OG nr. 5/2020 – modificarea şi completarea Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală

ORDONANŢĂ

pentru modificarea şi completarea Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 1 pct. I.3 din Legea nr. 262/2019 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe,

Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă.

Art. I. — Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 547 din 23 iulie 2015, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. La articolul 25 alineatul (1), litera b) se modifică şi va avea următorul cuprins:

,,b) terţii popriţi, în situaţiile prevăzute la art. 236 alin. (9), (11), (13), (14), (18), (20) şi (21), în limita sumelor sustrase indisponibilizării;”.

2. La articolul 164, denumirea marginală se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Dispoziţii privind corectarea erorilor din documentele de plată”

3. La articolul 164, după alineatul (6) se introduc două noi alineate, alineatele (7) şi (8), cu următorul cuprins:

„(7) Prevederile prezentului articol se aplică în mod corespunzător şi pentru documentele de plată întocmite de către terţii popriţi.

(8) Dispoziţiile prezentului articol se aplică şi în cazul erorilor generate de operatorii sistemului de decontare bancară. În acest caz, îndreptarea erorilor se realizează din oficiu de către organul fiscal sau, după caz, la solicitarea instituţiei de credit.”

4. La articolul 230, alineatul (5) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(5) În cazul în care documentul prevăzut la alin. (3) a fost depus ulterior luării unor măsuri de executare silită potrivit prezentului cod, suma pentru care s-a înfiinţat poprirea se actualizează, după aplicarea măsurii popririi sumelor înscrise în documentul emis de autoritatea sau instituţia publică, în limita acestor sume, cu respectarea nivelului prevăzut la art. 227 alin. (1) teza a doua.”

5. La articolul 233, alineatul (3) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(3) Pe perioada suspendării executării silite, actele de executare efectuate anterior, precum şi orice alte măsuri de executare, inclusiv cele de indisponibilizare a bunurilor, veniturilor ori sumelor din conturile bancare, rămân în fiinţă, cu excepţia situaţiilor în care suspendarea executării silite a fost dispusă în condiţiile art. 235. În acest caz, suma pentru care s-a înfiinţat poprirea se actualizează în cel mult două zile de la data intervenirii suspendării.”

6. La articolul 236 alineatul (9), litera a) se modifică şi va avea următorul cuprins:

,,a) să plătească, în termen de 3 zile lucrătoare de la data înfiinţării popririi sau de la data la care creanţa devine exigibilă, după caz, organului fiscal suma reţinută şi cuvenită, în contul indicat de organul de executare silită;”.

7. La articolul 236, alineatele (13), (16) şi (17) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„(13) În măsura în care este necesar, pentru achitarea sumei datorate la data sesizării băncii, potrivit alin. (12), sumele existente, precum şi cele viitoare provenite din încasările zilnice în conturile în lei şi în valută sunt indisponibilizate în limita sumei necesare pentru realizarea obligaţiei ce se execută silit, astfel cum aceasta rezultă din adresa de înfiinţare a popririi. Băncile au obligaţia să plătească sumele indisponibilizate în contul indicat de organul de executare silită în termen de 3 zile lucrătoare de la indisponibilizare.

(…)

(16) Încălcarea prevederilor alin. (9), (11), (13), (14), (18), (20) şi (21) atrage nulitatea oricărei plăţi.

(17) În cazul în care executarea silită este suspendată, potrivit legii, organul de executare silită înştiinţează, de îndată, instituţiile de credit ori, după caz, terţul poprit pentru sistarea, temporară, totală sau parţială a indisponibilizării conturilor şi reţinerilor. În caz contrar, instituţia de credit este obligată să procedeze potrivit dispoziţiilor alin. (13), (14), (20) şi (21).”

8. La articolul 236, după alineatul (19) se introduc două noi alineate, alineatele (20) şi (21), cu următorul cuprins:

,,(20) În cazul popririlor înfiinţate de organul fiscal central, instituţiile de credit transmit organului fiscal central, prin mijloace electronice de transmitere la distanţă, informaţiile privind suma disponibilă de plată. În acest caz, instituţiile de credit nu procedează la decontarea documentelor de plată primite, respectiv la debitarea conturilor debitorilor, şi nu acceptă alte plăţi din conturile acestora până la realizarea plăţii efective. Plata sumelor prevăzute la alin. (14) poate fi realizată până la data la care instituţiile de credit transmit informaţiile privind suma disponibilă de plată.

(21) În cazul popririlor înfiinţate de organul fiscal central, instituţiile de credit efectuează plata sumelor indisponibilizate în contul special deschis la Trezoreria Operativă Centrală, cu indicarea numărului de evidentă a plăţii, în termenul stabilit prin ordin al ministrului finanţelor publice. În situaţia în care numărul de evidenţă a plăţii este completat eronat, suma se restituie instituţiei de credit de către Trezoreria Operativă Centrală.”

