Cuvinte cheie: avocat mures plangere contraventionala, exceptia lipsei calităţii de subiect activ al contravenţiei, avocat itm, inspectoratul teritorial de munca, proces verbal de contraventie, pfa, avocat alba iulia persoana fizica autorizata, amenda munca la negru, anulare proces verbal, jurisprudenta, model, amenda contraventionala, pfa amenda, apel, hotarare definitiva, tribunalul mures

Prin Decizia civilă nr. 394/2019 din data de 11.03.2019, Tribunalul Mureș a admis apelul formulat în cauză și a schimbat în tot sentința pronunțată de Judecătoria Luduș, în sensul admiterii plângerii contravenționale, ca urmare a admiterii excepției lipsei calității de subiect activ al contravenției.

Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul a reținut următoarele:

Prin procesul verbal de contravenție nr. xxxxxxx încheiat la data de 17.05.2017 societatea intimată a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 200.000 lei în baza art. 260 al. 1 lit. e din Legea 53/2003, pentru fapta prevăzută de art. 16 alin. 1 din Legea 53/2003 R.

Astfel, s-a reținut în fapt că în urma controlului efectuat în data de 08.11.2017 în intervalul orar 14:30 – 15:00 la punctul de lucru aparținând BM Persoană Fizica Autorizată, situat în localitatea Iernut, , județul m, s-a constatat că apelanta a primit-o la muncă pe numita MT începând cu luna august 2017, fără a avea încheiat cu acesta contract individual de muncă în formă scrisă.

Procesul verbal astfel întocmit nu a fost semnat de către reprezentanta PFA, BMrefuzând semnarea acestuia.

Analizând procesul verbal de contravenție, tribunalul constată că prin acesta s-a dispus aplicarea unei sancțiuni contravenționale în cuantum de 20.000 lei în sarcina Persoanei fizice autorizate BM, reținându-se astfel că aceasta are calitatea de subiect activ al contravenției prevăzută de art. art. 16 alin. 1 din Legea 53/2003.

Potrivit art. 3 din O.G. nr. 2/2001, subiect activ al contravenției poate fi doar o persoană fizică sau o persoană juridică, iar persoana juridică răspunde contravențional în cazurile și în condițiile prevăzute de actele normative prin care se stabilesc și se sancționează contravenții.

Regimul juridic al persoanei fizice autorizate este reglementat prin art. 2 lit. i din O.U.G. nr. 44/2008, potrivit căruia întreprindere individuală este întreprinderea economică, fără personalitate juridică, organizată de o persoană fizică ce folosește, în principal, forța sa de muncă ; iar potrivit art. 4 din OUG nr.44/2008 persoanele fizice prevăzute la art. 3 alin. 1 pot desfășura activitățile economice individual și independent, ca persoane fizice autorizate, ca întreprinzători titulari ai unei întreprinderi individuale sau ca membri ai unei întreprinderi familiale.

Pe de altă parte, tribunalul va ava în vedere și dispozițiile art. 7 al. 1 din același act normativ care fac trimitere la dispozițiile art.4 alin. l lit. a și b și care prevăd că persoanele fizice care desfășoară activitățile economice individual și independent, ca persoane fizice autorizate, precum si persoanele fizice care desfășoară activitățile economice individual și independent ca întreprinzători titulari ai unei întreprinderi individuale au obligația să solicite înregistrarea în registrul comerțului și autorizarea funcționării, înainte de începerea activității economice, ca persoane fizice autorizate, denumite în continuare PFA, respectiv întreprinzători persoane fizice titulari ai unei întreprinderi individuale.

Prin urmare, desfășurarea oricăror forme de activitate economică de către persoana fizică este condiționată de înregistrarea în Registrul comerțului și de autorizarea funcționării, fără ca prin această înregistrare persoana fizică autorizată să devină societatea comercială sau altfel de persoană juridică pentru care, prin înregistrare sau înmatriculare, se dobândește personalitate juridică.

În continuare, tribunalul reține că prin Decizia nr. 1/13 ianuarie 2016, pronunțată de ÎCCJ s-a făcut trimitere la definițiile noțiunilor de „întreprindere economică”și „întreprinzător” – art. 2 lit. f și e din OUG nr. 44/2008, reținându-se că întreprinderea individuală este o formă de activitate economică, lipsită de personalitate juridică, legiuitorul excluzând așadar, o posibilă includere a acestui tip de activitate în sfera persoanelor juridice, iar impunerea unor condiții de înregistrare în registrul comerțului și de autorizare a funcționării întreprinzătorilor persoane fizice, titulari ai întreprinderii individuale, nu este de natură a duce la o concluzie contrară.

