Curtea de Apel Iași. Achitare pentru infracțiunea de tentativă de omor.

DECIZIA PENALĂ NR. ###

Şedinţa publică din data de 15.12.2021

Instanţa constituită din:

Preşedinte: #####-######## ###########

Judecător: ####### ##########

Grefier: ##### #####

Pe rol se află pronunţarea asupra apelurilor declarate de inculpaţii ##### #####, #### ###### ###### și de partea civilă ####### ###### ##### împotriva sentinţei penale nr. #/08.01.2021 pronunţată de Tribunalul Iaşi în dosarul nr. ####/99/2019, având ca obiect infracţiunea de tentativă de omor (art.188 Cod penal).

Dezbaterile asupra apelurilor au avut loc în data de 25.08.2021, în şedinţă publică, cu participarea din partea Ministerului Public a domnului procuror ##### ##### de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, concluziile fiind consemnate în încheierea de şedinţă din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta decizie.

Curtea, în temeiul art. 391 alin. 1 şi alin. 2 din Codul de procedură penală, a stabilit termen de pronunţare pentru 16.08.2021, când, din lipsă de timp pentru a delibera, în temeiul art. 391 alin. 1 şi alin. 3 din Codul de procedură penală, a amânat pronunţarea pentru 05.11.2021, 26.11.2021, respectiv pentru astăzi, 15.12.2021, când:

CURTEA DE APEL

Deliberând asupra apelurilor declarate de inculpaţii ##### #####, #### ###### ###### și de partea civilă ####### ###### #####, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. # din data de 08.01.2021, pronunţată în dosarul nr. ####/99/2019, Tribunalul Iaşi a dispus următoarele:

„I.1. Condamnă inculpatul ##### #####, fiul lui ##### şi ######## #####, născut la data de ##########, în Mun. Iaşi, #### ####, CNP: #############, domiciliat în sat şi ###### #########, str. Imașului nr. 1 Iași, la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de tentativă de omor, faptă prevăzută de art. 32 alin.1 C.p. raportat la art.188 alin.1 C.p., cu aplicarea art. 75 al.1 lit. a Cp şi art. 77 lit. a, d Cp.

În baza dispozițiilor art. 67 alin. (2) rap. la art. 66 C.p., aplică inculpatului ##### pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi constând in interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) pe o perioada de 1 an, calculată conform dispozițiilor art. 68 din Codul penal.

Pe durata si in condițiile prevăzute de dispozițiile art. 65 din Codul penal, interzice inculpatului ##### exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), ca pedeapsă accesorie.

În baza disp. art. 399 alin. 1 Cod proc. pen. menține măsura arestului la domiciliu a inculpatului ##### #####, iar în temeiul art. 72 Cod penal scade din pedeapsa aplicată perioada reținerii şi arestului preventiv şi arestului la domiciliu începând cu data de 25.08.2019 la zi.

În baza art. 7 alin. 1 din legea 76/2008 privind organizarea şi funcționarea Sistemului Naţional de date Genetice Judiciare, dispune prelevarea de probe biologice de la inculpatul ##### #####.

Conform art. 5 alin. 5 din Legea 76/2008 privind organizarea şi funcționarea Sistemului Naţional de date Genetice Judiciare aduce la cunoștința inculpatului că probele biologice care vor fi recoltate, vor fi utilizate pentru obținerea şi stocarea în SNDGJ a profilului genetic.

#### În baza art. 124 C.p., aplică inculpatului ######## ######### ##########, fiul lui ###### şi ########, născut la data de ########## în Mun Iaşi, #### ####, CNP: #############, domiciliat în sat/com. Fântânele, ### ####, posesor CI. MZ. NR. 618217, eliberat la data de 11.08.2017 de SPC ######, măsura educativă a internării într-un centru educativ pentru o perioadă de 1 an 5 luni şi 22 zile pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la infracţiunea de omor, faptă prevăzută de art. 32 alin.1 C.p. raportat la art.188 alin.1 C.p., cu aplicarea art. 113 al.3 Cp, art. 75 al.1 lit. a Cp şi art. 77 lit a Cp.

Constată încetată de drept măsura preventivă a arestului la domiciliu sub imperiul căreia se află inculpatul.

Scade din durata măsurii educative privative de libertate aplicată inculpatului durata măsurilor preventive privative de libertate a reţinerii, arestului preventiv şi arestului la domiciliu de la 17.07.2019 la 08.01.2021 şi constată că durata măsurii educative este egală cu durata măsurilor preventive privative de libertate ce au fost deduse.

#### În baza art. 124 C.p., aplică inculpatului ##### ###### #######, fiul lui ##### şi #######, născut la data de ##########, în Mun Iaşi, #### ####, CNP: #############, domiciliat în sat/com. Fântânele, ### ####, posesor CI. MZ. NR. 582124, eliberat la data de 28.03.2017 de SPC ######, măsura educativă a internării într-un centru educativ pentru o perioadă de 1 an 5 luni şi 22 zile săvârşirea infracţiunii de tentativă la infracţiunea de omor, faptă prevăzută de art. 32 alin.1 C.p. reportat la art.188 alin.1 C.p., cu aplicarea art. 113 al.3 Cp, art. 75 al.1 lit. a Cp şi art. 77 lit a Cp.

Constată încetată de drept măsura preventivă a arestului la domiciliu sub imperiul căreia se află inculpatul.

Scade din durata măsurii educative privative de libertate aplicată inculpatului durata măsurilor preventive privative de libertate a reţinerii, arestului preventiv şi arestului la domiciliu de la 17.07.2019 la 08.01.2021 şi constată că durata măsurii educative este egală cu durata măsurilor preventive privative de libertate ce au fost deduse.

#### În baza art. 124 C.p., aplică inculpatului #### ###### ######, fiul lui ##### şi ######, născut la data de ##########, în Mun. Iaşi, #### ####, CNP: #############, domiciliat în sat şi #### #########, ### ####, posesor CI. MZ. NR. 633987, eliberat la data de 29.09.2017 de SPC ######, măsura educativă a internării într-un centru educativ pentru o perioadă de 1 an 5 luni şi 22 zile pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la infracțiunea de omor, faptă prevăzută de art. 32 alin.1 C.p. raportat la art.188 alin.1 C.p., cu aplicarea art. 113 al.2 Cp, art. 75 al.1 lit. a Cp şi art. 77 lit. a Cp.

Scade din durata măsurii educative privative de libertate aplicată inculpatului durata reţinerii de la 31.07.2019.

Menţine măsura preventivă a controlului judiciar dispusă faţă de inculpatul ####.

II. 1. În baza art. 19 alin. 1 Cod procedură penală, art. 397 Cod procedură penală rap. la art. 1357, art. 1381 art. #### #### şi 1391 Cod civil, admite în parte acțiunea civilă exercitată de persoana vătămată ####### ###### #####, domiciliat în sat şi #### #########, jud. #### şi obligă inculpaţii #####, ####, ######## şi ##### în solidar, iar inculpaţii minori în solidar cu părţile responsabile civilmente, respectiv ##### ###### ####### în solidar cu ##### ##### şi ##### ####### domiciliaţi în sat şi #### #########, ### ####, ######## ######### ########## în solidar cu ######## ###### şi ######## ######## domiciliaţi în sat şi #### #########, ### ####, #### ###### ###### în solidar cu #### ##### şi #### ###### domiciliaţi în sat şi #### #########, ### ####, să achite părţii civile ####### ###### ##### suma de 1500 lei cu titlu de daune materiale şi suma de 50.000 lei cu titlu de daune morale.

II.2. Admite acţiunile civile promovate în cauză şi oblige inculpaţii #####, ####, ######## şi ##### în solidar, iar inculpaţii minori în solidar cu părţile responsabile civilmente, respectiv ##### ###### ####### în solidar cu ##### ##### şi ##### ####### domiciliaţi în sat şi #### #########, ### ####, ######## ######### ########## în solidar cu ######## ###### şi ######## ######## domiciliaţi în sat şi #### #########, ### ####, #### ###### ###### în solidar cu #### ##### şi #### ###### domiciliaţi în sat şi #### #########, jud Iaşi să achite următoarele sume reprezentând daune materiale:

– părţii civile Spitalul Clinic de Urgenţă Sf ######## Iaşi suma de 1159,19 lei la care se adaugă dobânda de referinţă a BNR de la data de 07.07.2019 şi până la achitarea efectivă,

– părţii civile Spitalul de Neurochirurgie Iaşi „Prof. Dr. ####### ####” suma de 50 lei şi dobânda legală aferentă de la data de 17.09.2019 şi până la achitarea efectivă,

– părţii civile Spitalul Clinic de Recuperare Iaşi suma de 4498,57 lei la care se adaugă dobânda de referinţă a BNR de la data de 09.09.2019 şi până la achitarea efectivă

– părţii civile Serviciul Judeţean de Ambulanţă Iaşi suma de 2.091 lei la care se adaugă dobânda de referinţă a BNR de la data de 09.09.2019 şi până la achitarea efectivă.

În baza dispoziţiilor art. 398 Cod procedură penală rap. la art.272 Cod procedură penală cu referire la art. 274 alin. 2 Cod procedură penală obligă fiecare dintre inculpaţi, inculpaţii minori în solidar cu părţile responsabile civilmente respectiv ##### ###### ####### în solidar cu ##### ##### şi ##### ####### domiciliaţi în sat şi #### #########, ### ####, ######## ######### ########## în solidar cu ######## ###### şi ######## ######## domiciliaţi în sat şi #### #########, ### ####, #### ###### ###### în solidar cu #### ##### şi #### ###### domiciliaţi în sat şi #### #########, jud Iaşi la plata către stat a sumei de 3500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 08.01.2021.”

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut:

„La data de 01.10.2019, pe rolul Tribunalului Iași s-a înregistrat sub nr. ####/99/2019, rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași nr. ###/P/2019 prin care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților ######## ######### ##########, ##### ###### ####### şi ##### ##### aflați sub imperiul măsurii arestului preventiv şi a inculpatului minor #### ###### ###### aflat sub imperiul măsurii preventive a controlului judiciar, toți cercetați sub aspectul comiterii tentativei la infracțiunea de omor prev. de art. 32 alin. 1 rap. la art. 188 alin. 1 C.p.

Pentru a se dispune astfel, s-a reținut în esență în actul de sesizare al instanței de judecată în seara zilei de 06.07.2019, în jurul orelor 20.30 la barul de numit La ##### din localitatea Fântânele, #### ####, p.v. ####### ######-##### a avut un schimb de replici cu numiţii ##### ###### – #######, #### ###### ######, ##### #####, ##### ######## şi ######## ######### ##########, motiv pentru care au fost scoşi afară din bar de către gestionar. În jurul orelor 22.20, în timp ce se deplasa spre domiciliu, p.v. ####### ######-##### a fost ajunsă din urmă de către inculpaţii ##### ###### – #######, #### ###### ######, ##### ##### şi ######## ######### ##########, care fiind provocaţi de persoana vătămată, i-au aplicat lovituri cu pumnii şi picioarele în zona capului şi a corpului, fiindu-i provocate vătămări ce i-au pus viaţa în pericol.

În cursul urmăririi penale, în cauză s-au administrat următoarele mijloace de probă: proces-verbal de cercetare la faţa locului şi planşă fotografică aferentă, (fila 2-10, vol.III up), declaraţiile martorilor ##### #######, ######## ######### ######, #### ###### ##########, ##### ########## şi ##### ########, (fila 1-36, vol.II up), raportul de primă Expertiză Medico-Legală nr. 19456 din data de 23.09.2019 emis de IML Iași, (fila 13, vol. III up), declaraţiile suspecţilor/inculpaţilor ######## ######### ##########, #### ###### Faviu, ##### #####, şi ##### ###### #######, raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. 24540 din 31.07.2019, (fila 20, vol. III), proces verbal de confruntare, (fila 71-85, vol.II), proces verbal de recunoaștere după planșe foto, (fila 41-64, vol. II), raportul de expertiză criminalistică nr. 36228 din 12.09.2019, (fila 89, vol. II).

Prin încheierea judecătorului de cameră preliminară 126/CP/2019 au fost respinse ca nefondate cererile şi excepțiile de neregularitate a rechizitoriului formulate de inculpatul #### ###### ###### prin apărător ales, s-a constatat regularitatea rechizitoriului, legalitatea efectuării actelor de urmărire penală şi a probelor administrate şi s-a dispus începerea judecăţii.

În cauză s-au constituit părţi civile:

– Spitalul Clinic Județean de Urgență Sf. ######## Iași cu suma de 1159,19 lei la care se adaugă dobânda legală de referinţă a BNR de la data producerii prejudiciului şi până la data plăţii efective (filele 17 – 18 vol. I),

– Serviciul Județean de Ambulanță Iaşi cu suma de 968,1 lei (filele 23-24),

– persoana vătămată ####### ###### ##### cu suma de 5000 euro daune materiale constând în cheltuieli de spitalizare, alimentație şi cele din perioada de convalescență cu alimente, medicamente; suma de 50.000 euro reprezentând prejudiciu moral adus de actele de agresiune ; o rentă lunară constând în venitul minim pe economie pe perioada incapacității de muncă.

La solicitarea instanței, la dosar au fost depuse referatele de evaluare ale inculpaţilor întocmite de Serviciul de Probațiune Iași (filele 57 – 65).

La data de 03.02.2020, inculpatul ##### ##### a depus la dosar prin apărător ales o cerere de probe prin care a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, audierea unor martori şi atașarea la dosar a înregistrării apelului efectuat la numărul prin care s-a solicitat prezența poliției şi a ambulanței precum şi orice alte convorbiri efectuate cu privire la acest incident.

La termenul din 04.02.2020 instanţa a audiat inculpaţii minori ######## şi ##### în vederea soluționării cererii de judecare a cauzei potrivit procedurii abreviate. În urma declarațiilor date, instanţa a respins cererile inculpaţilor şi a dispus începerea cercetării judecătorești, motivele fiind consemnate în încheierea de şedinţă din data de 04.02.2020 (filele 95-97).

După declanșarea cercetării judecătorești inculpaţii s-au prevalat de dreptul la tăcere.

La același termen de judecată instanţa a încuviințat efectuarea unei anchete sociale la locuința persoanei vătămate ####### ###### #####, solicitarea înregistrărilor convorbirilor efectuate la numărul unic de urgenţă 112, adresă către Casa națională de Sănătate cu solicitarea de a comunica copii ale recomandărilor medicale primite de persoana vătămată de la momentul incidentului ce face obiectul prezentei cauze, respectiv 06.07.2019. S-a solicitat unităților medicale care au acordat îngrijiri victimei să comunice copii ale foilor de observații ale persoanei vătămate.

La data de 25.02.2020 s-au ataşat la dosarul cauzei foile de observație ale persoanei vătămate de la Spitalul Clinic de Recuperare ( filele 1- 37 vol. acte confidențiale). Foile de observaţie ale pacientului ####### ##### de la Spitalul Clinic de Urgenţă Dr. N. #### au fost ataşate la dosar prin compartimentul registratură la data de 02.03.2020 ( filele ## # ### vol. acte confidențiale). La aceeaşi dată s-a ataşat şi ancheta socială efectuată la domiciliul persoanei vătămate (fila 131 vol. acte confidențiale).

La termenul din 03.03.2020, persoana vătămată a solicitat administrarea probei cu martori în dovedirea pretențiilor formulate şi a probei cu înscrisuri, depunând la dosar decizia medicală asupra capacității de muncă nr. ######### are capacitatea de muncă pierdută în totalitate, biletele de ieșire din spital din data de 08.07.2019, 25.10.2019, 29.08.2019 şi 07.02.2020, certificat cu încadrare în grad de handicap accentuat (filele ### #### vol. acte confidențiale).