9. La articolul 286 litera i), punctele 1 şi 3 se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„1. În sensul art. 291 alin. (1), art. 291¹, 291³ şi al art. 291⁴, comunicarea sistematică a informaţiilor predefinite către alt stat membru, fără cerere prealabilă, la intervale regulate prestabilite, în sensul art. 291 alin. (1), prin informaţii disponibile se înţelege informaţiile din dosarele fiscale ale statului membru care comunică informaţiile respective, ce pot fi accesate în conformitate cu procedurile de colectare şi de procesare a informaţiilor din acel stat membru;

3. În sensul oricăror altor dispoziţii din prezentul capitol, cu excepţia prevederilor art. 291 alin. (i) şi (4), art. 2911, 291³ şi art. 291⁴, comunicarea sistematică de informaţii predefinite furnizate în conformitate cu pct. 1 şi 2.

În sensul art. 291 alin. (4) şi (7), art. 304 alin. (2), art. 308 alin. (2) şi (3) şi al anexei nr. 4, orice termen scris cu iniţială majusculă are sensul atribuit conform definiţiilor corespunzătoare prevăzute în anexa nr. 1. În sensul art. 291³ şi al anexei nr. 3, orice termen scris cu iniţială majusculă are sensul atribuit conform definiţiilor corespunzătoare prevăzute în respectiva anexă;”.

10. La articolul 286, litera p) se modifică şi va avea următorul cuprins:

,,p) întreprindere asociată:

1. În sensul art. 291¹ înseamnă o întreprindere care participă direct sau indirect la conducerea, la controlul sau la capitalul unei alte întreprinderi sau când aceleaşi persoane participă direct sau indirect la conducerea, la controlul sau la capitalul întreprinderilor;

2. În sensul art. 291⁴ şi al anexei nr. 4 înseamnă o persoană care se află în legătură cu altă persoană în cel puţin unul dintre următoarele moduri:

(i) o persoană participă la gestionarea unei alte persoane prin faptul că se află în poziţia de a exercita o influenţă semnificativă asupra celeilalte persoane;

(ii) o persoană participă la controlul asupra unei alte persoane printr-o participaţie care depăşeşte 25% din drepturile de vot;

(iii) o persoană participă la capitalul unei alte persoane printr-un drept de proprietate care, direct sau indirect, depăşeşte 25% din capital;

(iv) o persoană are dreptul să primească 25% sau mai mult din profitul unei alte persoane.

Dacă mai multe persoane participă, astfel cum este prevăzut la subpct. (i)—(iv), la gestionarea, controlul, capitalul sau profitul aceleiaşi persoane, toate persoanele în cauză sunt considerate întreprinderi asociate.

Dacă aceleaşi persoane participă, astfel cum este prevăzut la subpct. (i)—(iv), la gestionarea, controlul, capitalul sau profitul mai multor persoane, toate persoanele în cauză sunt considerate întreprinderi asociate.

În sensul prezentei litere, o persoană care acţionează împreună cu o altă persoană în ceea ce priveşte drepturile de vot sau în ceea ce priveşte proprietatea asupra capitalului unei entităţi este considerată deţinătoare a unei participaţii la toate drepturile de vot sau la proprietatea asupra capitalului entităţii respective care sunt deţinute de cealaltă persoană.

În cazul participaţiilor indirecte, îndeplinirea cerinţelor, de la subpct. (iii) se stabileşte prin înmulţirea ratelor de participaţie pe nivelurile succesive. Se consideră că o persoană care deţine mai mult de 50% din drepturile de vot deţine 100% cin drepturile de vot.

O persoană fizică, soţul său/soţia sa şi descendenţii sau ascendenţii direcţi sunt consideraţi o singură persoană;”.

11. La articolul 286, după litera ş) se introduc 7 noi litere, literele t)—y), cu următorul cuprins:

,,t) aranjament transfrontalier— un aranjament care implică fie mai mult de un stat membru, fie un stat membru şi o ţară terţă, dacă este îndeplinită cel puţin una din următoarele condiţii:

1. nu toţi participanţii la aranjament sunt rezidenţi în scopuri fiscale în aceeaşi jurisdicţie;

2. unul sau mai mulţi participanţi la aranjament au în acelaşi timp rezidenţa fiscală în mai mult de o jurisdicţie;

3. unul sau mai mulţi participanţi la aranjament desfăşoară o activitate economică în altă jurisdicţie prin intermediul unui sediu permanent situat în jurisdicţia respectivă, iar aranjamentul constituie totalitatea sau o parte a activităţii acelui sediu permanent;

4. unul sau mai mulţi participanţi la aranjament desfăşoară o activitate economică într-o altă jurisdicţie fără a avea rezidenţa fiscală sau fără a institui un sediu permanent în acea jurisdicţie;

5. un astfel de aranjament are un posibil impact asupra schimbului automat de informaţii sau asupra identificării beneficiarilor reali.

