Curtea de Apel Tîrgu Mureș. Ucidere din culpă. Reindividualizarea modalității de executare a pedepsei.

Hotarâre nr. 494/2022 din 10.10.2022 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș

Apelurile inculpatului, al părţii responsabile civilmente şi al părţilor civile #### ####### şi ##### sunt fondate, iar apelurile părţior civile #### ####### şi ####### ###### sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

Săvârşirea faptelor de către inculpat este în mod cert dovedită.

Din raportul de expertiză medico-legală pentru interpretarea alcoolemiei rezultă că la momentul acidentului inculpatul circula cu o alcoolemie de 2,96% – extrem de ridicată. Din raportul de expertiză tehnică rezultă că circula cu o viteză de 72 km/h, pe un sector de drum cu limitare de viteză la 30 km/h. Din acelaşi raport de expertiză rezultă că manevra făcută de inculpat pentru evitarea accidentului a fost una stângace, că a fost cauzată de alcoolemia ridicată şi că a contribuit la producerea accidentului.

Ca urmare, inculpatul se face vinvovat de săvârşirtea infracţiunii de ucidere din culpă prev. de art. 192 alin. 2 Cod penal, săvârşită ca urmare a infracţiunii de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, prev. de art. 336 alin. 1 din Codul penal.

În egală măsură se face vinovată de producerea accidentului victima. Potrivit aceluiaşi raport de expertiză tehnică, victima circula cu o viteză chiar mai mare decît inculpatul, de 82 km/h, pe sensul de mers al inculpatului (adică pe sensul opus celui pe care ar fi trebuit să circule). Având în vedere nechibzuinţa victimei şi neîndemânarea inculpatului, autovehiculele celor doi s-au ciocnit frontal. Deşi de natură diferită, culpele celor doi sunt în cuantum egal.

La individualizarea pedepsei, prima instanţă a omis să aibă în vedere circumstanţele concrete ale accidentului. Este adevărat că alcoolemia inculpatului a fost şocant de ridicată. Pe de altă parte, contribuţia acestei alcoolemii la producerea accidentului a fost redusă. #### brusc în faţa unui autovehicul care vine dintr-o curbă periculoasă către ei pe sensul lor de mers, nu este sigur că toţi şoferii cu o alcoolemie nulă ar fi executat manevra cea mai oportună de evitare. În plus, prima instanţă a reţinut în defavoarea inculpatului o împrejurare pe care nu ar fi trebuit să o reţină – nerecunoaşterea faptelor. Inculpatul este prezumat nevinovat, iar acuzarea are sarcina răsrturnării prezumţiei de nevinovăţie. Ca urmare, nerecunoaşterea faptelor de către inculpat este o poziţie procesuală permisă de lege.

În concluzie, se justifică reducerea pedepselor principale. Având în vedere şi lipsa antecedentelor penale, este justificată şi suspendarea sub supraveghere a pedepsei rezultante, în condiţiile art. 91-93 Cod penal.

Pentru asigurarea eficienţei şi rolului preventiv al pedepsei şi al măsurilor şi obligaţiilor aferente supravegherii, în baza art. 66 alin. 1 lit. i, art. 68 alin. 1 lit. b Cod penal este necesară pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a conduce vehicule cu propulsie mecanică pe durata termenului de supraveghere, care este de 4 ani.

În latura civilă, instanţa de apel reţine că daunele morale acordate mamei victimei de către prima instanţă sunt nejustificat de mici. Culpa victimei în producerea accidentului este relevantă cu privire la cuantumul daunelor morale, dar relaţia strânsă între victimă şi mama sa, vârsta relativ redusă a victimei (29 de ani) şi caracterul brusc şi şocant al pierderii suferite de partea civilă justifică majorarea daunelor morale la 20.000 de euro, în echivalent în lei.

