Curtea de Apel Alba Iulia. Achitare pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă prevăzută de art.192 alin.1, 2 C.pen.

Curtea de Apel Alba Iulia. Achitare pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă prevăzută de art.192 alin.1, 2 C.pen.

DECIZIA PENALĂ Nr. ###/2021

Şedinţa publică de la 22 Iunie 2021

Completul compus din:

PREŞEDINTE #### ######

Judecător ###### ##### ###

Grefier ###### ##### #######

## dezbateri Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel #### ##### a fost reprezentat de procuror Olivian ####

Pe rol se află pronunţarea asupra apelului declarat de inculpatul ##### ######-##### împotriva sentinței penală nr.##/17.02.2021 pronunțată în dosar penal nr. ###/240/2019 pronunțată de Judecătoria Hațeg.

Mersul dezbaterilor şi concluziile orale ale părţilor au fost consemnate în încheierea de amânare inițială a pronunțării din data de 06 mai 2021 precum și în încheierea de amânare ulterioară a pronunțării din data de 20 mai 2021, încheieri care fac parte integrantă din prezenta decizie.

CURTEA ## APEL

Asupra apelului penal de faţă

I. Constată că prin sentinţa penală nr.##/2021 pronunţată la data de 17.02.2021 în dosarul nr.###/240/2019, Judecătoria Haţeg:

În baza art.192 alin.2 Cp în coroborare cu art.396 alin.2 Cpp, a condamnat inculpatul ##### ######-#####, fiul lui ###### şi #######, născut la data de ##########, în ########## #########, #### #####, cu domiciliul în ########## #########, str. G-ral ### #########, nr.11, #### #####, posesor al C.I. ##### ## #########, emisă de SPCLEP Cîmpulung, C.N.P. #############, cetăţean român, necăsătorit, studii liceale, controlor inventar la ########### ########## S.A. #########, fără antecedente penale, la o pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă în formă calificată.

În baza art.91 C.p., a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere aplicate inculpatului.

În baza art.92 alin.1 C.p. a stabilit un termen de supraveghere de 3 ani.

În temeiul art.404 alin.2 din C.p.p. rap. la art.93 alin.1 din C.pen., a dispus că pe durata termenului de supraveghere stabilit, inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune #####, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

A impus inculpatului executarea obligaţiei prev. de art.93 alin.2 lit.b) C.p., respectiv să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probaţiune ##### sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

A dispus, în baza art.93 alin.3 C.p., ca pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii, în cadrul Consiliului Local al municipiului #########, ####### ##### ### # #### ######## ######### ## ######### ## ########## #####, pe o perioadă de 60 de zile.

Conform art.404 alin.2 C.p.p., a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art.96 C.p. referitoare la revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni pe durata termenului de supraveghere sau a nerespectării cu rea-credinţă a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege sau obligaţiilor stabilite de instanţă.

În baza art.7 cu ref. la pct. 3 al Anexei la Legea nr.76/2008, a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpatul ##### ##### ###### în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Naţional de Date Genetice şi Judiciare.

A constatat stinsă acţiunea civilă promovată de părţile civile ######### ######### #######, ######### ####### ######, ######### #####, ######### ######, ##### ##### ######, ######### #####, ####### #########, ######### ####### ######, ######### #### ####, urmare a tranzacţiei încheiate cu partea responsabilă civilmente Societatea de ##################### #### ######### S.A. România.

În baza art.272 rap. la art.274 alin.1 C.p.p. a obligat pe inculpat la plata sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care 400 lei aferente fazei de urmărire penală, 100 aferente fazei camerei preliminare si 500 lei aferente fazei judecăţii.

În sentinţă instanţa a reţinut următoarele:

Prin Rechizitoriul nr.###/P/2016 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Haţeg a fost trimis in judecată inculpatul ##### ###### ##### sub aspectul săvârşirii infracţiunii de ucidere din culpă, faptă prev. şi ped. de art.192 alin.2 Cp .

Astfel, potrivit celor retinute în rechizitoriu, la data de 11.03.2016, în jurul orelor 19:36, organele de poliţie din cadrul Poliţiei Oraşului Haţeg au fost sesizate prin intermediul SNUAU 112 despre faptul că, pe DN 66, în localitatea ######, s-a produs un accident rutier soldat cu victime.

Din analiza materialului probator a rezultat următoarea stare de fapt:

În data de 11.03.2016, în jurul orelor 19:36, organele de poliţie din cadrul Poliţiei Oraşului Haţeg au fost sesizate prin intermediul SNUAU 112 despre faptul că, pe DN 66, în localitatea ######, s-a produs un accident rutier soldat cu victime.

## faţa locului, poliţiştii au identificat conducătorul auto în persoana inculpatului ##### ######-#####, iar în urma cercetărilor efectuate, au constatat următoarele :

Inculpatul ##### ######-##### s-a deplasat cu autoturismul proprietate personală, marca Renault ##### cu numărul de înmatriculare ######### pe DN 66 din direcţia Haţeg-Petroşani, iar la km 144+20 m, pe o porţiune de drum în aliniament, în condiţii meteorologice nefavorabile (burniţă şi întuneric) carosabil umed şi lipsa iluminatului public, a surprins şi accidentat victima ######### #######, care s-a angajat în traversarea străzii, prin loc nepermis, din partea stângă faţă de direcţia de deplasare a autoturismului condus de inclupat. Victima a fost preluată pe parbriz şi proiectată pe carosabil.

Deşi a fost transportată cu ambulanţa SMURD spre Spitalul Judeţean de Urgenţă Petroşani, pe drum aceasta a decedat datorită leziunilor grave suferite.

Potrivit declaraţiei martorului ######### ###### – fratele victimei, cei doi, după terminarea programului de lucru au consumat împreună băuturi alcoolice până la sosirea trenului personal cu care urmau să se deplaseze la Petroşani. Aflând că acesta are întârziere s-au hotărât să traverseze drumul naţional din spatele Staţiei CFR ###### pentru a opri o maşină de ocazie cu care să ajungă mai repede la domiciliile lor.

Datorită faptului că victima ######### ####### se afla în stare de ebrietate, iar afară era întuneric, aceasta a pătruns pe partea carosabilă fără să se asigure şi a fost acroşată de autoturismul condus de inculpat.

Atât conducătorului auto ##### ######-#####, cât şi victimei ######### #######, le-au fost recoltate probe biologice de sânge. În ceea ce-l priveşte pe inculpat, rezultatul a fost negativ, dovadă că nu consumase băuturi alcoolice, însă, sângele recoltat de la cadavrul victimei conţinea 2,10 g0/00 alcool etilic.

Inculpatului ##### ###### ##### i-au fost aduse la cunoştinţă calitatea de suspect şi ulterior inculpat, precum şi drepturile şi obligaţiile ce îi revin în cauză, iar cu ocazia audierii acesta a recunoscut fapta comisă. Cu ocazia audierii, în calitate de suspect, ##### ###### ##### a contestat modalitatea de determinare a vitezei, considerând că a circulat cu o viteză de 50-55 km/h.

Din cercetări a rezultat că autoturismul Renault ##### cu numărul de înmatriculare ## ## ### condus de inculpat la data comiterii faptei era asigurat obligatoriu cu poliţă pentru răspundere civilă valabilă în caz de pagube produse terţilor prin accidente de circulaţie conform poliţei seria RO/25/C25/HP nr.######### valabilă în perioada ##/12/2915- ##/06/2016, emisă de #### ######### SA.

Fapta descrisă anterior, săvârşită de inculpatul ##### ##### ######, este probată cu următoarele mijloace de probă aflate în dosarul de urmărire penală : proces verbal de cercetare la faţa locului (fila 10); planşe fotografice (filele 12-19); schiţa locului faptei (fila 20); acte medicale (filele 22-24) ; buletine de analiză toxicologică nr.297 şi 295/14.03.2016 (filele 26 şi 113); raport medico-legal de necropsie nr.40/AII/2016 (filele 29-32); declaraţii de părţi civile (filele 33,43,44,53); raport de expertiză tehnică-auto (filele 66-76); raport de expertiză criminalistică (filele 86-95); declaraţii suspect/inculpat (filele 114, 116 şi 118), declaraţiile date în faza şi judecată şi Raportul de expertiză tehnică auto efectuat în faza de judecată (f #### ### vil II).

