Curtea de Apel Oradea. Inlaturarea art. 396 alin. 10 cod procedură penală privind recunoasterea învinuirii

CURTEA DE APEL ORADEA

Secţia penală şi pentru cauze cu minori

dosar nr. ####/271/2021

Număr operator de date cu caracter personal: 3159

DECIZIA PENALĂ NR. ###/A/2022

Şedinţa publică din 01 iulie 2022

Complet de judecată compus din:

Preşedinte : ###### ####### #######

Judecător : ##### ######

Grefier : ##### #####

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea – este reprezentat de procuror ##### ######.

Pe rol pronunțarea asupra apelului penal formulat de partea civilă ###### ######, [CNP #############, cu domiciliul în Oradea, str. W. Shakespeare nr.31, #####, jud. Bihor], împotriva sentinței penale nr. ###/2022 pronunţată la data de 4 martie 2022 de Judecătoria Oradea, inculpatul ####### #########, fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de ameninţare, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 206 alin. 1 Cod Penal (faptă din 22.12.2020), cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal.

Se constată că dezbaterea pe fond asupra cauzei a avut loc la data de 18 mai 2022, când părțile prezente au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată şi s-a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 01 iulie 2022, după care:

CURTEA DE APEL

DELIBERÂND

Asupra apelului penal de faţă, pe baza actelor şi lucrărilor de la dosar, constată că prin sentinţa penală nr. ###/04.03.2022 pronunţată de Judecătoria Oradea, în baza art. 206 Cod penal, cu aplic. art. 41 al. 1 şi art. 43 alin.5 Cod penal, raportat la art. 61 alin. 4 lit. b din Codul penal cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, a fost condamnat inculpatul ####### #########, fiul lui ######### şi #####, născut la ########## în Oradea, #### #####, CNP #############, cetăţenie română, studii 8 clase, căsătorit, administrator ## ####### Construct trans SRL, recidivist , dom în Oradea, #### ############ ##### #####, #### #####, pentru săvârşirea infracţiunii de ameninţare, la pedeapsa de 3000 lei amendă penală echivalent a 200 zile amendă.

Potrivit art. 61 alin 3 Cod penal, s-a stabilit cuantumul sumei corespunzătoare unei zile amenda la suma de 15 lei.

S-a atras atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 63 alin. 1 din Codul penal, în sensul că în situaţia în care, cu rea-credinţă, nu execută pedeapsa amenzii, în tot sau în parte, numărul zilelor amendă neexecutate se înlocuieşte cu numărul corespunzător de zile cu închisoarea, ţinând seama de partea din amendă care a fost achitată.

S-a pus în vedere inculpatului că potrivit art. 559 alin. 1 Cod procedură penală are obligaţia să depună recipisa de plată a amenzii la judecătorul delegat cu executarea din cadrul Judecătoriei Oradea, în termen de 3 luni de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri penale.

În temeiul 397 alin.1, art. 19 şi art. 25 alin.1 Cod procedură penală raportat la art. 1357 şi art.1391 Cod civil a fost obligat inculpatul ####### ######### la plata sumei de 2.000 lei, cu titlu de daune morale în favoarea părţii civile ###### ######, CNP #############, cu domiciliul în Oradea, str. W. Shakespeare nr.31, #####, jud. Bihor

S-a respins ca nejustificate restul despăgubirilor civile solicitate de partea civilă.

În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 800 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că prin rechizitoriul emis la data de 08.06.2021 de Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea în dos. nr. ####/P/2020 a fost trimis în judecată inculpatul ####### #########, pentru săvârşirea infracţiunii de ameninţare, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 206 al. 1 Cod penal.

În fapt, s-a reţinut că la data de 22.12.2020, inculpatul ####### ######### a ameninţat-o prin intermediul mesajelor scrise pe persoana vătămată ###### ###### cu acte de violenţă îndreptate împotriva acesteia şi a bunurilor sale, respectiv distrugerea autoturismului, acte de natură să-i provoace persoanei vătămate o stare de temere.

Instanţa de fond a apreciat că starea de fapt reţinută şi vinovăţia inculpatului sunt pe deplin dovedite cu probele administrate în cauză, respectiv: declaraţiile persoanei vătămate; listingul mesajelor scrise traduse din limba maghiară; declaraţiile martorilor; procese-verbale şi declaraţiile suspectului şi inculpatului.

