Rezoluțiune contract pentru neefectuarea lucrărilor de construcție contractate

Rezoluțiune contract, contract lucări de construire, nerespectare termen, plata preț,

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA #####

SENTINŢA CIVILĂ NR. ####

Ședința publică din data de 28.12.2023

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: ####### – ######## #######

GREFIER: ###### ######

Pentru astăzi fiind amânată pronunţarea asupra cauzei civile privind pe reclamant ###### ###### şi pe pârâţii ###### ####### S.R.L., ####### #######, având ca obiect rezoluţiune contract.

Faza cercetării judecătoreşti a fost încheiată la data de 17.10.2023 când cei prezenţi au pus concluzii consemnate în încheierea din aceeași zi, pronunţarea fiind amânată la datele de 01.11.2023, 15.11.2023, 28.11.2023, 13.12.2023 şi 28.12.2023, fapt consemnat în încheierile din aceleași zile, încheieri ce fac parte integrantă din prezenta sentinţă.

INSTANŢA,

Deliberând asupra cauzei civile cu soluționarea căreia a fost învestită, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 09.11.2021, reclamantul ###### ###### a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta S.C. ###### SIBSPED S.R.L, să dispună rezoluțiunea contractului de prestări servicii nr. 46 din 13.08.2021 încheiat între părți pentru neexecutarea culpabilă a obligațiilor asumate de către pârâtă, obligarea pârâtei să restituie integral suma de 100000 de lei, telecomanda de la garaj și dosarul cu autorizația de construire; obligarea pârâtei să plătească daune interese constând în dobânda legală penalizatoare între profesioniști (sau, în subsidiar, a dobânzii legale penalizatoare prevăzute de art .3 alin. 2 din O.G. nr. 13/2011) pentru suma de 100000 lei începând cu data la care plătit suma, 14.08.2021 și până la restituirea sumei către reclamant; obligarea la plata de daune interese constând în diferența pe care trebuie să o suporte pentru realizarea aceleiași lucrări în primăvara anului următor cu un alt antreprenor, cuantumul acestora fiind precizat după obținerea unui deviz de la o firmă specializată, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea în fapt a cererii a arătat că la data de 13.06.2021 între părți s-a încheiat un contract de prestări servicii având ca obiect efectuarea unor lucrări de construcție conform autorizației de construire nr. 175/4.08.2021, lucrări descrise în capitolul II al contractului (în fapt se dorea edificarea a încă unei camere la imobilul proprietatea reclamantului). Lucrările trebuiau efectuate de pârâtă în termen de 60 de zile începând de la 16.08.2021, iar pentru aceste lucrări reclamantul trebuia să achite 100000 de lei reprezentând contravaloarea materialelor și manoperei.

A precizat că deși reclamantul și-a îndeplinit în întregime obligația și a achitat întreg prețul convenit de părți în avans, pârâta nu a început lucrările nici în prezent, după mai bine de două luni de când lucrarea trebuia finalizată. ##### în vedere acest aspect și faptul că pentru reclamant, termenul prevăzut pentru efectuarea lucrărilor era unul esențial întrucât dorea finalizarea lucrărilor înainte de începerea sezonului rece care nu mai permite efectuarea unor astfel de lucrări, în prezent acesta nu mai solicită executarea contractului, ci rezoluțiunea acestuia și restituirea sumei achitată cu titlu de preț pentru o lucrare care nici nu a fost începută de pârâtă.

A menționat că modalitatea în care a acționat reprezentantul pârâtei, angajând lucrări pentru care nu avea capacitatea și, se pare, nici intenția de execuție, are aspectul unei înșelăciuni, pentru că nici în prezent, desi reclamantul a achitat tot prețul în avans, nu s-a început lucrarea.

În ceea ce privește daunele interese, întrucât pârâta nu a efectuat absolut nicio lucrare, dar a încasat întreg prețul, a solicitat obligarea acesteia la plata dobânzii legale penalizatoare între profesioniști, adică rata dobânzii de referință plus 8 puncte procentuale. În subsidiar, a solicitat dobânda penalizatoare prevăzută de alin.2 al art.3, adică rata dobânzii de referință plus 4 puncte procentuale.

În drept, și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 1549 Cod civil.

În probațiune a solicitat admiterea probei cu înscrisuri, cu interogatorul pârâtei (prin administratorul acesteia) și audiere martori, precum și orice alte probe care reies din dezbateri.

Pârâta deși legal citat nu a formulat întâmpinare și nici nu s-a prezentat la termenele de judecată.

La data de 19.04.2022, reclamantul a formulat precizare de acțiune prin care a arătat că înțelege să se judece și cu numitul ####### #######.

A precizat că doar la acest moment, urmare a furnizării informațiilor de la ONRC, a constatat că asociat unic, dar și administrator al societății pârâte, SC ###### ####### SRL este numita ####### #####, însă nu are cunoștință cine este aceasta.

A arătat că a semnat contractul de prestări servicii cu numitul ####### #######, persoana cu care a ținut mereu legătura și care urma și să efectueze lucrările din contract. Nu a avut cunoștință, nici la momentul semnării contractului și nici la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, de faptul că societatea este reprezentată de altă persoană, în speță numita ####### #####, cu care se judecă în prezent în calitate de administrator și asociat unic al SC ###### ####### SRL.

La termenul de judecată din data de 20.12.2022, instanța a încuviințat proba cu înscrisuri și proba cu interogatoriul pârâtului ####### #######.

Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:

În fapt, între reclamantul ###### ###### ######### și pârâta SC ###### ####### SRL, a fost încheiat contractul de prestări servicii nr. 46 din data de 13 august 2021, prin care pârâta s-a obligat să execute lucrarea conform proiectului ”###### ######” cu autorizație de construcție nr. 175/04.08.2021, în stadiul roșu interior, gri exterior, având termen de execuție 60 de zile lucrătoare, începând cu data de 16.08.2021, iar reclamantul s-a obligat să achite suma de 100.000 de lei cu titlu de manoperă și materiale (f.10 – 13).

În ceea ce privește suma de 100.000 de lei, instanța reține că în contract s-a prevăzut că se va achita integral toată suma prin virament bancar.

Potrivit ordinului de plată de la fila 40 din dosarul cauzei, reclamantul și-a îndeplinit această obligație, achitând suma de 100.000 de lei în contul beneficiarului SC ###### ####### SRL.

În drept, potrivit art. 1270 C. civ., Contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante, iar, conform art. 1170 C. civ., Părțile trebuie să acționeze cu bună-credință atât la negocierea și încheierea contractului, cât și pe tot timpul executării sale.

Totodată, art. 1350 alin. 1 C. civ. stipulează că „Orice persoană trebuie să își execute obligațiile pe care le-a contractat”.

Instanța reține că dispozițiile legale precitate reglementează principiul forței obligatorii a contractului, cu toate consecințele ce decurg din acesta, respectiv obligația fiecăreia dintre părți de a-și respecta angajamentele făcute la momentul încheierii contractului, precum și suportarea, în caz de neexecutare a obligațiilor asumate, a sancțiunilor prevăzute de lege.

Conform art. 1516 alin. 1 C. civ., Creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligației. Alineatul (2) al aceluiași articol prevede că: „Atunci când, fără justificare, debitorul nu își execută obligația și se află în întârziere, creditorul poate, la alegerea sa și fără a pierde dreptul la daune-interese, dacă i se cuvin: 2. să obțină, dacă obligația este contractuală, rezoluțiunea sau rezilierea contractului ori, după caz, reducerea propriei obligații corelative.

Potrivit art. 1549 alin. 1 C. civ., „dacă nu cere executarea silită a obligațiilor contractuale, creditorul are dreptul la rezoluțiunea sau, după caz, rezilierea contractului, precum și la daune-interese, dacă i se cuvin.”

Din coroborarea textelor legale menționate rezultă că, pentru a se dispune rezoluțiunea contractului, se impune a fi îndeplinite cumulativ mai multe condiții, respectiv existența unui contract valabil încheiat între părți, neexecutarea fără justificare a obligațiilor de către debitor – art. 1.516 alin. 2 C. civ., caracterul însemnat al neexecutării – art. 1551 alin. 1 C. civ. și punerea în întârziere a debitorului – art. 1.516 alin. 2 C. civ.

Instanța reține că reclamantul a dovedit îndeplinirea tuturor acestor condiții.

Astfel, este dovedită condiția existenței unui contract valabil încheiat, între părți încheindu-se contractul de prestări servicii nr. 46 din data de 13 august 2021 (f. 10 – 13), având ca obiect executarea lucrării conform proiectului ”###### ######” cu autorizație de construcție nr. 175/04.08.2021, în stadiul roșu interior, gri exterior, având termen de execuție 60 de zile lucrătoare, începând cu data de 16.08.2021.

În continuare, instanța reține că este întrunită și condiția existenței unei neexecutări culpabile a obligațiilor asumate prin contract din partea pârâtei, aceasta având obligația de executare a lucrării în termen de 60 de zile lucrătoare începând cu data de 16 august 2021. Din punct de vedere probatoriu, pârâtei îi revenea sarcina de a dovedi existența uneia dintre cauzele care justifică neexecutarea dintre cele prevăzute la art. ######### C.civ. Instanța reține că pârâta nu s-a prezentat, deși procedura de citare a fost legal îndeplinită și nu a invocat, respectiv demonstrat, nicio cauză de nejustificare ceea ce conduce la reținerea unei neexecutări nejustificative din partea acesteia, culpa acesteia fiind prezumată, potrivit dispozițiilor art. 1548 C.civ.

Neexecutarea are caracter însemnat, obligația de executare a lucrării confundându-se cu însuși obiectul contractului.

De asemenea, reclamantul a procedat la punerea în întârziere a pârâtei, comunicându-i acesteia notificarea (f. 8, dovada comunicării f.41) prin care i s-a adus la cunoștință obligația de a începe de îndată lucrarea și de a o finaliza, în caz contrar să restituie suma achitată, notificare la care pârâta nu a dat curs în niciun fel.

Prin urmare, văzând că sunt îndeplinite condițiile pentru a dispune rezoluțiunea contractului dintre părți, instanța va admite primul capăt de cerere și va dispune rezoluțiunea Contractului de prestări servicii nr. 46 din data de 13 august 2021.

În raport cu părțile contractului, efectul rezoluțiunii constă în repunerea părţilor în situația anterioară, conform art. 1554 alin. 1 C. civ., potrivit căruia „Contractul desființat prin rezoluțiune se consideră că nu a fost niciodată încheiat. #### prin lege nu se prevede altfel, fiecare parte este ținută, în acest caz, să restituie celeilalte părți prestațiile primite.”

Așadar, în urma rezoluțiunii contractului, ceea ce a fost executat, va trebui restituit, iar ceea ce nu a fost executat, nu va mai trebui să fie executat nici în viitor.

Instanța reține că reclamantul a achitat suma de 100.000 de lei pârâtei în baza contractului încheiat, așa cum rezultă din ordinul de plată de la fila 40 din dosarul cauzei.

Prin urmare, instanța va admite şi capătul 2 de cerere si va obliga pârâta la restituirea către reclamant a sumei de 100.000 de lei, achitată cu titlu de manoperă și materiale în temeiul contractului de prestări servicii. De asemenea va obliga pârâta și la restituirea telecomenzii de la garaj și a autorizației de construire.

Cu referire la plata dobânzii legale penalizatoare, instanța arată că, potrivit art. 1535 C.civ., „În cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. În acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plății ar fi mai mic.”

Instanța reține că reclamantul a solicitat în principal obligarea pârâtei la plata dobânzii legale penalizatoare între profesioniști reglementată de disp. art. 3 alin. 2 indice 1 din O.G. nr. 13/2011 care prevăd că în raporturile dintre profesionişti şi între aceștia şi autoritățile contractante, dobânda legală penalizatoare se stabilește la nivelul ratei dobânzii de referință plus 8 puncte procentuale.

Totodată, termenul „profesionist” semnifică orice persoană fizică sau juridică care exploatează o întreprindere cu scop lucrativ.

Astfel, din actele de la dosar, instanța reține că reclamantul nu are calitate de profesionist, motiv pentru care acestuia nu i se aplică acest text legal, astfel încât cererea sa formulată sub acest aspect va fi respinsă ca neîntemeiată.

Referitor la solicitarea de obligarea a pârâtei la plata dobânzii legale penalizatoare, instanța găsește aplicabil textul prevăzut de art. 2 din OG 13/2011 în conformitate cu care în cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi remuneratorii şi/sau penalizatoare, după caz, şi în absenţa stipulației exprese a nivelului acestora de către părți, se va plăti dobânda legală aferentă fiecăreia dintre acestea.

De asemenea, potrivit art. 1535 alin. 1 teza I, în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadenţă până în momentul plăţii, în cuantumul convenit de părţi sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu.

Din cuprinsul contractului, instanța reține că în cap. VIII, pct. 3 lit. a) părțile au stipulat că pentru întârzierea în executarea lucrărilor mai mare de 30 de zile, constructorul va plăti beneficiarului o penalizare de 0,15%/zi de întârziere, calculată la valoarea lucrărilor neexecutate în termen.

Astfel, în ceea ce priveşte solicitarea subsidiară de obligare a pârâtei la plata dobânzii legale penalizatoare, instanţa o va respinge ca neîntemeiată având în vedere și art. 1.489 alin. (1) C.civ. care atestă că dobânda este cea convenită de părţi sau, în lipsă, cea stabilită de lege. În cauză, rezultă fără putinţă de tăgadă existenţa dobânzii contractuale în raporturile juridice dintre reclamant şi pârâtă, motiv pentru care nu poate fi acordată dobânda legală, reclamantul fiind îndreptățit să solicite doar dobânda contractuală.

În ceea ce privește capătul 4 de cerere care vizează obligarea pârâtei la plata de daune interese constând în diferența pe care trebuie să o suporte pentru realizarea aceleiași lucrări în primăvara anului următor cu un alt antreprenor, estimată de reclamant la suma de 5000 de euro, instanța o va respinge ca neîntemeiată.

Conform art. 1350 C.civ., care reglementează răspunderea contractuală, stipulează: „(1) Orice persoană trebuie să îşi execute obligaţiile pe care le-a contractat. (2) Atunci când, fără justificare, nu îşi îndeplineşte această îndatorire, ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părți şi este obligată să repare acest prejudiciu, în condiţiile legii. (3) #### prin lege nu se prevede altfel, niciuna dintre părți nu poate înlătura aplicarea regulilor răspunderii contractuale pentru a opta în favoarea altor reguli care i-ar fi mai favorabile.”.

Din analiza normei juridice, rezultă că pentru a fi incidentă răspunderea contractuală este necesară îndeplinirea următoarelor condiții: neexecutarea fără justificare a obligației, prejudiciul, raportul de cauzalitate între faptul neexecutării și prejudiciu. Totodată, în completarea condițiilor, instanța reține și condiția vinovăției reglementată de art. 1547 și de art. 1548 C.civ.

Or, astfel cum s-a reținut anterior, pârâta, fără justificare, nu și-a executat obligația.

Cu toate acestea, cu privire la prejudiciu, reclamantul trebuie să respecte un principiu esențial de drept reglementat și de art. 249 C.proc.civ., potrivit căruia cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească (actori incumbit probatio).

Astfel, declanșând un demers judiciar de natură civilă, prin care reclamantul tinde să demonstreze răspunderea contractuală, corelativă cu nașterea obligației în sarcina pârâtei de a acoperi prejudiciul, reclamantul este cel care trebuie prioritar, prin mijloace procesuale specifice, să realizeze o demonstrație a celor invocate. În prezenta cauză, instanța reține că reclamantul nu a făcut o asemenea dovada, la dosarul cauzei neexistând probe care să justifice obligarea pârâtei la plata sumei de 5000 de euro, motiv pentru care va respinge și aceasta solicitare ca neîntemeiată.

Referitor la pârâtul ####### #######, instanța de asemenea apreciază că nu există probe din care să rezulte faptul că acesta și-a asumat vreo obligație față de reclamant, din adresa ITM (f. 60) rezultând faptul că acesta are calitatea de angajat al pârâtei în calitate de director vânzări, administrator al pârâtei fiind numita ####### ##### (f. 35 verso), motiv pentru care va respinge cererea formulată în contradictoriu cu acesta ca neîntemeiată.

Cât privește cheltuielile de judecată, instanța reține prevederile art. 453 alin. 1 și 2 C.proc.civ. potrivit cărora partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată, iar când cererea a fost admisă numai în parte se va stabili măsura în care fiecare parte va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată. Constatând că pârâta este partea căzută în pretenții şi faţă de cererea expresă a reclamantului în acest sens, instanţa urmează a obliga pârâta la plata către reclamant cu titlu de cheltuieli de judecată a sumei de 3125 lei reprezentând taxă judiciară de timbru pentru capetele de cerere admise (f.24) şi onorariu avocațial în cuantum de 5800 de lei (f. 97).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite, în parte, cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantul ###### ###### #########, CNP #############, domiciliat în Șelimbăr, #### ##### ##### ### # ####### #####, cu domiciliul procesual ales la cab. av. ####### ###### cu sediul în #####, ###### ####### #### ### #, #### ##### ## ############## ## ###### #.C. ###### ####### S.R.L. cu sediul în #####, ###### ####### #### ### #, ### #, jud. #####.

Respinge cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantul ###### ###### ######### în contradictoriu cu pârâtul ####### #######, CNP #############, domiciliat în #####, strada Independenței, ### #, ### #, ### ##, jud. #####, ca neîntemeiată.

Dispune rezoluțiunea contractului de prestări servicii nr. 46 din data de 13 august 2021, încheiat între reclamant și pârâta S.C. ###### ####### S.R.L.

Obligă pârâta la restituirea către reclamant a sumei de 100.000 de lei, a telecomenzii de la garaj și a dosarului cu autorizarea de construire.

Respinge în rest cererea ca neîntemeiată.

Obligă pârâta S.C. ###### ####### S.R.L. la plata către reclamant a sumei de 8925 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu avocațial.

Cu drept de a formula apel în termen de 30 de zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria #####.

Pronunțată în data de 28.12.2023 prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.