La dosar s-au depus înscrisurile solicitate Serviciului de Telecomunicații Speciale. CD-ul conținând înregistrarea convorbirilor purtate în seara incidentului şi cu privire la acesta, cu operatorii 112 a fost depus, pe bază de proces verbal, la grefierul şef-secţie spre păstrare (fila 131).

La termenul din data de 12.05.2020 au fost audiaţi martorii ######## ###### şi ####### ##### – propuşi în dovedirea laturii civile a cauzei, martorul ######## ######### ###### – martor din lucrări, ##### ####### – martor din lucrări, declarațiile acestora fiind consemnate şi atașate la dosar (filele 3-9 vol. II instanţă).

Las termenul din 09.06.2020, instanţa a procedat la ascultarea înregistrărilor aflate pe suportul optic înaintat de Serviciul de Telecomunicații Speciale. Grefierul de şedinţă, din dispoziţia instanței, a întocmit şi atașat la dosar transcrierea înregistrărilor audiate la termen, procesul verbal aflându-se la filele 19-23.

La termenul din 23.06.2020 au fost audiați sub prestare de jurământ martorii ##### ##########, declarațiile acestora fiind consemnate şi atașate la dosarul cauzei.

La termenul din 11.09.2020, inculpaţii ##### şi ######## au solicitat suplimentarea probatoriului administrat, cererea fiind admisă în parte (pentru motivele expuse pe larg în încheierea de la acel termen). S-a admis solicitarea de a se cere date privind contractele de muncă derulate de persoana vătămată ####### anterior incidentului, date deținute de Inspectoratul teritorial de Muncă Iași.

Pentru termenul din 11.09.2020 s-au depus la dosar înscrisurile solicitat ITM Iași (filele 119 – 122 vol. II).

La termenul din 22.09.2020 a fost audiată sub prestare de jurământ martora din lucrări ######## #####, declarația acesteia fiind consemnată şi atașată la dosar (fila 128 vol. II).

La termenul din 20.10.2020 instanţa a dispus, după punerea în discuție din oficiu a probei, emiterea unei adrese către Casa Județeană de Pensii pentru a comunica dacă decizia medicală de incapacitate de muncă nr. ######### a fost menținută sau s-a emis altă decizie.

La termenul din 03.11.2020 a fost audiat sub prestare de jurământ martorul din lucrări #### ###### ##########, declarația acestuia fiind consemnată şi atașată la dosar (filele162,163 vol. II).

La solicitarea instanței, Casa de Asigurări de Sănătate a comunicat date ale serviciilor medicale şi consultațiilor de care a beneficiat victima în anii 2019 şi 2020 ( filele 156 – 162 vol. acte confidențiale). Iar Spitalul Clinic Județean de Recuperare Iași a comunicat că persoana vătămată nu a beneficiat de servicii medicale în anul 2020. Spitalul Clinic Județean de Urgențe Sf. ######## Iași a depus la dosar foile de observație ale persoanei vătămate (filele 164 – 174 vol. acte confidențiale).

Inculpatul ##### ###### ####### a depus la dosar înscrisuri din care reiese că a finalizat ciclul inferior a liceului şi a obținut calificarea profesională de agricultor (filele 185, 186 vol. II), iar Casa Națională de Pensii Publice a depus la dosar date privind deciziile de invaliditate emise pe numele persoanei vătămate şi veniturile obținute de acesta începând cu data de 02.10.2019 şi până la data de 11/2020.

La termenul din 08.12.2020 inculpatul #### prin apărător a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tentativă de omor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată ( prev. de art. 32 alin. 1 raportat la art. 188 alin. 1 C.p.) în infracțiunea de lovire sau alte violenţe prev. de art. 193 alin. 2 C.p. după punerea în discuție a solicitării, instanţa a dispus respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice.

La solicitarea instanței, Spitalul Clinic Dr. ####### #### a comunicat că pe parcursul anului 2020, persoana vătămată ####### a beneficiat de investigații medicale.

Analizând probele administrate în cauză atât în faza de urmărire penală cât şi în faza de cercetare judecătorească, instanţa reține următoarele:

În fapt, inculpaţii ##### ###### #######, ######## ######### ##########, #### ###### , ##### ##### şi persoana vătămată ####### ###### ##### sunt consăteni, locuind în sat Fântânele ###### ###### ####### ####. Fără a derula în mod necesar relaţii apropiate între ei, toţi cei menționați anterior se cunosc de multă vreme. Probele administrate nu au relevat preexistența vreunui conflict între persoana vătămată şi oricare dintre inculpați. Atât inculpaţii cât şi persoana vătămată sunt integrați social, fiind implicaţi la momentul comiterii faptelor fie în activități lucrative (inculpaţii ####, ##### #####, ######## ######### ##########, persoana vătămată, fie elev inculpatul ##### ###### #######.

În seara zilei de 06.07.2019, în jurul orei 20.30, inculpaţii ##### ###### #######, ######## ######### ##########, #### ######, ##### ##### şi numitul ######## #####, s-au deplasat la magazinul La ##### din localitatea Fântânele, #### #### ####, deşi unii dinte inculpați erau minori, au consumat cu toții băuturi alcoolice (bere la halbă), şi au ascultat muzică.

La barul respectiv au venit la scurt timp şi martorii #### ###### ########## şi ######## ######### şi persoana vătămată ####### ###### #####, care au consumat şi ei băuturi alcoolice.

Pe fondul consumului de băuturi alcoolice, persoana vătămată ####### s-a deplasat la masa inculpaţilor, le-a închis boxa la care ascultau muzică şi le-a adresat injurii, adoptând un comportament violent verbal şi provocator.

Deranjat de comportamentul tinerilor, proprietarul terasei le-a solicitat să părăsească localul sub pretextul că ar fi dorit să închidă. Ambele grupuri au ieșit şi s-au deplasat peste drum unde persoana vătămată a continuat comportamentul agresiv şi provocator în sensul că s-a dezbrăcat de tricou şi l-a lovit cu pumnul în piept pe inculpatul major #####. Nici de această dată grupul inculpaţilor nu a dat curs provocărilor la conflict fizic ale victimei, inculpatul ##### fiind împiedicat de ceilalți inculpați să riposteze. Persoana vătămată #######, pe fondul consumului de alcool probabil, a căzut în momentul în care l-a lovit pe #####, însă s-a ridicat singur.

După acest incident, persoana vătămată ####### împreună cu martorii ######## şi #### şi-au continuat deplasarea către Primăria comunei. În urma acestui grup se deplasa, la o distanţă de aproximativ 15 m, grupul format din inculpaţii minori ########, ##### şi ####, inculpatul major ##### ##### şi martorul ##### ########.

Până la acest moment, declarațiile persoanelor audiate (inculpați şi martori) sunt concordante cu privire la derularea evenimentelor şi comportamentul provocator al persoanei vătămate #######.

După de au parcurs o distanta de aproximativ 130 m de la barul #####, inculpatul ######## a luat o piatră de jos şi a aruncat spre persoana vătămată. Acest aspect este relatat de inculpatul #### şi de inculpatul #####. Inculpatul ##### a susţinut că inculpatul ##### ar fi fost cel care a aruncat cu piatra către persoana vătămată în timp ce martorul #### a susţinut că în direcţia victimei, mai multe persoane din grupul inculpaţilor ar fi aruncat cu pietre.

Cert este însă că, în urma faptului că fuseseră aruncate pietre în direcția sa, victima se apropie de grupul inculpaţilor cu o atitudine provocatoare (mâinile ridicate în poziţia de luptă – susţine inculpatul ##### – fila 133 verso vol. I up). Primul de care se apropie este inculpatul ######## care l-a lovit puternic pe ####### cu pumnul în zona feţei. În urma aceste lovituri, victima cade la pământ, iar în jurul ei vin ceilalți inculpați care îl lovesc pe vătămat în mod repetat, cu pumnii şi picioarele, în zona extremității cefalice şi a toracelui.

Victima, după momentul la care a căzut la pământ, nu a ripostat. În contextul declarațiilor de martori care atestă împrejurarea că victima nu a ţipat de durere şi nu s-a manifestat în vreun fel după momentul căderii, având în vedere şi leziunile cranio cerebrale produse, apreciază ca plauzibilă şi ipoteza ca lovirea cu capul de astfel să îi fi provocat leziuni ce au indus pierderea conștientei.

După ce inculpaţii au abandonat victima, martorul #### a solicitat sprijinul ambulanţei, precizând că este vorba de o persoană agresată.

În urma loviturilor aplicate victimei, aceasta suferă multiple leziuni traumatice grave. Din Raportul de primă Expertiză Medico-Legală nr. 19456 din data de 23.09.2019 emis de IML Iași, rezultă că la data de 06.07.2019, persoana vătămată ####### ###### ##### a suferit un traumatism cu plăgi faciale, fractură cominutivă cu înfundare pereţi anterior şi sinus lateral drept (operată conform diagnosticului stabilit la Spitalul de Recuperare Iaşi), cu hemosinus maxilar drept, hemoragie subarahnoidiană, leziuni axonale difuze (pontin paramedian stâng şi supratentorial în corpul nucleului caudat drept şi frontal parietal bilateral), în evoluţie cu tetrapareză spastică şi ataxică cu predominenţa hemiparezei stângi şi paralizie facială dreaptă post-traumatică (ameliorate sub tratament recuperator neurologic) şi complicat cu bronhopneumonie cu Acinetobacter (vindecată sub antibioterapie) şi escare calcaniene gradul Pentru vindecarea acestor leziuni s-a apreciat a fi necesare 45-50 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare ( timp ce include internările şi recuperarea funcţională).

Medicii legişti au stabilit că leziunile traumatice suferite au pus în primejdie viața persoanei vătămate.

Așa cum reiese din decizia medicală asupra capacității de muncă nr. ######### victima şi-a pierdut complet capacitatea de muncă pentru 12 luni, fiind încadrat în grad de invaliditate gravă cu însoțitor. În anul 2020 această decizie a fost revizuită, fiind stabilit gradul 3 de invaliditate.

Situația de fapt descrisă anterior a fost stabilită de instanţa de judecată pe baza coroborării probelor administrate în faza de urmărire penală şi în faza cercetării judecătorești.

În ceea ce privește etapele de început ale conflictului dintre inculpați şi persoana vătămată, respectiv cele derulate la ##### şi în faţa localului, instanţa a avut în vedere declaraţiile în mare concordante ale celor implicați. Astfel, inculpaţii au declarat la unison faptul că persoana vătămată a avut o conduită provocatoare în timp ce derularea unei discuții contradictorii între cele două grupuri a fost susținută şi de martora ##### (fila 2 vol. II up).

În ceea ce privește continuarea acestei dispută şi după ieșirea din bar şi agresarea inculpatului #####, instanţa are în vedere declarațiile inculpaţilor ( concordante) şi declarația martorului ######## ######### din faza de urmărire penală (fila 15 vol. II up.) şi declarația martorului #### ###### ########## din faza de cercetare judecătorească ( fila 162 vol. II).

Referitor la martorul ########, instanţa reţine că acesta a susţinut în faza de urmărire penală că după ce victima a fost lovită de inculpatul ######## şi a căzut la pământ, moment pe care l-a perceput în mod direct, s-a speriat şi a părăsit zona. În faza de cercetare judecătorească, același martor a făcut declaraţii detaliate cu privire la modalitatea în care s-a derulat întregul incident fără însă ca, la întrebarea expresă cum poate justifica diferențele dintre cele 2 declarații, să poată oferi vreo explicație.

Persoana vătămată ####### a dat o declarație în faza de urmărire penală şi a susţinut că nu a provocat inculpaţii şi că nu l-a lovit pe inculpatul #####. Contradicțiile dintre aceste declaraţii celelalte, indicate anterior, impun înlăturarea susţinerilor părţii civile.

În ceea ce privește episodul final al conflictului, instanţa reţine că incidentul a fost observat în mod nemijlocit de martorul #### ######-########## şi de martora ######## ##### – persoana ce locuiește în imediata vecinătate a locului unde a avut loc. Martori la faza de debut au fost şi ######## ######### ###### şi ##### ######## care însă au părăsit zona după primul act de violenţă fizică îndreptat împotriva părţii civile #######.

Martorul ######## ######### ###### a precizat în faza de urmărire penală că primul inculpat care a lovit victima a fost inculpatul ######## iar martorul ##### ######## a precizat că persoana vătămată s-a apropiat de inculpatul ########. Coroborarea acestor declaraţii susţine concluzia că primul care a lovit victima a fost inculpatul ########. Nu a putut fi stabilit cu certitudine dacă inculpatul a lovit victima cu pumnul sau cu o piatră pe care ar fi avut-o în mână. Zona în care a lovit – zona feţei, coroborat cu faptul că în cădere victima s-a lovit cu capul de asfalt, şi a rămas la pământ, face plauzibilă oricare dintre variante, în sensul că fie o lovitură cu piatra,fie căderea urmată de lovirea de astfalt, ar fi putut cauza starea de inconștiență a victimei.

Inculpaţii ##### şi ######## au recunoscut comiterea faptelor în faza de urmărire penală. În etapa cercetării judecătorești, după respingerea cererilor de judecare a cauzei potrivit procedurii abreviate, aceștia s-au prevalat de dreptul la tăcere. Referitor la participarea celorlalți inculpați, respectiv a inculpatului minor #### şi a inculpatului major #####, inculpaţii ##### şi ######## au dat declarații concordante între ele şi concordante cu declarațiile martorului ocular #### în sensul că şi cei doi inculpați ar fi lovit activ victima.

Reţine instanţa că martorul ####, în prima declaraţie dată în faţa organelor de anchetă, a susţinut că nu l-a văzut pe inculpatul #### să lovească pe persoana vătămată. Ulterior a revenit asupra acestor susţineri motivând că îşi aminteşte că l-a văzut lovind. Instanţa va avea în vedere declarațiile date de acest martor în care susţine actele de agresiune ale inculpatului #### întrucât se coroborează cu declarațiile inculpaţilor ##### şi ########.

În opinia instanţei nu există niciun motiv plauzibil pentru care susţinerile acestor inculpaţi minori să fie înlăturate. Probele administrate nu relevă vreo stare de dușmănie între inculpaţii minori, dimpotrivă. Mai mult, comportamentul agresiv şi provocator al victimei i-a vizat pe toţi.

Inculpatul ##### a susținut că nu s-a apropiat de zona de conflict decât la final când i-a propus inculpatului #### să plece. Prezenta inculpatului ##### în proximitatea victimei este însă susținută şi de inculpaţii ##### şi ######## şi de martorul ####. Confruntările realizate în faza de urmărire penală nu au condus la schimbarea declarațiilor nici unui dintre inculpați, inculpatul ##### fiind în continuare plasat în zona de conflict. Pe de altă parte, instanţa reține că inculpatul ##### a fost agresat de către persoana vătămată după ce cele 2 grupuri au fost evacuate din localul La #####, fiind împiedicat de către ceilalți inculpați să nu riposteze cu violență fizică. În acest context, lipsa de reacţie a inculpatului ##### la acest moment – al degenerării unui conflict ce a debutat cu agresarea lui, pare puţin probabilă. Pe de altă parte, singurul care confirmă lipsa de implicare a acestui inculpat este inculpatul #### – văr primar pe linia maternă. La rândul său, inculpatul ##### susține că nu l-a văzut pe inculpatul #### să lovească victima, deși îl plasează în zona de conflict. Acest context al relațiilor de familie între cei 2 inculpați susțin concluzia lipsei de sinceritate a celor 2 inculpaţi ( #### şi #####), atât în ceea ce priveşte propria implicare, cât şi în ceea ce priveşte implicarea celuilalt.