## data de 11.03.2016, în cauză s-a dispus începerea urmăririi penale pentru infracţiunea de ucidere din culpă, faptă prev. şi ped. de art.192 alin.2 din Codul Penal, iar prin ordonanţa din 24.09.2016, confirmată de procuror, s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale faţă de suspectul ##### ######-#####.

Prin ordonanţa din data de 15.02.2019 s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de inculpatul ##### ######-##### pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă, faptă prev. şi ped. de art.192 alin.2 din Codul Penal.

Suspectului/inculpatului i-au fost aduse la cunoştinţă drepturile şi obligaţiile prevăzute de art.108 şi art.83 din Codul de Procedură Penală, întocmindu-se procesele-verbale din 12.12.2018, respectiv 28.03.2019.

Prin încheierea judecătorului de cameră preliminară nr.217/CP/CC/2019 din 15 octombrie 2019, definitivă prin necontestare, s-a constatat legalitatea actului de sesizare, a probelor şi actelor de urmărire penală.

Procedura aplicabilă în cauză a fost procedura de drept comun.

În cursul cercetării judecătoreşti, a fost administrată proba cu declaraţia inculpatului, şi expertiză tehnică judiciară.

În considerente instanţa de fond a reţinut următoarele:

Din analiza coroborată a probelor administrate în cauză, în raport cu obiectul sesizării, instanţa a reţinut, în fapt, următoarele:

## data de 11 martie 2016, în jurul orei 19-19,30, numitul ######### ####### s-a angajat în traversarea DN 66 în spatele staţiei CFR ######, prin loc nepermis, intenţionând să oprească o maşina „de ocazie” pentru a ajunge la domiciliul său din Petroşani.

######### ####### se afla în stare de ebrietate conform Buletinului de analiză toxicologică nr.297 din 14.03.2016 (fila 26) având o concentraţie de 2,35 g0/00 alcool etilic în sânge, după ce a parcurs sensul de mers Petroşani – Haţeg a fost accidentat de autoturismul marca Renault #####, cu nr.de înmatriculare ## ## ### care se deplasa pe DN 66 sensul de mers Haţeg-Petroşani, condus de inculpatul ##### ###### #####.

În urma producerii accidentului rutier a rezultat vătămarea corporală a numitului ######### #######, care a fost transportat la Spitalul Judeţean de Urgenţă Petroşani, în stare gravă, comă de grad IV, post stop cardio-respirator, declarându-se decesul acestuia în 12.03.2016 la ora 01:30.

În cauză au fost întocmite două rapoarte de expertiză tehnică auto ( raport ##### Ghoerghe, f. 66-76 dosar u.p.), raport Cătă ##### (f. 263-276 vol. II dosarul instanţei) şi expertiza criminalistică nr.159 din 30 august 2018 (f. 87-96 dosar u.p.). Necesitatea administrării expertizei tehnice auto în faza judecăţii a fost determinată de concluziile contradictorii ale celor două lucrări efectuate în cursul urmării penale, astfel, în vreme ce expertiza auto stabilea că accidentul putea fi evitat numai de către pieton, expertiza criminalistică a stabilit că atât inculpatul, cât şi victima puteau preveni accidentul.

Potrivit raportului de expertiză criminalistică nr.159 din 30.08.2018 întocmit la INEC, viteza de deplasare probabilă a autoturismului, din momentul impactului cu victima, a fost de 60 km/oră, că impactul dintre victimă şi autoturism a avut loc la o distanţă de aproximativ 23 de metri anterior poziţiei finale a victimei pe banda de mers Haţeg-Petroşani, la circa 1,1 metri faţă de axul longitudinal al drumului public. Conducătorul autovehiculului nu putea opri autovehiculul pe care îl conducea până în planul determinat de poziţia în care victima a fost observată, astfel că nu putea evita producerea accidentului. Viteza adaptată condiţiilor de drum pentru un cer senin şi un carosabil umed era de maximum 48 km/oră şi se impunea a fi utilizat în condiţiile date.

Concluziile raportului de expertiză administrat în faza de judecată susţin concluziile raportului de expertiză criminalistică în sensul că ambele părţi implicate puteau evita producerea accidentului.

Zona producerii accidentului se află în localitatea ######, pe drumul naţional 66, limita legală de viteză fiind cea de 50 km/h (viteza maximă în localitate), iar circulaţia se desfăşura pe o bandă pe sens, sensurile fiind delimitate de marcaj longitudinal discontinuu, iar lăţimea unei benzi fiind de 3,60 m.

Condiţiile de circulaţie, în momentul producerii accidentului sunt cele caracteristice circulaţiei pe timp de noapte, cu carosabil umed.

Conform raportului de expertiză criminalistică unghiul de dispersie al luminii farurilor pentru faza de întâlnire la o distanţă de 30 m este de cca. 5 grade, ca atare, raportat la vitezele maşinii şi pietonului, acesta din urmă putea fi observat de către conducătorul auto la o distanţă de cca. 2,2 m, expertiza auto stabilind chiar o distanţă mai mare de 2,63 m.

Din declaraţiile inculpatului, susţinute de lipsa urmelor de fânare anterior impactului, rezultă că acesta nu l-a observat pe pieton decât în momentul impactului.

Lipsa urmelor de frânare anterioare impactului a determinat stabilirea vitezei de deplasare a autoturismului prin raportare la distanţa de proiectare a victimei şi urmele impactului, însă atât expertiza auto efectuată în faza de judecată, cât şi cea criminalistică au stabilit că viteza probabilă de deplasare a autoturismului era de 60 km/h în momentul impactului.

Chiar dacă viteza din momentul impactului nu a fost determinată cu o certitudine de 100%, din concluziile aceloraşi lucrări instanţa a reţinut că viteza care ar fi permis evitarea impactului era de 48 km/h, sub limita de 50 km/h pentru deplasarea în localitate, inclusiv inculpatul arătând că se deplasa cu o viteză de 50-55 km/h, ceea ce s-a arătat că a creat convingerea că o parte a culpei în producerea accidentului aparţine conducătorului auto, care nu a adaptat viteza de deplasare la condiţiile de drum.

S-a mai arătat că, de altfel, chiar şi la această viteză de 48 km/h, pentru a putea evita impactul, inculpatul ar fi trebuit să îl observe pe pieton, ceea ce, conform rapoartelor de expertiză menţionate, putea şi trebuia să facă raportat la gradul de dispersie al luminii de întâlnire a maşinii.

În egală măsură, instanţa a reţinut şi culpa victimei în producerea accidentului, victimă care, aflată în stare avansată de ebrietate 2,35 g0/00, decide să traverseze un drum naţional prin loc nepermis, fără să se asigure corespunzător şi pe timp de noapte.

S-a arătat că fapta inculpatului ##### ######-#####, care în seara de 11.03.2016, în timp ce conducea autoturismul marca Renault ##### cu nr.de înmatriculare ######### pe DN 66 din direcţia Haţeg-Petroşani, datorită nerespectării dispoziţiilor legale, în localitatea ######, la km 144+20 metri, a surprins şi accidentat victima ######### #######, angajată în traversarea neregulamentară a străzii, rezultând decesul acesteia, constituie infracţiunea de ucidere din culpă, faptă prev. şi ped. de art.192 alin.2 din Codul Penal.

S-a menționat că acţiunea inculpatului ##### ###### #####, de a conduce autoturismul cu nerespectarea normelor legale care reglementează circulaţia pe drumurile publice, cu consecinţa lovirii victimei, care a decedat în urma impactului se înscrie în acţiunea tipică de ucidere reglementată de art.192 alin.2 din Codul penal.

