Curtea de Apel Tîrgu Mureș. Sport pentru condiții vătămătoare sau periculoase Administrația Naționala Apele Române.

Hotarâre nr. 781/2022 din 30.09.2022 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș,

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL TÂRGU #####

SECŢIA I CIVILĂ

Cod ECLI ECLI:RO:CATGM:2022:001.######

Dosar nr. ###/102/2021

Nr. de înregistrare ca operator de date cu caracter personal – 3132

DECIZIA Nr. ###/A

Şedinţa publică din 30 Septembrie 2022

Completul constituit din:

PREŞEDINTE ####### ###### ####

Judecător ###### #######

Grefier ###### ####### ########

Pe rol pronunțarea asupra apelului declarat reclamantul Sindicatul Mureşul din Apele Române, cu domiciliul procesual ales la av. Conţ ###### ######, din Târgu-#####, #### #### ##### ### ##/22, ####### #####, în numele şi pentru membrii de sindicat ###### ##### ######, CNP #############, #### ###### CNP ############# şi ###### #### ##########, CNP #############, împotriva sentinţei civile nr. #### din 12.10.2021, pronunţate de Tribunalul #####, în dosarul nr. ###/102/2021.

În lipsa părţilor:

Dezbaterile şi susţinerile părţilor în fond au fost consemnate în încheierea şedinţei publice din data de 15 septembrie 2022, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre şi, când s-a amânat pronunţarea pentru data de astăzi.

CURTEA DE APEL

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Hotărârea primei instanţe:

Prin sentinţa civilă nr. #### din 12 octombrie 2021, pronunţată în dosarul nr. ###/102/2021, Tribunalul #####, cu opinie majoritară, a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune pentru pretenţiile aferente perioadei 01.01.2018 – 16.02.2018 şi, pe fond, a respins ca neîntemeiată acţiunea civilă formulată de reclamantul Sindicatul Mureşul din Apele Române în numele şi pentru membrii de sindicat indicaţi, în contradictoriu cu pârâta Administraţia Bazinală de ### ###.

În ceea ce priveşte excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, instanţa a apreciat-o ca fiind întemeiată în ceea ce priveşte perioada 01.01.2018 – 01.03.2018 având în vedere art. 268 alin. 1 lit. c din Codul muncii, raportat la aspectul că cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la instanţă la data de 03 martie 2021.

În ceea ce priveşte fondul cauzei, prima instanţă a reţinut că membrii de sindicat fac parte din categoria personalului căruia i se aplică dispozițiile Legii nr. 153/2017, act normativ prin care s-au aprobat grilele de salarizare și coeficienții de ierarhizare a salariilor de bază pentru anul 2022, precum și măsurile tranzitorii aferente perioadei #### # ####.

Membrii sindicatului reclamant nu au beneficiat anterior datei de 01.07.2017 (data intrării în vigoare a Legii nr. 153/2017) de plata sporului pretins prin acţiune, astfel că soarta plăţii sporului solicitat este strâns legată de soarta salariului de bază, până la aplicarea integrală a grilelor de salarizare din anexele nr. I – VIII, în vederea punerii în aplicare a dispozițiilor Legii nr. 153/2017, salarizarea făcându-se conform dispozițiilor tranzitorii prevăzute de art. 38 din lege.

S-a mai arătat că salarizarea membrilor de sindicat s-a realizat în baza art. 38 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 153/2017, întrucât niciunul dintre aceştia nu a ajuns în situaţia prevăzută de art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, adică, ulterior datei de 1 ianuarie 2018, salariul de bază să fie la nivelul celor stabilite pentru anul 2022, motiv pentru care sporul solicitat nu poate fi acordat, întrucât acesta urmează regimul juridic al salariului de bază şi se raportează la nivelul reglementat de grila salarială, nu la condiţiile concrete de muncă, premisa acordării acestui spor stabilit prin Legea-cadru nr. 153/2017 fiind aceea a stabilirii salariului de bază în baza grilelor de salarizare prevăzute în anexele la lege.

În acest sens, tribunalul a făcut referire la Decizia nr. ##/2020 din 26 octombrie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, subliniind că raţionamentul instanţei supreme este aplicabil în cauză.

Reţinând că reclamantul a invocat în susţinerea cererii şi contractele colective de muncă valabile pentru anii #########, 2019 – 2020, tribunalul a concluzionat că nu sunt aplicabile membrilor de sindicat, întrucât clauzele nu pot prevedea drepturi ale căror condiţii de acordare şi cuantum sunt diferite de cele prevăzute de lege iar salariile de bază ale membrilor de sindicat nu au fost calculate în baza grilelor prevăzute de Legea nr. 284/2010, ci în baza grilelor asumate prin contractul colectiv de muncă. S-a arătat, în acest context, că sancţiunea ce intervine în cazul nesocotirii normelor edictate pentru încheierea valabilă a unui contract, inclusiv a unui contract colectiv de muncă, este nulitatea absolută, lipsirea de efectele contrare legii, nulitate ce poate fi invocată inclusiv pe cale de apărare, ori din oficiu de către instanţă, reţinând în acest sens şi Decizia nr. ##/2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

În concluzie, tribunalul a reţinut că membrii de sindicat nu sunt îndreptăţiţi să primească sporul pentru condiţii de muncă vătămătoare sau periculoase, deoarece aceştia nu au beneficiat până la data de 01.07.2017 de acest spor, iar ulterior datei de 01.07.2017 nu au îndeplinit condiţiile de acordare a sporului, întrucât salariile de bază ale acestora nu au atins nivelul prevăzut de Legea nr. 153/2017 pentru anul 2022.

Declaraţia de apel:

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul, în numele membrilor de sindicat, solicitând schimbarea hotărârii atacate, în sensul admiterii acţiunii formulate şi obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

În susţinerea căii de atac declarate, reclamantul a arătat că sporul în litigiu nu este nou, acesta fiind cuvenit anterior Legii nr. 153/2017, în baza Legii nr. 284/2010, respectiv în baza contractelor colective de muncă invocate iar neacordarea acestuia de către unii angajatori sub pretextul lipsei alocării bugetare nu poate lipsi angajatul de un drept legal şi convenţional.

Apelantul a mai arătat că Decizia nr. ##/2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nu este incidentă în cauză tocmai pentru că în privinţa angajaţilor Administraţiei Naţionale Apele Române sporul nu este unul nou reglementat prin Legea nr. 153/2017 şi a criticat hotărârea atacată din perspectiva invocării din oficiu a nulităţii clauzelor contractelor colective de muncă fără a se pune în discuţia părţilor această chestiune.

S-a mai arătat că lipsirea de efecte a clauzelor contractelor colective de muncă este netemeinică şi nelegală în contextul în care sporul în litigiu a fost reglementat cel puţin începând cu anul 2010 în favoarea membrilor de sindicat.

De asemenea, s-a arătat că lipsa alocării bugetare nu are vreo relevanţă, angajatorului revenindu-i obligaţia de a face demersurile necesare în vederea bugetării sumelor aferente acordării drepturilor pentru angajaţi.

În drept, apelantul şi-a întemeiat calea de atac pe dispoziţiile art. 466 şi urm. din Codul de procedură civilă.

Poziţia intimatei:

Administraţia Naţională Apele Române – Administraţia Bazinală de ### ### a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat şi menţinerea sentinţei atacate ca fiind legală şi temeinică, subliniind că prima instanţă a făcut o aplicare corectă a Legii nr. 153/2017, concluzionând că faţă de aplicarea etapizată a acesteia, sporul pretins de reclamant nu putea fi acordat.

Intimata a mai arătat că sporul pentru condiţii vătămătoare sau periculoase nu are temei, întrucât, deşi anterior intrării în vigoare a Legii nr. 153/2017 personalul ANAR era salarizat în baza Legii nr. 284/2010, datorită actelor normative succesive nu a fost posibilă acordarea acestui spor angajaţilor.

În acest sens s-a arătat că pentru anul 2019, OUG nr. 114/2018 impunea menţinerea cuantumului sporurilor cel mult la nivelul acordat pentru luna decembrie 2018.

În ceea ce priveşte contractele colective de muncă s-a subliniat că sporul pretins nu putea fi acordat în baza acestora, întrucât s-au acordat creşterile salariale prevăzute de Legea nr. 153/2017 iar sporul pentru condiţii vătămătoare şi periculoase nu a fost prevăzut în bugetul de venituri şi cheltuieli.

Analizând apelul din perspectiva motivelor invocate şi în limitele efectului devolutiv reglementat prin dispoziţiile art. ### # ### din Codul de procedură civilă, curtea reţine următoarele:

Membrii sindicatului reclamant sunt încadraţi în muncă la Administraţia Naţională Apele Române – Administraţia Bazinală de ### ### şi sunt salarizaţi potrivit legislaţiei aplicabile personalului plătit din fondurile publice, respectiv în baza prevederilor Legii nr. 284/2010, acordându-li-se majorările prevăzute de art. 38 alin. 3 şi 4 din Legea nr. 153/2017, privind aplicarea etapizată a acestei legi.

Astfel cum rezultă din actele dosarului, membrii de sindicat nu sunt salarizaţi integral potrivit acestui din urmă act normativ, întrucât salariile acestora nu au atins nivelul prevăzut pentru anul 2022.

Cu toate acestea, chiar dacă reclamantul a făcut referire la prevederile Legii nr. 153/2017, prin acţiunea formulată a solicitat acordarea sporului pentru condiţii vătămătoare şi periculoase în baza legii privind salarizarea aplicabilă, precum şi în baza contractelor colective de muncă pentru anii #########, 2019-2021, precizând că nu este vorba de un spor nou care ar fi reglementat doar de Legea nr. 153/2017.

Astfel, pentru perioada în litigiu, potrivit art. 10 lit. a din Anexa nr. VIII a Legii nr. 284/2010, personalul încadrat în autorităţile şi instituţiile publice finanţate integral din venituri proprii beneficiază, pentru condiţii periculoase sau vătămătoare, de un spor de până la 10% din salariul de bază, corespunzător timpului lucrat ## locurile de muncă respective.

Prin contractele colective de muncă încheiate la nivelul Administraţiei Naţionale Apele Române valabile pentru anii #########, ######### s-a prevăzut la art. 48 că salariaţii beneficiază de un spor pentru condiţii vătămătoare sau periculoase de până la 10% din salariul de bază, corespunzător timpului lucrat ## locurile de muncă respective, cu precizarea că începând cu anul 2019 s-a prevăzut acordarea acestui spor la nivel maximal în funcţie de factorii de risc identificaţi potrivit HG nr. 917/2017.

Sunt întemeiate criticile apelantului referitoare la înlăturarea acestor clauze din contractele colective de muncă de către prima instanţă, atât din perspectiva încălcării principiului contradictorialităţii, instanţa nepunând în discuţia părţilor chestiunea nulităţii absolute a acestor clauze reţinută din oficiu, cât şi sub aspectul constatării nulităţii acestora, deşi ele nu reglementează drepturi neprevăzute de lege, nefiind încălcate dispoziţiile art. 132 alin. 1 din Legea nr. 62/2011. Dimpotrivă, astfel cum am arătat anterior, sporul în discuţie este prevăzut de lege, fiind prevăzut şi de contractele colective de muncă în aceleaşi limite, părţile negociind acordarea nivelului maximal începând cu anul 2019.

Cu toate acestea, reţinem că potrivit H.G. nr. 917/2017, evaluarea condiţiilor de muncă, pe bază de buletine de determinare sau expertizare, trebuie făcută având în vedere condiţiile existente începând cu data intrării în vigoare a legii.

În speţă, însă, nu a fost depusă la dosarul cauzei dovada că locurile de muncă ale reclamanţilor se încadrează în cele aflate sub influenţa a cel puţin 2 factori de risc, deşi conform art. unic din Anexa 2 la regulamentul cadru, condiţionează acordarea acestui spor de determinarea a minim doi factori de risc, dintre cei prevăzuţi la art. 5 din regulamentul cadru. De asemenea, potrivit art. 3 al. 3 din H.G. nr. 917/2017 (3) Locurile de muncă pentru care se acordă sporul pentru condiţii periculoase sau vătămătoare sunt acelea care întrunesc cel puţin doi factori de risc din cei prevăzuţi la art. 5, astfel cum se prevede în: a) buletinele de determinare, eliberate în condiţiile legii; b) buletinele de expertizare, eliberate în condiţiile legii de către direcţiile de sănătate publică sau Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Protecţia Muncii „######### ########” – Bucureşti.

Astfel, din situaţiile prezentate de pârâtă rezultă că pentru membrii de sindicat reprezentaţi de reclamant nu există buletine de expertizare întocmite în conformitate cu prevederile HG nr. 917/2017, iar susţinerea reclamantului potrivit căreia se impune acordarea acestui spor având în vedere că există alţi angajaţi în cadrul Inspecţiei Teritoriale a Apelor, care lucrează în aceleaşi condiţii, şi care beneficiază de acest spor, nu este de natură a determina admiterea apelului.

Aşa cum am arătat anterior, sporul solicitat este acordat în funcţie de numărul factorilor de risc la care este expus personalul prevăzut în Legea nr. 157/2017, aceste informaţii fiind cuprinse în buletinele de determinare şi/sau expertizare a locurilor de muncă, eliberate în condiţiile legii, cu atât mai mult cu cât, chiar din practica judiciară depusă de reclamant, se poate observa că la nivelul diferitelor administraţii bazinale, a fost determinat un număr diferit de factori de risc, în funcţie de situaţia concretă a locurilor de muncă expertizate.

Având în vedere că la dosarul cauzei nu au fost întocmite buletine de determinare şi expertizare, conform Regulamentului aprobat prin HG nr. 917/2017, curtea reţine că reclamanţii nu pot beneficia de sporul pentru condiţii periculoase sau vătămătoare solicitat, din moment ce nu s-a făcut dovada că locurile de muncă ale acestora întrunesc numărul minim de factori de risc prevăzuţi de regulamentul menţionat.

Pentru considerentele arătate, în temeiul prevederilor art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă, curtea va respinge apelul declarat de reclamantul Sindicatul Mureșul din Apele Române, în numele și pentru membrii de sindicat ######-##### ######, #### ######, şi ###### ####-##########, împotriva sentinţei civile nr. #### din 12 octombrie 2021, pronunţată de Tribunalul ##### în dosarul nr. ###/102/2021

În temeiul art. 453 din Codul de procedură civilă, având în vedere soluţia de respingere a apelului declarat, instanţa va respinge şi solicitarea de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată către reclamant, reprezentând onorariu avocaţial atât în primă instanţă cât şi în apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul Sindicatul Mureşul din Apele Române, cu domiciliul procesual ales la av. Conţ ###### ######, din Târgu-#####, #### #### ##### ### ##/22, ####### #####, în numele şi pentru membrii de sindicat: ###### ##### ######, CNP #############, #### ###### CNP ############# şi ###### #### ##########, CNP #############, împotriva sentinţei civile nr. #### din 12 octombrie 2021, pronunţată de Tribunalul ##### în dosarul nr. ###/102/2021.

Fără cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, azi, 30 septembrie 2022.