Deşi testarea poligraf nu are valoare probatorie, instanţa reține ca indiciu în cauză, apta a confirma probele administrate, că la întrebările directe privind agresarea victimei #######, inculpatul pare să fi manifestat comportament simulat.

Inculpatul minor #### a negat vehement orice implicare în lovire victimei, susținând de altfel că ar fi fost singurul care ar fi încercat să îl oprească pe inculpatul ########. Inculpatul #####, a susținut că l-a văzut pe inculpatul #### apropiindu-se de persoana vătămată #######, fără însă a putea preciza cu certitudine dacă a lovit. Instanţa reține că inculpatul #### a încercat într-adevăr să îl împiedice pe inculpatul ######## să mai lovească victima, conștientizând riscul de deces a acesteia. Finalitate pe care nu o urmărea. Această conduită de final a inculpatului #### a fost confirmată de martorul #### care a auzit solicitarea inculpatului ####. Această conduită (determinată cel mai probabil de leziunile evidente ale victimei) nu exclude posibilitatea ca în momentele de debut ale altercației, inculpatul #### să fi lovit. Faptul că acest minor a lovit cu piciorul victima este susținut de martorul #### şi confirmat de inculpaţii ######## şi #####. Prezența inculpatului în imediata apropiere a victimei este confirmată de inculpatul #####.

Martora ######## #####, deşi a asistat la conflict, din cauza distanţei, a vârstei martorei şi a întunericului, nu a putut oferi detalii cu privire la modalitatea de agresare a victimei. A relatata însă că erau mai mulţi, fapt ce confirmă susţinerile martorului #### şi a inculpaţilor ##### şi ######## privind agresarea victimei de 4 persoane simultan şi nu doar de 2 persoane.

În drept, fapta inculpaţilor ##### ##### #######, ######## ######### ##########, #### ###### ###### şi ##### #####, care în seara zilei de 06.07.2019, în jurul orei 22.20, în timp ce se aflau pe raza localității Fântânele, #### ####, în drumul public, pe fondul consumului de alcool şi al provocărilor persoanei vătămate ####### ######-#####, i-au aplicat acesteia multiple lovituri cu pumnii şi picioarele în zona capului şi a corpului, fiindu-i provocate leziunii traumatice grave (traumatism cranio-facial şi cranio-cerebral) ce au necesitat pentru vindecare un număr de 45-50 de zile de îngrijiri medicale şi i-au pus viaţa în pericol, întrunește elementele constitutive ale infracţiunii de:

– tentativă la infracţiunea de omor, faptă prevăzută de art. 32 alin.1 C.p. raportat la art.188 alin.1 C.p., cu aplicarea art. 75 al.1 lit. a Cp şi art. 77 lit a,d Cp pentru inculpatul ##### #####;

– tentativă la infracţiunea de omor, faptă prevăzută de art. 32 alin.1 C.p. raportat la art.188 alin.1 C.p., cu aplicarea art. 113 al.2 Cp, art. 75 al.1 lit. a Cp şi art. 77 lit a Cp , pentru inc. #### ###### ######,

– tentativă la infracţiunea de omor, faptă prevăzută de art. 32 alin.1 C.p. raportat la art.188 alin.1 C.p., cu aplicarea art. 113 al.3 Cp, art. 75 al.1 lit. a Cp şi art. 77 lit a Cp, pentru inc. ######## ######### ##########,

– tentativă la infracțiunea de omor, faptă prevăzută de art. 32 alin.1 C.p. raportat la art.188 alin.1 C.p., cu aplicarea art. 113 al.3 Cp, art. 75 al.1 lit. a Cp şi art. 77 lit a Cp, pentru inc. ##### ###### #######.

Sub aspectul laturii subiective, instanţa reţine că inculpaţii au acţionat cu intenţie indirectă, respectiv nu au urmărit dar au acceptat producerea rezultatului mai grav, respectiv decesul victimei. Această concluzie este dedusă din modalitatea în care inculpaţii au acționat asupra victimei, respectiv în mod coordonat, simultan, locul vizat cu precădere de loviturile aplicate – extremitatea cefalică, intensitatea loviturilor aplicate concomitent de inculpați cu pumnii şi picioarele (leziunile extrem de grave produse victimei – traumatism cranio – facial şi cranio – cerebral ce i-au pus viaţa în pericol) şi faptul că au continuat să lovească victima şi după ce aceasta, căzută la pământ, nu a mai ripostat în niciun fel.

Comportamentul adoptat de persoana vătămată ####### ###### ##### la localul La ##### dar şi ulterior, de a provoca inculpaţii la un conflict fizic, de a le adresa injurii şi expresii jignitoare, de a lovi pe inculpatul ##### a fost de natură a provoca inculpaţilor o puternică stare de tulburare sau emoţie care a determinat reacţia agresivă. Se va reţine deci în favoarea inculpaţilor circumstanța atenuantă a provocării.

În sarcina inculpaţilor se va reţine circumstanța agravantă prevăzută la art. 77 lit. a C.p. constând în comiterea faptei de 3 sau mai multe persoane împreună.

În sarcina inculpatului major ##### se va reţine şi circumstanța agravantă prevăzută de art. 77 lit. d C.p., constând în comiterea fatei de un infractor major cu 1 minor.

Legătura de cauzalitate dintre actele de agresiune ale inculpaţilor faţă de victimă şi leziunile traumatice cauzate aceste este evidentă.

Constatând dovedită vinovăția inculpatului ##### şi a inculpaţilor minori ####, ######## şi #####, dincolo de orice dubiu rezonabil, instanţa va proceda la condamnarea inculpatului major şi aplicarea unor măsuri educative pentru inculpaţii minori, pentru comiterea infracțiunii de tentativă de omor prevăzută şi pedepsită de art.32 alin. 1 raportat la art. 188 alin.1 Cp.

La individualizarea judiciară a pedepselor ce urmează a fi aplicate inculpatului ##### şi a măsurilor educative ce urmează a fi aplicate inculpaţilor minori, instanța va avea în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen., respectiv împrejurările şi modul de comitere a infracțiunii, precum şi mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii şi scopul urmărit, natura şi frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii şi în cursul procesului penal şi nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială şi socială.

Se va reţine în favoarea inculpaţilor împrejurarea că sunt integrați social, preocupați de activități lucrative iar inculpatul ##### a fost implicat în procesul de instrucție școlară pe care, de altfel, l-a finalizat în cursul cercetării judecătorești.

Referatele de evaluare socială efectuate în cauză relevă împrejurarea că inculpaţii provin din familii legal constituite în care a existat o preocupare evidentă referitoare la creșterea şi educarea lor şi la obţinerea mijloacelor de trai în mod onest. Nici unul dintre inculpați nu are antecedente penale.

Pe parcursul procesului penal inculpaţii ##### şi #### s-au prevalat de dreptul la tăcere în timp ce inculpaţii minori ##### şi ######## au dat declarații de recunoaștere parţială a vinovăţiei.

În ceea ce privește fapta cercetată, instanţa reţine că în abstract, dată fiind valoarea socială căreia i se aduce atingere – dreptul la viaţă, infracțiunea de omor chiar şi rămasă în forma tentativei prezintă o periculozitate deosebită. Limitele de pedeapsă pentru această faptă în forma tentativei este de la 5 la 10 ani. Având în vedere reţinerea circumstanței atenuante a provocării prevăzută de art. 75 lit. a C.p., limitele de pedeapsă pentru fapta imputată inculpaţilor se va reduce cu 1/3, ajungând la un minim special de 2 ani şi 6 luni şi un maxim special de 6 ani şi 8 luni închisoare. La stabilirea pedepselor, respectiv a măsurilor educative, instanţa va avea în vedere dispozițiile art. 79 alin. 3 şi 78 C.p. care reglementează concursul de cauze de atenuare cu cauze de agravare a pedepselor şi efectele circumstanțelor agravante.

Referitor la aspectele concrete ce caracterizează faptele imputate inculpaţilor, instanţa reţine că întregul incident pare să fi avut loc doar ca urmare a actelor provocatoare ale victimei. Conduita acesteia s-a concretizat în acte de agresiune verbală şi fizică faţă de persoane mai tinere, de provocări la confruntări fizice din dorinţa de a-şi manifesta o presupusă superioritate, atingeri aduse demnității acestora prin stingerea boxei, lovirea inculpatului #####, limbajul folosit.

Pe de altă parte, inculpaţii, în evidentă superioritate numerică au reacţionat extrem de violent, lovind în mod repetat şi cu intensitate victima şi după ce aceasta căzuse la pământ. Violenţa fizică a fost dusă la extrem iar leziunile traumatice cauzate victimei deiosebit de grave. Pe lângă riscul vital la care a fost expusă victima, instanţa reţine că leziunile provocate au condus la sechele temporare grave şi care au provocat nu numai suferință fizică ci şi emoțională ( tetrapareza spastică, deficienţele de deplasare).

În consecință, instanţa va condamna inculpatul ##### ##### la o pedeapsă orientată spre minimul special, respectiv la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de tentativă de omor, faptă prevăzută de art. 32 alin.1 C.p. raportat la art.188 alin.1 C.p., cu aplicarea art. 75 al.1 lit. a Cp şi art. 77 lit. a, d Cp.

În baza dispozițiilor art. 67 alin. (2) rap. la art. 66 C.p., se va aplica inculpatului ##### pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi constând in interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) pe o perioada de 1 an, calculată conform dispozițiilor art. 68 din Codul penal. Aplicarea pedepsei complementare este justificată în opinia instanței în contextul în care conduita infracțională adoptată este incompatibilă cu dreptul de a exercita funcții publice sau care implică exercițiul autorității de stat.

Pe durata şi în condițiile prevăzute de dispozițiile art. 65 din Codul penal, se va interzice inculpatului ##### exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), ca pedeapsă accesorie, pentru aceleaşi motive.

În baza disp. art. 399 alin. 1 Cod proc. pen. se va menține măsura arestului la domiciliu a inculpatului ##### #####, iar în temeiul art. 72 Cod penal scade din pedeapsa aplicată perioada reținerii şi arestului preventiv şi arestului la domiciliu începând cu data de 25.08.2019 la zi.

În baza art. 7 alin. 1 din legea 76/2008 privind organizarea şi funcționarea Sistemului Naţional de date Genetice Judiciare, se va dispune prelevarea de probe biologice de la inculpatul ##### #####.

Conform art. 5 alin. 5 din Legea 76/2008 privind organizarea şi funcționarea Sistemului Naţional de date Genetice Judiciare se va aduce la cunoștința inculpatului că probele biologice care vor fi recoltate, vor fi utilizate pentru obținerea şi stocarea în SNDGJ a profilului genetic.

Referitor la inculpaţii minori, având în vedere modalitatea concretă de comitere a faptei, diferența de vârstă şi în mod evident de maturitate dintre persoana vătămată – tânăr de 23 de ani şi inculpaţii minori cu vârste între 15 şi 16 ani, instanţa va aplica acestora măsura educativă a internării într-un centru educativ pentru o perioadă de 1 an 5 luni şi 22 zile pentru comiterea în stare de minoritate a infracţiunii de tentativă la infracțiunea de omor, faptă prevăzută de art. 32 alin.1 C.p. raportat la art.188 alin.1 C.p., cu aplicarea art. 75 al.1 lit. a Cp şi art. 77 lit. a Cp.

Pentru inculpaţii ##### şi ######## instanţa va dispune scăderea reținerii, arestului preventiv şi a arestului la domiciliu de la 17.07.2019 la zi şi se va constata încetată de drept măsura arestului la domiciliu.

Pentru inculpatul #### se va dispune scăderea din durata măsurii educative privative de libertate aplicată inculpatului a duratei reținerii de la 31.07.2019 şi menținerea măsurii preventive a controlului judiciar.

II. Latura civilă

Persoana vătămată s-a constituit parte civilă în cauză solicitând suma de 5000 euro daune materiale constând în cheltuieli de spitalizare, alimentație şi cele din perioada de convalescență cu alimente, medicamente; suma de 50.000 euro reprezentând prejudiciu moral adus de actele de agresiune ; o rentă lunară constând în venitul minim pe economie pe perioada incapacității de muncă.

În dovedirea laturii civile a fost audiat martorii ######## ###### şi ####### #####. Instanţa reţine că partea civilă nu a făcut dovada daunelor materiale pretinse în cuantum de 5000 euro ( aproximativ 25.000 lei). În mod cert, internarea persoanei vătămate la unităţile medicale (28 de zile la Spitalul de Neurochirurgie Iaşi „Prof. Dr. ####### #### şi 10 zile la Spitalul Clinic de Recuperare Iaşi şi la Spitalul Clinic de Urgenţă Sf ######## Iaşi, a cauzat cheltuieli suplimentare familiei. În lipsa unor probe certe instanţa apreciază ca fiind justificate cheltuieli de transport. În ceea ce privește daunele morale, instanţa reţine că leziunile traumatice extrem de grave produse victimei (traumatism cranio-cererbral şi cranio-facial) au cauzat în mod cert suferințe fizice şi emoționale profunde. Sechelele de tipul tetraparezei spastice, invaliditatea gravă, dificultățile de mers, justifică acordarea unor despăgubiri ca daune morale. Cele pretinse însă de partea civilă (50.000 euro) sunt în mod evident exagerate, disproporționate faţă de prejudiciul moral produs. Însă, nu se poate omite împrejurarea că victima ####### a avut o contribuție semnificativă în declanșarea şi degenerarea în violenţe fizice a conflictului. Pentru aceste motive, reținând culpa concurentă a victimei victimei în baza art. 19 alin. 1 Cod procedură penală, art. 397 Cod procedură penală rap. la art. 1357, art. 1381 art. #### #### şi 1391 Cod civil, instanţa va admite în parte acțiunea civilă exercitată de persoana vătămată ####### ###### #####, şi se vor obliga inculpaţii #####, ####, ######## şi ##### în solidar, iar inculpaţii minori în solidar cu părţile responsabile civilmente, respectiv ##### ###### ####### în solidar cu ##### ##### şi ##### #######, ######## ######### ########## în solidar cu ######## ###### şi ######## ########, #### ###### ###### în solidar cu #### ##### şi #### ######, să achite părţii civile ####### ###### ##### suma de 1500 lei cu titlu de daune materiale şi suma de 50.000 lei cu titlu de daune morale.

Referitor la solicitarea victimei de a fi obligaţi inculpaţii la plata unei rente lunare, instanţa reţine că potrivit art. 2242Cod civil, contractul de rentă viageră presupune ca o parte, numită debirentier, se obligă să efectueze în folosul unei anumite persoane, numită credirentier, prestații periodice, constând în sume de bani sau alte bunuri fungibile. În mod evident această instituție de drept nu are nicio legătură cu răspunderea civilă delictuală.

Referitor la o eventuală obligare a inculpaţilor la plata unei sume lunare care să acopere lipsa unui venit ca urmare a incapacității de muncă, instanţa reţine că persoana vătămată, care nu era angajată legal la momentul faptei, a beneficiat ulterior de pensie de invaliditate. Astfel, un eventual prejudiciu produs de incapacitatea sa de muncă a fost acoperit prin sistemul de asigurări sociale.