În sensul lit. t)—y), al art. 291⁴ şi al anexei nr. 4, un aranjament transfrontalier include de asemenea o serie de aranjamente. Un aranjament transfrontalier poate cuprinde mai multe etape sau mai multe părţi;

ţ) aranjament transfrontalier care face obiectul raportării — orice aranjament transfrontalier care cuprinde cel puţin unul dintre semnele distinctive stabilite în anexa nr. 4;

u) semn distinctiv — o caracteristică sau însuşire a unui aranjament transfrontalier care prezintă un indiciu al unui potenţial risc de evitare a obligaţiilor fiscale, astfel cum este prevăzut în anexa nr. 4;

v) intermediar — orice persoană care proiectează, comercializează, organizează, pune la dispoziţie în vederea implementării sau gestionează implementarea unui aranjament transfrontalier care face obiectul raportării.

De asemenea, înseamnă orice persoană care, având în vedere faptele şi circumstanţele relevante şi pe baza informaţiilor disponibile, a cunoștinţelor de specialitate relevante şi a înţelegerii necesare pentru furnizarea acestor servicii, ştie sau ar fi rezonabil de aşteptat să ştie că s-a angajat să furnizeze, direct sau prin intermediul altor persoane, ajutor, asistenţă sau consiliere cu privire la proiectarea, comercializarea, organizarea, punerea la dispoziţie în vederea implementării sau gestionarea implementării unui aranjament transfrontalier care face obiectul raportării.

Orice persoană are dreptul să furnizeze A.N.A.F. dovezi că nu a ştiut şi nu ar fi fost rezonabil de aşteptat să ştie că a fost implicată într-un aranjament transfrontalier care face obiectul raportării. În acest scop, persoana respectivă se poate raporta la toate faptele şi circumstanţele relevante, la informaţiile disponibile, precum şi la cunoştinţele sale de specialitate relevante şi la capacitatea sa de înţelegere.

Pentru a fi un intermediar, o persoană trebuie să îndeplinească cel puţin una dintre următoarele condiţii suplimentare:

1. să fie rezidentă în scopuri fiscale în România;

2. să aibă un sediu permanent pe teritoriul României prin intermediul căruia să fie furnizate serviciile legate de aranjamentul în cauză;

3. să fie constituită în România sau să fie reglementată de legislaţia naţională a României;

4. să fie înregistrată într-o asociaţie profesională în legătură cu prestarea de servicii juridice, fiscale sau de consultanţă din România;

w) contribuabil relevant— orice persoană căreia i se pune la dispoziţie un aranjament transfrontalier care face obiectul raportării în vederea implementării sau care este pregătită să implementeze un aranjament transfrontalier care face obiectul raportării sau care a implementat prima etapă a unui astfel de aranjament;

x) aranjament comercializabil — un aranjament transfrontalier care este proiectat, comercializat, pregătit pentru implementare sau pus la dispoziţie în vederea implementării, fără a fi necesară o personalizare substanţială a acestuia;

y) aranjament personalizat — un aranjament transfrontalier care nu este un aranjament comercializabil.”

12. După articolul 291³ se introduce un nou articol, articolul 291⁴, cu următorul cuprins:

„Domeniul de aplicare şi condiţiile schimbului automat obligatoriu de informaţii cu privire la aranjamentele transfrontaliere care fac obiectul raportării

Art. 291⁴. — (1) În termen de 30 de zile, intermediarii raportează A.N.A.F. informaţii, de care au luat cunoştinţă sau care se află în posesia ori sub controlul lor, cu privire la aranjamentele transfrontaliere care fac obiectul raportării.

(2) În funcţie de momentul la care survine mai întâi oricare dintre cazurile de mai jos, termenul de 30 de zile de la alin. (1) începe să curgă:

a) din ziua următoare datei la care aranjamentul transfrontalier care face obiectul raportării este pus la dispoziţie în vederea implementării; sau

b) din ziua următoare datei la care aranjamentul transfrontalier care face obiectul raportării este pregătit pentru implementare; sau

c) din momentul în care a fost făcut primul pas în demersul de implementare a aranjamentului transfrontalier care face obiectul raportării.