Cuantumul daunelor morale acordate bunicii victimei a fost în mod just stabilit de prima instanţă. Instanţa de apel are în vedere că victima a avut o contribuţie importantă la accident şi că pedeapsa primită de inculpat, precum şi daunele morale primite de mama victimei, constituie o reparaţie parţială a prejudiciului moral suferit de bunica victimei. Prima instanţă a stabilit greşit identitatea bunicii. Aceasta este #### #####, iar nu #### #######, care este mătuşa victimei. Instanţa de apel va corecta această eroare.

Soluţia primei instanţe de respingere a acţiunii civile formulate de mătuşa şi vărul victimei, este întemeiată, cât timp art. 1391 alin. 2 Cod civil distinge, sub aspectul posibilităţii acordării daunelor morle, între ascendenţi, descendenţi, fraţi, surori şi soţ, pe de o parte, şi oricare alte persoane care ar putea dovedi existenţa unui asemenea prejudiciu, pe de altă parte. ###### şi vărul victimei se încadrează în a doua categorie. Moartea victimei a afectat, în mod firesc, toate rudele şi apropiaţii acesteia, dar, tot în mod firesc, condamnarea inculpatului şi acordarea de daune morale ascendenţilor victimei constituie o reparaţie a prejudiciului moral suferit de aceste persoane. Din actele dosarului nu rezultă că mătuşa şi vărul victimei au suferit un prejudiciu moral de altă natură decât celelalate rude şi apropiaţi ai victimei. Ca urmare, în cazul lor nu se justifică acordarea de daune morale. Cum, în realitate, #### ####### şi nu #### ##### este mătuşa victimei, instanţa de apel va respinge cererea acesteia cu privire la daunele morale.

În ce priveşte aplicarea deciziei în interesul legii a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 1/2004 cu privire la daunele suferite de autoturismul Volvo condus de victimă, instanţa de apel reţine că autoturismul aparţinea părţii civile ####### ######, aşa cum chiar părţile civile arată. Potrivit deciziei în interesul legii citate, instanţa penală învestită cu judecarea acţiunii penale în cazul infracţiunilor cu efecte complexe, cum sunt cele de ucidere din culpă şi de vătămare corporală din culpă săvârşite de un conducător auto, este învestită să judece acţiunea civilă, alăturată celei penale prin constituirea persoanei vătămate ca parte civilă, atât cu privire la pretenţiile formulate în legătură cu decesul victimei sau cu vătămările corporale suferite, cât şi cu privire la pretenţiile referitoare la bunurile distruse ori deteriorate ca urmare a aceleiaşi fapte. În considerentele deciziei se arată că decizia se aplică, în principal, când prin aceeaşi faptă, de conducere culpabilă a autovehiculului, sunt lezate, de regulă, atât integritatea corporală a victimei, cât şi bunurile acesteia. De asemenea, decizia se aplică în orice alte situaţii de comitere a unei fapte complexe, cu mai multe consecinţe păgubitoare pentru aceeaşi victimă.

Ca urmare, pentru aplicarea deciziei în inteersul legii în sensul acordării de despăgubiri cu privire la bunuri distruse într-o cauză de ucidere din culpă este necesar ca titularul dreptului la despăgubiri să aibă calitatea de persoană vărămată prin infracţiunea de ucidere în culpă. Această situaţie este, în mod concret, întâlnită când prin aceeaşi faptă, de conducere culpabilă a autovehiculului, sunt lezate atât integritatea corporală a victimei, cât şi bunurile acesteia. Situaţia în care bunul nu aparţine victimei, ci unui terţ, nu este avută în vedere de decizia în interesul legii. Terţul nu are calitatea de persoană vătămată prin infracţiunea de ucidere din culpă şi, prin urmare, nu se poate constitui parte civilă în procesul penal, conform art. 19 alin. 2 Cod pr. pen. Urmează ca acesta să îşi valorifice pretenţiile pe cale separată.

În ce priveşte calculul pagubei materiale, prima instanţă a luat în calcul înscrisurile depuse la dosar.

Mai concret, a reţinut ca relevante chitanţa nr. 0024592 din 9.08.2017 pentru 101 lei, pentru servicii medicale, bonul fiscal emis de Kaufland pentru set pahare și serviciu masă în sumă de 45,40 lei, şi chitanţa seria HR DEW nr. 0027009 din 30.01.2018, pentru raportul de necropsie al victimei, în sumă de 886 lei.