II.2. Aşa cum s-a reţinut, în cauză s-au constituit părţi civile unităţile medicale care au acordat îngrijiri medicale persoanei vătămate. Având în vedere legătura de cauzalitate dintre leziunile traumatice ale victimei şi actele de agresiune comise de inculpaţi, instanţa va admite acţiunile civile promovate în cauză şi oblige inculpaţii #####, ####, ######## şi ##### în solidar, iar inculpaţii minori în solidar cu părţile responsabile civilmente, respectiv ##### ###### ####### în solidar cu ##### ##### şi ##### ####### domiciliaţi în sat şi #### #########, ### ####, ######## ######### ########## în solidar cu ######## ###### şi ######## ######## domiciliaţi în sat şi #### #########, ### ####, #### ###### ###### în solidar cu #### ##### şi #### ###### domiciliaţi în sat şi #### #########, jud Iaşi să achite următoarele sume reprezentând daune materiale:

– părţii civile Spitalul Clinic de Urgenţă Sf ######## Iaşi suma de 1159,19 lei la care se adaugă dobânda de referinţă a BNR de la data de 07.07.2019 şi până la achitarea efectivă,

– părţii civile Spitalul de Neurochirurgie Iaşi „Prof. Dr. ####### ####” suma de 50 lei şi dobânda legală aferentă de la data de 17.09.2019 şi până la achitarea efectivă,

– părţii civile Spitalul Clinic de Recuperare Iaşi suma de 4498,57 lei la care se adaugă dobânda de referinţă a BNR de la data de 09.09.2019 şi până la achitarea efectivă

– părţii civile Serviciul Judeţean de Ambulanţă Iaşi suma de 2.091 lei la care se adaugă dobânda de referinţă a BNR de la data de 09.09.2019 şi până la achitarea efectivă.

În baza dispozițiilor art. 398 Cod procedură penală rap. la art.272 Cod procedură penală cu referire la art. 274 alin. 2 Cod procedură penală se va obliga fiecare dintre inculpați, inculpaţii minori în solidar cu părţile responsabile civilmente respectiv ##### ###### ####### în solidar cu ##### ##### şi ##### #######, ######## ######### ########## în solidar cu ######## ###### şi ######## ########, #### ###### ###### în solidar cu #### ##### şi #### ###### la plata către stat a sumei de 3500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.”

**********************

Împotriva sentinţei penale nr. #/08.01.2021 pronunţată de Tribunalul Iaşi în dosarul nr. ####/99/2019, au formulat apel, cu respectarea termenului prev. de art. 410 alin. 1 din Codul de procedură penală, inculpaţii ##### #####, #### ###### ###### și de partea civilă ####### ###### #####.

Prin motivele de apel formulate, inculpatul ##### ##### solicită in principal, achitarea, in temeiul art. 16 alin 1 lit. a) Cod de procedura penala, inculpatul ##### ##### nefăcând parte din grupul de tineri care au agresat fizic persoana vătămata, iar în subsidiar, reducerea pedepsei, pana in limita prevăzuta de art. 91 alin. 1 lit. a) Cod penal, executarea urmând a avea loc sub supraveghere, cu stabilirea unui termen de supraveghere conform art. 92 Cod penal, masurile si obligaţiile urmând a fi stabilite in conformitate cu art. 93 Cod penal.

Arată că prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iaşi întocmit la data de 01.10.2019, ##### ##### a fost trimis in judecata pentru săvârşirea infracţiunii de tentativa de omor, prevăzuta de art. 32 alin 1 Cod penal raportat la art. 188 alin 1 Cod penal cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. a si art. 77 lit. a si d Cod penal.

Precizează ca s-a aflat in stare de arest preventiv din data de 25.08.2019 pana la data de 03.12.2019, când măsura preventiva a arestului preventiv a fost înlocuită cu măsura arestului la domiciliu, măsura preventiva a cărei imperiu se afla si la acest moment procesual.

În ceea ce priveşte procedura de camera preliminară, inculpatul nu a formulat cereri ori excepţii.

În procedura cercetării judecătoreşti, in probaţiune, a solicitat ca instanţa de judecata sa aibă in vedere înscrisurile depuse la data de 16.09.2019 in cauza ####/99/2019 de unde reiese ca inculpatul, anterior luării măsurii preventive, a avut un loc de munca stabil, ca este calificat profesional, este absolvent a 11 clase cat si caracterizările emise chiar de către Postul de Politie al comunei Fântânele dar si de Primăria comunei Fântânele de unde reiese ca inculpatul prezintă in comunitate un comportament civilizat, este cunoscut ca o persoana liniştita si respectuoasa, care niciodată nu a dovedit un comportament in afara normelor de conduita.

De asemenea, s-a solicitat readministrarea probatoriului, constând în audierea martorilor indicaţi si de Ministerul Public prin rechizitoriu, respectiv numiţii ##### #######, ##### ########, ######## ######### ######, #### ###### ##########, ######## ##### si ##### ##########, dar si emiterea unei adrese către Sistemul National Unic pentru Apeluri de Urgenta 112 – Direcţia pentru Apelul Unic de Urgenta Bucureşti, cu solicitarea de a se înainta la dosarul cauzei înregistrarea apelurilor/convorbirilor telefonice efectuate de către numitul #### ###### ##########, prin care a solicitat, la numărul unic de urgenta 112, intervenţia organelor de politie la evenimentul ce a avut loc in sat/com. Fântânele, ####### ####, in intervalul orar 10.00 – 10.45, in urma căruia echipajele de politie au fost îndrumate către aceasta adresa, cat si înaintarea către instanţa de judecata a oricăror alte convorbiri stocate si purtate in acea zi, in jurul intervalelor orare la care s-a făcut referire mai sus.

Prin încheierea de şedinţa din data de 04.02.2020, instanţa a încuviinţat probele solicitate de M.P. si inculpaţi constând în reaudierea martorilor din lucrări şi emiterea unei adrese către Serviciul Unic Naţional pentru Apeluri de Urgenţă cu solicitarea de a înainta la dosarul cauzei înregistrarea şi transcrierea apelurilor telefonice efectuate în ziua de 06.07.2019.

Din considerentele Sentinţei penale apelate se retine ca, privind latura penala a procesului penal, martorii din lucrări au fost reaudiaţi după cum urmează: ##### ####### si ######## ######### ###### – la data de 12.05.2020, ######## ##### – la data de 22.092020, ##### ########## si ##### ######## – la data de 23.06.2020 si #### ###### ########## – la data de 03.11.2020.

Din lucrările dosarului, se evidenţiază relatările a doi dintre martori, respectiv numiţii ##### ########## si #### ###### ##########.

Pe parcursul urmăririi penale, audiat la data de 06 august 2019, ##### ##########, afirma ca „in jurul orelor 22:30 prin fata curţii mele, au trecut numiţii ######### si ##### si întrebându-i ce au avut cu #######, ######### mi-a spus ca daca nu-l lovea el ar fi fost lovit de #######,” acest aspect fiind perceput de către martor în mod direct. Totodată, de la fiul sau ##### ########, a aflat ca „####### i-a tras un pumn lui #####, după care a venit acasă” si ca fiul meu ##### ######## a venit acasă si mi-a spus ca un băiat din Satul Nou, pe nume #######, s-a luat la cearta la magazinul „La #####” din localitate cu numiţii #####, ######### si ##### …. precizând ca ####### i-a tras un pumn lui #####..”.

Din relatările martorului reiese ca, imediat după conflict, inculpatul ######## a recunoscut faptul ca a lovit, in urma provocării, persoana vătămata, dar fără sa susţină implicarea inculpatului ##### ##### cat si faptul ca Babor ##### a fost agresat fizic de către persoana vătămata.

În ceea ce priveşte declaraţiile martorului #### ###### ##########, arată ca la data de 06.07.2019, in dosarul penal nr. ###/P/2019, a arătat ca „eu fiind destul de aproape am văzut bine cele întâmplate indicând agresorii care au lovit persoana vătămata, respectiv ##### ########, ######## ###### si ##### ####### (pg. 251-253 d.u.p.). Cu ocazia următoarei audieri, după trecerea unei perioade de timp de 11 zile, numitul #### ###### ########## îşi modifica declaraţia, in sensul ca si ##### ##### ar fi lovit persoana vătămata.

Sunt suspiciuni cu privire la afirmaţiile martorului, daca sunt conforme cu adevărul, având in vedere ca si-a modificat prima declaraţie, ocazie cu care a arătat ca s-a aflat la mica distanta de locul faptei si ca a văzut foarte bine agresorii, enumerându-i. Mai mult, suspiciunile sunt întărite de conduita manifestata pe parcursul cercetării judecătoreşti, martorul refuzând sa se prezinte la instanţa, dând curs cererii judecătorului numai după luarea măsurii amendării emiterea unui mandat de aducere.

Cu privire la conduita oscilanta in declaraţii a martorului cat si prezentarea de fapte ca fiind reale, ştiind ca sunt nereale, pentru a favoriza persoana vătămata, am formulat plângere penala, aceasta fiind cercetata de Parchetul de pe lângă Judecătoria Iaşi.

Învederează ca martorul #### ###### ##########, audiat la data de 17.07.2019 (pg. 256 d.u.p.), arata ca „Pe ####### ##### nu l-am auzit sa tipe. Cred ## a căzut inconştient de când a fost lovit de ######### prima data. Eu am strigat la toţi sa-l lase in pace si venind spre ei, l-au lăsat in pace pe ####### in afara de ######## care-l lovea in continuare cu picioarele in cap. Când am ajuns in dreptul lui ######### acesta a renunţat sa-l mai lovească pe #######, auzindu-mă ca i-am spus „Lasă-l in pace ca-l omori”. Am văzut ca ####### era culcat pe asfalt, inconştient, si avea sânge pe fata si cap.”

Apreciază ca la pronunţarea sentinţei, instanţa nu a analizat toate aspectele referitoare la modul de comitere a faptei, aşa cum au fost relatate de singurul martor ocular, #### ###### ##########.

Din relatările acestuia, reiese ca urmare loviturii aplicate de inculpatul ######## #########, persoana vătămata a căzut la pământ, mai mult, in urma acestei lovituri persoana vătămata nu a mai reacţionat, fiind inerta. Potrivit declaraţiei martorului, atunci când a intervenit in apărarea persoanei vătămate ceilalţi presupuşi agresori aflându-se deja la o distanta apreciabila de locul faptei, ######## ######### lovind de unul singur capul persoanei vătămate. In pofida relatărilor, in mod greşit se retine prin sentinţa ca toţi agresorii au fost întrerupţi din agresiuni de intervenţia martorului.

Opinează ca traumele si leziunile cranio-faciale ale persoanei vătămate, aşa cum au fost constatate de medicii specialişti, au survenit in urma loviturii, iniţial aplicata de către inculpatul ######## #########. Potrivit relatărilor martorului, ceilalţi inculpaţi, in învălmăşeala creata si intr-un timp foarte scurt, l-au lovit asupra corpului, cel care a lovit in mod repetat persoana vătămata asupra capului si fetei, fiind numai ######## #########.

In aceasta situaţie, apreciază ca în cauza trebuie aplicate dispoziţiile art. 50 alin. 2 Cod penal, potrivit căreia circumstanţele privitoare la fapta se răsfrâng asupra autorului si a participanţilor numai in măsura in care aceştia le-au cunoscut sau le-au prevăzut, sens in care fiecare participant la conflict trebuie sa răspundă pentru faptele sale nu şi pentru faptele altuia. Ca exemplu, comiterea furtului prin efracţie este o circumstanţa reala, astfel ca, odată realizata de unul dintre coautori, ea va fi imputată şi celorlalţi numai in măsura in care au cunoscut-o sau au prevăzut-o.

În opinia sa, nu este posibila reţinerea coautoratului in absenta unei legături subiective bilaterale. Aşa cum s-a arătat in doctrina, atunci când o alta persoana intervine după începerea actelor de executare, pentru a fi in prezenta coautoratului este necesar un acord bilateral, prin care coautorul intervenit ulterior cunoaşte si accepta ceea ce a realizat deja autorul iniţial, iar acesta trebuie sa cunoască si sa accepte intrarea coautorului succesiv in comiterea faptei. In consecinţa, se poate retine in acest caz doar un autorat concomitent, conex, si nicidecum un coautorat.

Apreciază ca, aprecierea instanţei de fond privind conduita inculpatului ##### ##### (redata prin considerentele sentinţei apelate, la pag. 4) prin care se induce ipoteza ca, inculpatul ##### #####, după ce a fost lovit cu pumnul in piept de către ####### ###### #####, nu a reacţionat întrucât ar fi fost împiedicat de ceilalţi inculpaţi sa riposteze (pag 4, par. 6), ipoteza preluata si la pag 6 par. 6, nu se coroborează cu actele dosarului, cu declaraţiile martorilor aflaţi la fata locului, aceştia afirmând la unison ca inculpatul „##### ##### nu a ripostat”.

Cu privire la rezultatul testului poligraf la care a fost supus inculpatul ##### #####, deşi nu este o proba admisibila in legislaţia noastră, instanţa ii; acorda eficienta probatorie, aşa cum reiese din considerentele sentinţei, la pagina 6, par. 7: „deşi testarea poligraf nu are valoare probatorie, instanţa retine ca indiciu in cauza, apta de a confirma probele administrate, ca la întrebările directe privind agresarea victimei #######, inculpatul pare sa fi manifestat comportament simulat”.

Arată ca rezultatul testului este viciat, raportat la faptul ca, audiat in calitate de inculpat la data de 12.09.2019, ##### ##### reclama ca „persoana care a efectuat testul m-a întrebat de mai multe ori insistent daca am lovit si eu, după care a afirmat de mai multe ori „ai dat, ai dat, ai dat” am început a plânge si sunt sigur ca nu am lovit”.

Reiese aşadar ca starea psihica a inculpatului a influenţat rezultatul testului.

Literatura de specialitate ne arata ca tehnica poligraf nu face altceva decât să descopere emoţia în mod indirect prin depistarea reacţiilor activatorii generale, care implică mecanisme fiziologice atât centrale, cât şi periferice.

Există corelaţii directe între starea psihică şi modificările cardio-vasculare. în acest sens, accelerarea ritmului cardiac în timpul emoţiei a fost bine cunoscută cu mult timp înainte ca problema să fie analizată ştiinţific. Experimental, s-a obţinut o accelerare a frecvenţei bătăilor inimii în cursul aplicării unei baterii de teste care au introdus o stare de stres la aşteptarea şocului electric, chiar dacă această aşteptare se întinde pe zeci de minute, stabilindu-se că, în timpul imediat anterior, cât şi după acţiunea aceluiaşi stimul nociv, anxietatea provoacă o descreştere a acestui ritm. Emoţia de teamă, de frică este, deci, legată de intercepţia cardiacă, relaţie exprimată perfect de clinicianul #####: frica este o „proprietate esenţială a psihismului cardiac”.

Un alt parametru al activităţii cordului în emoţie îl constituie modificările vasculare.

Aparatura poligraf sau biodetecţia, termen regăsit în literatura de specialitate, desemnează, în concret, acel dispozitiv de înregistrare a unor reacţii psihofiziologice caracteristice stărilor de tensiune emoţională, oglindite în următoarele diagrame: diagrama puls-tensiune arterială, diagrama ritmului respirator, diagrama rezistenţei electrodermice.

Dintre factorii frânători care pot afecta rezultatele examinării cu aparatura poligraf, se evidenţiază neconştientizarea posibilităţii de detectare manifestată, de regulă, la subiecţii cu nivel de şcolarizare şi IQ foarte scăzut ori cu responsabilitate socială scăzută.

Or, la o simpla vedere si ascultare, este evident gradul scăzut al IQ al inculpatului, al unei persoane care nu face fata stresului, emoţiilor unei persoane arestate si testate poligraf.