(3) Prin excepţie de la alin. (1), intermediarii prevăzuţi la al doilea paragraf al art. 286 lit. v) au obligaţia de a raporta A.N.A.F. informaţiile relevante în termen de 30 de zile începând din ziua următoare datei la care au furnizat ajutor, asistenţă sau consiliere în mod direct sau prin intermediul altor persoane.

(4) În cazul aranjamentelor comercializabile, intermediarul întocmeşte la fiecare 3 luni un raport prin care furnizează A.N.A.F. informaţiile noi sau actualizate care fac obiectul raportării, prevăzute la alin. (19) lit. a), d), g) şi h), devenite disponibile de la depunerea ultimului raport.

(5) În cazul în care intermediarul are obligaţia de raportare a informaţiilor cu privire la un aranjament transfrontalier care face obiectul raportării la autorităţile competente din mai multe state membre, atunci aceste informaţii vor fi raportate numai la autorităţile competente din statul membru care ocupă primul loc în lista de mai jos:

a) statul membru în care intermediarul îşi are rezidenţa fiscală;

b) statul membru în care intermediarul are un sediu permanent prin intermediul căruia sunt furnizate serviciile legate de aranjamentul în cauză;

c) statul membru în care intermediarul este constituit sau de a cărui legislaţie este reglementat;

d) statul membru în care intermediarul este înregistrat într-o asociaţie profesională în legătură cu servicii de natură juridică, fiscală sau de consultanţă.

(6) În cazul în care, potrivit alin. (5), există o obligaţie de raportare multiplă, intermediarul este exonerat de la îndeplinirea acesteia în România dacă deţine şi prezintă A.N.A.F. dovezi concludente din care reiese că aceleaşi informaţii au fost raportate autorităţii competente într-un alt stat membru.

(7) În cazul intermediarilor care, potrivit legii, fac oibectul unei obligaţii de păstrare a secretului profesional, aceştia raportează aranjamentele transfrontaliere care fac obiectul raportării doar cu acordul scris al contribuabilului relevant.

(8) În lipsa acordului prevăzut la alin. (7):

a) intermediarul notifică, fără întârziere, în scris, oricărui alt intermediar obligaţia de raportare a informaţiilor prevăzute la alin. (19);

b) intermediarul notifică, fără întârziere, în scris, contribuabilului relevant obligaţia de raportare a informaţiilor prevăzute la alin. (19), în cazul în care nu există un alt intermediar.

(9) În cazul în care nu există niciun intermediar, obligaţia de raportarea informaţiilor cu privire la aranjamentul transfrontalier care face obiectul raportării revine contribuabilului relevant.

(10) Contribuabilul relevant căruia îi revine obligaţia de raportare raportează informaţiile prevăzute la alin. (19) către A.N.A.F. În termen de 30 de zile. Termenul de 30 de zile începe să curgă din ziua următoare datei în care survine mai întâi oricare dintre momentele următoare:

a) aranjamentul transfrontalier care face obiectul raportării este pus la dispoziţia respectivului contribuabil relevant în vederea implementării;

b) aranjamentul transfrontalier care face obiectul raportării este pregătit pentru implementarea de către contribuabilul relevant;

c) momentul în care a fost făcut primul pas în procesul de implementare în legătură cu contribuabilul relevant.

(11) În cazul în care contribuabilul relevant are obligaţia de raportare a informaţiilor privind aranjamentul transfrontalier care

face obiectul raportării la autorităţile competente din mai multe state membre, aceste informaţii sunt raportate numai autorităţilor competente din statul membru care ocupă primul loc în lista de mai jos:

a) statul membru în care contribuabilul relevant îşi are rezidenţa fiscală;

b) statul membru în care contribuabilul relevant are un sediu permanent care beneficiază de aranjamentul în cauză;

c) statul membru în care contribuabilul relevant obţine venituri sau generează profituri, deşi nu îşi are rezidenţa fiscală şi nici nu are un sediu permanent într-un stat membru;

d) statul membru în care contribuabilul relevant desfăşoară o activitate, deşi nu îşi are rezidenţa fiscală şi nici nu are un sediu permanent într-un stat membru.

(12) În cazul în care, potrivit alin. (11), există o obligaţie de raportare în mai multe state membre, contribuabilul relevant este exonerat de obligaţia de a raporta dacă prezintă A.N.A.F. dovezi concludente din care să rezulte că obligaţia de raportare a fost îndeplinită prin raportarea informaţiile prevăzute la alin. (19) autorităţii competente dintr-un alt stat membru.