Elementul material al laturii obiective al infracţiunii de ameninţare, prevăzute de art. 206 al. 1 Cod penal, s-a realizat prin activitatea inculpatului de a intimida persoana vătămată în mod direct şi explicit prin amenințarea că în viitorul apropiat, va fi săvârşită o infracţiune sau o faptă păgubitoare determinată îndreptată împotriva sa, respectiv că o va lovi şi că îi va distruge autoturismul. Acţiunea inculpatului a fost susceptibilă a produce o stare de temere persoanei vătămate fiind comisă pe fondul unei stări conflictuale privind o posibilă datorie a persoanei vătămate faţă de inculpat. Urmarea imediată constă în starea de pericol pentru libertatea psihică a persoanei vătămate, nefiind necesar ca această stare de temere să se producă efectiv.

În ceea ce priveşte latura subiectivă, s-a reţinut că intenţia inculpatului rezultă din modul de adresare şi conţinutul afirmaţiilor sale. Nu prezintă importanţă dacă la momentul realizării amenințării, inculpatul luase hotărârea de a comite răul cu care a amenințat şi nici faptul că nu a trecut la executarea hotărârii de a lovi persoana vătămată.

Din fişa de cazier judiciar a rezultat că fapta în cauză a fost comisă în stare de recidivă postexecutorie faţă de condamnarea la pedeapsa de 2 ani şi 4 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. ##/PI/02.08.2016 a Curţii de Apel Oradea, din executarea căreia inculpatul a fost liberat condiţionat la data de 03.07.2017 cu un rest neexecutat de 276 zile, după ce pedeapsa a fost considerată executată dar înainte de împlinirea termenului de reabilitare.

Faţă de aceste aspecte prin încheierea din 26.10.2021 instanţa a dispus schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de ameninţare prev. de art. 206 Cod penal în infracţiunea de amenințate prev. de art. 206 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.1 Cod penal.

În drept, s-a reţinut că fapta inculpatului ####### #########, care la data de 22.12.2020, a ameninţat-o prin intermediul mesajelor scrise pe persoana vătămată ###### ###### cu acte de violenţă îndreptate împotriva acesteia şi a bunurilor sale, acte de natură să-i provoace persoanei vătămate o stare de temere, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de ameninţare, prev. de art. 206 Cod penal, cu aplic. art. 41 al. 1 Cod penal, texte de lege în baza cărora făcând şi aplicarea art. 43 alin.5 Cod penal, instanţa de fond l-a condamnat la pedeapsa de 3000 lei amendă penală echivalent a 200 zile amendă.

La individualizarea pedepsei, instanţa a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei, prev. de art. 74 Cod penal, limitele de pedeapsă stabilite de lege pentru infracţiunea săvârşită, circumstanţele reale ale faptei comise pe fondul unor discuţii contradictorii între părţi privind o posibilă datorie, părţile având relaţii anterioare comiterii faptei, circumstanţele personale ale inculpatului care are antecedente penale, faptul că acesta s-a prezentat în cursul urmăririi penale şi a recunoscut comiterea faptei, însă cu ocazia prezentării la instanţă a avut o atitudine recalcitrantă. Totodată la alegerea pedepsei instanţa a avut în vedere şi situaţia medicală a inculpatului suferă de schizofrenie paranoidă în remisie stabilă fără tratament şi tulburare de personalitate antisocială, discernământul său fiind însă păstrat.

Sub aspectul laturii civile, instanţa a reţinut că în speţă sunt îndeplinite condiţiile angajării răspunderii civile delictuale a inculpatului, respectiv existenţa unui prejudiciu de ordin moral produs părţii civile, nereparat încă, produs ca urmare a faptei ilicite a inculpatului, legătura de cauzalitate dintre infracţiunea săvârşită şi prejudiciul produs, precum şi vinovăţia inculpatului, ca atitudine psihică faţă de faptă şi urmările acesteia.