Mai mult, în raport de prevederile Codului de procedură penală, în doctrina de specialitate s-a susţinut, opinie la care, de altfel, aderă, că, deşi nu este strict interzisă de lege, testarea poligraf echivalează cu o încălcare a principiului prezumţiei de nevinovăţie, prevăzut în Constituţie şi în art. 4 C. proc. pen., suspectul sau inculpatul fiind obligat să probeze nevinovăţia sa.

Se aminteşte generic despre raportul de evaluare al inculpatului, fără ca instanţa sa se raporteze la concluziile si propunerile Serviciului de probaţiune. Astfel, in considerentele sentinţei, la pag. 8 – par. 2, se arata ca: „Referatele de evaluare sociala efectuate in cauza releva împrejurarea ca inculpaţii provin din familii legal constituite in care a existat o preocupare evidenta referitoare la creşterea si educarea lor si la obţinerea mijloacelor de trai in mod onest. Niciunul dintre inculpaţi nu are antecedente penale”.

Or, in desfăşurarea activităţii de probaţiune, aşa cum este prevăzuta de Legea nr. 252/2013, consilierii de probaţiune realizează evaluarea inculpaţilor si sprijină instanţa de judecată în procesul de individualizare a pedepselor.

Referatul de evaluare poate face referire şi la starea de sănătate, din punct de vedere, fizic, afectiv, moral şi intelectual, în măsura în care acestea au influenţat sau pot influenţa comportamentul infracţional.

Referatul de evaluare cuprinde şi propuneri motivate privind măsura considerată a fi oportuna din perspectiva reducerii riscului săvârşirii de infracţiuni.

Potrivit consilierilor de probaţiune, persoana evaluata, ##### #####, locuieşte Împreuna cu părinţii si fraţii lui in imobilul deţinut de către părinţi, beneficiind de un trai decent. Se arata faptul ca in urma cu aproximativ trei ani a decedat unul dintre copii, fiind diagnosticat cu leucemie, ca ceilalţi fraţi necesita o atenţie deosebita având diverse handicapuri si starea de sănătate precara, ##### reuşind sa finalizeze scoală profesionala de 11 clase. Arata ca deşi a fost el însuşi subiect al agresiunii din partea persoanei vătămate, nu a reacţionat la rândul lui, participarea acestuia la infracţiunea: pentru care este cercetat având un caracter contextual in viaţă.

De observat ca, in concluziile si propunerile înaintate instanţei de judecata, consilierii de probaţiune au considerat ca este benefic pentru inculpat sa fie .menţinut in comunitate, cu implicarea unei instituţii’ care sa coordoneze supravegherea acestuia.

Apreciez ca propunerea consilierilor de probaţiune trebuia sa conteze la individualizarea pedepsei aplicate, in sensul stabilirii unei pedepse cu suspendarea sub supravegherea reprezentanţilor instituţiilor statului.

Raportat la declaraţia martorului ##### ##########, a faptului ca martorul #### ###### ##########, prin declaraţia luata „la cald’, la momentul cel mai apropiat de cel al comiterii infracţiunii cat si declaraţiile inculpatului #### ######, din care reiese ca inculpatul ##### ##### nu a participat la săvârşirea infracţiunii, coroborat si la declaraţiile martorilor si inculpaţilor, prin care se arata ca ##### ##### nu a răspuns la violentele persoanei vătămate, reiese ca nu se poate trage o concluzie ferma prin care sa se stabilească participarea la comiterea infracţiunii, astfel ca in cauza se impune aplicarea dispoziţiilor art. 4 alin. 2 Cod de procedura penala „după administrarea întregului probatoriu, orice îndoială in formarea convingerii organelor judiciare se interpretează in favoarea suspectului sau inculpatului”.

Pentru argumentele prezentate mai sus, apreciez ca nu se poate stabili cu certitudine daca fapta exista, in sensul prevăzut de art. 16 alin 1 lit. a), sens in care in urma judecării apelului, apreciez ca se impune achitarea inculpatului.

2. In subsidiar, în ceea ce priveşte cuantumul pedepsei stabilite prin sentinţa, se dovedeşte a fi excesiva, in raport cu pedeapsa stabilita fata de ceilalţi inculpaţi.

Din considerentele sentinţei apelate, pag. 8 par. 4, reiese faptul ca, prin reţinerea circumstanţei atenuante a provocării prevăzuta de art. 75 lit. a) Cod penal, limitele de pedeapsa pentru fapta imputata inculpaţilor se vor reduce cu 1/3, ajungând la un minim special de 2 ani si 6 luni.

Astfel, daca pentru inculpaţii minori, pedeapsa rezultanta a fost stabilita sub minimul special prevăzut de lege, la 1 an 5 luni si 22 zile, in sarcina inculpatului major ##### #####, pedeapsa stabilita a fost calculata la 3 ani si 6 luni, regimul de executare stabilit fiind cel in stare privativa de libertate.

Solicită de a realiza o noua individualizare a pedepsei, orientata către minimul special iar in ceea ce priveşte regimul de executare, sa se aibă in vedere dispoziţiile art. 91 Cod penal, sa dispuneţi ca executarea pedepsei sa fie sub supraveghere.

Potrivit art. 78 Cod penal, in cazul in care exista circumstanţe agravante, se poate aplica o pedeapsa pana la maximul special. Fiind o chestiune facultativa, in fapt atributul instanţei de judecata, va adresez respectuoasa solicitare de a realiza o noua analiza asupra criteriilor generale a individualizării pedepsei, raportat la circumstanţele personale ale inculpatului cat si la starea de fapt, raportat la datele care reies din probatoriul administrat.

Se evidenţiază conduita inculpatului, fără antecedente penale, care a reuşit sa finalizeze studiile unei scoli profesionale, in condiţiile in care dovedeşte un intelect redus (potrivit caracterizării provenite de la Scoală Profesionala Fântânele). După finalizarea studiilor s-a angajat ca muncitor necalificat, pentru ca veniturile realizate sa contribuie la gospodăria părinţilor si îngrijirii celorlalţi fraţi. Faptul ca nu este o persoana agresiva si ca este o persoana care dovedeşte respect fata de semeni, stau declaraţiile pârtilor, care arata ca deşi a primit o lovitura de la persoana vătămata, inculpatul a rămas in pasivitate, fără sa reacţioneze, fără sa răspundă agresiunii fizice la care a fost supus. Face parte dintr-o familie organizata, unul dintre fraţi a murit, suferind de leucemie si ceilalţi fraţi sunt înregistraţi in evidentele medicale cu grad de handicap. Pe întreaga perioada de arest la domiciliu, deşi o perioada lunga de timp, a respectat intru-totul obligaţiile stabilite de instanţa de judecata si s-a prezentat la toate termenele de judecata. Mai mult, consilierii Serviciului de probaţiune, in urma evaluării persoanei inculpatului, recomanda ca pedeapsa aplicata sa fie una fără scoaterea persoanei din comunitate, fiind indicii ca are toate valenţele in vederea îndreptării comportamentului, contextual, de altfel. Nu in ultimul rând, va rog sa aveţi in vedere vârsta inculpatului.

Apreciază ca toate aceste elemente trebuie sa conteze, sa ii profite si astfel, la o noua evaluare, pedeapsa stabilita sa fie calculata in limita prevăzuta de art. 91 alin. l lit. a), de pana la maxim 3 ani, aceasta urmând a fi executata sub supraveghere.

Cu privire la latura civila, apreciază ca atât daunele materiale cat şi daunele morale stabilite prin sentinţa, raportat la probatoriul administrat, se dovedesc, nedovedite si excesive.

În situaţia in care instanţa apreciază că inculpatul se face vinovat de săvârşirea infracţiunii şi că sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale, solicită de a face o noua evaluare asupra daunelor stabilite de prima instanţa si sa se dispună reducerea acestora.

În motivele de apel formulate, inculpatul #### ###### ###### arată următoarele:

În ceea ce priveşte latura penală, în principal, aşa cum a susţinut şi în cadrul dezbaterilor care au avul loc în faţa primei instanţe, apreciază că se impune achitarea în baza art. 16 alin. (1) lit. c din Codul de proceduri penală. În acest sens, consideră că nici până la acest moment nu a fost clarificată situaţia de fapt cu privire la participarea reală a inculpatului la comiterea infracţiunii. Astfel, nu există probe concludente din care să rezulte faptul că a lovit persoana vătămată. De asemenea, se poate observa cu uşurinţă contradictorialitatea declaraţiilor coinculpaţilor şi a martorilor în ceea ce priveşte participarea inculpatului la săvârşirea infracţiunii. Spre exemplu, principalul martor, numitul #### ###### ########## a declarat expres, la data de 17.07.2019, că nu l-a văzut lovind persoana vătămată. Ulterior, începând cu data de 22.07.2019, acelaşi martor a declarat că l-a văzut participând la comiterea respectivei infracţiuni. Având în vedere faptul că, la momentul agresiunii, poziţia martorului #### ###### ########## faţă de protagoniştii respectivului episod nu îi permitea acestuia să îl vadă în mod nemijlocit, apreciază că susţinerile sale începând cu data de 22.07.2019 sunt bazate doar pe nişte eventuale speculaţii.

Mai mult decât atât, pentru aplicarea unei măsuri educative, trebuie să existe destule probe din care să rezulte, fără echivoc, faptul că inculpatul a săvârşit infracţiunea imputată. Opinează că planează o incertitudine în legătură cu participarea sa la comiterea infracţiunii şi că, din probele administrate, instanţa nu a avut cum să se fi convins, dincolo de orice îndoială rezonabilă, cu privire la acest fapt.

De asemenea, în situaţia în care instanţa superioară consideră că latura obiectivă a fost suficient probată în prezenta cauză, înţelege să solicite achitarea sa, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b teza a II-a din Codul de procedură penală. În acest sens, este cât se poate de clar că fapta nu a fost săvârşită cu forma vinovăţie prevăzută de lege. În mod greşit prima instanţă a reţinut că a săvârşit infracţiunea cu intenţie indirectă. Potrivit art. 16 alin. (3) lit. a din Codul penal, o faptă este săvârşită cu forma de vinovăţie a intenţiei indirecte atunci când făptuitorul prevede rezultatul faptei sale (factorul intelectiv) şi, deşi nu-l urmăreşte, acceptă posibilitatea producerii lui (factorul volitiv).

Cu privire la aceasta modalitate a intenţiei, factorul intelectiv se particularizează prin aceea că făptuitorul are reprezentarea a cel puţin două rezultate: unul pe care îl doreşte şi care poate fi sau nu prevăzut de legea penală şi un rezultat prevăzut de legea penală, pe care nu-1 doreşte, dar care este acceptat de făptuitor. În ceea ce priveşte factorul volitiv, făptuitorul acţionează voit, dar numai prin acceptarea riscului producerii şi a altor rezultate cu caracter penal decât cele urmărite de acesta. Precizez că sub nicio formă nu se găsim într-o astfel de situaţie în prezenta cauză. Din contră, în urma probatoriului administrat, reiese faptul că inculpatul a fost singurul care a încercat să aplaneze întregul conflict. Aşa cum a reţinut instanţă, a încercat să-l oprească pe numitul ######## ######### ########## din a mai aplica lovituri persoanei vătămate.

Astfel, este cât se poate de clar ca nu a existat nici un moment în care să fi acceptat posibilitatea survenirii decesului persoanei vătămate, ci dimpotrivă, am fost singurul care a încercat să preîntâmpine producerea unor consecinţe grave. Inclusiv din declaraţiile însoţitorilor persoanei vătămate rezultă faptul că inculpatul a încercat să stopeze respectivul incident, astfel încât consider că nu ar trebui să fie nici un dubiu cu privire la faptul că nu a acceptat posibilitatea producerii unui asemenea rezultat.

Având în vedere cele expuse anterior, apreciază că nu sunt întrunite condiţiile tipicităţii subiective pentru a se putea reţine tentativa la infracţiunea de omor în sarcina inculpatului.

În subsidiar, în eventualitatea în care instanţa va considera că în prezenta cauză nu este incident niciunul dintre cazurile prevăzute de art. 16 din Codul de procedură penală, solicită aplicarea uneia dintre măsurile educative neprivative de libertate faţă de inculpat, întrucât măsura educativă a internării într-un centru educativ apare ca excesivă în prezenta situaţie.

Astfel, deşi prima instanţă a susţinut că la aplicarea masurilor educative au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 din Codul penal, apreciază că ar fi trebuit ca atitudinea inculpatului, încercarea de aplanare a conflictului, ar fi trebuit să aibă o înrâurire hotărâtoare asupra măsurii educative aplicate, însă prima instanţă a hotărât ca pentru toţi cei 3 inculpaţi minori să stabilească aceeaşi măsură educativă privativă de libertate, pentru aceeaşi perioadă, deşi este evident că atât contribuţia la săvârşirea faptei, cât şi atitudinea cu privire la cele întâmplate au fost diferite. De asemenea, din concluziile referatului de evaluare socială efectuat cu privire la inculpat, rezultă că beneficiază de sprijinul familiei, este implicat în activităţi gospodăreşti şi lucrative, nu are antecedente penale, astfel încât privarea de libertate apare ca nejustificată în prezenta situaţie.

Mai mult decât atât, procurorul de şedinţă a apreciat, în baza referatului de evaluare şi a probelor administrate în prezenta cauză, că există o posibilitate reală de reinserţie în societate a inculpatului, că sunt indicii că a conştientizat gravitatea faptei săvârşite şi că pe viitor nu va mai reitera acest comportament infracţional.

Având în vedere aceste aspecte, reprezentantul Ministerului Public a solicitat aplicarea măsurii educative neprivativă de libertate a asistării zilnice a inculpatului, prevăzută de art. 120 din Codul penal, pentru o perioadă de 6 luni.

Astfel, prima instanţa, fără a ţine cont de concluziile referatului de evaluare sociala şi de solicitările procurorului de şedinţă, a dispus aplicarea măsurii educative privativă de libertate a internării într-un centru educativ, în ciuda faptului că toate datele dosarului indicau, fără echivoc, că o măsură educativă neprivativă de libertate ar fi fost suficientă pentru atingerea scopurilor instituite în sarcina acestor sancţiuni de drept penal aplicabile minorilor.

Referitor la latura civilă, opinează că atât cuantumul daunelor materiale, cât şi cel al daunelor morale se prezintă ca excesiv, prin raportare la probatoriul administrat în prezenta cauză. Astfel, apreciază că prezentele pretenţii nu au fost dovedite în faţa primei instanţe. Totodată, consideră că nu sunt îndeplinite condiţiile deţinerii răspunderii civile delictuale în sarcina sa, întrucât, în opinia sa, nu a fost dovedită participarea sa activă la comiterea acestei infracţiuni şi implicit legătura de cauzalitate cu prejudiciul produs.

În cazul în care instanţa va considera că sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale, solicită instanţei să aibă în vedere că daunele morale solicitate de partea civilă ####### ###### ##### sunt vădit exagerate, având în vedere faptul că situaţia acestuia nu este nici pe departe ceai pe care acesta încearcă să o prezinte. În aceşti sens, consideră că sunt anumite afecţiuni care pot fi mimate relativ uşor şi pot atrage încadrarea în grad de handicap a persoanei vătămate. Raportat atât la declaraţiile martorilor, cât şi la materialele video puse la dispoziţia instanţei, este foarte posibil ca partea civilă ####### ###### ##### să prezinte o realitate distorsionată a suferinţelor sale, încercând să convingă instanţa că prejudiciul suferit este unul extrem de însemnat.