Nu a considerat relevante chitanţa emisă pentru LORDCOM pentru prestări, pe motiv că nu se poate identifica felul prestării, cele trei chitanţe emise pentru întreţinere cimitir pe numele părţii civile #### #######, întrucât nu s-a dovedit că ar avea vreo legătură cu cauza, bonul fiscal de la fila 72 pentru că este ilizibil, avizul fiscal de la fila 73, deoarece este emis pe numele unei peroane străine de cauză, Tarkanyi #####, actul de la fila 74, întitulată act de recunoaştere, care nu face parte din categoria acte justificative, chitanţe, facturi etc, şi factura pentru depanare nr. 5477 din 23.01.2016 auto, care s-a depus după începerea cercetării judecătoreşti.

În plus, prima instanţă a respins solicitarea părţii responsabile civilmente de diminuare a daunelor materiale cu ajutorul de deces, pe motiv că acordarea ajutorului de deces se menţionează pe originalul certificatului de deces, ori în speţa dată a fost prezentat instanţei originalul certificatului de deces și nu exista vreo menţiune în acest sens.

Instanţa de apel constată că argumentele primei instanţe sunt, pe de o parte, discutabile şi pe de altă parte sunt contrazise de soluţia dispusă, întrucât din însumarea înscrisurilor pe care prima instanţă susţine că le-a avut în vedere nu rezultă suma de 3123,24 cu titlu de prejudiciu la care a ajuns în final.

Ca urmare, instanţa de apel va efectua propriul calcul al daunelor materiale.

Reţine că partea civilă #### ####### a solicitat 11.953 de lei cu titlu de daune materiale, defalcacte pe mai multe capete de cerere. A depus înscrisuri în susţinerea pretenţiilor. Dintre capetele de cerere, nu pot fi admise cele privitoare la transportul autoturismului părţii civile ####### ######, întrucât aceste cheltuieli izvorăsc din distrugerea autoturismului, pentru care, aşa cum am arătat, despăgubirile trebuie cerute pe cale separată. Capătul de cerere care reuneşte transportul autoturismului şi al victimei este şi el, în acest context, inadmisibil, fiindcă nu sunt distinse cheltuielile privitoare la autoturism şi la victimă. Sumele care fac obiectul acestor capete de cerere sunt 178 lei şi 850 lei.

Taxa bisericească pentru anii #########, 600 lei, nu are legătură cu prezenta cauză.

Restul capetelor de cerere sunt fondate. Probele dosarului arată că victima a fost înmormântată de partea civilă, care a făcut în mod evident aceste cheltuieli,iar cheltuielile reies în mod suficient din înscrisurile depuse. Caracterul parţial ilizibil sau echivoc al unor înscrisuri, privit în sine, nu este decisiv, cât timp din înscrisuri rezultă efectuarea cheltuielilor iar necesitatea lor rezultă din ansamblul probatoriului. Faptul că actul de recunoaştere privind plata sumei de 6600 lei nu constituie nici factură nici chitanţă nu infirmă împejurarea că el atestă plata unei sume de 6600 de lei pentru mormânt, coroborată cu faptul indiscutabil că cheltuieli de asemeena natură au trebuit făcute.

Ca urmare, din suma solicitată, 11.953 de lei, vor fi scăzute doar sumele de 600 lei, 850 lei şi 178 lei. Rezultă 10.325 lei. Din această sumă trebuie scăzut ajutorul de deces care, potrivit Adresei Casei Judeţene de Pensii Harghita din 14.04.2021 (f. 282 vol. I) a fost de 3131 lei. Împrejurarea că pe versoul certificatului de deces nu a fost consemnată plata sumei nu este concludentă, cât timp lipsa menţiunii se putea datora unei simple omisiuni, iar ajutorul de deces reprezintă un drept acordat de lege rudelor asiguratului. Este răspunderea părţii civile să solicite această sumă, iar, în măsura în care nu a făcut-o, omisiunea îi este imputabilă ei, iar nu părţii responsabile civilmente. Prin scădere rezultă 7194 lei. Luând în calcul culpa victimei la producerea accidentului (50%), rezultă suma de 3597 lei, care i se cuvine părţii civile cu titlu de daune materiale.