Având în vedere că nu este posibilă identificarea unor criterii ştiinţifice exacte pentru stabilirea cuantumului daunelor morale, aprecierea prejudiciului moral nu se rezumă la determinarea preţului suferinţei psihice care este inestimabil, ci înseamnă aprecierea multilaterală a tuturor evenimentelor negative ale prejudiciului şi implicaţia acestuia, pe toate planurile sociale ale părţii civile. În aceste condiţii, instanţa a apreciat că părţii civile ###### ###### i se cuvine suma de 2.000 lei despăgubiri pentru daune morale, sumă pe care o apreciază suficientă pentru repararea prejudiciului nepatrimonial suferit raportat la importanţa valorilor lezate şi măsura în care au fost lezate aceste valori, faptul că s-a justificat de către partea vătămată că i-a fost afectată în mod negativ participarea la viaţa socială şi de familie, comparativ cu situaţia anterioară vătămării produse prin fapta inculpatului, din declaraţia martorului rezultând starea de panică creată părţii civile.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel partea civilă ###### ###### solicitând solicită admiterea apelului, modificarea în totalitate a sentinţei atacate, iar în urma reanalizării probatoriului, pronunţarea unei noi hotărâri prin care să se dispună, pe latură penală, condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii cu executare în regim de detenție, iar pe latură civilă, majorarea daunelor morale.

În motivarea apelului s-a arătat că instanţa de fond nu a avut în vedere pericolul social al inculpatului care este recidivist şi are mai multe dosare penale în care s-a pornit acţiunea penală împotriva sa. S-a apreciat că materialul probatoriu administrat dovedește pe deplin vinovăția inculpatului.

Totodată, cu privire la latura civilă, s-a apreciat că suma acordată este prea redusă, iar instanţa de fond nu a analizat starea de temere a persoanei vătămate şi tulburarea emoțională produsă.

Examinând sentinţa atacată prin prisma motivelor de apel invocate, cât şi din oficiu, Curtea reţine următoarele:

În mod corect a reţinut instanţa de fond situaţia de fapt dedusă judecăţii, respectiv aceea că la data de 22.12.2020, inculpatul ####### ######### a ameninţat-o prin intermediul mesajelor scrise pe persoana vătămată ###### ###### cu acte de violenţă îndreptate atât împotriva acesteia, cât şi a bunurilor sale, acte de natură să-i provoace persoanei vătămate o stare de temere.

Curtea constată că pe baza materialului probator administrat în cursul urmăririi penale şi al judecăţii în faţa instanţei de fond, în mod just s-a reţinut vinovăţia inculpatului sub aspectul săvârşirii infracţiunii de ameninţare, faptă prevăzută de art. 206 alin. 1 cod penal, fiind răsturnată prezumţia de nevinovăţie. De altfel, inculpatul ####### ######### nici nu a contestat sentinţa Judecătoriei. Se mai constată şi faptul că potrivit datelor înscrise în cazierul judiciar al inculpatului, respectiv condamnarea la pedeapsa de 2 ani şi 4 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. ##/PI/02.08.2016 a Curţii de Apel Oradea, în mod corect a procedat instanţa de fond în sensul reţinerii dispoziţiilor art. 41 alin. 1 şi 43 alin. 5 referitoare la recidiva postexecutorie, chiar dacă nu se impunea o schimbare de încadrare conform art. 386 alin. 1 cod procedură penală.

În ce priveşte motivele de apel invocate de partea civilă ###### ######, Curtea reţine următoarele:

Prima instanţă a aplicat inculpatului ####### ######### pedeapsa amenzii penale în cuantum de 3000 lei (200 zile amendă a 15 lei fiecare), pentru săvârşirea infracţiunii de ameninţare, faptă prevăzută și pedepsită de art. 206 alin. 1 cod penal, cu aplicarea art. 43 alin. 5 cod penal şi art. 396 alin. 10 cod procedură penală. Înainte de a analiza legalitatea şi temeinicia modului de soluţionare a acţiunii penale, respectiv pedeapsa aplicată, cuantumul ei şi modalitatea de executare. Curtea observă că în mod eronat a reţinut instanţa de fond în favoarea inculpatului dispoziţiile art. 396 alin. 10 cod procedură penală, având în vedere că inculpatul ####### a refuzat să dea declaraţii în faţa instanţei de fond. Prin urmare, în nici un caz nu se putea reţine cauza de reducere a limitelor de pedeapsă.

Din punct de vedere al individualizării pedepsei, instanţa de apel constată că pentru fapta săvârșită de inculpat, legiuitorul a prevăzut pedeapsa închisorii de la 3 luni la 1 an, alternativ cu amenda penală, cuprinsă între 120 şi 240 zile amendă, conform art. 61 alin. 4 lit. b cod penal. având în vedere incidenţa dispoziţiilor art. 43 alin. 5 cod penal (recidiva postexecutorie), limitele de pedeapsă se majorează cu jumătate, astfel încât în speţă se poate aplica o pedeapsă cu închisoarea cuprinsă între 4 luni 15 zile -1 an 6 luni sau o amendă penală cuprinsă între 180 zile amendă şi 360 zile amendă.