Deși această hotărâre prealabilă a fost pronunțată în dezlegarea unor chestiuni de drept referitoare la posibilitatea întreprinderii individuale, persoană juridică fără personalitate juridică, de a fi subiect activ al unei infracțiuni săvârșite în realizarea obiectului de activitate, raționamentul dezvoltat este pe deplin aplicabil și persoanei fizice autorizate, regimul juridic al acestei forme de organizare fiind similar regimului juridic al întreprinderii individuale.

Argumentele ÎCCJ potrivit cărora întreprinderea individuală, formă de activitate economică organizată de întreprinzătorul persoană fizică în temeiul dispozițiilor OUG nr. 44/2008, nu are calitate juridică și, prin urmare, nu poate răspunde penal în condițiile prevăzute de art. 135 din Codul penal subzistă și în materie contravențională, în condițiile în care PFA nu este persoană juridică, ci o formă în care persoana fizică își desfășoară activitatea economică, întreprinzătorul persoană fizică, titular al persoanei fizice autorizate este comerciant persoană fizică de la data înregistrării în registrul comerțului, iar pentru organizarea și exploatarea întreprinderii sale, persoana fizică, în calitate de angajator persoană fizică, poate angaja maxim trei persoane cu contract individual de muncă , înregistrat la ITM și poate colabora cu orice persoane fizice și juridice, cu alte PFA, întreprinderi individuale sau întreprinderi familiale, pentru efectuarea unei activități economice, fără ca aceasta să îi schimbe statutul juridic (art. 16 al. 2 și art. 17 al. 1 din OUG nr. 44/2008).

În concluzie, apreciază că persoana fizică autorizată reprezintă doar o formă în care persoana fizică își desfășoară activitatea economică, prin alocarea unui patrimoniu de afectațiune, iar de vreme ce Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că această entitate nu răspunde penal, nu există temei nici pentru o răspundere contravențională. Având în vedere trimiterile exprese la legea penală, cuprinse în art. 1 al. 1 teza I, art. 30 al. 1 și art. 47 din O.G. nr. 2/2001, precum și jurisprudența CEDO potrivit căreia materia contravențiilor a fost asimilată cu cea penală, instanța apreciază că persoana fizică autorizată nu poate răspunde contravențional, răspunderea contravențională revenind exclusiv persoanei fizice, motiv pentru care va admite excepția ridicată din oficiu.

Sub aspectul temeiniciei întocmirii procesului verbal, instanța va avea în vedere, față de cele expuse mai sus, că analiza acestui aspect este de prisos, în condițiile in care s-a reținut ca Persoana fizică autorizată BM nu poate fi subiect activ al contravenției prevăzuta de art. 16 alin. 1 din Legea 53/2003.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 480 alin. 1 Cod de procedură civilă, tribunalul va admite apelul declarat, cu consecința schimbării sentinței atacate în sensul admiterii plângerii contravenționale formulată de petent și a anulării procesului verbal de contravenție ________ nr. xxxxx din data de 10 noiembrie 2017, încheiat de ITM MUNCA.

În ceea ce privește cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, respectiv a onorariului avocațial în cuantum de 2380 lei,instanța, în temeiul art. 451 al. 2 Cod de procedură civilă, va dispune reducerea onorariului apărătorului la suma de 500 lei.

Astfel, prevederile art. 451 alin. 2 Cod de procedură civilă permit instanței, chiar și din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporțional în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama de circumstanțele cauzei.

Tribunalul apreciază că suma de bani solicitată cu titlu de cheltuieli de judecată este excesivă în raport, pe de o parte, de complexitatea cauzei, iar, pe de altă parte, de activitatea prestată de avocat în ambele faze procesuale, în condițiile în care pricina s-a soluționat la primul termen de judecată.

Pentru motivele deja expuse, va obliga intimatul ITM MUNCA la plata către apelantă a sumei de 540 lei, reprezentând contravaloarea parțială a onorariului de avocat, achitat conform chitanței atașată la filele 32 și 33 din dosar precum și contravaloarea taxei judiciare de timbru.