Astfel, partea civilă deşi pretinde că este în imposibilitatea efectivă de a munci şi de a-şi câştiga existenţa prin muncă, participă la activităţi care presupun o forţă fizică destul de serioasă, respectiv căratul unor buşteni şi încărcarea lor în căruţă.

Având în vedere aceste aspecte, rezultă că partea civilă ####### ###### ##### nu se află într-o imposibilitate efectivă de a munci şi de a-şi câştiga existenţa prin activităţi lucrative. Mai mult decât atât, din probele existente la dosarul cauzei, nu rezultă că partea civilă ar fi desfăşurat anterior activităţi lucrative de natură a produce venituri care să poată fi cuantificate şi eventual utilizate în ideea evaluării prejudiciului cauzat de către această presupusă limitare a posibilităţilor sale de natură fizică.

Având în vedere toate motivele expuse anterior, solicită instanţie admiterea prezentului apel şi să dispună în principal, achitarea inculpatului în baza considerentelor învederate.

În subsidiar, in situaţia în care instanţa considera că nu este incident niciunul dintre cazurile prevăzute de art. 16 alin (1) lit. b sau c din Codul de procedură penală, solicită aplicarea unei măsuri educative dintre unele neprivative de libertate în ceea ce îl priveşte. Referitor la latura civilă, consideră că nu ar trebui sa fie obligat la plata despăgubirilor acordate părţilor civile de către prima instanţă, întrucât nu a fost dovedită participarea sa la săvârşirea infracţiunii, nefiind întrunite nici condiţiile intervenirii răspunderii civile delictuale. Totodată, arată că despăgubirile acordate nu sunt în acord cu prejudiciul suferit de către părţile civile, ci sunt total exagerate şi nejustificate.

Partea civilă ####### ###### ##### nu şi-a motivat apelul.

JUDECATA ÎN APEL.

Inculpaţii apelanţi ##### ##### şi #### ###### ###### au fost legal citaţi, fiind prezent în faţa instanței de apel personal şi asistaţi de apărători aleşi.

Partea civilă ####### ###### ##### nu s-a prezentat în faţa instanţei de apel.

Inculpatul ##### ##### a dat declaraţie în apel (filele 91-92).

Prin încheierea din data de 02.07.2021 a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de către inculpatul #### ###### ######, prin apărător ales.

**********************

Analizând legalitatea și temeinicia sentinței penale apelate, în raport de criticile formulate de către apelanţi, dar și din oficiu, în baza efectului devolutiv al apelului și al limitelor sale, în conformitate cu dispoziţiile art. 417 şi art. 420 Cod procedură penală, Curtea constată următoarele:

Analiza coroborată a probelor administrate în cursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești nu este în măsură să susțină concluzia, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că inculpații apelanți ar fi aplicat persoanei vătămate loviturile care au generat leziunile traumatice grave cuprinse în raportul de primă expertiză medico-legală nr. 19456 din data de 23.09.2019 emis de I.M.L. Iași, activitate aptă a se circumscrie elementelor constitutive ale unei infracțiuni de „tentativă de omor”, motiv pentru care apelurile promovate de aceștia vor fi admise, cu consecința pronunțării unei hotărâri de achitare.

Curtea are în vedere, în enunțarea acestei concluzii, faptul că orice soluţie pronunţată de către o instanţă de judecată nu se poate întemeia decât pe probe legal administrate si convingătoare, aşa cum a statuat si CEDO in cauza Telfner c. Austriei, scopul procesului penal fiind ca orice persoană care a săvârşit o infracţiune să fie pedepsită conform vinovăţiei sale şi nicio persoana nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală.

Potrivit art. 99, alin.2 C.p.p. inculpatul beneficiază de prezumţia de nevinovăţie, nefiind obligat să-şi dovedească nevinovăţia, și are dreptul de a nu contribui la propria acuzare.

Prin adoptarea prezumţiei de nevinovăţie ca principiu de bază, distinct de celelalte drepturi care garantează şi ele libertatea persoanei – dreptul la apărare, respectarea demnităţii umane – s-au produs o serie de restructurări ale procesului penal şi a concepţiei organelor judiciare, care trebuie să răspundă următoarelor cerinţe:

– vinovăţia se stabileşte în cadrul unui proces, cu respectarea garanţiilor procesuale, deoarece simpla învinuire nu înseamnă şi stabilirea vinovăţiei;

– sarcina probei revine organelor judiciare, motiv pentru care interpretarea probelor se face în fiecare etapă a procesului penal, concluziile unui organ judiciar nefiind obligatorii şi definitive pentru următoarea fază a procesului;

– la adoptarea unei hotărâri de condamnare, până la rămânerea definitivă, inculpatul are statutul de persoană nevinovată; la adoptarea unei hotărâri de condamnare definitive prezumţia de nevinovăţie este răsturnată cu efecte „erga omnes”;

– hotărârea de condamnare trebuie să se bazeze pe probe certe de vinovăţie, iar în caz de îndoială, ce nu poate fi înlăturată prin probe, trebuie să se pronunţe o soluţie de achitare.

Toate aceste cerinţe sunt argumente pentru transformarea concepţiei asupra prezumţiei de nevinovăţie, dintr-o simplă regulă, garanţie a unor drepturi fundamentale, într-un drept distinct al fiecărei persoane, de a fi tratată ca nevinovată până la stabilirea vinovăţiei printr-o hotărâre penală definitivă.

Principiile anterior enunțate sunt consacrate legislativ și în cadrul dispozițiilor art. art. 103 alin. 1 și 2 Cod procedură penală, conform cărora „probele nu au valoare dinainte stabilită prin lege și sunt supuse liberei aprecieri a organelor judiciare în urma evaluării tuturor probelor administrate în cauză. Condamnarea se dispune doar atunci când instanța are convingerea că acuzația a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă.”.

Din analiza dispoziţiilor legale mai sus arătate rezultă, în mod clar împrejurarea că hotărârea judecătorească nu se poate întemeia decât pe acele probatorii care s-au coroborat între ele şi sunt în măsură să confirme o situaţie clară, de necombătut, indiferent de faza procesuală în care acestea au fost administrate.

Important pentru justa soluţionare a cauzei este ca mijloacele de probă să asigure aflarea adevărului, iar prin coroborarea lor să se confirme o situaţie exactă, neafectată de vreun dubiu.

Curtea este conștientă de faptul că analiza tuturor declarațiilor date în cauză nu este de natură să asigure aflarea adevărului cu privire la toate împrejurările relevante în ceea ce privește existența și natura implicării inculpaților apelanți în loviturile aplicate persoanei vătămate, existând în continuare aspecte neclare cu privire la modul concret în care ar fi avut loc agresiunile asupra persoanei vătămate, dar reiterează faptul că, pentru pronunțarea unei hotărâri de condamnare, este necesară lipsa oricărui dubiu asupra vinovăției persoanei acuzate. În speță, contrar argumentației judecătorului fondului, acest dubiu a subzistat, deși au fost administrate toate probele necesare, impuse de natura cauzei, iar persistența acestuia impune pronunțarea unei hotărâri de achitare față de ambii inculpați apelanți.

În ceea ce privește elementele premergătoare declanșării conflictului ce face obiectul prezentei cauze, prima instanță a stabilit cu claritate toate elementele relevante pentru stabilirea situației de fapt, probele administrate în cauză fiind pe deplin concordante în ceea ce privește faptul că persoana vătămată a avut o conduită provocatoare, că a fost agresat inculpatul #####, care nu a ripostat în nici un fel (cu mențiunea că această atitudine nu s-a datorat doar faptului că a fost împiedicat de ceilalți inculpați, ci a fost una benevolă) și că grupul inculpaților nu a dat curs provocărilor la conflict fizic ale victimei.

Referitor la maniera în care s-a derulat a doua parte a conflictului, cea care interesează în mod deosebit prezenta cauză, declarațiile date în cauză de singurul martor ocular veritabil (#### ###### ##########), de inculpații din prezenta cauză și de ceilalți martori din lucrări sunt extrem de discordante și nu pot reprezenta o bază factuală suficient de clară pentru susținerea acuzațiilor formulate împotriva inculpaților #### ###### și ##### #####.

Astfel, spre deosebire de activitățile infracționale imputate inculpaților ##### ####### și ######## ######### ##########, care sunt extrem de bine reliefate de întreg probatoriul administrat, exercitarea de lovituri din partea inculpaților #### ###### și ##### ##### în general (și cu atât mai puțin de lovituri de intensitatea necesară pentru ca, în conjuncție cu activitățile celorlalți inculpați, să poată produce leziunile traumatice grave ale persoanei vătămate), nu poate fi stabilită cu absolută certitudine.

În primul rând, Curtea are în vedere modificările semnificative ale declarațiilor date în cauză de martorul #### ###### ##########, inclusiv cele trei declarații din cursul urmăririi penale, ce s-au succedat la intervale scurte de timp, precum și lipsa unor justificări rezonabile ale evoluției declarațiilor acestora.

Astfel, este esențial a se menționa faptul că potrivit sesizării făcute la SNUAP 112 de către martorul #### ###### ########## în seara zilei de 06.07.2019, (f. 5, vol. I, d.u.p.) acesta reclama agresarea victimei de trei persoane (##### ########, ##### ####### și ######## ######) și faptul că persoana vătămată a fost lovită cu o piatră în zona capului și cu pumnii și picioarele în abdomen și în coaste.

La aceeași dată martorul a fost audiat de organele de poliție cu privire la modalitatea în care s-au derulat faptele (f. 17, vol. II, d.u.p.), precizând că persoana vătămată a fost lovită în cap cu o piatră de către inculpatul ##### #######, acesta din urmă ținând piatra în mână, că a căzut în urma loviturii aplicate, după care inculpații ##### ########, ##### ####### și ######## ###### l-au lovit în zona coastelor și a capului cu picioarele. Martorul a arătat că la fața locului se aflau și inculpații ##### și ####, dar nu a precizat nimic legat de vreo eventuală activitate agresivă din partea acestora și nici cu privire la locul în care aceștia se aflau efectiv. A menționat însă faptul că la momentul exercitării actelor de agresiune tocmai începea să se întunece, dar el a fost destul de aproape și a văzut bine.

În data de 17.07.2019, martorul a fost audiat de către procuror (f. 20, vol. II, d.u.p.), ocazie cu care și-a modificat declarația inițială. Astfel, acesta a reiterat aceleași aspecte legate de momentul de început al agresiunii persoanei vătămate (lovirea acesteia cu piatra de către ##### #######, căderea), precizând însă în mod distinct faptul că imediat după acest moment a intervenit inculpatul ########, care a lovit persoana vătămată în cap cu picioarele, după care au lovit de asemenea cu picioarele victima ##### ########, ##### ####### și ##### #####. Interpelat expres, martorul a menționat că nu l-a văzut pe inculpatul #### ###### să lovească persoana vătămată. În plus, martorul a arătat că persoana vătămată, după loviturile aplicate de inculpatul ######## (în cap, cu picioarele) părea inconștientă, nu mai mișca, că a strigat la inculpați să se oprească, aceștia au făcut-o, cu excepția inculpatului ######## ######, care a continuat să îi aplice lovituri.

Martorul nu pare a fi fost întrebat de ce nu a menționat inițial implicarea inculpatului ##### #####. De asemenea, nu se cunosc considerentele în baza cărora s-a dispus reaudierea martorului, în condițiile în care, la aceeași dată, 17.07.2019, în jurul orelor 10,05, a fost audiat mai întâi martorul și apoi inculpații ##### ####### și ######## ######, începând cu ora 15,00.

În data de 22.07.2019, martorul #### ###### ########## a dat o nouă declarație în fața organelor de poliție (f. 27, vol. II, d.u.p.), în care, în esență a precizat că persoana vătămată a fost lovită de 5 persoane (##### ########, ##### #######, ######## ######, dar și ##### ##### și #### ######). Declarația dată de martor este mult mai detaliată, acesta reiterând faptul că inculpatul ##### ####### a fost cel care a lovit primul persoana vătămată, cu o piatră, pe care o ținea în mână, după care inculpatul ######## ###### l-ar fi lovit cu pumnul în față, de aproximativ patru-cinci ori, în final martorul precizând că toate cele cinci persoane (inclusiv martorul ##### ########), așezate în jurul persoanei vătămate, l-au lovit pe acesta. Martorul a mai indicat că este sigur că inculpatul ######## ###### ar fi lovit în zona capului, în timp ce ceilalți inculpați au lovit cu picioarele, dar nu se știe exact unde și cum erau poziționați. Nici de această dată nu există vreo justificare a modificării poziției procesuale a martorului asupra evenimentelor.

Audiat în cursul cercetării judecătorești (f. 162, vol. II, ds. inst), martorul #### ###### ########## și-a menținut în linii mari ultima versiune expusă, precizând că toți cei patru inculpați au lovit persoana vătămată. Relevante, în opinia instanței, sunt următoarele elemente suplimentare cuprinse în declarația martorului, de natură să faciliteze modul în care poate fi valorificată în susținerea acuzației: nu știe de ce l-a indicat permanent pe ##### ######## ca fiind implicat în agresiunea victimei, precizând că l-a confundat probabil cu ##### #######; că l-a văzut pe inculpatul ##### lovind cu picioarele, nu știe în ce zonă a corpului; uneori își aduce aminte mai multe lucruri la distanță de momentul evenimentului decât imediat după; nu știa foarte bine cum îi cheamă pe fiecare inculpat în parte, cu excepția inculpatului ####, care e vecin cu tatăl său și îl știe mai bine; cel mai puțin îl cunoaște pe inculpatul #####, pentru că locuiește la marginea satului.

Evaluând susținerile diferite date de martorul #### ###### ##########, Curtea consideră că nu poate fi considerată rezonabilă justificarea oferită de martor, aceea a fixării mai clare în memorie a evenimentelor la care a asistat la o perioadă mai îndelungată după producerea acestora, decât la momentul la care evenimentul în sine s-a produs și martorul l-a perceput în mod nemijlocit, aceasta fiind contrară mecanismului uzual care guvernează procesul cognitiv în materia percepției și mai ales a reprezentării, pe parcursul unui interval de timp.

Astfel, percepţia este un proces psihic cognitiv ( de cunoaştere), care constă în reflectarea obiectelor şi fenomenelor în integritatea calităţilor lor în momentul acţiunii asupra organelor de simţ. Reprezentarea este o imagine schematică, o închipuire despre obiectul perceput anterior, dar care în momentul de faţă nu acţionează asupra organelor de simţ. În mod firesc, pe parcursul trecerii timpului, fidelitatea celor percepute (chiar și cu pregnantul caracter subiectiv ce caracterizează orice percepție ) se diminuează, fenomen cu totul firesc, datorat mecanismelor proprii memoriei.

Astfel, conform aspectelor statuate constant în psihologia judiciară, cu legătură directă asupra relatărilor fluctuante ale martorului și a modului în care intervine problema uitării în ceea ce privește reactivarea conținuturilor stocate în memorie, etapa optimă a audierii unui martor este chiar după consumarea actului la care martorul a asistat sau în perioada cea mai apropiată posibil, când pierderile nu sunt prea mari, motiv pentru care, în evaluarea oricărei mărturii, este obligatoriu a se aprecia exact cât timp a trecut de când martorul a receptat evenimentul și cam ce procent de pierdere e socotit ca normal.

În cazul de față însă, martorul oferă observații mai ample, cu fiecare declarație dată, decât cele pe care se presupune a le fi perceput inițial, mai ales în ceea ce privește cele trei declarații date în cursul urmăririi penale.