În ce priveşte dobânda legală la suma stabilită de prima instanţă, instanţa de apel reţine că, potrivit art. 1381 din Codul civil:

(1) Orice prejudiciu dă dreptul la reparaţie.

(2) Dreptul la reparaţie se naşte din ziua cauzării prejudiciului, chiar dacă acest drept nu poate fi valorificat imediat.

Potrivit art. 1523 alin. 2 lit. e Cod civil, debitorul se află de drept în întârziere atunci când obligaţia se naşte din săvârşirea unei fapte ilicite extracontractuale.

Potrivit art.1535 alin. 1 Cod civil, în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadenţă, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadenţă până în momentul plăţii, în cuantumul convenit de părţi sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. În acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plăţii ar fi mai mic.

Potrivit art. 2 din OG nr. 13/2011, în cazul în care, potrivit dispoziţiilor legale sau prevederilor contractuale, obligaţia este purtătoare de dobânzi remuneratorii şi/sau penalizatoare, după caz, şi în absenţa stipulaţiei exprese a nivelului acestora de către părţi, se va plăti dobânda legală aferentă fiecăreia dintre acestea.

În cauză, limitele răspunderii civile ale părţii responsabile civilente sunt stabilite de dispoziţiile legii civile privind răspunderea delictuală, iar nu de contractul de asigurare. Penalităţile stabilite prin contract şi prin normele care reglementează contractul de asigurare sunt irelevante.

Ca urmare, partea responsabilă civilmente datorează dobânda legală, calculată de la data scadenţei obligaţiei de plată a acestor cheltuieli până la data plăţii efective. În ce priveşte scadenţa plăţii, instanţa de apel reţine că aceasta este data cauzării prejudiciului, cu condiţia ca prejudiciul să fie determnat sau determinabil. Această condiţie rezultă din dispoziţiile art. 1530 şi 1532 Cod civil, potrivit cărora creditorul are dreptul la daune-interese pentru repararea prejudiciului, dar prejudiciul trebuie să fie cert. În cazul în care această condiţie nu este îndeplinită din ziua cauzării prejudiciului, ea trebuie considerată îndeplinită în prima zi în care ea este îndeplinită. Potivit art. 1532 alin. 3 Cod civil, prejudiciul al cărui cuantum nu poate fi stabilit cu certitudine se determină de instanţa de judecată. În cazul părţilor civile #### ####### şi #### #####, prejudiciul este cert la data rămânerii definitive a hotărârii prin care el este determinat, adică la data pronunţării prezentei decizii.

Părţile civile au depus în apel mai multe chitanţe care atestă plata unei sume totale de 3000 de lei de către toate cele patru părţi civile în cursul urmăririi penale şi judecăţii în primă instanţă. Având în vedere dispoziţiile art. 276 alin.6 Cod pr. pen. şi ale art. 11 alin. 2 lit. e din Legea nr. 132/2017, precum şi faptul că pretenţiile civile au fost admise doar în parte şi doar în cazul părţilor civile #### ####### şi #### #####, instanţa de apel va obliga partea responsabilă civilmente doar la suma de 1000 de lei în favoarea acestor părţi.

Considerentele de mai sus răspund, în esenţă, majorităţii argumentelor formulate de apelanţi. Cu privire la restul motivelor de apel, instanţa de apel reţine următoarele:

Cu privire la argumente ale părţii responsabile civilmente:

Dreptul român nu acceptă teoriile moniste privitoare la legătura de cauzalitate dintre faptă şi prejudiciu. Ca urmare, faptul că prima contribuţie cauzală la producerea prejudiciului a aparţinut victimei nu exclude contribuţia ulterioară a inculpatului, nici nu impune acordarea unei greutăţi mai mari primei contribuţii.