(13) În cazul în care există mai mulţi intermediari, obligaţia de raportare a informaţiilor cu privire la aranjamentul transfrontalier care face obiectul raportării revine tuturor intermediarilor implicaţi în același aranjament transfrontalier care face obiectul raportării. Oricare dintre intermediarii implicaţi în acelaşi aranjament transfrontalier care face obiectul raportării poate fi exonerat de la obligaţia de raportare a informaţiilor prevăzute la alin. (19) către A.N.A.F., dacă deţine dovezi concludente din care ca rezulte că informaţiile prevăzute la alin. (19) au fost deja raportate către A.N.A.F. de un alt intermediar.

(14) În cazul în care obligaţia de raportare revine contribuabilului relevant, dar există mai mulţi contribuabili relevanţi, contribuabilul relevant care raportează informaţiile potrivit alin. (8) şi (9) este cel care ocupă primul loc în lista de mai jos:

a) contribuabilul relevant care a convenit cu intermediarul cu privire la aranjamentul transfrontalier care face obiectul raportării;

b) contribuabilul relevant care gestionează implementarea aranjamentului transfrontalier care face obiectul raportării.

(15) Sunt exoneraţi de la îndeplinirea obligaţiei de raportare contribuabilii relevanţi care deţin dovezi concludente din care rezultă că informaţiile prevăzute la alin. (19) au fost deja raportate către A.N.A.F. de un alt contribuabil relevant.

(16) Contribuabilul relevant raportează A.N.A.F. informaţiile cu privire la utilizarea aranjamentului transfrontalier care face obiectul raportării în fiecare an în care acesta a fost utilizat.

(17) Prin ordin al preşedintelui A.N.A.F. se aprobă formularul utilizat de intermediarii sau contribuabilii relevanţi, după caz, în vederea raportării informaţiilor cu privire la aranjamentele transfrontaliere care fac obiectul raportării, potrivit alin. (1)—(16).

(18) Ulterior raportării informaţiilor de către intermediarii sau contribuabilii relevanţi, după caz, potrivit alin. (1)—(16), A.N.A.F. comunică autorităţilor competente din celelalte state membre, prin intermediul schimbului automat, informaţiile prevăzute la alin. (19), utilizând formulare le-tip şi procedurile specifice în conformitate cu art. 303 şi 304.

(19) Informaţiile comunicate de A.N.A.F. În temeiul alin. (18) includ, după caz, următoarele:

a) identificarea intermediarilor şi a contribuabililor relevanţi, inclusiv numele, data şi locul naşterii, în cazul unei persoane fizice, rezidenţa fiscală, NIF al acestora şi, dacă este cazul, identificarea persoanelor care sunt întreprinderi asociate cu contribuabilul relevant;

b) detalii privind semnele distinctive stabilite în anexa nr. 4 care au fost utilizate pentru a determina caracterul raportabil al aranjamentului transfrontalier;

c) un rezumat al conţinutului aranjamentului transfrontalier care face obiectul raportării, inclusiv o trimitere la denumirea sub care este cunoscut de regulă, dacă aceasta există, şi o descriere generală a aranjamentelor sau a activităţilor economice relevante, fără a conduce la dezvăluirea unui secret comercial, industrial sau profesional ori a unui proces comercial sau a informaţiilor a căror dezvăluire ar fi contrară politicii publice;

d) data la care prima etapă pentru implementarea aranjamentului transfrontalier care face obiectul raportării a fost efectuată sau urmează a fi efectuată;

e) detalii privind dispoziţiile din legislaţia naţională relevantă care constituie baza aranjamentului transfrontalier care face obiectul raportării;

f) valoarea aranjamentului transfrontalier care face obiectul raportării;

g) identificarea statului membru al contribuabilului relevant şi a oricăror alte state membre care este probabil să fie vizate de aranjamentul transfrontalier care face obiectul raportării;

h) identificarea oricărei alte persoane dintr-un stat membru care este probabil să fie afectată de aranjamentul transfrontalier care face obiectul raportării, indicând care sunt statele membre de care este legată o astfel de persoană.

(20) Lipsa de reacţie a A.N.A.F. cu privire la un aranjament transfrontalier care face obiectul raportării nu implică acceptarea validităţii sau tratamentul fiscal al respectivului aranjament.

(21) Schimbul automat de informaţii are loc în termen de o lună de la sfârşitul trimestrului în care au fost raportate informaţiile prevăzute la alin. (19). A.N.A.F. comunică, prin intermediul schimbului automat, primele informaţii până la data de 31 octombrie 2020.

(22) A.N.A.F. emite şi publică pe pagina de internet proprie ghidul prin care detaliază aspectele referitoare la modul de aplicare a prevederilor anexei nr. 4.”

13. La articolul 303, alineatul (7) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(7) ANAF comunică informaţiile prevăzute la art. 291¹, 291³ şi 291⁴ în limba română. În funcţie de regimul lingvistic adoptat de Comisia Europeană, în temeiul art. 20 alin. (5) primul paragraf din Directiva 2011/16/UE a Consiliului din 15 februarie 2011 privind cooperarea administrativă în domenii fiscal şi de abrogare a Directivei 77/799/CEE, astfel cum a fost modificată prin Directiva (UE) 2016/881 din 25 mai 2016 şi, respectiv, Directiva (UE) 2018/822 din 25 mai 2016 ANAF comunică elementele esenţiale ale informaţiilor respective şi într-o altă limbă oficială a Uniunii Europene.”

14. La articolul 306, alineatul (3) modifică şi va avea următorul cuprins:

„(3) Autoritatea competentă din România transmite Comisiei Europene o evaluare anuală a eficacităţii schimbului de informaţii automat prevăzut la art. 291, 291¹, 291³ şi 291⁴, precum şi rezultatele practice obţinute, utilizând formularul şi condiţiile de transmitere adoptate de către Comisia Europeană, conform art. 23 din Directiva 2011/16/UE a Consiliului din 15 februarie 2011.”

15. La articolul 336 alineatul (1), litera k) se modifică şi va avea următorul cuprins:

,,k) nerespectarea obligaţiilor ce îi revin terţului poprit, potrivit art. 236 alin. (9)—(11) şi (21);”.

16. La articolul 336 alineatul (1), după litera v) se introduc două noi litere, literele w) şi x), cu următorul cuprins:

,,w) neraportarea ori raportarea cu întârziere de către intermediarii sau contribuabilii relevanţi, după caz, a aranjamentelor transfrontaliere care fac obiectul raportării;

x) neîndeplinirea de către intermediar a obligaţiei de notificare a altui intermedia, sau a contribuabilului relevant, astfel cum este prevăzută la art. 291⁴ alin. (8).”

17. La articolul 336 alineatul (2), după litera m) se introduc două noi litere, literele n) şi o), cu următorul cuprins:

,,n) cu amendă de la 20.000 lei la 100.000 lei în cazul săvârşirii faptelor prevăzute la alin. (1) lit. w);

o) cu amendă de la 5.000 lei la 30.000 lei în cazul săvârşirii faptelor prevăzute la alin. (1) lit. x).”

18. După anexa nr. 3 se introduce o nouă anexă, anexa nr. 4, având cuprinsul prevăzut în anexa la prezenta ordonanţă.

Art. II — (1) Intermediarii sau contribuabilii relevanţi, după caz, raportează până la data de 31 august 2020, potrivit prevederilor art. 291⁴ din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, aranjamentele transfrontaliere care fac obiectul raportării pentru perioada cuprinsă între 25 iunie 2018 şi 1 iulie 2020.

(2) Ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală prevăzut la art. 291⁴ alin. (17) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, se aprobă în termen de 60 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a prezentei ordonanţe.

Art. III. — Prevederile art. I intră în vigoare la data de 1 iulie 2020, cu excepţia prevederilor art. I pct. 1—8 şi pct. 15 care intră în vigoare la 3 zile de la data publicării prezentei ordonanţe în Monitorul Oficial al României al României, Partea I.

Prezenta ordonanţă transpune prevederile Directivei (UE) 2018/822 a Consiliului din 25 mai 2018 de modificare a Directivei 2011/16/UE în ceea ce priveşte schimbul automat obligatoriu de informaţii în domeniul fiscal cu privire la modalităţile transfrontaliere care fac obiectul raportării, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 139 din 5 iunie 2018.

PRIM-MINISTRU

LUDOVIC ORBAN

Contrasemnează:

Ministrul finanţelor publice,

Vasile-Florin Cîţu

Ministrul economiei, energiei şi mediului de afaceri,

Virgil-Daniel Popescu

Ministrul afacerilor externe,

Bogdan Lucian Aurescu

Bucureşti, 28 ianuarie 2020.

Nr. 5.

SEMNE DISTINCTIVE

Partea I
Testul beneficiului principal

1. Semnele distinctive generice din categoria A şi semnele distinctive specifice din categoria B şi din categoria C pct. 1 lit. b) subpct. (i) şi lit. c) şi d) pot fi luate în considerare numai în cazul în care trec „testul beneficiului principal”.

2. Testul respectiv se consideră a fi trecut dacă se poate stabili faptul că beneficiul principal sau unul dintre beneficiile principale pe care o persoană se poate aştepta în mod rezonabil să le obţină de pe urma unui aranjament transfrontalier, ţinând seama de toate împrejurările şi circumstanţele relevante, este obţinerea unui avantaj fiscal.