Prin urmare, Curtea constată că pedeapsa principală aplicată inculpatului este legală, această pedeapsă fiind prevăzută de lege şi stabilită în limite legale.

Analizând solicitarea părţii civile, Curtea constată că este neîntemeiată. Astfel, din materialul probator, reiese că într-adevăr inculpatul, are antecedente penale, însă Curtea constată că starea de recidivă postexecutorie are un regim propriu de agravare a situaţiei juridice a inculpatului şi anume majorarea cu jumătate a limitelor de pedeapsă conform art. 43 alin. 5 cod penal (astfel cum s-a arătat mai sus) şi nu are nici o legătură cu alegerea naturii pedepsei aplicate de instanţă din cele alternativ prevăzute de textul de incriminare. Prin urmare, alegerea de către instanţă a naturii pedepsei ce urmează a fi aplicată se face pe baza criteriilor prevăzute de art. 74 cod penal fără a agrava a doua oară situaţia juridică a inculpatului.

În ce priveşte gravitatea concretă a faptei, apreciem că prezintă un pericol social mediu spre redus, astfel încât alegerea făcută de instanţa de fond cu privire la natura pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului, este corectă.

În concluzie, Curtea constată că toate circumstanţele faptei și cele personale ale inculpatului, au fost corect valorificate de către prima instanţă în procesul de individualizare a răspunderii penale. Astfel, infracțiunea ce face obiectul cauzei este o infracțiune de pericol, ceea ce presupune că instanțele, atunci când recurg la stabilirea modalității răspunderii penale, trebuie să stabilească în concret măsura în care fapta concretă a pus în pericol efectiv valorile sociale ocrotite, respectiv libertatea persoanei.

De asemenea, pe de-altă parte, instanțele trebuie să analizeze persoana și conduita fiecărui inculpat, atât față de fapta care i se impută, cât și în societate, în general. Doar o analiză a tuturor acestor elemente, poate duce la o corectă și temeinică aplicare a legii penale.

Având în vedere gravitatea concretă a faptei săvârșite de inculpatul ####### #########, se impune cu prisosință o soluție de condamnare, singura aptă să aducă la îndeplinire scopul procesului penal şi reeducarea inculpatului. Acesta trebuie să conștientizeze că astfel de comportamente nu pot scăpa nesancționate, fiind obligatorie respectarea ordinii de drept şi în special respectarea libertăţii persoanei.

Prin urmare, față de cele de mai sus, Curtea apreciază că o pedeapsă cu amenda penală consistentă, care să fie executată efectiv, este de natură să atragă atenția inculpatului în mod serios asupra celor de mai sus și să îndeplinească scopul procesului penal.

În ce priveşte criticile părţi civile ###### ###### referitoare la modul de soluţionare a laturii civile, respectiv cuantumul daunelor morale ce i-au fost acordate, apreciem că sunt nefondate. Astfel, suma de 2000 lei reprezintă o despăgubire justă pentru prejudiciul moral cauzat părţii civile ca urmare a temerii ce i-a fost insuflate de inculpat prin proferarea ameninţărilor reţinute.

Daunele morale, sunt menite să despăgubească printr-un echivalent bănesc, exclusiv suferința de natură psihică de care a avut parte persoana vătămată. Curtea constată că, într-adevăr, prejudiciul moral, ca şi consecinţa negativă, nesusceptibilă de evaluare pecuniară ce rezultă din lezarea unui drept este evaluat cu o anumită relativitate, iar această evaluare ține de persoana victimei, de consecințele negative suferite în plan fizic și psihic, de importanța valorilor morale lezate și de intensitatea cu care au fost percepute consecințele faptei prejudiciabile de către partea civilă.

Dacă în cazul stabilirii răspunderii civile patrimoniale, stabilirea prejudiciului este relativ ușoară, întrucât aceasta este material, evaluabil în bani, în cazul răspunderii civile pentru daune morale, dimpotrivă, prejudiciile sunt nepatrimoniale. Astfel, în privința stabilirii cuantumului despăgubirii acordate pentru repararea daunelor morale este necesară o analiză in concreto și subiectivă a existenței și întinderii prejudiciului, precum și corelarea despăgubirii cu realitatea măsurată a suferințelor psihice îndurate de partea civilă. Atingerea de orice fel adusă integrității psihice unei persoane se concretizează într-o suită de rezultate negative, între care se pot identifica aproape întotdeauna consecințe de natură morală.

De asemenea, Curtea reţine că evaluarea prejudiciului moral suferit de partea civilă trebuie să respecte într-o anumită măsura jurisprudența deja creată în această materie, reflectând rezultatul socialmente periculos produs în cauză, în speţă vătămarea integrității psihice a părţii civile, însă, dincolo de aceste elemente formale ce se regăsesc şi în alte hotărâri judecătoreşti în care instanţele s-au pronunţat asupra sumelor solicitate de către părţile civile cu titlu de daune morale, Curtea apreciază că se impune identificarea şi a altor aspecte relevante în stabilirea acestui prejudiciu. Astfel, fără a putea pretinde că instanţa de judecată ar fi în măsură să cuantifice suferința părții civile, datele particulare reflectate de fiecare speţa concretă permite totuşi o anumită diferențiere de la un caz la altul.

În acest sens, Curtea, pe baza materialului probator care i-l are la dispoziție, apreciază că suma de 2.000 lei acordată părții civile este suficientă și proporțională cu prejudiciul moral probat, neimpunându-se majorarea acesteia, întrucât s-ar ajunge practic la o îmbogăţire fără justă cauză a părţii civile. Suma de 10.000 euro solicitată de partea civilă este total disproporţionată faţă de prejudiciul real cauzat prin fapta reţinută în sarcina inculpatului #######.

Pe de-altă parte, raportul de evaluare psihologică depus la dosar de partea civilă în faţa instanţei de apel, scoate în evidenţă mai multe probleme de natură psihică de care suferă partea civilă, fără a avea legătură cu fapta inculpatului, cum ar fi inutilitatea, revolta, senzaţia de vid interior, inadecvare comportamentală, proiecţie sumbră a viitorului, tulburări evidente de fixare a evenimentelor recente, cu excepţia celor cu o mare încărcătură emoţională, capacitate scăzută de organizare şi coordonare a activităţilor, capacitate scăzută de focusare pe sarcini, timp de reacţie mare, etc. În concluzie, curtea constată că partea civilă are un tablou clinic complex care prezintă anxietate şi depresie, afecţiuni care nu justifică nici o legătură directă cu fapta inculpatului, cu atât mai mult cu cât raportul psihologic a fost întocmit la mai mult de 1 an de la data faptelor de ameninţare săvârşite de inculpat. Astfel, chiar dacă în respectivul raport psihologic se arată că partea civilă s-a prezentat la psiholog în urmă cu 5 luni, tot au trecut mai bine de 8 luni de la faptele ce fac obiectul cauzei, astfel încât afecţiunile prezentate nu pot fi cauzate de faptele de ameninţare, decât eventual într-o foarte mică măsură.

Faţă de considerentele ce preced, Curtea în baza art. 421 pct. 2 lit. a cod procedură penală, va admite apelul declarat de partea civilă ###### ######, împotriva sentinţei penale nr. ###/04.03.2022 pronunţată de Judecătoria Oradea, pe care o va desfiinţa în parte şi rejudecând va înlătura dispoziţiile art. 396 alin. 10 cod procedură penală reţinute în favoarea inculpatului ####### ######### şi va menţine pedeapsa aplicată.

Va menţine restul dispoziţiilor sentinţei apelate, care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 275 alin. 3 cod procedură penală, cheltuielile judiciare ocazionate de apelul părţii civile, vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

În baza art. 421 pct. 2 lit. a cod procedură penală, admite apelul declarat de partea civilă ###### ######, împotriva sentinţei penale nr. ###/04.03.2022 pronunţată de Judecătoria Oradea

Desfiinţează în parte sentinţa apelată şi rejudecând:

Înlătură dispoziţiile art. 396 alin. 10 cod procedură penală, reţinute în favoarea inculpatului ####### ######### şi menţine pedeapsa amenzii în cuantum de 3000 lei aplicată (200 zile amendă a 15 lei fiecare).

Menţine restul dispoziţiilor sentinţei apelate, care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 275 alin. 3 cod procedură penală, cheltuielile judiciare ocazionate de apelul părţii civile, rămân în sarcina statului.

DEFINITIVĂ.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 01.07.2022.