Trebuie constatat, în acest context, că instanța de control judiciar nu identifică un motiv anume care să fi determinat modificarea depozițiilor martorului în decursul timpului, motiv pentru care nu va înlătura unele dintre declarațiile date de martor pentru că apreciază că acestea sunt în mod voluntar mincinoase, reprezentând o denaturare a adevărului. (chiar și a celui subiectiv, astfel cum a fost perceput inițial de martor), considerând astfel că martorul pare a fi fost o persoană de bună-credință.

Prin urmare, distorsionările apărute în procesul de reproducere se pot datora și altor cauze, cum poate fi sugestibilitatea martorului, atât în ceea ce privește o eventuală tendință de a da răspunsul în direcția care pare că este dorită de autoritate (polițist, procuror), în momentul în care este întrebat în mod expres asupra unei împrejurări considerate esențiale, cât și în raport de atitudinea subiectivă a martorului față de anchetator, dar și ca urmare a așa-zisului „fenomen de repetiție”, ce determină completarea și restructurarea celor percepute inițial.

Curtea ține să sublinieze că simplul fapt al completării declarațiilor inițiale cu aspecte de detaliu, ce nu s-au regăsit în primele depoziții, poate fi justificată din punct de vedere psihologic tocmai ca urmare a restructurării și organizării informațiilor inițiale, însă, în ipoteza existenței unor contradicții majore (cum sunt cele anterior ilustrate), în care modificările vizează esența evenimentelor petrecute, în ceea ce privește numărul și identitatea presupușilor agresori, trebuie să existe o justificare rezonabilă a modificărilor survenite în raport de cele declarate inițial, ceea ce martorul nu a oferit.

Prin urmare, Curtea consideră că cea mai fidelă reproducere a modului în care martorul a perceput evenimentele care au avut loc în data de 06.07.2019 este cea imediată, din ziua respectivă, când a fost apelat serviciul SNUAU 112 și a fost dată prima declarație în fața organelor judiciare. Or martorul, deși admite că la fața locului s-au aflat mai multe persoane, precizează în mod expres și neechivoc că persoana vătămată a fost lovită de trei persoane. Mai mult, aceste prime relatări ale martorului au fost unele spontane, făcute în mod liber, fără întrebări exprese cu privire la acțiunile ce au fost sau nu exercitate de inculpații apelanți, ce nu sunt deloc menționați în prima declarație, împrejurare de natură să le potențeze credibilitatea.

Este neîndoielnică identificarea drept agresori, mai ales în contextul în care acțiunile acestora sunt bine conturate, a inculpaților ##### ####### și ######## ######.

Este de asemenea clar faptul că al treilea agresor, care pare a fi lovit „la grămadă”, împreună cu ceilalți doi nu avea cum să fie martorul ##### ########, indicat atât inițial cât și ulterior și nu se poate considera că martorul l-a confundat pe acesta cu inculpatul ##### #######, pentru că atunci nu i-ar fi menționat pe amândoi în aceeași împrejurare.

În acest sens, Curtea are în vedere declarațiile martorului ##### ########, care se coroborează cu declarațiile inculpaților ########, #### și #####, care precizează că martorul a plecat de la locul faptei imediat după prima lovitură aplicată de inculpatul ######## ######.

Mai mult, Curtea constată că martorul, în cadrul declarațiilor ulterioare, când l-a indicat și pe inculpatul ##### în rândul agresorilor, iar mai târziu l-a inclus și pe inculpatul ####, nu și-a corectat confuzia inițială, continuând să-l desemneze pe martorul ##### ######## în rândul persoanelor care au lovit victima.

Prin urmare, Curtea nu poate admite ca o persoană, care inițial a susținut că a văzut victima agresată de alte trei persoane să „își reamintească”, în două etape diferite, că de fapt persoana vătămată a fost agresată și de inculpatul ##### ##### și apoi și de inculpatul #### ######. (față de acesta din urmă, în mod paradoxal, după ce cu o săptămână înainte arătase în mod expres că nu l-a văzut lovind persoana vătămată).

Chiar dacă martorul nu putea fi sigur de identitatea agresorilor (deși i-a indicat cu nume și prenume chiar în seara de 06.07.2019), ceea ce poate fi de înțeles, există o diferență semnificativă între a indica trei persoane în această calitate, față de cinci persoane, cât a ajuns martorul să arate la un moment dat.

Prin urmare, singura concluzie clară care se poate desprinde în urma analizei declarațiilor date de martorul #### ###### ##########, este aceea că în seara de 06.07.2019 persoana vătămată a fost lovită de inculpații ######## ###### și ##### ####### și, probabil, de o a treia persoană, cu privire la care nu există elemente certe pentru a se putea stabili identitatea și nici modalitatea concretă în care a lovit victima. (aspect de asemenea important, în condițiile în care leziunile traumatice care au determinat încadrarea juridică a faptei ca fiind tentativă de omor sunt exclusiv cele produse la nivelul capului, prin lovire activă și cădere, nefiind obiectivate alt gen de leziuni în cadrul expertizei medico-legale).

În continuare, Curtea apreciază că declarațiile date de coinculpații ######## ###### și ##### ####### care îi incriminează atât pe inculpatul #### ######, cât și pe inculpatul ##### ###### nu pot servi drept temei al condamnării acestora, nu doar din perspectiva poziției procesuale din care au fost date aceste declarații, dar și pentru că acestea nu se coroborează între ele și ambele descriu o activitate agresivă destul de ridicată a inculpatului #### ######, tocmai pentru a minimaliza propria contribuție la producerea rezultatului vătămător față de persoana vătămată.

Simplul fapt că între inculpați nu existau relații tensionate anterior conflictului, nu poate reprezenta un temei suficient pentru a reține drept veridice susținerile acestora cu privire la implicarea în activitățile infracționale și a altor persoane.

De altfel, inculpatul ##### ####### a arătat, în mod vădit nesincer, faptul că și martorul ##### ######## ar fi lovit persoana vătămată, în condițiile în care probele administrate în cauză demonstrează faptul că acesta nici măcar nu se mai găsea în acel loc după prima lovitură aplicată de inculpatul ######## ######. În aceste condiții, în care inculpatul desemnează o persoană nevinovată ca fiind participantă la conflict, se poate pune în mod legitim întrebarea dacă depoziția sa poate fi considerată sinceră în raport de inculpații ##### și ####.

Pe de altă parte, inculpatul ########, în cadrul declarației date în calitate de suspect (f. 29, d.u.p.) a încercat, în mod evident, să atribuie un rol extrem de important inculpatului #### în cadrul agresării victimei, încercând astfel să își diminueze propria participare, precizând faptul că, după ce el a aplicat prima lovitură persoanei vătămate, care a căzut la pământ, inculpatul #### i-a aplicat victimei o lovitură cu piciorul în zona capului, după care au început să lovească și ##### ####### și ##### ##### cu picioarele în zona feței persoanei vătămate. Inculpatul a arătat că apoi el a mai dat o singură lovitură în zona coastelor. Același inculpat, în cadrul declarației date ulterior, respectiv la data de 25.07.2019, când se afla în arest preventiv, ( f. 82, vol. I, d.u.p.), a menționat că inculpatul #### i-a aplicat persoanei vătămate, imediat după ce l-a lovit el, mai multe lovituri (aproximativ cinci picioare) în zona capului și că a văzut că are fier în vârful bocancilor.

În același sens este și declarația inculpatului ##### #######, ce menționează un număr mai mare de lovituri din partea inculpatului ####, însă după ce el însuși i-ar fi aplicat, după inculpatul ######## ######, o lovitură cu pumnul.

Or, consideră instanța, dacă participarea inculpatului #### ######, persoana pe care martorul #### ########## o cunoaște cel mai bine după fizionomie dintre toți cinci, ar fi fost în maniera expusă de cei doi inculpați, cu siguranță aceasta ar fi putut fi obiectivată și ilustrată de martorul #### ##########, care, în pofida incoerenței declarațiilor succesive date pe parcursul procesului penal, prezintă mult mai multe garanții și obiectivitate și detașare față de elementele proprii cauzei, spre deosebire de inculpații ##### ####### și ######## ######.

Astfel, motivul pentru care Curtea nu dă eficiență declarațiilor ulterioare date de martorul #### ##########, în care acesta îi nominalizează și pe inculpații ##### și #### în rândul agresorilor, nu este determinat de aprecierea că acest martor, în mod deliberat, a distorsionat adevărul, ci de faptul că incoerența declarațiilor succesive face imposibil de stabilit, sub toate elementele relevante, care au fost evenimentele reale pe care martorul le-a văzut efectiv, însă nu sub aspectul omiterii unor evenimente ce erau imposibil de neperceput (cum ar fi o activitate intensă, manifestă a inculpatului #### în sensul agresării persoanei vătămate), ci exclusiv din punctul de vedere al includerii în declarațiile ulterioare, în mod progresiv, a implicării mai multor persoane.

Altfel spus, dacă inculpatul #### ar fi lovit victima astfel cum au menționat inculpații ##### ####### și ######## ######, era practic imposibil ca martorul #### ########## să nu fi observat așa ceva și să-l fi omis pe inculpatul #### din rândul agresorilor, dar dacă participarea inculpatului #### ar fi existat, dar ar fi fost una mai puțin vizibilă/determinabilă, poate fi teoretic justificat de ce martorul #### ########## nu l-a menționat deloc inițial și abia ulterior l-a inclus în rândul agresorilor, însă în această din urmă ipoteză este greu de stabilit care dintre variantele expuse de martor reflectă adevărul obiectiv.

Având în vedere considerațiile expuse în privința celor doi inculpați, nu se poate considera că acestea exprimă adevărul nici în ceea ce privește participarea inculpatului ##### la actele de agresiune.

Curtea ține să sublinieze că temeiul înlăturării declarațiilor celor doi inculpați, declarații care îi incriminează pe inculpații apelanți #### și ##### nu este reprezentată de calitatea lor în cauză, Codul de procedură penală plasând pe același plan declarațiile inculpatului sau ale suspectului cu cele date de martori sau de persoanele vătămate, din punct de vedere al relevanței în probatoriu. (art. 97 Cod procedură penală).

În egală măsură însă, în evaluarea pe care instanța o face cu privire la veridicitatea informațiilor furnizate de către inculpat, un element important este reprezentat de credibilitatea martorului, tocmai pentru a se înlătura posibilitatea existenței unui interes procesual propriu ca acesta să creioneze o anumită situație de fapt.

Simpla împrejurare, reținută drept relevantă de prima instanță, că între cei patru inculpați trimiți în judecată nu existau relații conflictuale anterior evenimentului din 06.08.2019, nu este suficientă pentru a se putea concluziona asupra lipsei unui interes propriu al inculpatului, de a-i incrimina în mod nefondat pe ceilalți, interes ce poate purta forma atragerii unei răspunderi penale mai ușoare, a dispersării responsabilității, în ipoteza mai multor autori, a modului de plată a despăgubirilor civile etc.

Acest interes a fost vizibil în privința inculpatului ##### #######, care l-a indicat pe unul dintre martori ca fiind unul din agresori, deși această persoană nu se afla la fața locului, fapt ce a fost stabilit, dar subzistă și în ceea ce-l privește pe inculpatul ########-principalul agresor, care a încercat să creioneze faptul că inculpatul #### a fost cel care a aplicat cele mai multe și mai puternice lovituri victimei.

Pe de altă parte, se impune a se menționa că nici declarațiile date în cauză de inculpatul ##### ##### nu sunt la adăpost de critici, existând neconcordanțe între versiunile expuse, dar nu se poate trage nici concluzia că acest inculpat a distorsionat adevărul și că, prin prisma relațiilor de rudenie și a legăturii afective existente, a încercat să sprijine poziția procesuală a inculpatului #### ######.

De altfel, inculpatul ##### #####, în cadrul primei declarații, a arătat atât că inculpatul #### ###### ar fi lovit victima (afirmație asupra căreia a revenit imediat), cât și că nu a putut vedea exact dacă inculpatul #### ###### ar fi lovit persoana vătămată, întrucât se afla în spatele inculpatului ######## ######, iar el (##### #####) se afla puțin mai departe de locul conflictului. Or, o asemenea atitudine, ce este expresia unei incertitudini, justificate de inculpat, nu poate fi considerată drept nesinceră.

Curtea ține să mai menționeze că ambii inculpați au declarat în mod ferm că martorul ##### ######## a părăsit locul faptei imediat după ce inculpatul ######## ###### a aplicat prima lovitură, aspect de natură să elucideze rapid neimplicarea acestui martor în conflict, în pofida declarațiilor constante anterioare date de martorul #### ###### ##########.

În ceea ce-l privește pe inculpatul #### ######, declarația acestuia este în mod evident mincinoasă în ceea ce privește faptul că inculpatul ##### ##### ar fi părăsit locul faptei imediat, împreună cu martorul ##### #######, afirmație ce este contrazisă atât de susținerile martorului, cât și de declarațiile tuturor persoanelor audiate, inclusiv ale inculpatului ##### #####, care a precizat că se afla la fața locului, însă „puțin mai într-o parte”.

Motivația unei astfel de declarații nu poate fi însă neapărat aceea de a sprijini apărarea unei persoane cu privire la care cunoaște că a fost implicată activ în conflict, ci poate fi, în egală măsură, de a exclude din ecuație respectiva persoană, tocmai pentru a nu fi acuzată pe nedrept de o faptă pe care inculpatul #### știe că nu ar fi comis-o. (fiind posibil ca inculpatul ##### ##### să fi fost, conform propriilor sale susțineri, la o oarecare distanță de ceilalți trei inculpați și de persoana vătămată, inculpatul #### să fi știut acest lucru și, în loc să spună adevărul, să fi încercat să îl scoată cu totul din zona de conflict).

Prin urmare, caracterul mincinos al acestei susțineri a inculpatului #### nu poate fi folosit împotriva inculpatului ##### #####.

În fine, Curtea ține să sublinieze, în acord cu prima instanță, că testarea poligraf nu are valoare probatorie și nu poate orienta instanța înspre acceptarea unei versiuni sau a alteia și nici înspre statuarea caracterului real sau nu al afirmațiilor făcute de inculpatul ##### #####, existând un cumul de factori care pot influența rezultatul unei astfel de testări, ce determină în mod cert concluzia de probabilitate a concluziilor formulate.

Față de cele ce preced, Curtea consideră că, cel mai probabil, evenimentele s-au derulat în felul următor: persoana vătămată a fost lovită puternic în cap cu pumnul de inculpatul ######## ######, lovitură în urma căreia a căzut la pământ, după care s-a apropiat de victimă inculpatul ##### #######, care i-a aplicat victimei mai multe lovituri cu pumnii în cap; lângă cei doi s-a aflat și inculpatul #### ######, fără a se putea stabili dacă a lovit victima și dacă da, în ce manieră, singurul element cert fiind acela că la un moment dat a încercat să îl oprească pe inculpatul ######## ###### să continue loviturile aplicate asupra victimei, iar inculpatul ##### ##### era poziționat ușor la distanță față de grupul celor trei persoane, care se aflau în jurul persoanei vătămate, acesta fiind și motivul pentru care martorul #### ########## a menționat agresarea victimei de trei persoane, fără a se putea de asemenea stabili dacă, la un moment dat, inculpatul ##### ##### a lovit sau nu victima.

Curtea mai reține că raționamentul judecătorului fondului, care a concluzionat asupra vinovăției inculpaților apelanți s-a întemeiat în mod preponderent doar pe declarațiile care îi incriminau pe aceștia, fără a se justifica reținerea acestora în contextul de ansamblu a întregului probatoriu administrat.