S-a arătat că în cauză a fost întocmit raportul medico-legal de necropsie nr.40/AII/19.09.2016, potrivit căruia moartea victimei a fost violentă şi s-a datorat hemoragiei şi contuziei de trunchi cerebral consecutivă fracturii – luxaţie atlanto-occipitale în cadrul unui politraumatism; leziunile traumatice s-au produs prin lovire-basculare-proiectare în cadrul accidentului de trafic rutier; între leziunile traumatice şi deces există legătură de cauzalitate directă, iar sângele recoltat de la cadavru a conţinut 2,10 g0/00 alcool etilic.

Faţă de argumentele care preced, s-a constatat că există o legătură de cauzalitate între accidentul provocat de inculpat şi decesul victimei ######### #######, leziunile traumatice suferite de acestea şi constatate la necropsie având o legătură de cauzalitate directă şi necondiţionată cu decesul.

Faţă de aspectele anterior menţionate, instanţa nu a putut reţine apărarea inculpatului conform căreia nu există suficiente probe că a săvârşit infracţiunea.

În ceea ce priveşte latura subiectivă, în cazul infracţiunii de ucidere din culpă, forma de vinovăţie care se cere pentru existenţa infracţiunii este culpa.

Dispoziţiile legale care reglementează regimul circulaţiei pe drumurile publice au rolul de a indica situaţiile în care exerciţiul unei activităţi cum este cea de conducător auto pot cauza moartea persoanelor, atrăgând astfel atenţia celor ce le efectuează să le desfăşoare cu prudenţă şi în limitele impuse de lege.

Accidentul ar fi putut fi evitat de către inculpat dacă acesta ar fi adaptat viteza de deplasare la condiţiile de drum, astfel încât să-i permită oprirea în siguranţă, în interiorul spaţiului de vizibilitate.

Victima ######### #######, aflat sub influenţa băuturilor alcoolice, putea preveni producerea accidentului dacă nu s-ar fi angajat în traversarea străzii prin loc nepermis şi fără să se asigure.

Conducătorul auto a încălcat prevederile art.35 alin.1 şi art.48 din O.U.G ######## republicată, care prevăd că :

”Participanţii la trafic trebuie să aibă un comportament care să nu afecteze fluenţa şi siguranţa circulaţiei, să nu pună în pericol viaţa sau integritatea corporală a persoanelor şi să nu aducă prejudicii proprietăţii publice, ori private”;

“Conducătorul de vehicul trebuie să respecte regimul legal de viteză şi să o adapteze în funcţie de condiţiile de drum, astfel încât să poată efecua orice manevră în condiţii de siguranţă”

Victima a nerespectat dispoziţiile art.72 alin.3 din OP.U.G. 195/2002 republicată, precum şi art.176 alin.1 lit.d din H.G. 1391/2006, care prevăd că :

“Traversarea drumului public de către pietoni se face perpendicular pe axa acestuia, numai prin locurile special amenajate şi semnalizate corespunzător, iar în lipsa acestora, în localităţi, pe la colţul străzii, numai după ce s-au asigurat că o pot face fără pericol pentru ei şi pentru ceilalţi participanţi la trafic”;

“Se interzice pietonilor şi persoanelor asimilate acestora să traverseze drumul public prin alte locuri decât cele permise”.

Raportat la cele menţionate instanţa nu a putut reţine apărarea inculpatului conform căreia fapta nu a fost săvârşită cu forma de vinovăţie prevăzută de lege.

S-a arătat că nNerespectarea acestor dispoziţii sau măsuri implică prezumţia legală că inculpatul este în culpă, iar culpa este cu atât mai gravă cu cât acesta fusese avertizat prin dispoziţiile pe care le-a încălcat.

Inculpatul ##### ##### ###### a fost cercetat în stare de libertate, este în vârstă de 29 de ani, cetăţean român, necăsătorit, studii liceale, controlor inventar la ########### ########## S.A. #########, fără antecedente penale.

În cursul urmăririi penale, inculpatul a recunoscut şi regretat fapta săvârşită, atitudine nuanţată în faza de judecată, inculpatul arătând că regretă fapta, dar nu se consideră vinovat, manifestând o atitudine sinceră şi cooperantă cu organele judiciare.

## individualizarea pedepsei au fost avute în vedere criteriile prev. de art.74 Cp, astfel:

– circumstanţele producerii acestui accident, mai precis împrejurările si modul de comitere a faptei.

Din acest punct de vedere s-a ţinut seama de concluziile raportului de expertiză, care indică o neglijenţă neîndoielnică a inculpatului. Astfel, accidentul a fost generat de către inculpat, conducător al autoturismului marca Renault Megane, pentru că nu a manifestat atenţia ce se impunea la deplasarea pe timp de noapte şi în condiţii de carosabil umed. Pe de altă parte, la producerea accidentului a contribuit şi victima pentru că s-a angajat în aceleaşi condiţii în traversarea prin loc nepermis a unui drum naţional.

Urmările accidentului sunt de o gravitate extremă, respectiv decesul pietonului ######### #######. Având în vedere şi celelalte date, prezentate mai sus, referitoare la vârsta, situaţia familială şi socială a inculpatului, coroborată cu atitudinea de regret a faptei, pe toată desfăşurarea urmăririi penale şi a fazei judecăţii, instanţa a apreciat că i se poate aplica acestuia o pedeapsă reprezentând minimul prevăzut, acela de 2 ani închisoare.

Ca modalitate de executare, instanţa a constatat că raportat la dispoziţiile art.83 alin.2 C.pen nu va putea da curs solicitării inculpatului de a dispune amânarea aplicării pedepsei, limita prevăzută de lege pentru infracţiunea în forma prev. de art.192 alin.2 C.pen fiind 7 ani.

Raportat la persoana inculpatului instanţa a apreciat că scopul pedepsei poate fi realizat şi fără executarea sa, astfel că în baza art.91 C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pentru pedeapsa de 2 ani închisoare. A stabilit un termen de supraveghere de 3 ani, conform dispoziţiilor art.92 C. pen, termen care se calculează de la data rămânerii definitive a prezentei.

În baza art.93 alin.(1) C. pen. a obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune #####, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art.93 alin.(2) lit.b) C. pen., a impus inculpatului să execute următoarea obligaţie: – să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probaţiune #####

În baza art.93 alin.(3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, a dispus ca inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Consiliului Local al municipiului #########, ####### ##### ### # #### ######## ######### ## ######### ## ########## ##### # ######## ## ## ## #### ##########.

În baza art.404 alin.(2) C.proc.pen. şi art.96 C. pen. a atras atenţia inculpatului asupra revocării suspendării executării pedepsei în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni în cursul termenului de încercare/al nerespectării cu rea-credinţă a măsurilor de supraveghere sau a obligaţiilor impuse/neîndeplinirii obligaţiilor civile.

În baza art.7 cu ref. la pct. 3 al Anexei la Legea nr.76/2008, a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpatul ##### ##### ###### în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Naţional de Date Genetice şi Judiciare.

În cauză s-au constituit ca părţi civile numiţii ######### ######### #######, ######### ####### ######, ######### #####, ######### ######, ##### ##### ######, ######### #####, ####### #########, ######### ####### ######, ######### #### ####.

S-a reţinut că autoturismul Renault ##### cu numărul de înmatriculare ## ## ### condus de inculpat la data comiterii faptei era asigurat obligatoriu cu poliţă pentru răspundere civilă valabilă în caz de pagube produse terţilor prin accidente de circulaţie conform poliţei seria RO/25/C25/HP nr.######### valabilă în perioada ##/12/2915-##/06/2016 emisă de #### ######### SA.

Instanţa a reţinut că la dosar au fost depuse înscrisuri din care rezultă încheierea unor contracte de tranzacţie între părţile civile şi asigurator (f. 107-109, f. 179-181).

Ca atare, s-a constatat stinsă acţiunea civilă promovată de părţile ######### ######### #######, ######### ####### ######, ######### #####, ######### ######, ##### ##### ######, ######### #####, ####### #########, ######### ####### ######, ######### #### ####, urmare a tranzacţiei încheiate cu partea responsabilă civilmente Societatea de ##################### #### ######### S.A. România.

În baza art.272 rap. la art.274 alin.1 C.p.p. a obligat pe inculpat la plata sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care 400 lei aferente fazei de urmărire penală, 100 aferente fazei camerei preliminare si 500 lei aferente fazei judecăţii.

II. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termenul prevăzut de art.410 C.pr.pen. inculpatul ##### ##### ######, solicitând desfiinţarea sentinţei primei instanţe şi, în rejudecare, în principal achitarea, în temeiul art.396 alin.5 şi art.16 alin.1 lit.b/ art.16 alin.1 lit.c C.pen., iar în subsidiar aplicarea unei pedepse cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, conform art.91 şi următoarele C.proc.pen. şi cu aplicarea dispoziţiilor art.75 alin.2 lit.b) şi art.76 din C.pen.

În motivarea apelului, s-a apreciat că sentința este netemeinică și că este rezultatul unui raţionament juridic eronat, susținându-se că în justificarea soluţiei adoptate instanţa a reţinut o serie de consideraţii contradictorii şi lipsite de temeinicie, care lipsesc de eficienţă principiile respectării prezumţiei de nevinovăţie şi aflării adevărului.

S-a menţionat în acest sens contradicţia din descrierea condiţiilor meteo care ar fi facilitat producerea accidentului (cer acoperit-precipitaţii/cer senin şi carosabil umed), pe baza căreia prima instanţă şi-a fundamentat tezei vinovăţiei inculpatului, care nu ar fi adaptat viteza la condiţiile de trafic, arătându-se că în mod neîntemeiat judecătorul fondului a achiesat la concluziile nefundamentate ştiinţific ale raportului de expertiză criminalistică efectuat de Institutul Naţional de Expertize Criminalistice – Laboratorul Interjudetean de Expertize Criminalistice Cluj şi ale raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit în cursul cercetării judecătoreşti de expert tehnic judiciar Căta #####.

Astfel, s-a arătat că raportul de expertiză criminalistică este criticabil sub mai multe aspecte, o deficienţă majoră vizând stabilirea eronată a vitezei autoturismului în momentul impactului (caracterizată drept „viteză probabilă”), iar expertul situează această concluzie în domeniul posibilităţii, în care atât şansele pozitive cât si cele negative coexistă, indicând imposibilitatea de rezolvare a problemei valorii iniţiale de deplasare, fapt exprimat prin formula „nu se poate stabili”; cu toate acestea, concluziile de la punctele 2 şi 3 ale raportului converg în sensul reţinerii responsabilităţii conducătorului auto, arătându-se că autoturismul circula cu viteza de 60 km/h şi, în aceste condiţii, accidentul putea fi evitat dacă vehiculul ar fi rulat cu viteza de 48 km/h, apreciindu-se că prin acest mecanism logic, expertul a transformat probabilitatea şi imposibilitatea de a răspunde într-o concluzie fermă, defavorabilă inculpatului, care a constituit premisa încălcării principiului in dubio pro reo de către instanţă.

S-a arătat că o altă deficienţă a acestui raport o reprezintă concluzia fundamental greşită că în condiţiile în care autoturismul se deplasa cu lumina farurilor comutată pe faza de întâlnire, în contextul unui reglaj corespunzător, faza de întâlnire a farurilor ar fi trebuit să asigure o distanţă frontală de vizibilitate de circa 30 m, distanţă de la care conducătorul auto ar fi trebuit să sesizeze obstacolul reprezentat de pieton, şi ar fi trebuit să ia măsurile de evitare a coliziunii, expertul pornind de la presupunerea că pietonul staţiona în punctul în care a fost lovit de vehicul, însă, în realitate, pietonul se deplasa pe direcţie perpendiculară pe axul drumului (era angajat în traversare), astfel încât doar la un moment dat a ajuns într-un punct în care ar fi putut fi observat în lumina farurilor, iar dată fiind starea sa psiho-fizică (alcoolemie de 2,35 gr.‰) este evident că traiectoria deplasării pietonului nu era una liniară, constantă, fiind aptă să surprindă orice conducător auto. ## aici s-a apreciat că derivă şi concluzia, considerată eronată, că pentru a evita impactul, vehiculul condus de inculpat ar fi trebuit să se deplaseze cu o viteză de maximum 48 km/h, si că valoarea vitezei de deplasare a vehiculului (probabilă) a constituit un pericol potenţial de lovire a obstacolelor de pe carosabil, făcându-se abstracţie de împrejurarea că, în mod obişnuit, pe carosabil nu ar fi trebuit să existe obstacole (cel puţin nu în zonele care nu sunt destinate traversării de către pietoni).

S-a mai arătat că raportul de expertiză tehnică judiciară este criticabil la rândul său, în ceea ce priveşte afirmaţia că victima, care se afla sub influenţa băuturilor alcoolice, în încercarea de a traversa drumul naţional „s-a angajat în traversarea drumului (…) în pas normal”, această susţinere fiind considerată subiectivă, întrucât se întemeiază pe o discuţie telefonică avută de expert cu partea civilă, fratele victimei, ######### ######, deci pe o declaraţie obţinută în condiţii care exced regulilor procedurale, stabilite prin legislaţia procesuală. ## asemenea, concluzia expertului care a apreciat că inculpatul ar fi trebuit să utilizeze faza de drum a luminii farurilor, în locul utilizării luminilor de întâlnire, este considerată a nu se întemeia pe elemente obiective, fiind rodul unor presupuneri care nu îşi au locul în concluziile unui raport de expertiză, expertul ignorând în plus împrejurarea că, în condiţiile date de trafic (drum naţional, în interiorul localităţii) şi în contextul în care, din sens, opus circulau şi alte autovehicule, inculpatul a procedat corect utilizând luminile de întâlnire.

S-a mai arătat că punctele de vedere ale expertul tehnic judiciar sunt eronate şi în ceea ce priveşte dinamica si mecanismul producerii accidentului, stabilirea vitezei de deplasare a autoturismului implicat în accident şi posibilităţile de evitare a accidentului, în condiţiile în care se întemeiază pe elemente de probabilitate în determinarea vitezei la impact, făcându-se abstracţie de împrejurarea că pietonul nu se afla în poziţie staţionară, ci în mişcare, astfel încât determinarea spaţiului de vizibilitate lateral autoturismului, de 2.63 m, este irelevant în cauză, acest spaţiu fiind redus progresiv, pe măsură ce pietonul se deplasa spre axul drumului.

S-a concluzionat că, fie şi în ipoteza în care inculpatul ar fi depăşit (cu o valoare minimă) limita de viteză admisă pe sectorul de drum pe care s-a produs evenimentul rutier, această împrejurare nu se înscrie în antecedenţa cauzală a accidentului, atâta vreme cât, ca urmare a conduitei victimei evenimentului rutier, conducătorul auto nu avea, în mod obiectiv, posibilitatea de a-i observa prezenţa pe partea carosabilă şi aceea de a evita coliziunea, în condiţiile în care timpul de reacţie pe care l-a avut la dispoziţie (1,06 secunde) a fost mult mai scurt decât timpul necesar pentru oprirea autoturismului prin frânare, la o viteză de 50 km/h (viteza admisă pe sectorul de drum respectiv), apreciind în acest sens că raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expertul ##### ######## putea constitui temei probatoriu pentru soluţia instanţei, în contextul în care în celelalte expertize efectuate în dosar ambii experţi au transformat probabilităţile şi imposibilitatea de a răspunde precis în concluzii, cu încălcarea principiului in dubio pro reo.

În cursul judecării apelului inculpatul nu a dorit să dea declarații.

III. Deliberând cu privire la apelul declarat de inculpat, Curtea constată că este fondat şi urmează să-l admită pentru următoarele considerente:

Examinând hotărârea atacată, în afară de temeiurile invocate şi cererile formulate de apelant, sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform art.417 C.proc.pen., Curtea de Apel #### ##### constată că prima instanţă a stabilit o stare de fapt corectă doar în parte prin raportare la probele administrate, reținând în mod greșit viteza de deplasare a autoturismului condus de inculpat ca fiind 60 km/h și faptul că depășirea limitei legale de viteză admise pe acel sector de drum de către inculpat ar fi constituit o cauză a accidentului în urma căruia a decedat victima ######### ####### și pronunțând, pe care de consecință, o soluție netemeinică de condamnare a inculpatului pentru infracțiunea de ucidere din culpă.