Analiza contribuţiei inculpatului nu trebuie să înceapă din momentul imediat premergător impactului, ci trebuie să ia în calcul faptele anterioar ale acestuia care au avut o contribuţie cauzală: conducerea cu o alcoolemie ridicată şi cu o viteză excesivă.

Din nicio probă a dosarului nu rezultă că inculpatul nu putea evita în niciun caz accidentul, în modalitatea în care s-a produs şi cu urmările care s-au produs.

Codul civil nu exclude bunica victimei de la acordarea daunelor morale ci, dimpotrivă, în art. art. 1391 alin. 2 prevede că ascendenţii victimei (iar nu doar unul dintre aceştia) pot primi asemenea despăgubiri.

Potrivit noii expertize medico-legale, victima nu purta centura de siguranţă, dar faptul nu este relevant pentru urmările accidentului (f. 28 vol. II).

Deşi partea responsabilă civilmente a încheiat contractul de asigurare în baza legii speciale incidente, întinderea răspunderii civile, care face obiectul asigurării, este cea stabilită prin aplicarea condiţiilor răspunderii civile delictuale.

Cu privire la argumente ale părţilor civile:

Circulaţia pe drumurile publice sub influenţa alcoolului constituie elementul material al infracţiunii prevăzute de art. 336 Cod penal, care este o infracţiune de pericol abstract. Singura infracţiune cu privire la care părţile civile au calitatea de persoană vătămată este infracţiunea de ucidere din culpă, cu privire la care răspunderea inculpatului trebuie determinată în funcţie de contribuţia sa concretă la dinamica producerii accidentului.

Deşi suferinţele morale cauzate de infracţiune sunt, teoretic, inestimabile, daunele morale primesc în practica judiciară o evaluare concretă, ţinând seama de contribuţia condamnării inculpatului şi a altor măsuri pe care instanţele le iau consecutiv săvârşirii unei infracţiuni la reducerea suferinţelor morale cauzate. Cuantumul daunelor morale este, de asemenea, în mod concret diferenţiat în funcţie de gradul rudeniei între părţile civile şi victimă. Cuantumul daunelor morale stabilit pentru rudele mai îndepărtate pe aceeaşi linie nu poate fi acelaşi cu cel stabilit pentru rudele mai apropiate.

Pentru aceste considerente, instanţa, în baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod pr. pen. va admite apelurile declarate de inculpatul ###### ######, partea civilă #### #######, partea civilă #### ##### şi partea responsabilă civilmente SC ####### ######### ########### S.A..

În baza art. 421 pct. 1 lit. b Cod pr. pen. va respinge apelurile declarate de partea civilă #### ####### şi partea civilă ####### ######.

Va desfiinţa parţial sentinţa atacată şi, în rejudecare, va dispune potrivit celor de mai sus.

Va face aplicarea dispoziţiilor art. 275 alin. 2, 3 Cod pr. pen. cu privire la cheltuielile judiciare.

 

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

 

În baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod pr. pen. admite apelurile declarate de inculpatul ###### ###### (fiul lui ###### ###### şi ###### #########, născut la data de ##########, în #### ##### #####, ####### #####, domiciliat în #### ########, sat Sânpaul, nr. 137, #### ########, , CNP: #############), partea civilă #### ####### (cu domiciliu în ######## ########, #### ############ ### #, ### ##, jud. Harghita), partea civilă #### ##### (cu domiciliu în ######## ########, #### ############ ### #, ### ##, jud. Harghita) şi partea responsabilă civilmente SC ####### ######### ########### S.A. (cu sediul în #### ####### ### #, J8 Office ####, Clădirea A, etaj 2, sector 1, Bucureşti) împotriva sentinţei penale nr. ### din data de 20 aprilie 2022 pronunţată de Judecătoria ######## ######## în dosarul nr. ###/268/2020

În baza art. 421 pct. 1 lit. b Cod pr. pen. respinge ca nefondate apelurile declarate de partea civilă #### ####### (cu domiciliu în ######## ########, #### ############ ### #, ### ##, jud. Harghita) şi partea civilă ####### ###### (cu domiciliu în ######## ########, #### ############ ### #, ### ##, jud. Harghita) împotriva aceleiaşi sentinţe.

