Contract având ca obiect prestarea serviciilor de internet. Acţiune în constatarea caracterului abuziv al 9 clauzelor contractuale privind rezilierea şi perceperea de penalităţi de întârziere de 1% pentru neefectuarea plăţii la termen. Calitate procesuală activă a persoanei juridice care beneficiază, în temeiul unui contract încheiat cu un comerciant, de produsele sau serviciile furnizate de acesta. Aplicarea art. 4 alin. (1) din Legea nr. 193/2000

1. Potrivit art. 2 alin. (1) din Legea nr. 193/2000, modificată prin Legea nr. 65/2002, prin consumator se înţelege orice persoană fizică, grupuri de persoane sau orice persoană juridică care beneficiază în temeiul unui contract încheiat cu un comerciant de produsele sau serviciile furnizate de acesta. Prin urmare, reclamanta persoană juridică are calitate procesuală activă să-şi valorifice drepturile conferite de dispoziţiile acestei legi.
2. Calificând clauzele referitoare la dreptul comerciantului furnizor de servicii de a percepe penalităţi de întârziere de 1% pe zi, în cazul neplăţii la termen a tarifelor şi dreptul aceluiaşi comerciant de a rezilia contractul, fără punere în întârziere sau orice altă modalitate prealabilă, ca fiind abuzive, instanţa a făcut o corectă interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 193/2000. Fiind prevăzute numai în favoarea comerciantului, clauzele creează un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor. Din evaluarea globală a contractului încheiat de părţi, rezultă că acesta a fost prestabilit unilateral de comerciant, fiind un contract standard, astfel că îi revenea comerciantului obligaţia, potrivit art. 4 alin. (3) din Legea nr. 193/2000, să facă dovada negocierii directe a ceior două clauze standard, dovadă pe care nu a făcut-o, pentru a înlătura incidenţa art. 4 alin. (1) din Legea nr. 193/2000.

I.C.C.J., s. corn., dec. nr. 3258 din 31 mai 2005, www.scj.ro

Prin cererea introductivă de instanţă, înregistrată la data de 17 decembrie 2004 la Tribunalul Arad, reclamanta SC R. SRL Arad a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC R. SA să se constate rezoluţiunea contractului nr. (…) din 6.09.2001, încheiat cu pârâta, cu consecinţa exonerării sale de plata contravalorii serviciilor de internet contractate.

In motivarea cererii sale, reclamanta a arătat că pârâta s-a obligat prin contractul nr. (…) din 6.09.2001 să-i furnizeze în sistem dial-up accesul la internet pe o perioadă de 12 luni, ca la scurt timp după semnarea contractului să constate că serviciile furnizate nu se înscriu în parametrii tehnici conveniţi, astfel că nu a achitat factura emisă de pârâtă, iar ulterior a constatat că pârâta a întrerupt furnizarea serviciului. Totodată, reclamanta invocă, ca motiv de nulitate, caracterul abuziv al clauzelor contractului referitoare la penalităţi şi la reziliere.

Prin încheierea nr. 715 din 24 februarie 2004, înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus strămutarea cauzei de la Tribunalul Arad la Tribunalul Dolj. Tribunalul Dolj, astfel învestit, prin sentinţa civilă nr. 929 din data de 18 iunie 2004, a respins acţiunea reclamantei, reţinând că reclamanta, în calitate de beneficiară a serviciilor contractate, a solicitat constatarea rezoluţiunii după o perioadă de doi ani de la încheierea contractului, în condiţiile în care nu a executat sau nu este gata să execute contractul, iar, pe de altă parte, nu a respectat dispoziţiile art. 6.2 din contract, potrivit cărora beneficiarul putea denunţa unilateral contractul prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, cu cel puţin 30 de zile înainte de data de la care doreşte să-şi înceteze efectele.

împotriva acestei sentinţe, reclamanta a declarat apel, invocând motive de netemeinicie şi nelegalitate.
Curtea de Apel Craiova, Secţia comercială, prin decizia civilă nr. 421 din 1 noiembrie 2004, a admis apelul declarat de reclamantă, a schimbat sentinţa fondului, în sensul că a admis în parte acţiunea, a constatat nule absolut clauzele prevăzute la art. 3.6 şi art. 6.3 din contract şi a respins cererea de rezoluţiune.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de control judiciar a reţinut că sancţiunea neexecutării culpabile a contractelor sinalagmatice cu executare succesivă este rezilierea, iar nu rezolutiunea, sancţiune care, în speţă, nu mai poate opera, în condiţiile în care contractul a încetat, la data de 6.09.2002, prin ajungerea la termen. Referitor la clauzele din contract stipulate în art. 6.3 şi art. 3.6 cu privire la rezilierea şi perceperea de penalităţi de întârziere de 1% pentru neefectuarea plăţii la termen, instanţa a constatat caracterul lor abuziv, fiind prevăzute numai în favoarea pârâtei, astfel încât creează un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor în detrimentul reclamantei, care este consumator în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 193/2000.

In contra acestei decizii, pârâta SC R. SA a declarat recurs, în termen legal, pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii, solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul respingerii apelului şi menţinerii hotărârii primei instanţe. (…)
Recursul a fost respins ca nefondat, reţinându-se că, potrivit art. 2 alin. (1) din Legea nr. 193/2000, modificată prin Legea nr. 65/2002, prin consumator se înţelege orice persoană fizică, grupuri de persoane sau orice persoană juridică care beneficiază în temeiul unui contract încheiat cu un comerciant de produsele sau serviciile furnizate de acesta, astfel că reclamanta-intimată are calitate procesuală activă să-şi valorifice drepturile conferite de dispoziţiile legii evocate potrivit art. 14 din aceeaşi lege, astfel că motivul de recurs apare nefondat.
De asemenea, s-a reţinut că instanţa de apel a făcut o corectă interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 193/2000, modificată, calificând clauzele prevăzute în contract la art. 3.6 şi art. 6.3 referitoare la dreptul comerciantului furnizor de servicii de a percepe penalităţi de întârziere de 1% pe zi, în cazul neplăţii la termen a tarifelor şi dreptul aceluiaşi comerciant de a rezilia contractul, fără punere în întârziere sau orice altă modalitate prealabilă, ca fiind abuzive, întrucât creează un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor, fiind prevăzute numai în favoarea comerciantului. Astfel, contractul nr. 96959, încheiat de părţi, a fost prestabilit unilateral de comerciant, fiind un contract standard, astfel că îi revenea comerciantului obligaţia potrivit art. 4 alin. (3) din Legea nr. 193/2000, modificată prin Legea nr. 65/2002, să facă dovada negocierii directe a celor două clauze standard, dovadă pe care nu a făcut-o, pentru a înlătura incidenţa art. 4 alin. (1) din textul mai sus evocat.

Leave a Reply