Astfel, în ceea ce-l privește pe martorul ####, judecătorul de la prima instanță a înțeles să rețină declarațiile (ultime) ale acestuia doar pe considerentul că se coroborează cu cele ale inculpaților ######## și ##### #######, precizând (implicit) că le consideră credibile pentru că probele administrate nu au relevat vreo stare de dușmănie între inculpaţii minori, dimpotrivă, iar comportamentul agresiv şi provocator al victimei i-a vizat pe toţi, raționament pe care Curtea nu îl împărtășește din considerentele anterior expuse, având drept temei inconsecvența de ansamblu a probatoriului administrat în cauză.

Simplul fapt că toți cei patru inculpați trimiși în judecată au fost plasați în zona în care a avut loc conflictul nu înseamnă în mod necesar că toți au agresat victima, după cum nici faptul că inculpatul ##### ar fi fost anterior agresat de persoana vătămată, nu poate conduce la presupunerea că acesta a acționat, la rândul lui, cu agresivitate față de aceasta; în plus, declarațiile martorei ######## #####, care, deşi a asistat la conflict, din cauza distanţei, a vârstei martorei şi a întunericului, nu a putut oferi detalii cu privire la modalitatea de agresare a victimei, nu pot fi folosite drept probe împotriva inculpaților, întrucât aceasta nu a putut vedea care dintre persoanele care se aflau lângă persoana vătămată au agresat victima, ci doar faptul că era lovită, probabil de mai multe persoane.

În fine, Curtea ține să sublinieze că în cauză au existat indicii clare și convingătoare cu privire la pretinsa implicare a inculpaților ##### și #### în agresarea persoanei vătămate, indicii ce au subzistat pe tot parcursul procesului penal și au fost în măsură să legitimeze luarea, prelungirea și ulterior menținerea unor măsuri preventive față de aceștia. Cu toate acestea, indiciile referitoare la vinovăția inculpaților nu s-au convertit în probe clare și coerente, de natură să conducă la stabilirea vinovăției acestora dincolo de orice îndoială rezonabilă, motiv pentru care instanța de apel conchide că prezumția de nevinovăție de care inculpații apelanți beneficiază nu a fost răsturnată.

Referitor la temeiul soluțiilor de achitare ce vor fi pronunțate, instanța de apel consideră că în speță s-a dovedit cu prisosință comiterea unei fapte prevăzute de legea penală, ce prezintă toate trăsăturile de tipicitate ale unei infracțiuni, dubiul existent vizând exclusiv identitatea potențialilor participanți la comiterea faptei. Prin urmare, pentru că fapta există, este prevăzută de legea penală, dar nu se poate stabili că a fost comisă de inculpații #### și #####, sunt incidente dispozițiile art. 16 alin. 1 lit. c Cod procedură penală.

Pe cale de consecință, având în vedere că inculpații nu pot fi făcuți responsabili de prejudiciile cauzate părților civile, nefiind autorii unor fapte ilicite, se impune respingerea acțiunilor civile formulate în cauză în contradictoriu cu aceștia, precum și înlăturarea obligării acestora la plata cheltuielilor judiciare.

Cât privește apelul părții civile, acesta nu a fost motivat, iar Curtea, evaluând în ansamblu hotărârea penală atacată, dincolo de aspectele anterior precizate, o apreciază ca fiind legală și temeinică, atât în ceea ce privește operațiunea de individualizare judiciară a măsurilor educative aplicate inculpaților ######## ###### și ##### #######, cât și în privința despăgubirilor stabilite în cauză.

Astfel, în mod corect au fost valorificate informațiile cuprinse în referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune pentru cei doi inculpați minori, instanța apreciind corect, în raport de conduita provocatoare a victimei, modalitatea în care s-au succedat actele agresive, datele ce caracterizează persoana inculpaților, dar și natura leziunilor traumatice produse persoanei vătămate, pe de o parte că se impune aplicarea măsurii educative a internării într-un centru educativ, iar în cadrul acestei măsuri este necesară orientarea înspre mediul limitelor de pedeapsă.

De altfel, în concret măsura educativă nu a mai fost efectiv aplicată, fiind echivalată cu durata măsurilor preventive privative de libertate ce au fost dispuse în cauză, însă instanța de apel consideră, în consonanță cu judecătorul fondului, că perioada cât inculpații s-au aflat sub imperiul acestor măsuri preventive a fost de natură să îi determine conștientizarea gravității conduitei adoptate, a necesității de a-și gestiona agresivitatea, astfel încât să nu mai comită alte infracțiuni pe viitor.

Daunele materiale au fost admise strict în măsura în care au fost dovedite, iar daunele morale sunt stabilite în mod judicios și echilibrat, fiind în măsură să compenseze prejudiciul de natură nepatrimonială suferit de persoana vătămată ca urmare a acțiunilor inculpaților, Curtea achiesând integral la motivarea pe care prima instanță a înțeles să o ofere cu privire la acestea.

Având în vedere considerentele anterior expuse, Curtea va dispune după cum urmează:

I. În baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod de procedură penală, va admite apelurile formulate de inculpații ##### #####, fiul lui ##### şi ######## #####, născut la data de ##########, în Mun. Iaşi, #### ####, CNP: #############, domiciliat în sat şi ###### #########, str. Imașului nr. 1 Iași și #### ###### ######, fiul lui ##### şi ######, născut la data de ##########, în Mun. Iaşi, #### ####, CNP: #############, domiciliat în sat şi #### #########, #### ####, posesor CI. MZ. NR. 633987, eliberat la data de 29.09.2017 de SPC ######, împotriva sentinţei penale nr. # din 08.01.2021, pronunţată de Tribunalul Iași în dosarul nr. ####/99/2019, pe care o va desfiinţa în parte, în latură penală și civilă, cu privire la soluțiile de condamnare, respectiv de aplicarea a unei măsuri educative, pronunțate pentru inculpații ##### ##### și #### ###### ###### și dispozițiile de obligare ale acestora la plata despăgubirilor civile și a cheltuielilor judiciare către stat.

Rejudecând cauza, în limitele desfiinţării:

Înlătură dispozițiile primei instanțe privind condamnarea inculpatului ##### ##### și aplicarea unei măsuri educative inculpatului #### ###### ###### pentru infracțiunea de „tentativă de omor”.

În baza art. 396 alin. 5 Cod procedură penală raportat la art. 16 alin. 1 lit. c Cod procedură penală, îl va achita pe inculpatul ##### #####, cu datele de stare civilă anterior arătate, pentru săvârşirea de către acesta a infracţiunii de „tentativă de omor”, faptă prevăzută de art. 32 alin.1 Cod penal raportat la art.188 alin.1 Cod penal, întrucât nu există probe că inculpatul a comis această infracțiune.

În baza art. 396 alin. 5 Cod procedură penală raportat la art. 16 alin. 1 lit. c Cod procedură penală, achită pe inculpatul #### ###### ######, cu datele de stare civilă anterior arătate, pentru săvârşirea de către acesta a infracţiunii de „tentativă de omor”, faptă prevăzută de art. 32 alin.1 Cod penal raportat la art.188 alin.1 Cod penal, întrucât nu există probe că inculpatul a comis această infracțiune.

Înlătură dispozițiile primei instanțe privind obligarea inculpaților ##### #####, #### ###### ######, acesta din urmă și în solidar cu părțile responsabile civilmente #### ##### şi #### ######, la plata despăgubirilor civile stabilite de prima instanță în raport de părțile civile ####### ###### #####, Spitalul Clinic de Urgenţă Sf. ######## Iaşi, Spitalul de Neurochirurgie Iaşi „Prof. Dr. ####### ####”, Spitalul Clinic de Recuperare Iaşi și Serviciul Judeţean de Ambulanţă Iaşi.

În temeiul art. 397 Cod procedură penală, raportat la art. 19 Cod procedură penală, respinge, ca nefondate, acțiunile civile exercitate în cauză de părțile civile ####### ###### #####, Spitalul Clinic de Urgenţă Sf. ######## Iaşi, Spitalul de Neurochirurgie Iaşi „Prof. Dr. ####### ####”, Spitalul Clinic de Recuperare Iaşi și Serviciul Judeţean de Ambulanţă Iaşi în contradictoriu cu inculpații ##### ##### și #### ###### ###### și părțile responsabile civilmente #### ##### şi #### ######.

Înlătură dispozițiile primei instanțe privind obligarea inculpaților ##### #####, #### ###### ######, acesta din urmă și în solidar cu părțile responsabile civilmente #### ##### şi #### ######, la plata cheltuielilor judiciare către stat, ocazionate de soluționarea pe fond a cauzei.

În temeiul art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat, ocazionate de soluționarea pe fond a cauzei în ceea ce-i privește pe inculpații ##### ##### și #### ###### ###### rămân în sarcina statului.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate care nu contravin prezentei decizii şi înlătură dispoziţiile contrare.

II. În baza art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, respinge, ca nefondat, apelul formulat de partea civilă ####### ###### ##### împotriva sentinţei penale nr. # din 08.01.2021, pronunţată de Tribunalul Iași în dosarul nr. ####/99/2019.

Conform art. 275 alin 2 Cod procedură penală, obligă partea civilă la plata sumei de 400 lei, reprezentând cheltuieli judiciare ocazionate de soluționarea apelului formulat.

Potrivit art. 275 alin. 6 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat, ocazionate de soluționarea apelurilor formulate de inculpați, rămân în sarcina statului.

În temeiul art. 275 alin. 6 Cod procedură penală, sumele de câte 2500 lei, reprezentând onorariile parțiale ale apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpații intimați, conform delegațiilor nr. 12781 din 20.04.2021 și nr. 12782 din 20.04.2021, emise de Baroul Iași (avocați ####### ###### ###### și ##### ##### #######), până la prezentarea apărătorului ales, vor fi avansate din bugetul de venituri și cheltuieli a Ministerului de Justiție și vor rămâne în sarcina statului.

În temeiul art. 275 alin. 6 Cod procedură penală, suma de 300 lei, reprezentând onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul ##### #####, până la prezentarea apărătorului ales, conform delegaţiei nr. 12780 din 20.04.2021, emisă de Baroul Iași ( avocat ###### #######), va fi avansată din bugetul de venituri și cheltuieli a Ministerului de Justiție și va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

I. În baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod de procedură penală, admite apelurile formulate de inculpații ##### #####, fiul lui ##### şi ######## #####, născut la data de ##########, în Mun. Iaşi, #### ####, CNP: #############, domiciliat în sat şi ###### #########, str. Imașului nr. 1 Iași și #### ###### ######, fiul lui ##### şi ######, născut la data de ##########, în Mun. Iaşi, #### ####, CNP: #############, domiciliat în sat şi #### #########, #### ####, posesor CI. MZ. NR. 633987, eliberat la data de 29.09.2017 de SPC ######, împotriva sentinţei penale nr. # din 08.01.2021, pronunţată de Tribunalul Iași în dosarul nr. ####/99/2019, pe care o desfiinţează în parte, în latură penală și civilă, cu privire la soluțiile de condamnare, respectiv de aplicarea a unei măsuri educative, pronunțate pentru inculpații ##### ##### și #### ###### ###### și dispozițiile de obligare ale acestora la plata despăgubirilor civile și a cheltuielilor judiciare către stat.

Rejudecând cauza, în limitele desfiinţării:

Înlătură dispozițiile primei instanțe privind condamnarea inculpatului ##### ##### și aplicarea unei măsuri educative inculpatului #### ###### ###### pentru infracțiunea de „tentativă de omor”.

În baza art. 396 alin. 5 Cod procedură penală raportat la art. 16 alin. 1 lit. c Cod procedură penală, achită pe inculpatul ##### #####, cu datele de stare civilă anterior arătate, pentru săvârşirea de către acesta a infracţiunii de „tentativă de omor”, faptă prevăzută de art. 32 alin.1 Cod penal raportat la art.188 alin.1 Cod penal, întrucât nu există probe că inculpatul a comis această infracțiune.

În baza art. 396 alin. 5 Cod procedură penală raportat la art. 16 alin. 1 lit. c Cod procedură penală, achită pe inculpatul #### ###### ######, cu datele de stare civilă anterior arătate, pentru săvârşirea de către acesta a infracţiunii de „tentativă de omor”, faptă prevăzută de art. 32 alin.1 Cod penal raportat la art.188 alin.1 Cod penal, întrucât nu există probe că inculpatul a comis această infracțiune.

Înlătură dispozițiile primei instanțe privind obligarea inculpaților ##### #####, #### ###### ######, acesta din urmă și în solidar cu părțile responsabile civilmente #### ##### şi #### ######, la plata despăgubirilor civile stabilite de prima instanță în raport de părțile civile ####### ###### #####, Spitalul Clinic de Urgenţă Sf. ######## Iaşi, Spitalul de Neurochirurgie Iaşi „Prof. Dr. ####### ####”, Spitalul Clinic de Recuperare Iaşi și Serviciul Judeţean de Ambulanţă Iaşi.

În temeiul art. 397 Cod procedură penală, raportat la art. 19 Cod procedură penală, respinge, ca nefondate, acțiunile civile exercitate în cauză de părțile civile ####### ###### #####, Spitalul Clinic de Urgenţă Sf. ######## Iaşi, Spitalul de Neurochirurgie Iaşi „Prof. Dr. ####### ####”, Spitalul Clinic de Recuperare Iaşi și Serviciul Judeţean de Ambulanţă Iaşi în contradictoriu cu inculpații ##### ##### și #### ###### ###### și părțile responsabile civilmente #### ##### şi #### ######.

Înlătură dispozițiile primei instanțe privind obligarea inculpaților ##### #####, #### ###### ######, acesta din urmă și în solidar cu părțile responsabile civilmente #### ##### şi #### ######, la plata cheltuielilor judiciare către stat, ocazionate de soluționarea pe fond a cauzei.

În temeiul art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat, ocazionate de soluționarea pe fond a cauzei în ceea ce-i privește pe inculpații ##### ##### și #### ###### ###### rămân în sarcina statului.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate care nu contravin prezentei decizii şi înlătură dispoziţiile contrare.

II. În baza art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, respinge, ca nefondat, apelul formulat de partea civilă ####### ###### ##### împotriva sentinţei penale nr. # din 08.01.2021, pronunţată de Tribunalul Iași în dosarul nr. ####/99/2019.

Conform art. 275 alin 2 Cod procedură penală, obligă partea civilă la plata sumei de 400 lei, reprezentând cheltuieli judiciare ocazionate de soluționarea apelului formulat.

Potrivit art. 275 alin. 6 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat, ocazionate de soluționarea apelurilor formulate de inculpați, rămân în sarcina statului.

În temeiul art. 275 alin. 6 Cod procedură penală, sumele de câte 2500 lei, reprezentând onorariile parțiale ale apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpații intimați, conform delegațiilor nr. 12781 din 20.04.2021 și nr. 12782 din 20.04.2021, emise de Baroul Iași (avocați ####### ###### ###### și ##### ##### #######), până la prezentarea apărătorului ales, vor fi avansate din bugetul de venituri și cheltuieli a Ministerului de Justiție și vor rămâne în sarcina statului.

În temeiul art. 275 alin. 6 Cod procedură penală, suma de 300 lei, reprezentând onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul ##### #####, până la prezentarea apărătorului ales, conform delegaţiei nr. 12780 din 20.04.2021, emisă de Baroul Iași ( avocat ###### #######), va fi avansată din bugetul de venituri și cheltuieli a Ministerului de Justiție și va rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată azi, 15 decembrie 2021, prin punerea soluției la dispoziția procurorului și a părților, prin mijlocirea grefei instanței.