Desfiinţează parţial sentinţa atacată şi rejudecă în limitele de mai jos cauza:

Condamnă pe inculpatul ###### ###### pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă prev. de art. 192 alin. 2 Cod penal la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare.

Condamnă pe acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe prev. de art. 336 alin. 1 din Codul penal la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare.

Dispune contopirea cele două pedepse şi aplică pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani şi 6 luni închisoare, la care se aplică un spor de 6 luni închisoare (1/3 din cealaltă pedeapsă) urmând să aplice o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare.

Menţine dispoziţiile primei instanţe privind pedeapsa accesorie.

În baza art. 66 alin. 1 lit. i, art. 68 alin. 1 lit. b Cod penal aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a conduce vehicule cu propulsie mecanică pe o perioadă de 4 ani de la data pronunţării prezentei decizii.

Potrivit art. 91 C. pen., dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale de 3 ani închisoare şi a pedepsei accesorii pe durata unui termen de supraveghere de 4 ani.

În temeiul art. 93 alin. 1, 2 C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere şi obligaţii:

-Să se prezinte, periodic, potrivit datelor care se vor fixa, la Serviciul de Probaţiune Harghita;

-Să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

-Să anunţe Serviciului de Probaţiune Harghita, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

-Să comunice acestui Serviciu schimbarea locului de muncă;

-Să comunice acestui Serviciu informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

-Să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate, la alegerea serviciului de probaţiune.

În temeiul art. 93 alin. 3 C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere inculpatul va presta un număr total de 120 de zile de muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei comunei Mărtiniş, ####### ######## ### ## ###### ######### ####### #######, ####### ########, la alegerea serviciului de probaţiune.

Desemnează Serviciul de Probaţiune Harghita pentru supravegherea executării măsurilor şi obligaţiilor instituite în sarcina inculpatului.

Atrage atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 96 C. pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei în cazul nerespectării cu rea-credinţă a măsurilor de supraveghere sau a obligaţiilor impuse inculpatului, al neîndeplinirii obligaţiilor civile dispuse în cauză sau al comiterii unei noi infracţiuni pe parcursul termenului de supraveghere.

În baza art. 19 Cod Procedură penală admite în parte pretenţiile civile formulate de partea civilă #### ####### și obligă partea responsabilă civilmente SC ####### ######### ########### S.A. să plătească părţii civile suma de 3597 lei cu titlu de daunele materiale şi suma de 20.000 de euro, în echivalent în lei la data plăţii, cu titlu de daune morale, ambele sume cu dobânda legală de la data prezentei decizii până la data plăţii efective.

În baza art. 19 Cod Procedură penală admite în parte pretenţiile civile formulate de partea civilă #### ##### și obligă partea responsabilă civilmente să plătească părţii civile suma de 25.000 lei cu titlu de daune morale, cu dobânda legală de la data prezentei decizii până la data plăţii efective.

În baza art. 19 Cod Procedură penală respinge pretenţiile civile formulate de partea civilă #### #######.

În baza art. 276 alin. (1) Cod procedură penală obligă partea responsabilă civilmente SC ####### ######### ########### S.A. să plătească suma de 1000 lei părţilor civile #### ####### şi #### #####, reprezentând cheltuieli de judecată, respingând restul pretenţiilor cu acest titlu.

Menţine restul dispoziţiilor sentinţei penale atacate, compatibile cu prezenta.

În baza art. 275 alin. 2, 3 Cod pr. pen. obligă părţile civile #### ####### şi ####### ###### să plătească fiecare statului câte o sumă de 100 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare, iar în rest cheltuielile judiciare avansate de stat în apel vor rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea la dispoziţia persoanei vătămate, a părţilor şi a procurorului, prin mijlocirea grefei instanţei în data de 10.10.2022.