3. În contextul semnului distinctiv de la categoria C pct. 1, prezenţa condiţiilor enunţate la categoria C pct. 1 lit. b) poz. (i), lit. c) sau lit. d), necoroborată cu alte elemente, nu poate constitui singurul motiv pentru a concluziona că un aranjament transfrontalier trece testul beneficiului principal.

Partea a II-a

Categorii de semne distinctive

A. Semne distinctive generice legate de testul beneficiului principal

1. Un aranjament transfrontalier în cazul căruia contribuabilul relevant sau un participant la aranjamentul transfrontalier acceptă să respecte o clauză de confidenţialitate care îi poate impune să nu comunice modul în care aranjamentul respectiv ar putea duce la obţinerea unui avantaj fiscal către alţi intermediari sau către autorităţile fiscale

2. Un aranjament transfrontalier pentru care intermediarul este îndreptăţit să primească un comision sau o dobândă, o remuneraţie aferentă costurilor financiare şi altor cheltuieli pentru aranjamentul respectiv, stabilite prin referire la:

a) cuantumul avantajului fiscal care rezultă din aranjamentul respectiv; sau

b) un avantaj fiscal care derivă sau nu din aranjamentul respectiv. Aceasta ar include obligaţia intermediarului să restituie parţial sau integral comisioanele, în cazul în care avantajul fiscal urmărit ce derivă din aranjamentul respectiv nu a fost obţinut parţial sau integral.

3. Un aranjament transfrontalier care conţine o documentaţie şi/sau o structură puternic standardizată şi care este disponibil pentru mai mult de un contribuabil relevant fără a fi necesară personalizarea substanţială a acestuia pentru implementare

B. Semne distinctive specifice legate de testul beneficiului principal

1. Un aranjament transfrontalier prin care un participant la aranjamentul respectiv ia măsuri artificiale, prin aceasta înţelegând inclusiv tranzacţii transfrontaliere artificiale definite conform art. 11 alin. (3) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, care constau în achiziţionarea unei societăţi care înregistrează pierderi, întreruperea activităţii principale a respectivei societăţi şi utilizarea pierderilor societăţii pentru a reduce obligaţiile fiscale, inclusiv prin intermediul unui transfer al acestor pierderi către o altă jurisdicţie sau prin accelerarea utilizării acestor pierderi

2. Un aranjament transfrontalier care are ca efect conversia veniturilor în capital, donaţii sau alte categorii de venituri care sunt impozitate la un nivel mai redus sau sunt scutite de la plata impozitelor

3. Un aranjament transfrontalier care include tranzacţii circulare care au ca rezultat spălarea banilor, anume prin implicarea unor entităţi interpuse fără alt scop comercial primar

sau prin tranzacţii care se compensează ori se anulează reciproc sau care au alte caracteristici similare

C. Semne distinctive specifice asociate tranzacţiilor transfrontaliere

1. Un aranjament transfrontalier care implică plăţi transfrontaliere deductibile efectuate între două sau mai multe întreprinderi asociate, în cazul în care este prezentă cel puţin una dintre următoarele condiţii:

a) destinatarul nu este rezident fiscal în nicio jurisdicţie;

b) cu toate că destinatarul este rezident fiscal într-o jurisdicţie, acea jurisdicţie nu impune un impozit pe profit, impune un impozit pe profit la o cotă egală cu zero ori mai mică de 1% sau este inclusă într-o listă de jurisdicţii ale unor ţări terţe care au fost evaluate do statele membre, în mod colectiv sau în cadrul Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică, şi au fost calificate ca fiind necooperante;

c) plata beneficiază de o scutire integrală de impozit în jurisdicţia în care destinatarul este rezident fiscal;

d) plata beneficiază de un regim fiscal preferenţial în jurisdicţia în care destinatarul este rezident fiscal.

2. Deducerile pentru aceeaşi amortizare a activului sunt solicitate în mai multe jurisdicţii.

3. Scutirea de la dubla impunere cu privire la acelaşi element de venit sau de capital este pretinsă în mai mult de o jurisdicţie.

Există un aranjament transfrontalier care include transferuri de active şi în cazul căruia există o diferenţă semnificativă în ceea ce priveşte suma tratată ca plătibilă pentru activele respective în jurisdicţiile implicate.

D. Semne distinctive specifice referitoare la schimbul automat de informaţii şi la beneficiarii reali

1. Un aranjament transfrontalier care poate avea ca efect subminarea obligaţiei de raportare instituite potrivit normelor prin care a fost transpusă legislaţia Uniunii Europene în materie sau oricare alte acorduri echivalente privind schimbul automat de informaţii referitoare la Conturile Financiare, inclusiv acorduri cu ţări terţe, sau care profită de absenţa unor astfel de legi sau acorduri. Aceste aranjamente transfrontaliere includ cel puţin:

a) utilizarea unui cont, a unui produs sau a unei investiţii care nu reprezintă sau despre care se pretinde că nu reprezintă un Cont Financiar, dar prezintă caracteristici care sunt similare în esenţă cu cele ale unui Cont Financiar;

b) transferul Conturilor Financiare sau al activelor către jurisdicţii în care nu există obligaţia schimbului automat de informaţii privind Conturile Financiare cu statul de reşedinţă al contribuabilului relevant sau utilizarea jurisdicţiilor respective;

c) reclasificarea veniturilor şi a capitalului în produse sau plăţi care nu fac obiectul schimbului automat de informaţii privind Conturile Financiare;

d) transferul sau conversia unei Instituţii Financiare, a unui Cont Financiar sau a activelor acestora, într-o Instituţie Financiară, un Cont Financiar sau active care nu fac obiectul raportării în cadrul schimbului automat de informaţii privind Conturile Financiare;

e) utilizarea entităţilor legale, aranjamentelor sau structurilor juridice care elimină sau despre care se pretinde că înlătură obligaţia de raporta re a unu ia sau mai muItor Titulari de cont sau Persoane care exercită controlul, instituită potrivit normelor privind schimbul automat de informaţii privind Conturile Financiare;

f) aranjamente transfrontaliere care subminează sau exploatează slăbiciunile din cadrul procedurilor de diligenţă fiscală utilizate de Instituţiile Financiare pentru a-şi respecta obligaţiile de raportare a informaţiilor privind Conturi Financiare,

inclusiv utilizarea jurisdicţiilor cu regimuri inadecvate sau precare de asigurare a respectării legislaţiei privind combaterea spălării banilor ori cu cerinţe precare în materie de transparenţă cu privire la persoanele juridice sau construcţiile juridice.

2. Un aranjament transfrontalier care implică un lanţ juridic sau de beneficiari reali netransparent, ce utilizează persoane, aranjamente juridice sau structuri:

a) care nu desfăşoară o activitate economică semnificativă susţinută de personal, echipamente, active şi spaţii de lucru adecvate; şi

b) care sunt încorporate, gestionate, rezidente, controlate sau stabilite în orice altă jurisdicţie decât cea de rezidenţă a unuia sau mai mulţi dintre beneficiarii reali ai activelor deţinute de aceste persoane, construcţii juridice sau structuri; şi

c) în cazul în care beneficiarii reali ai acestor persoane, construcţii juridice sau structuri, astfel cum sunt definite în Directiva (UE) 2015/849 a Parlamentului European şi a Consiliului din 20 mai 2015 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanţării terorismului, de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului şi de abrogare a Directivei 2005/60/CE a Parlamentului European şi a Consiliului şi a Directivei 2006/70/CE a Comisiei, devin neidentificabili.

E. Semne distinctive specifice privind preţurile de transfer

1. Un aranjament transfrontalier care implică utilizarea unor reglementări unilaterale privind „zona de siguranţă”, potrivit înţelesului atribuit acestei noţiuni de Liniile directoare privind preţurile de transfer emise de către Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică pentru societăţile multinaţionale şi administraţiile fiscale, cu modificările şi completările ulterioare

2. Un aranjament transfrontalier care implică transferul de active necorporale greu de evaluat. Noţiunea „active necorporale greu de evaluat” vizează activele necorporale sau drepturile asupra acestora pentru care, la momentul transferului lor între întreprinderi asociate:

a) nu există elemente comparabile fiabile; şi

b) la data la care a fost încheiată tranzacţia, previziunile privind viitoarele fluxuri de numerar sau veniturile preconizate a fi obţinute din activul necorporal transferat sau ipotezele utilizate în evaluarea activului necorporal sunt incerte, generând dificultăţi în preconizarea nivelului final de succes al activului necorporal la momentul transferului.

3. Un aranjament transfrontalier care implică un transfer transfrontalier de funcții și/sau riscuri și/sau de active în interiorul unui grup, dacă veniturile anuale preconizate, determinate înainte de a calcula impactul dobânzilor şi a impozitelor asupra acestora (EBIT) în perioada de 3 ani ulterioară transferului, de către entitate/entităţile între care se realizează transferul, sunt mai mici de 50% din EBIT anuale preconizate de către această entitate/aceste entităţi care efectuează transferul dacă transferul nu ar fi avut loc

Publicate în același Monitor Oficial:

OG nr. 5/2020 – modificarea şi completarea Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală