TRIBUNALUL MURES

SECȚIA CIVILĂ

Sentința civilă nr. 440

Ședința publică din data de 09 i ulie 2020

Co mpletul compus din:

PREȘEDINTE V_______ T_____

Asistent Judiciar C_____ A____ M____

Asistent Judiciar C_________ E_____-U___

Grefier A___ E_____ C_____

Pe rol judecarea cauzei litigiu de asigurări sociale, formulată de reclamantul Ș____ C_____ , cu domiciliul în Reghin, _______________________/A județul M____, având CNP xxxxxxxxxxxxx, în contradictoriu cu pârâta C___ Județeană de P_____ M____ , cu sediul în Tg. M____, ____________________________- 60, județul M____, având ca obiect recalculare pensie.

Mersul dezbaterilor s-a consemnat în încheierea de ședință din data de 29 iunie 2020 când s-a amânat pronunțarea asupra sentinței pentru data de azi, 09 iulie 2020, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

I N S T A N Ț A

Deliberând asupra ca uzei , constată că prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 18 februarie 2020, sub numărul de dosar 304 /102/2020, reclamantul Ș____ C_____ a solicitat în contradictoriu cu pârâta C___ Județeană de P_____ M____, ca prin hotărâre judecătorească să se dispună:

– anularea deciziei nr. xxxxxx/30.01.2020, obligarea pârâtei la recalcularea pensiei stabilite prin decizia nr. xxxxxx/xxxxx, cu luarea in calcul a stagiului complet de cotizare de 20 ani și a punctajului mediu anual aferent acestui sta giu de cotizare, î n raport de prevederile OUG nr. 4/2005 si HG nr. 1550/2004;

– plata diferenței de pensie astfel rezultată începând cu data de 15.01.2017, la care sa fie calculată dobânda legale de la scadență și până la plata efectivă;

– plata cheltuielilor de judecată constând in onorariul avocațial conform facturii fiscale nr. 409/2020.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a fost pensionat pentru vechime în muncă și limită de vârstă prin decizia nr. xxxxxx/17.06.1994, cu un stagiu de coti zare de 46 ani, 9 luni si 18 zile, din care 24 ani, 5 luni si 5 zile numai î n grupa I – a de muncă.

Prin decizia mai sus indicată, C___ Județeană de P_____ M____, a stabilit î n mod eronat cuantumul pensiei, î ntruc â t raportarea a fost f ă cută la un stagiu comp let de cotizare de 30 ani si nu l a unul de 20 ani. Greșeala a fost menținută și prin decizia emisă la data de 30.01.2020.

Confor m art. 14 alin. I din Legea nr. xxxxxx, persoanele care au lucrat efectiv cel puțin 20 de ani in locuri de muncă încadrate in gupa I-a sau cel puțin 25 de ani in g r upa a II-a de muncă, beneficiază la stabilirea pensiei, de un spor la vechime in muncă de un an si 6 luni pentru grupa I-a, respectiv un an și 3 luni pentru grupa a II-a.

Î n acest context, asigurații care și-au desfășurat activitatea în grupe de muncă, determinate conform Ordinului MMPS nr. 50/ 1990 și ale căror drepturi de pensie s-au deschis în perioada 01.07.xxxxxxxxxxxxxxx01, au bene fici at, atât de reducerea vârstei legale de pensionare, cât și de majorarea vechimii în muncă, deci a perioadei de contribuție (denumită de L egea nr. 19/2000, stagiu de cotizare), confor m art. 14 al in. 1 din Legea nr. 3/1977, aspecte care trebuiau reținute și în ceea ce privește situația reclamantului .

ICCJ prin Decizia nr. 40/2008, admițând recursul în interesul legii declarat de procurorul general al României, a decis ca „ Dispozițiile art. 77 al. 2 raportat la art. 43 al. 1 și 2 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de p_____ se interpretează in sensul că sta tul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 01.07.xxxxxxxxxxxxxxx01 și care și-au desfășurat activitatea in grupe speciale de muncă , este cel reglementat de art. 14 din Legea nr . 3/1977 ”.

Refuzând noua solicitare a reclamantului de recalculare a pensei, C___ Județeană de P_____ M____ consideră că stagiul complet de cotizare este cel prevăzut de Legea nr. 3/1977 iar drepturile aflate in plată nu se modifică. Reclamantul arată că p arțial este adevărat doar că punctajul calculat s-a raportat l a un stagiu complet de cotizare de 30 ani și nu la unul de 20 ani și, având î n vedere faptul că odată cu publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 522 din 14 iulie 2015 a Decizi ei ÎCCJ nr. 11/2015 privind examinarea recursului î n interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curții de Apel Ploiești cu privire la modul de recalculare a drepturilor la pensie potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, considerăm că s-au rezolvat contradicțiile din jurisprudența instanțelor de judecată în ceea ce privește interpretarea acestui text legal.

Prin urmare, se constată că și în prezent este posibilă aplicarea dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2005, aprobată cu completări prin L egea nr . 78/2005, cu modificările și completările ulterioare, în procesele declanșate în condițiile arătate, chiar dacă acest act normativ este abrogat, î ntrucât evaluarea î n vederea recalculării și recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat stabilite in baza legisla ț iei în vigoare anterior datei de 1 aprilie 2001 (așadar, î n baza Legii nr. 3/ 1977, cu modificările și completările ulterioare), în mod necesar trebuie a fi realizată in baza Hotărârii Guvernului nr. 1.550/2004, cu modificările și completările ulterioare, și Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4 / 2005, aprobată cu completări prin Legea nr. 78/2005, cu modificările și completările ulterioare, întrucât raportul juridic de drept material este guvernat de aceste nor m e.

Aceste acte no rm ative, aplicabile efectelor viitoare ale deciziilor de pensionare e mise sub imperiul Legii nr . 3/1977 , cu modificările și completările ulterioare, și aflate in plată la momentul adoptării lor, au valoare de acte normative tranzitorii, astfel încât și pensiilor stabilite sub legea veche să le poată fi aplicate, pentru efec tele lor viitoare, dispozițiile noi, date fiind prevederile art. 180 alin. (1) din Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare (și, consecutiv, art. 171 din Legea nr. 263/2010, cu modificările și completările ulterioare), cu atât mai mult cu cât legile ulterioare operează cu alte noțiuni și categorii juridice pentru stabilirea dreptului la pensie și care, în mod evident, nu au un corespondent în prevederile legii vechi: stagiu de cotizare – minim, complet și total; punctaj lunar, punctaj a nual, punctaj mediu anual, punct de pensie, valoarea punctului de pensie stabilit prin legea bugetului asigurărilor de stat etc.”

Prin întâmpinare, partea pârâtă C___ Județeană de P_____ M____ a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

În motivarea întâmpinării, pârâta a arătat că reclamantul este beneficiarul pensiei pentru muncă depusă și limită de vârstă, drepturile fiind stabilite prin Decizia nr. xxxxxx .

În realitate nemulțumirea reclamantului constă în faptul că, instituți a pârâtă i-ar fi greșit modul de stabilire a punctajul mediu anual ce i s-ar cuveni pentru perioada de cotizare, respectiv modul în care s-a determinat acest punctaj, adică prin împărțirea numărului de puncte, rezultat în perioada de cotizare, la stagiul complet de cotizare și n u l a un stagiu de cotizare redus așa cum solicită reclamantul.

Această solicitare se întemeiază, așa cum rezultă din acțiunea introductivă, pe dispoziția Deciziei nr. 11/2015 referitoare la recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curții de Apel Ploiești cu privire la modul de recalculare a drepturilor la pensie potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, aprobată cu modificări prin Legea nr. 78/2005, cu modificările și completările ulterioare, și Hotărârii Guvernului nr. 1.550/2004 privind efectuarea operațiunilor de evaluare în vederea recalculării pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, în conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare, cu luarea în considerare a unui stagiu de cotizare de 20 de ani, potrivit dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială, cu modificările și completările ulterioare, respectiv de 30 de ani, potrivit art. 8, persoanelor pensionate înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de p_____ și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, pornind de la modul de interpretare a dispozitivului și considerentelor Deciziei nr.40 din 22 septembrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, date în recursul în interesul legii.

Reclamantul s-a adresat instituției pârâte cu cerere de recalculare în temeiul Legii nr. 263/2010, astfel că potrivit art. 107 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de p_____ publice, cu modificările și completările ulterioare:

„ (3) Pensia poate fi recalculată prin adăugarea veniturilor și/sau a stagiilor de cotizare, prevăzute de lege, nevalorificate la stabilirea acesteia.

(4) Pensionarii pentru limită de vârstă care, după data înscrierii la pensie, realizează stagiu de cotizare, pot solicita recalcularea pensiei, în condițiile legii. ”

Î n temeiul art. 134 din Normele Metodologice date în aplicarea prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de p_____ publice, aprobate prin HG. nr. 257 din 20 martie 2011, publicate în MO nr. 214 din 28 martie 2011: „(1) Pensia poate fi recalculată, la cerere, prin adăugarea veniturilor și/sau a stagiilor de cotizare nevalorificate la stabilirea acesteia.

(2) Pensia pentru limită de vârstă poate fi recalculată, la cerere, prin adăugarea stagiilor de cotizare realizate după data înscrierii la pensie.

(3) La recalcularea pensiilor pentru limită de vârstă, stabilite potrivit legislației anterioare intrării în vigoare a legii, se utilizează stagi ul complet de cotizare avut în vedere la stabilirea pensiei. ”

Analizând astfel pretențiile reclamantului se constată că nu sunt întrunite dispozițiile art. 107 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 și ale art. 134 din Normele metodologice date în aplicarea pr evederilor Legii nr. 263/2010, privind recalcularea pensiei, iar stagiul complet de cotizare utilizat la stabilirea punctajului pensiei reclamantului este ce l prevăzut de Legea nr. 3/1977, lege aflată în vigoare la data deschiderii drepturilor de pensie.

Așa cum corect au reținut instanțele de judecată , vechimea integrală în muncă necesară pentru acordarea pensiei pentru muncă depusă și limită de vârstă, prevăzută de Legea nr. 3/1977, este de 30 de ani pentru bărbați și 25 de ani pentru femei chiar dacă o persoană a lucrat efectiv doar 20 de ani în locuri de muncă care se încadrează în grupa I -a de muncă, respectiv 25 de ani în grupa II – a, deoarece, potrivit art. 14, alin. 1, lit a din Legea nr. 3/1977, la stabilirea pensiei se ia în calcul pentru fiecare a n l ucrat în grupa l-a de muncă 1 an și 6 luni, deci cei 20 de ani lucrați în grupa I -a de muncă echivalează cu 30 de ani, perioadă care constituie vechimea integrală în muncă.

În acest sens , pârâta consideră că s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție arătând „că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 – 31 martie 2001 și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă este cel reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/ 1977″, echivalând noțiunea de ”stagiu complet de cotizare” reglementat de Legea nr. 19/2000 cu aceea de ”vechime integrală în muncă” reglementată exclusiv de art. 8, alin. 1 din Legea nr. 3/1977.

Pe de altă parte, pârâta mai arată că în situația în care se consideră totuși o inechitate a acestor categorii de pensionari, aceasta a fost corectată prin O.U.G. nr. 100/2008, modificată prin O.U.G. nr. 209/2008, aprobată prin Legea nr. 154/2009, prin care pensionarilor beneficiari de grupe de muncă (grupa I si II) li se acordă un punctaj suplimentar la pensie de 0,50 pentru fiecare an de spor acordată pentru fiecare an de vechime realizată în grupa I de muncă. Odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 26 3/2010, potrivit art. 100:

„Persoanele care au desfășurat activități în locuri de muncă încadrate în grupele I și a II-a de muncă, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, cele care au desfășurat activități în locuri de muncă încadrate în condiții deosebite, condiții speciale sau alte condiții de muncă, potrivit legii, beneficiază de majorarea punctajelor lunare realizate în perioadele respective, după cum urmează:

a) cu 25% pentru perioadele în care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa a II-a de muncă, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, sau în locuri de muncă încadrate în condiții deosebite, potrivit legii;

b) cu 50% pentru perioadele în care au desfășurat activități în tocuri încadrate în grupa I de muncă, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, sau în locuri de muncă încadrate în condiții speciale, potrivit legii;

c) cu 50% pentru perioadele în care au desfășurat activități în locuri încadrate în alte condiții de muncă, potrivit legii. ”

Pârâta mi consideră că prin adoptarea Legii nr.263/2010, legiuitorul a avut în vedere tocmai înlăturarea discriminărilor survenite ca urmare a aplicării dispozițiilor Deciziei nr. 11/2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, decizie care s-a aplicat numai persoanelor care s-au adresat instanțelor de judecată, și aplicarea unitară a majorării punctajelor medii anuale tuturor pensionarilor care și-au desfășurat activitatea în grupa I și II de muncă.

Pe parcursul cercetării procesului, instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.

Cercetând actele și lucrările dosarului, instanța constată că acțiunea reclamantului este întemeiată , pentru considerentele prezentate în continuare.

Instanța reține că reclamantul este în prezent beneficiarul unei pensi pentru munca depusă și limita de vârstă, în baza Legii nr.3/1977, având potrivit deciziei nr. xxxxxx/17.06.1994 un stagiu de cotizare în grupa a I-a de muncă de 24 ani 05 luni 05 zile (f.5).

După intrarea în vigoare a Legii nr. 19/2000, pensia părții reclamante a fost recalculată de pârâtă, în temeiul HG nr. 1550/2005 și a OUG nr. 4/2005, prin aplicarea modului de calcul al pensiei prevăzută de Legea nr. 19/2000.

Prin cererea înregistrată la pârâtă (f. 6) reclamantul a solicitat recalcularea pensiei cu luarea în considerare a unei perioade lucrate în grupa a I-a de muncă, iar pârâta, prin adresa de la fila 4, a răspuns că nu sunt întrunite exigențele exprese ale dispozițiilor imperative cuprinse în art. 107 alin. 1 din Legea nr. 263/2010 pentru a emite o nouă decizie reclamantului.

Față de această stare de fapt, instanța reține că, potrivit art. 153 lit. f și lit. g din Legea nr. 263/2010, partea reclamantă s-a adresat instanței, ca urmare a refuzul nejustificat de rezolvare a unei cereri privind drepturile de asigurări sociale (cererea de revizuire) și ca urmare a modul de stabilire și de plată a pensiei (neluarea în calcul a stagiului complet de cotizare stabilit prin Decizia nr. 11/2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție ).

Conflictul de asigurări sociale dedus judecății a fost generat de interpretarea divergentă de către părți: 1. a stagiul complet de cotizare aplicabil la calcularea pensiei; 2. a aplicării în timp a normelor legale incidente în această materie.

P roblema de drept constând în determinarea stagiului complet de cotizare aplicabil la calcularea pensiei în ipoteza specială în care se află partea reclamantă, a fost dezlegată, cu forța obligatorie st abilită de art. 517 alin. 4 Cod proc.civ., prin Decizia nr.40/2008 și Decizia nr. 11/28 mai 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Conform acestor decizii, dispozițiile art. 77, alin. 2 raportat la art. 43, alin. 1 și alin. 2 din Legea nr.19/2000 se interpretează în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual, pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 – 31 martie 2001 și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă, este cel reglementat de art.14 din Legea nr.3/1977. Astfel, în ipoteza celor care au lucrat 20 de ani în grupa I de muncă, sau cel puțin 25 ani în grupa II de muncă, rezultă o vechime (adică un stagiu de cotizare în sensul art.160 alin.1 din Legea nr.19/2000) de 20 de ani, respectiv 25 de ani în cazul celor care au lucrat în grupa II.

Așa cum a apreciat instanța supremă, persoanelor pensionate sub imperiul Legii nr.3/1977 nu li se poate aplica retroactiv stagiul complet de cotizare de 30 de ani prevăzut de Legea nr.19/2000.

Într-adevăr, Legea nr.3/1977 consacră în mod expres (prin art.1 alin.2 și 3, respectiv prin art.2 alin.1), ca și condiții fundamentale de stabilire diferențiată a pensiei: încadrarea în grupele de muncă (I, II sau III) și numărul de ani „efectiv” lucrați. În funcție de aceste două condiții fundamentale, Legea nr.3/1977 (prin art.8 alin.1) stabilește o regulă generală, aplicabilă persoanelor care au lucrat efectiv numai în grupa III de muncă (situația majoritară), în cazul cărora vechimea în muncă integrală, cerută pentru stabilirea pensiei, este de 30 de ani bărbații și de 25 de ani femeile.

Însă, în baza principiului legal al diferențierii în stabilirea pensiei, prin excepție de la regula generală, prin art.14 alin.1 din Legea nr. 3/1977, se instituie ipoteza specială a persoanelor care au lucrat în grupa I sau II de muncă, cărora li se cere pentru nașterea dreptului de pensie o vechime „efectivă” integrală de numai 20 de ani lucrați (pentru grupa I) sau de 25 de ani (pentru grupa II).

Ca atare, având în vedere că, potrivit art.14 alin.1 raportat la art.1 alin.2 și 3 și art.2 alin.1 din Legea nr.3/1977, pentru stabilirea vechimii integrale (în vederea pensionării) trebuie luate în considerare, de la caz la caz, grupa de muncă și numărul de ani efectiv lucrați, rezultă fără nici un dubiu că în ipoteza persoanelor încadrate în grupa I de muncă vechimea integrală cerută este de 20 de ani efectiv lucrați în această grupă, iar în ipoteza persoanelor încadrate în grupa a II-a de muncă vechimea integrală cerută este de 25 de ani efectiv lucrați în această grupă, întrucât aceasta este vechimea efectivă lucrată care dă naștere dreptului la pensie.

Pe de altă parte, nu trebuie făcută confuzia între noțiunea de vechime efectivă integrală specială (excepțională) instituită pentru grupa I și II de muncă prin art.14 alin.1 teza I și II din Legea nr.3/1977, și noțiunea de spor teoretic (neefectiv) reglementat de art.14 alin.1 teza finală lit.a și b din Legea nr.3/1977.

Instanța mai reține că,vechimea integrală efectiv lucrată cerută pentru pensionare este de 20 de ani pentru grupa I de muncă, conform art.14 alin.1 teza I din Legea nr.3/1977, respectiv 25 de ani pentru grupa II de muncă, conform art.14 alin.1 teza II din Legea nr.3/1977. În același timp, în cazul persoanelor care au vechimea integrală efectiv lucrată cerută la pensionare de 20 de ani în grupa I sau 25 de ani în grupa a II-a, printr-o ficțiune a legii (art.14 alin.1 teza finală lit. a și b din Legea nr.3/1977), legiuitorul acordă beneficiul unui spor de ani, spor care este pur fictiv, deoarece acest spor: nu reprezintă un „număr de ani efectiv lucrați” (conform art.2 alin.1 din Legea nr.3/1977); nu reprezintă „vechime în muncă”, pentru că în această perioadă teoretică persoanele nu au fost încadrate în baza unui contract de muncă și nu au lucrat (potrivit art.9 alin.1 din Legea nr.3/1977); nu reprezintă „stagiu de cotizare”, deoarece pe această perioadă teoretică nu s-au plătit contribuțiile de asigurări sociale (conform art.1 din Decretul nr.389/1972 cu modificările ulterioare).

În concluzie, dispozițiile legale mai sus menționate sunt lipsite de orice echivoc în sensul că noțiunea de vechime integrală efectivă de 20, respectiv 25 de ani, în grupa I sau II în vederea pensionării (prevăzută de art.14 alin.1 teza I, respectiv II din Legea nr.3/1977) nu se confundă cu noțiunea de beneficiu a sporului teoretic de ani (reglementat de art.14 alin.1 teza finală din aceeași lege). Această din urmă noțiune nu reprezintă nici vechime în muncă și nici stagiu de cotizare, așa cum aceste concepte sunt definite chiar de lege. Ca atare, acest spor teoretic nu _________________ ______________________________ legale de vechime integrală în muncă și stagiu complet de cotizare. Simplul rol al acestui spor este cel de a justifica principiul egalitarismului comunist și al eticii și echității socialiste în acordarea pensiilor (principii enunțate expres în preambulul Legii nr.3/1977), în sensul că toți cetățenii ar beneficia de condiții egale de pensionare, fie efectiv, fie prin acordarea unor beneficii legale. Deci acest spor teoretic este un simplu beneficiu legal, menit să egalizeze fictiv condițiile de pensionare diferențiate dintre persoanele încadrate în grupa I sau II de muncă față de cei din grupa III de muncă, prin instituirea unei aparențe juridice, pentru acoperirea unei discrepanțe faptice. Însă, esențial este faptul că acest spor reprezintă o noțiune legală în conținutul căreia legea a stabilit exclusiv nașterea unei simple aparențe juridice, fără a institui pe perioada sporului obligația de plată a contribuțiilor de asigurări sociale (deci fără ca sporul să constituie stagiu de cotizare) și fără a stabili obligația înscrierii acestui spor ca vechime în muncă (deci fără ca acest spor să reprezinte vechime în muncă potrivit art.9 din Legea nr.3/1977).

Această interpretare logică, gramaticală și teleologică a prevederilor art.14 alin.1 din Legea nr.3/1977 este reconfirmată și întărită de analiza comparativă și interpretarea sistematică a Legii nr.19/2000.

Astfel, conform art.2 alin.1 din O.U.G nr.4/2005, recalcularea pensiilor poate avea loc numai cu respectarea principiilor și prevederilor Legii nr.19/2000, care la art.160 alin.1 reconfirmă faptul că prin noțiunea de „stagiu de cotizare” se înțelege numai „vechimea în muncă” recunoscută pentru stabilirea pensiilor până la intrarea în vigoare a acestei legi (deci în cazul persoanelor încadrate în grupa I de muncă, potrivit art.14 alin.1 teza I și II raportat la art.9 din Legea nr.3/1977, reprezintă stagiu de cotizare complet tocmai vechimea integrală efectivă de 20 de ani, respectiv 25 de ani în vederea pensionării, deoarece numai acești 20 de ani, respectiv 25 de ani lucrați reprezintă vechime în muncă).

De asemenea, art.2 lit.b, lit.e și lit.c din Legea nr.19/2000 instituie principii direct aplicabile și recalculării pensiilor, în conformitate cu care este interzisă discriminarea persoanelor încadrate în grupa I sau II de muncă, care au contribuit pecuniar pe toată durata stagiului special complet de cotizare (de vechime) de 20 sau 25 de ani cerut în mod excepțional de lege, contribuție cifrată la un procent mult superior decât în cazul persoanelor din grupa III de muncă (procent majorat stabilit de art.1 din Decretul nr.389/1972), astfel încât solidaritatea socială impune recunoașterea integrală a drepturilor lor de pensie, din moment ce aceste persoane și-au achitat integral și cu prisosință de obligațiile legale de cotizare necesare pensionării prevăzute de legislația în vigoare la data pensionării.

Într-adevăr, art.14 alin.1 teza I și II raportat la art.9 din Legea nr.3/1977, stabilește în mod excepțional, pentru persoanele încadrate în grupa I și II de muncă, o vechime în muncă integrală specială redusă la 20 de ani, respectiv la 25 de ani, însă trebuie subliniat că această împrejurare este pe deplin compensată prin stabilirea corelativă a obligației de a cotiza la fondul asigurărilor sociale într-un procent majorat substanțial (conform art.1 din Decretul nr.389/1972 cu modificările ulterioare, inclusiv cele prevăzute de Legea nr.49/1992, cu respectarea principiului „tempus regit actum”), astfel încât în realitate stagiul de cotizare al acestor persoane nu era afectat prin comparație cu celelalte persoane care erau, majoritar, încadrate în grupa III de muncă. Ca atare, este tot mai evident că vechimea integrală în muncă și stagiul de cotizare complet pentru persoanele încadrate în grupa I de muncă este de 20 de ani, respectiv 25 de ani pentru grupa II.

Dreptul de pensie al persoanelor încadrate în grupele speciale de muncă a fost instituit prin lege (art.14 alin.1 raportat la art.9 din Legea nr.3/1977, care ultraactivează conform art.160 alin.1 din Legea nr.19/2000), legea fiind un act normativ cu forță juridică superioară, astfel încât, în temeiul art.4 din Legea nr.24/2000, condițiile de pensionare instituite prin lege nu pot fi limitate sau restrânse prin acte normative inferioare (precum hotărâri de Guvern, ordine ministeriale).

În plus, nu are nici o relevanță faptul că unele persoane încadrate în grupa I sau II de muncă au lucrat efectiv în aceste condiții peste 20 de ani ori peste 25 de ani, deoarece conform art.15 din Legea nr.3/1977, prestarea muncii peste durata legală de 20 sau 25 de ani este permisă, iar anii suplimentari efectivi lucrați constituie vechime în muncă suplimentară, dar fără modificarea vechimii integrale de 20 sau 25 de ani necesară ca și condiție legală a nașterii dreptului la pensie.

Nu în ultimul rând, trebuie remarcat și argumentul de analogie a legii, deoarece Legea nr.19/2000 a înlocuit noțiunile de grupa I și II de muncă (prevăzute de legea anterioară, Legea nr.3/1977) cu noțiunile de condiții deosebite și speciale de muncă, pentru care art.77 alin.2 din Legea nr.19/2000 raportat la art.5 alin.1 din Legea nr.226/2006 prevede împărțirea punctajului mediu anual tocmai la un stagiu de cotizare special și excepțional, diferit.

Sub aspectul aplicării în timp a legislației incidente în materie, trebuie distins în funcție de succesiunea actelor normative incidente în cauză.

. Vor fi admise, în temeiul art. 107 alin. 1 și 2 din Legea nr. 263/2010, pretențiile reclamantului, nefiind relevant faptul că sunt ulterioare datei de 1.01.2011, data intrării în vigoare a Legii nr. 263/2010.

Dreptul reclamantului, a cărei pensie a fost stabilită în baza Legii nr. 3/1977, la corectarea erorii de calcul a pensiei (constând nerespectarea stagiului complet de cotizare stabilit prin Decizia nr. 40/2008 și Decizia nr. 11/28 mai 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție) s-a născut anterior intrării în vigoare a Legii nr. 263/2010. Această eroare de calcul a fost perpetuată lunar, iar fiecare prestație lunară de pensie este guvernată de principiul „tempus regit actum”.

În acest context, legea nouă (Legea nr. 263/2010) nu prevede nicidecum interdicția corectării erorilor de calcul ivite anterior, care sunt perpetuate și se reflectă în cuantumul actual al pensiilor lunare. Dimpotrivă, atât art. 89 alin. 1 din Legea nr. 19/2000, cât și art. 107 alin. 1 din Legea nr. 263/2010 mențin continuitatea procedurii de revizuire a pensiilor în scopul înlăturării erorilor apărute în practică, repercutate asupra fiecărei p_____ lunare. Mai mult, Legea nr. 263/2010 nu a modificat modul de stabilire a pensiilor aflate în plată la data de 31.12.2010 și nu a dispus nicio recalculare din oficiu în baza unui nou algoritm.