Curtea, făcând propria evaluare a materialului probator, reține că în data de 11.03.2016, în jurul orei 19.35, inculpatul ##### ######-##### s-a deplasat cu autoturismul proprietate personală, marca Renault ##### cu numărul de înmatriculare ######### pe DN 66 pe direcţia Haţeg-Petroşani, iar la km 144+20 m, pe o porţiune de drum în aliniament, în condiţii meteorologice nefavorabile (burniţă şi întuneric), carosabil umed şi lipsa iluminatului public, a surprins şi accidentat victima ######### #######, care avea o alcoolemie de 2,35%o alcool în sânge și care s-a angajat în grabă în traversarea străzii, prin loc nepermis, din partea stângă faţă de direcţia de deplasare a autoturismului condus de inclupat. Victima a fost preluată pe parbriz şi proiectată pe carosabil.

Deşi a fost transportată cu ambulanţa SMURD spre Spitalul Judeţean de Urgenţă Petroşani, pe drum aceasta a decedat datorită leziunilor grave suferite.

Curtea, în dezacord cu prima instanță, apreciază că materialul probator nu a dovedit, dincolo de orice îndoială, că fapta inculpatului ##### ######-##### întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă.

Cu titlu preliminar, Curtea arată că raportul medico-legal de necropsie nr.40/AII/19.09.2016 a stabilit în mod incontestabil că moartea victimei a fost violentă şi s-a datorat hemoragiei şi contuziei de trunchi cerebral consecutivă fracturii-luxaţie atlanto-occipitale în cadrul unui politraumatism, că leziunile traumatice s-au produs prin lovire-basculare-proiectare în cadrul accidentului de trafic rutier și că între leziunile traumatice şi deces există legătură de cauzalitate directă. Buletinul de analiză toxicologică a stabilit că victima avea în sânge o alcoolemie de 2,35 g%o alcool etilic (fila 26 dosar urmărire penală).

Curtea reține că inculpatul a declarat în mod constant că nu a observat victima decât în momentul impactului, iar singurul martor ocular al evenimentului a fost fratele victimei, partea civilă ######### ######, ale cărui declarații vor fi examinate mai jos.

În prezenta cauză au fost efectuate trei expertize – două tehnice și una criminalistică- în specialitatea accidente auto, care au avut ca obiective stabilirea modalității (dinamicii) de producere a accidentului rutier în urma căruia a decedat victima ######### #######, a vitezei de deplasare a autoturismului condus de inculpat, a posibilităților de evitare a acestui accident și a dispozițiilor legale încălcate de către inculpat și victimă.

Ceea ce au în comun toate aceste expertize este, în primul rând, concluzia că victima a avut o culpă în producerea accidentului, ca urmare a faptului că a traversat prin loc nepermis, fără să se asigure corespunzător şi pe timp de noapte, încălcând mai multe prevederi ale legislației rutiere, după cum urmează:

– art.72 alin.3: „Traversarea drumului public de catre pietoni se face perpendicular pe axa acestuia, numai prin locurile special amenajate si semnalizate corespunzator, iar in lipsa acestora, in localitati, pe la coltul strazii, numai dupa ce s-au asigurat ca o pot face fara pericol pentru ei si pentru ceilalti participanti la trafic”.

– art.167 alin.1 lit.d din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr.195/2002: „Se interzice pietonilor si persoanelor asimilate acestora: să traverseze drumul public prin alte locuri decât cele permise”.

## asemenea, toate cele trei expertize au concluzionat că inculpatul a depășit limita maximă de viteză admisă pe sectorul de drum pe care s-a produs accidentul, încălcând astfel prevederile art.49 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002: „Limita maximă de viteză în localități este 50 km/h”.

În fine, cele trei expertize au stabilit o dinamică similară de producere a evenimentului rutier, așa cum a fost expusă mai sus cu ocazia reținerii de către Curte a stării de fapt, toate reținând că inculpatul nu a observat victima care a venit din lateral și nu efectuat nicio manevră de frânare anterior impactului, frânarea începând doar din acest moment.

Concluziile celor trei expertize sunt însă diferite în ce privește viteza concretă de deplasare a autoturismului condus de inculpat, distanța de proiectare a victimei, posibilitățile de care a dispus inculpatul pentru a evita accidentul și existența altor prevederi legale încălcate de inculpat, în afară de art.49 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002. Prima expertiză a stabilit că, deși inculpatul a depășit viteza legală, aceasta nu reprezintă cauza producerii accidentului, în timp ce celelalte două expertize au atribuit valoare cauzală acestei depășiri a vitezei legale, stabilind totodată o viteză superioară celei stabilite prin prima expertiză.

1. Privitor la viteza de deplasare a victimei

Curtea reține că în expertiza tehnică (prima expertiză) efectuată în cursul urmăririi penale (filele 66-76 dosar urmărire penală) expertul ##### ######## a reținut că, atunci când a efectuat deplasarea la fața locului împreună cu inculpatul, apărătorii părților, echipajul de poliție rutieră și martorul ocular-parte civilă ######### ######, au fost purtate discuții cu inculpatul și martorul ocular despre modul cum s-a produs accidentul rutier, despre locul și modul în care s-a angajat victima în traversarea șoselei (fila 70), reținând în cuprinsul lucrării că, potrivit relatărilor fratelui victimei – ######### ######, victima a traversat grăbit, având intenția să oprească autoturismul condus de inculpat, pentru a-l lua la ocazie până la Petroșani (fila 71), motiv pentru care victima a apărut brusc în fața autoturismului condus de inculpat, pe banda sa de circulație, traversând prin loc nepermis.

Curtea mai reține că, deși partea civilă ######### ###### a făcut obiecțiuni (filele 80-81 dosar urmărire penală) la acest raport de expertiză care stabilise că victima era singura persoană vinovată de producerea accidentului, printre obiecțiunile formulate nu s-a regăsit niciuna care să fi privit modul în care a reținut expertul că se deplasa victima, respectiv în pas grăbit. Curtea mai arată că în declarația dată de ######### ###### în calitate de parte civilă în fața organelor de cercetare penală acesta a precizat că, aflând că trenul cu care urmau să se deplaseze în localitatea de domiciliu avea întârziere, el și victima (după ce consumaseră băuturi alcoolice) s-au hotărât să ia o mașină de ocazie, motiv pentru care s-au angajat în traversare, victima deplasându-se înaintea lui și fiind surprinsă și accidentată de un autoturism care se deplasa pe sensul de mers Hațeg-Petroșani. Curtea arată că această descriere de către partea civilă a modului în care s-a deplasat victima este pe deplin concordantă cu precizările făcute cu ocazia convocării de fața locului de către expertul auto.

Prin urmare, expertul a avut în vedere viteza de 5,4 km/h a victimei, corespunzătoare mersului rapid (fila 74 dosar urmărire penală), valoare care se regăsește și în tabelul din cuprinsul expertizei criminalistice (fila 91 dosar urmărire penală), dar care nu a fost avută în vedere nici de expertul criminalist și nici de expertul tehnic care a efectuat a doua expertiză, în cursul judecății, aceștia având în vedere viteza de 4,4 km/h a victimei, specifică mersului normal (fila 94 dosar urmărire penală, fila 251 vol.2 dosar fond). Având în vedere cele expuse mai sus, Curtea apreciază ca lipsită de suport probator reținerea în cele două expertize a vitezei de deplasare a victimei de 4,4 km/h, expertul criminalist pornind de la premisa că aceasta era viteza, fără a face nicio altă precizare, iar expertul tehnic consemnând în raportul de expertiză că a reținut-o pe baza unei discuții telefonice purtată cu partea civilă ######### ######. Legat de acest ultim aspect Curtea arată, în acord cu motivele de apel ale inculpatului, că o simplă afirmație făcută în cuprinsul unei convorbiri telefonice parte civilă-expert, în contradicție cu afirmația aceleiași părți făcută cu ocazia deplasării la fața locului pentru prima expertiză, în prezența inculpatului și a organelor de poliție, nu putea fi avută în vedere de expert ca punct de pornire în efectuarea calculelor care au stat la baza stabilirii dinamicii evenimentului rutier, excedând cadrului legal. ## asemenea, Curtea arată că partea civilă nu a oferit nicio justificare, iar în cuprinsul celui de-al doilea raport de expertiză tehnică nu se regăsește nicio explicație pentru schimbarea datelor privind modul de deplasare a victimei.

Prin urmare, Curtea reține, în acord cu motivele de apel ale inculpatului, că viteza de deplasare a victimei avută în vedere în expertiza criminalistică și în cea de-a doua expertiză tehnică, de 4,4 km/h, nu a fost corectă, viteza care trebuia să fie luată în calcul fiind cea de 5,4 km/h, specifică mersului rapid, avută în vedere la efectuarea primei expertize tehnice și determinată pe baza susţinerilor martorului ocular -parte civilă ######### ######.

Pe cale de consecință, Curtea arată că toate calculele și aprecierile făcute prin expertiza criminalistică și în cea de-a doua expertiză tehnică prin raportare la viteza de deplasare a victimei de 4,4 km/h sunt greșite, conducând, așa cum se va arăta mai jos, la concluzii greșite privind posibilitățile inculpatului de evitare a accidentului rutier.

2. Privitor la viteza de deplasare autoturismului condus de inculpat și distanța de proiectare a victimei

Curtea reține că în cuprinsul primei expertize expertul tehnic a pornit de la rezultatul măsurătorilor efectuate cu ocazia cercetării la fața locului pentru a determina distanța de proiectare a victimei și viteza de deplasare a autoturismului condus de inculpat, aceste măsurători reprezentând date certe. Pentru determinarea distanței de proiectare a victimei și, totodată, a distanței de frânare a autoturismului după impact, expertul a avut în vedere ca repere, locul unde a fost găsită șapca victimei, considerat a fi locul impactului (ca urmare a faptului că aceasta a căzut în acel moment de pe capul victimei) și, respectiv, locul unde a fost identificată pata de culoare brun-roșcată de pe acostament (poziția finală a victimei, reținând totodată că aceasta a fost mutată de pe carosabil de fratele său, pentru a nu fi lovită și de alte mașini) – fila 71 dosar urmărire penală. Curtea arată că susţinerile părții civile ######### ###### din cuprinsul obiecțiunilor la primul raport de expertiză tehnică în sensul că șapca victimei ar fi putut fi mutată din locul în care căzuse nu au niciun fel de suport probator, mai ales dat fiind faptul că aceasta a căzut la 18,90 m în spatele autoturismului, iar după impact preocupările inculpatului și ale părții civile au vizat salvarea vieții victimei.

Curtea arată că expertul a determinat astfel, pe baza măsurătorilor efectuate cu ocazia cercetării la fața locului (18,90m de la șapcă la roata spate stânga a autoturismului) și a datelor tehnice privind dimensiunile autoturismului condus de inculpat (ampatament de 2,64m), o viteză de deplasare a autoturismului de 52,92 km/h, aproximată la 53 km/h.

Având în vedere distanțele consemnate în procesul-verbal de cercetare la fața locului, reținând că de la roata dreapta față a autoturismului până la pata de sânge de pe carosabil erau 2m, iar distanța de la roata dreapta față până la marginea benzii de circulație lângă care căzuse victima era de 1,60 m, rezultă că distanța dintre victimă și linia de oprire a autoturismului, din dreptul roților din față, în pozițiile lor finale, era de aproximativ 1,2m (folosind teorema lui Pitagora), astfel că distanța totală de proiectare a victimei a fost de aproximativ 22,74 m (18,90 + 2,64+1,2).

Expertiza criminalistică a stabilit viteza de deplasare a autoturismului pornind de la urmele de contact create în urma impactului autoturismului cu victima, arătându-se că practica de expertiză criminalistică a evidențiat anumite praguri în care pot fi făcute estimările vitezei de impact, raportat la aceste urme de contract, reținând, pe acest temei, că în prezenta cauză viteza de deplasare a autoturismului condus de inculpat, la momentul impactului, a fost de aproximativ 60 km/h. S-a arătat că, în absența urmelor de frânare în faza anterioară coliziunii, nu se poate determina viteza inițială a autoturismului (viteza la momentul apariției stării de pericol), precizându-se că autoturismul putea fi în regim de decelerare, rulare liberă sau accelerare și că, totodată, este posibil ca viteza de la momentul impactului să fie aceeași cu viteza inițială de deplasare. Curtea arată, în dezacord cu motivele de apel ale inculpatului, că aceste ultime concluzii ale expertizei criminalistice sunt pertinente, dar, în același timp, în acord cu motivele de apel ale inculpatului, că nu există elemente concrete pe baza cărora a fost stabilită de expert viteza de 60km/h a autoturismului la momentul impactului, câtă vreme determinările vitezelor de impact pe baza procedeului menționat vizează stabilirea unor intervale în care se poate situa viteza, iar nu determinarea unor viteze precise. În cazul de față, intervalul era de 55-60 km/h, expertul neoferind nicio explicație pentru reținerea limitei superioare, de 60 km/h, și pentru excluderea unei viteze la limita inferioară a acestui interval, de 55 km/h, mai ales că inculpatul a susținut că circula cu o viteză de 50-55 km/h.

Pe baza vitezei de 60km/h a fost determinată distanța de proiectare a victimei, de 22,87m, aproximată la 23m.

Se arată în expertiza criminalistică faptul că, efectuându-se o simulare computerizată a accidentului cu ajutorul programului Virtual Crash 3.0, folosind datele tehnice ale autoturismului, viteza de deplasare a victimei de 4,4 km/h (! subl.inst.), datele privind înălțimea și greutatea victimei, s-a ajuns la o viteză de 59,98 km/h care a determinat obținerea unor poziții finale și a unor poziții din momentul coliziunii în concordanță cu cele constatate cu ocazia cercetării la fața locului.

Cea de-a doua expertiză tehnică a pornit de la o distanță de proiectare de 23,7m, iar pe baza acesteia s-a determinat viteza autoturismului la impact, de 60km/h. Nu au fost avute în vedere greutatea și înălțimea victimei și nu s-a oferit o explicație pentru modul de determinare a acestei distanțe.

Curtea mai arată că prima expertiză a avut în vedere o decelerație maximă a autoturismului de aproximativ 5m/s, prin luarea în considerare a coeficient de aderență de aproximativ 0,5 corespunzător carosabilului asfaltat umed (fila 72 dosar urmărire penală), expertiza criminalistică o decelerație de 5,88m/s, prin luarea în calcul a unui coeficient de aderență de 0,6 considerat corespunzător carosabilului asfaltat umed (fila 90 dosar urmărire penală), iar a doua expertiză tehnică a reținut o decelerație maximă de 5,39m/s, prin luarea în considerare a unui coeficient de aderență de 0,55.

Cât privește aprecierile părții civile ######### ###### în sensul că autoturismul condus de inculpat circula cu viteză foarte mare (fila 33 dosar urmărire penală), Curtea arată că nu pot fi primite, niciuna din expertize, nici măcar cele care au stabilit și culpa inculpatului în producerea accidentului, nestabilind vreo viteză superioară celei de 60 km/h, viteză care nu poate fi apreciat ca excesivă.

Revenind la cele trei expertize, Curtea arată că, pe baza celor expuse mai sus, se poate constata că expertiza criminalistică a determinat viteza de 60km/h autoturismului pornind de la o premisă greșită constând în viteza de deplasare a victimei (4,4km/h în loc de 5,4km/h), dar și de la o estimare neargumentată a vitezei autoturismului la 60 km/h, iar cea de-a doua expertiză tehnică ce a stabilit aceeași viteză de 60km/h a stabilit din start o distanță de proiectare a victimei cu aproximativ 73cm mai mare decât cea stabilită prin expertiza criminalistică și cu aproximativ 90 cm mai mare decât cea care ar putea fi stabilită pe baza măsurătorilor efectuate cu ocazia cercetării la fața locului, avute în vedere de prima expertiză, fără a oferi vreo explicația sau justificare pentru diferențele față de distanțele stabilite/rezultate din expertizele anterioare. Mai mult, calculele făcute în cele trei expertize au avut în vedere decelerații diferite ale autoturismului, așa cum, s-a arătat mai sus, ceea ce a contribuit la obținerea unor rezultate diferite, neexistând vreo explicație pentru stabilirea unor valori diferite ale acestei decelerații.

3. Privitor la posibilitățile inculpatului de a evita impactul cu victima.

Prima expertiză tehnică a concluzionat că inculpatul a avut la dispoziţie un interval de 1,06s, determinat prin raportare la viteza de deplasare a victimei de 5,4 km/h, timp despre care s-a arătat că este insuficient față de cele 4,14 s care i-ar fi fost necesare dacă ar fi circulat cu viteza legală de 50km/h.

Expertiza criminalistică a reținut că inculpatul circula cu farurile pe faza de întâlnire, că, deși victima era îmbrăcată în haine de culoare închisă, la un reglaj corespunzător al farurilor pentru faza de întâlnire exista o vizibilitate de 30m, astfel că, prin raportare la această distanță s-au stabilit posibilitățile de evitare. În acord cu susţinerile inculpatului, Curtea reține că mențiunea din raportul de expertiză criminalistică în sensul că era cer senin nu este corectă, dar, în același timp, nu a avut nicio relevanță în ce privește calculele efectuate în cuprinsul lucrării.

## a doua expertiză tehnică a reținut că inculpatul circula cu faza de întâlnire, Curtea, în acord cu susținerile inculpatului, apreciind că nu există elemente de ordin probator care să infirme susținerile inculpatului în sensul că a utilizat această fază pentru considerentul că din sens opus circulau și alte autovehicule, Curtea reținând că era vorba de un drum național, iar ora nu era foarte târzie, astfel că se poate presupune în mod rezonabil că exista trafic auto și din sens opus, astfel că nu putea fi utilizată în mod legal faza de drum, cum a susținut expertul tehnic.

Totodată, s-a avut în vedere în expertiza criminalistică (dar și în a doua expertiză tehnică) unghiul de dispersie a luminii farurilor, de cca5◦, determinându-se astfel un spațiu de vizibilitate, lateral autovehiculului și la distanța de 30m de autovehicul, asigurat de lumina farurilor pe faza de întâlnire, de 2,6m.

Raportat la viteza de deplasare a victimei, reținută ca fiind 4,4 km/h, s-a obținut o distanță de 2,2m la care se afla victima față de locul impactului în momentul în care aceasta a ajuns în lumina farurilor. Formula utilizată a fost Sp=(Vp/Va) x 30. S-a arătat că (4,4/60) x 30 =2,2 m și astfel s-a concluzionat că victima putea fi observată de inculpat și la viteza de 60km/h.

Curtea arată că, dacă în această formulă se înlocuiește viteza de deplasare a pietonului de 4,4km/h avută în vedere în expertiză cu cea reală, de 5,4km/h, la o viteză a autoturismului de 60km/h se obține o distanță de 2,7m la care se afla victima față de locul impactului în momentul când autoturismul se afla la 30m față de locul impactului, ceea ce exceda spațiului de vizibilitate al inculpatului, astfel că victima nu putea fi observată și, prin urmare, nu existau motive pentru inițierea manevrei de frânare la acel moment.

Înlocuind în aceeași formulă viteza de deplasare a autoturismului cu 53 km/h, cât a stabilit prima expertiză, cu păstrarea vitezei pietonului de 5,4km/h se obține o distanță de 3,05m la care se afla victima față de locul impactului în momentul când autoturismul se afla la 30m față de locul impactului, ceea ce exceda spațiului de vizibilitate al inculpatului (determinat prin expertiza criminalistică, de 2,6m), astfel că victima nu putea fi observată.

Înlocuind în aceeași formulă viteza de deplasare a autoturismului cu 55 km/h, cât ar fi limita inferioară a vitezei de impact determinată pe baza estimărilor de expertiza criminalistică, cu păstrarea vitezei pietonului de 5,4km/h se obține o distanță de 2,94m la care se afla victima față de locul impactului în momentul când autoturismul se afla la 30m față de locul impactului, ceea ce, de asemenea, exceda spațiului de vizibilitate al inculpatului, astfel că victima nu putea fi observată.

În fine, înlocuind în aceeași formulă viteza de deplasare a autoturismului cu 50 km/h, limita maximă de viteză admisă pe acel sector de drum, cu păstrarea vitezei pietonului de 5,4km/h se obține o distanță de 3,24m la care se afla victima față de locul impactului în momentul când autoturismul se afla la 30m față de locul impactului, ceea ce exceda spațiului de vizibilitate al inculpatului, astfel că victima nu putea fi observată.

Expertiza criminalistică a stabilit că accidentul putea fi evitat de inculpat, în interiorul distanței de 30m (distanța de vizibilitate dată de lumina farurilor), prin frânare, dacă circula cu o viteză de maxim 48,2km/h. Curtea arată însă că, înlocuind în aceeași formulă viteza de deplasare a autoturismului cu 48,2 km/h, cu păstrarea vitezei pietonului de 5,4km/h se obține o distanță de 3,36m la care se afla victima față de locul impactului în momentul când autoturismul se afla la 30m față de locul impactului, ceea ce exceda spațiului de vizibilitate al inculpatului, astfel că victima nu putea fi observată și nu exista niciun motiv pentru inițierea manevrei de frânare, accidentul neputând fi evitat. Inculpatul nu ar fi dispus nici la această viteză de cei 30m asigurați de lumina de întâlnire a farurilor pentru a iniția manevra de frânare.

Curtea arată că la o viteză de 5,4km/h a victimei, aceasta parcurgea 1,5m în fiecare secundă, fiindu-i necesare 2,16 secunde pentru a ajunge la locul impactului dacă autoturismul ar fi circulat cu viteza de 50km/h și, totodată, aproximativ 0,62s pentru a ajunge în raza de vizibilitate a inculpatului. În intervalul rămas, de 1,52 sec inculpatul, dacă circula cu 50km/h, nu putea opri autoturismul până la locul impactului, acesta aflându-se la 21,11m de locul menționat. Din cele 1,52 sec, timpul întârzierilor fiziologice și mecanice era de 1,1 secunde potrivit primei expertize tehnice și de 1 secundă potrivit expertizei criminalistice.

În prima expertiză tehnică s-a arătat că, la o viteză legală de 50km/h, inculpatul nu putea opri autoturismul decât în 4,14sec.

În cea de-a doua expertiză tehnică se arată că dacă inculpatul ar fi circulat cu viteza legală, de 50km/h, ar fi avut nevoie de 30 m pentru a opri autoturismul prin frânare. ## o viteză de 55km/h, inculpatul ar fi avut nevoie de 38,37m pentru a opri prin frânare, potrivit metodei de calcul din această a doua expertiză tehnică. Însă, așa cum s-a arătat, inculpatul nu ar fi avut, în concret, decât aproximativ 21m la dispoziție, distanță absolut insuficientă pentru oprirea autoturismului prin frânare, chiar și dacă ar fi respectat regimul legal de viteză.

Având în vedere toate cele expuse, Curtea arată, în primul rând, că se poate reține în privința inculpatului că a condus autoturismul cu o viteză de aproximativ 53-55km/h, depășind limita legală de viteză de 50km/h stabilită prin art.49 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002, concluziile rapoartelor de expertiză tehnică (a doua expertiză) și criminalistică, prin care s-a stabilit că inculpatul circula cu o viteză de 60km/h fiind infirmate de probatoriul administrat.

În al doilea rând, probatoriul administrat nu a dovedit, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că în situația în care inculpatul respecta viteza legală de 50km/h ar fi putut evita accidentul, deoarece timpul și spațiul avute de acesta la dispoziție de la momentul apariției stării de pericol constând în apariția bruscă a victimei pe sensul său de mers, în fața autoturismului, nu i-ar fi permis evitarea accidentului prin frânare. Toate neconcordanțele semnalate de instanța între cele trei expertize, inclusiv în ce privește decelerația autoturismului, nu ar putea fi interpretate decât în favoarea inculpatului, conform art.4 alin.2 C.proc.pen. care statuează că, după administrarea întregului probatoriu, orice îndoială în formarea convingerii organelor judiciare se interpretează în favoarea suspectului sau inculpatului.

În al treilea rând, prevederile art.48 din O.U.G. nr.195/2002 reținute în a doua expertiză tehnică: „Conducătorul de vehicul trebuie sa respecte regimul legal de viteză și să o adapteze în funcţie de condiţiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiţii de siguranţă” și cele similare din Convenția de la Viena, avute în vedere în expertiza criminalistică, nu pot servi, în opinia instanței, ca temei pentru a considera că inculpatul avea obligația de a conduce autoturismul cu o viteză sub limita legală de 50km/h pentru a evita producerea accidentului. Raportat la condițiile concrete ale cauzei de față, Curtea arată că locul în care s-a produs accidentul, deși era într-o localitate, nu era într-o zonă locuită sau în care să se fi aflat stații ale mijloacelor de transport în comun ori clădiri care să fi justificat presupunerea rezonabilă că puteau exista persoane care să traverseze drumul spre sau dinspre acestea. Dimpotrivă, era o zonă nelocuită, cu vegetație de o parte și de alta a drumului, astfel că, în pofida faptului că era noapte și era umed carosabilul, nu exista vreun motiv care să fi justificat sau impus circulația cu o viteză sub cea legală pe acel sector de drum.

Curtea conchide că apariția bruscă, pe timp de noapte, în pas grăbit, a victimei care a traversat drumul național prin loc nepermis și fără să se asigure și care era sub influența băuturilor alcoolice, având o alcoolemie deosebit de ridicată, de 2,35g%o, care, așa cum se arată în literatura de specialitate, este de natură să afecteze conduita, reflexele și percepția persoanei, determinând un mers ebrios (necoordonat), confuzie mintală, scăderea acuității auditive şi vizuale, împrejurări care au determinat victima să nu poată conștientiza gravitatea pericolului și să nu estimeze corect distanța și timpul avute la dispoziție pentru a evita accidentul, constituie cauza unică a producerii evenimentului rutier în urma căruia aceasta a decedat.

Conform art.192 alin.1, 2 C.pen. constituie infracțiunea de ucidere din culpă uciderea din culpă a unei persoane ca urmare a nerespectării dispoziţiilor legale ori a măsurilor de prevedere pentru exerciţiul unei profesii sau meserii ori pentru efectuarea unei anumite activităţi.

Din acest text legal rezultă în mod neechivoc că nu este suficientă pentru existența infracțiunii simpla nerespectare a dispoziţiilor legale ori a măsurilor de prevedere pentru exerciţiul unei profesii sau meserii ori pentru efectuarea unei anumite activităţi, ci este obligatoriu ca între această nerespectare și producerea rezultatului letal să existe o legătură de cauzalitate.

În prezenta cauză, deși inculpatul nu a respectat dispozițiile legale privind circulația pe drumurile publice, având o viteză puțin peste limita legală admisă pe acel sector de drum, de aproximativ 53-55 km/h, nu s-a dovedit că această nerespectare a dispozițiilor legale a constituit cauza accidentului rutier sau că, cel puțin, ar fi contribuit la decesul victimei.

Curtea mai arată că, potrivit art.72 alin.4 din O.U.G. nr.195/2002 pietonii surprinşi şi accidentaţi ca urmare a traversării prin locuri nepermise, la culoarea roşie a semaforului destinat acestora, sau a nerespectării altor obligaţii stabilite de normele rutiere poartă întreaga răspundere a accidentării lor, în condiţiile în care conducătorul vehiculului respectiv a respectat prevederile legale privind circulaţia prin acel sector. Așa cum s-a arătat mai sus, chiar dacă inculpatul ar fi respectat regimul legal de viteză nu putea evita accidentul soldat cu decesul victimei ######### #######.

Având în vedere cele expuse și constatând că fapta inculpatului ##### ######-##### nu este prevăzută de legea penală, Curtea, în baza art.396 alin.5 C.proc.pen. rap.la art.16 lit.b teza a I-a C.proc.pen., va dispune achitarea acestuia pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă prevăzută de art.192 alin.1, 2 C.pen.

Urmare a soluției de achitare ce va fi pronunțată, Curtea va înlătura dispoziția de prelevare a probelor biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Naţional de Date Genetice şi Judiciare, precum și dispoziția de obligare a inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

Pentru aceste motive, în raport de dispoziţiile art.421 pct.2 lit.a C.pr.pen. va admite apelul declarat de inculpatul ##### ######-##### împotriva sentinţei penale nr.##/2021 din 17.02.2021 pronunţată de Judecătoria Hațeg în dosarul nr.###/240/2019, pe care o va desfiinţa în parte, sub aspectul soluționării acțiunii penale, în ce privește soluția de condamnare a inculpatului pentru infracţiunea de ucidere din culpă, al dispoziției de prelevare a probelor biologice de la inculpat și al obligării inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat și, procedând la judecarea cauzei în aceste limite:

În baza art.396 alin.5 C.proc.pen. rap.la art.16 lit.b teza a I-a C.proc.pen. va achita inculpatul ##### ######-#####, fiul lui ###### şi #######, născut la data de ##########, în ########## #########, #### #####, cu domiciliul în ########## #########, str. G-ral ### #########, nr.11, #### #####, posesor al C.I. ##### ## ### ######, emisă de SPCLEP Cîmpulung, C.N.P. #############, cetăţean român, necăsătorit, studii liceale, controlor inventar la ########### ########## S.A. #########, fără antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă prevăzută de art.192 alin.1, 2 C.pen.

Se vor înlătura dispoziția de prelevare a probelor biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Naţional de Date Genetice şi Judiciare și dispoziția de obligare a inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

Se vor menține restul dispozițiilor sentinței apelate în măsura în care nu contravin prezentei decizii.

În baza art.275 alin.3 C.proc.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat în primă instanţă și în apel rămân în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite apelul declarat de inculpatul ##### ######-##### împotriva sentinţei penale nr.##/2021 din 17.02.2021 pronunţată de Judecătoria Hațeg în dosarul nr.###/240/2019, pe care o desfiinţează în parte, sub aspectul soluționării acțiunii penale, în ce privește soluția de condamnare a inculpatului pentru infracţiunea de ucidere din culpă, al dispoziției de prelevare a probelor biologice de la inculpat și al obligării inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat și, procedând la judecarea cauzei în aceste limite:

În baza art.396 alin.5 C.proc.pen. rap.la art.16 lit.b teza a I-a C.proc.pen. achită inculpatul ##### ######-#####, fiul lui ###### şi #######, născut la data de ##########, în ########## #########, #### #####, cu domiciliul în ########## #########, str. G-ral ### #########, nr.11, #### #####, posesor al C.I. ##### ## ### ######, emisă de SPCLEP Cîmpulung, C.N.P. #############, cetăţean român, necăsătorit, studii liceale, controlor inventar la ########### ########## S.A. #########, fără antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă prevăzută de art.192 alin.1, 2 C.pen.

Înlătură dispoziția de prelevare a probelor biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Naţional de Date Genetice şi Judiciare și dispoziția de obligare a inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

Menține restul dispozițiilor sentinței apelate în măsura în care nu contravin prezentei decizii.

În baza art.275 alin.3 C.proc.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat în primă instanţă și în apel rămân în sarcina acestuia.

Definitivă.

Pronunţată azi, 22.06.2021, prin punerea la dispoziţia părților şi a procurorului, prin mijlocirea grefei instanţei.

Leave a Reply