor disciplinare, inclusiv a avertismentului.

O enumerare a abaterilor și concomitent a sancțiunilor disciplinare în Regulamentul Intern care s-ar aplica, fără cercetare disciplinară este ilegală.

În schimb, o enumerare a abaterilor disciplinare și orientativ, și a sancțiunilor disciplinare posibil de aplicat cu respectarea obligativității cercetării disciplinare este legală.

Din momentul afișării Regulamentului intern la sediul angajatorului acesta produce efecte față de salariați dar și față de angajator în ceea ce privește obligațiile stabilite în sarcina acestuia.

Pentru considerentele arătate, tribunalul urmează să admită contestația și să dispună anularea deciziei nr. 33/04.02.2021 emisă de intimată.

Tribunalul va dispune respingerea solicitării contestatoarei privind obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată, potrivit dispozițiilor art. 452 C.pr. civ., având în vedere că, deși este depusă factura din care reiese suma reprezentând onorariul de avocat, nu a fost depusă și împuternicirea avocațială din care să reiasă acordarea asistenței juridice pentru reclamantă.

În conformitate cu art. 452 C. pr. civ., partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condițiile legii, dovada existenței și întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei.

Nu constituie o dovadă a plății onorariului de avocat prezentarea doar a facturii fără să fie depusă și împuternicirea avocațială din care să reiasă toate datele necesare, respectiv, nr. de contract încheiat între client și apărătorul său, data încheierii acestui contract, nr. de dosar în care este asigurată apărarea unei părți.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂȘTE:

Admite contestația având ca obiect „contestație decizie sancționare” formulată de contestatoarea B__________ B_____, domiciliată în Ploiești, ____________________, _____________________________________, legitimată cu CI. ________ nr. ______, eliberată de S.P.C.E.P. Ploiești la data de 16.01.2020, având CNP _____________, și cu domiciliul procesual ales pentru comunicarea corespondentei la sediul Cabinetului de avocat „M_____-C______ P_____” situat în Bulevardul Unirii, nr. 62, _____________, ____________, sector 3, București, în contradictoriu cu pârâta S.C. Amromco Energy S.R.L. („Amromco” sau „Societatea”), cu sediul în mun. Ploiești ____________________________. 348, Construcția C25 pavilion administrativ, jud. Prahova, având număr de înregistrare în Registrul Comerțutui J___________ și cod unic de înregistrare ________, și cu sediul procesual ales la S.C.A. Ț___ Z______ & Asociații, cu sediul în București, _________________________. 4-8, America House, Aripa de Vest, et. 8, ______, Sector 1.

Anulează decizia nr. 33/04.02.2021 emisă de intimată.

Respinge solicitarea contestatoarei privind obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.

Cererea pentru exercitarea căii de atac se va depune la Tribunalul Prahova.

Pronunțată în ședință publică, azi, 11.05.2021.

PREȘEDINTE, ASISTENȚI JUDICIARI,

N_____ C____ I____ M______ D______ M_______ F_________ A____

GREFIER,

A________ B____

Leave a Reply