Cuantumul fiecărei p_____ lunare trebuie să satisfacă exigențele legalității modului de calcul, iar instanța de judecată este chemată, de dispozițiile art. 1 alin. 2 Cod proc.civ. raportat la art. 153 lit. f și lit. g din Legea nr. 263/2010, să examineze legalitatea și temeinicia acestui mod de calcul, indiferent când a apărut eroarea de calcul pe parcursul prestațiilor periodice lunare, atât timp cât respectiva eroare a atras diminuarea nelegală a pensiilor lunare actuale, contestate.

Cu alte cuvinte, pensiile lunare litigioase actuale (provenite din stabilirea efectuată de Legea nr. 3/1977 și recalculate prin OUG nr. 4/2005 și HG nr. 1550/2004) au ca element de stabilire (calcul) „stagiul complet de cotizare”, a cărui durată a fost expres și imperativ stabilită prin Decizia nr. 40/2008 și Decizia nr. 11/28 mai 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, element de calcul nemodificat de Legea nr. 263/2010, care nu prevede recalcularea acestei categorii speciale de p_____.

Ca atare, este vădit nelegală calcularea de către pârâtă a pensiilor lunare litigioase cu aplicarea, ca element de calcul, a unui alt stagiu complet de cotizare decât cel prevăzut de dispozițiile legale exprese și imperative de recalculare a pensiilor stabilite inițial prin Legea nr. 3/1977 (prevederi legale interpretate cu efect obligatoriu prin Decizia nr. 40/2008 și Decizia nr. 11/28 mai 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție).

Apărarea pârâtei, potrivit căreia s-ar acorda două drepturi generate de aceeași încadrare în grupa superioară de muncă, nu corespunde realității, deoarece partea reclamantă a optat expres pentru valorificarea dreptului la stagiul complet de cotizare stabilit prin deciziile instanței supreme.

Deci, nu are relevanță că pentru perioada ulterioară datei de 31.12.2010, s-a acordat, din oficiu, beneficiul prevederilor art. 169 din Legea nr. 263/2010, astfel cum invocă pârâta, întrucât opțiunea pensionarului pentru un alt drept, distinct, este clar exprimată prin cererea de revizuire, care nu a fost legal soluționată de pârâtă, devenind incidente prevederile art. 153 lit. f și lit. g din Legea nr. 263/2010.

În concluzie, instanța va admite acțiunea civilă formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâta , va anula decizia nr. xxxxxx/30.01.2020, va obliga pârâta să revizuiască drepturile de pensie ale acestuia cu luarea în calcul a unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani, va obligă pârâta la plata în favoarea reclamantului a deferenței de pensie rezultate în urma revizuirii pensiei, calculată începând cu data de 15. 01.2020.

La sumele mai sus menționate se va adăuga și dobânda legală penalizatoare, calculată începând cu data de 15.01.2020, și până la data plății efective, în temeiul art. 1530 din Codul civil .

Instanța va obliga pârâtul la plata în favoarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1000 lei ( f. 8), potrivit dispozițiilor art. 451-453 din Codul de procedură civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Admite acțiunea civilă formulată de reclamant Ș____ C_____ , cu CNP xxxxxxxxxxxxx, cu domiciliul în Reghin, _____________________/a, jud. M____, în contradictoriu cu pârâta C___ Județeană de P_____ M____ , având CF xxxxxxxx, cu sediul în mun. Tg. M____, ___________________________. 60, jud. M____.

Anulează decizia nr. xxxxxx/30.01.2020, obligă pârâta să revizuiască drepturile de pensie ale reclamantului cu luarea în calcul a unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani.

Obligă pârâta la plata în favoarea reclamantului a deferenței de pensie rezultate în urma revizuirii pensiei, calculată începând cu data de 15. 01.2020,

Obligă pârâta la plata în favoarea reclamantului la plata dobânzii legale începând cu data de 15. 01.2020 până la data plății efective.

Obligă pârâta la plata în favoarea reclamantului a sumei de 1.000 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, cererea de apel urmând a fi depusă la Tribunalul M____.

Pronunțată azi, 09 iulie 2020, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței .