Curtea de Apel Tîrgu Mureș. Achitare de sub acuza săvârşirii infracţiunii de fals în declaraţii, prevăzute de art. 326 C. pen.

Curtea de Apel Tîrgu Mureș. Achitare de sub acuza săvârşirii infracţiunii de fals în declaraţii, prevăzute de art. 326 C. pen.

DECIZIA PENALĂ Nr. ###/A/2019

Şedinţa publică din 05 Iunie 2019

Completul constituit din:

PREŞEDINTE ####### ########

Judecător ##### #####

Grefier ####### #####

Pe rol se află pronunţarea asupra apelului formulat de inculpatul ##### ####### (fiul lui ###### și #########, născut la data de ########## în #### ##### #####, #### #####, CNP #############, domiciliat în Târgu #####, #### ### #### ########## ### ##, #### #####), împotriva sentinţei penale nr. ####/5 decembrie 2018 pronunţată de Judecătoria Tg #####, în dosarul nr. ####/320/2017.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică se constată lipsa părţilor şi a reprezentantului Ministerului Public.

Fără citarea părţilor.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Se constată că în cadrul deliberării a fost listată din aplicaţia ecris la data de 29 mai 2019 decizia civilă nr. ###/13 decembrie 2016 pronunţată de Tribunalul ##### şi decizia nr. ##/R din 12 aprilie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Tg #####.

Mersul dezbaterilor şi susţinerile în fond ale părţilor, personal şi prin apărători, precum şi ale reprezentantei parchetului au fost consemnate în încheierea din data de 22 mai 2019, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

CURTEA DE APEL,

Asupra căii de atac de faţă,

1. Prezentarea sesizării. Prin cererea înregistrată la această instanţă sub nr. ####/320/2017/16 ianuarie 2019, inculpatul ##### ####### a declarat apel împotriva sentinţei penale nr. ####/5 decembrie 2018 pronunţate de Judecătoria Tg.-##### în dosarul nr. ####/320/2017.

În motivarea apelului, inculpatul contestă temeinicia hotărârii Judecătoriei Tg.-#####, de condamnare a sa pentru săvârşirea infracţiunii de fals în declaraţii. Subliniază, cu titlu principal, că afirmaţia făcută în faţa notarului public, cu prilejul încheierii contractului de ipotecă imobiliară, după care imobilul care urma să fie ipoteca nu face obiectul unui dosar sau a unui litigiu civil nu produce nicio consecinţă juridică, pentru că încheierea contractului de ipotecă s-a făcut între ##### ####### şi ###### ######, ei fiind doi contractanţi care au acceptat condiţiile în faţa notarului, iar în momentul în care acest contract s-a depus la cartea funciară, s-a înscris ipoteca asupra acestui imobil. Şi în situaţia în care ar fi fost notat litigiul civil în cartea funciară, conform prevederilor legale, părţile ar fi avut capacitatea de a contracta, cu toate că ar fi existat acest litigiu. Astfel, soluţia corectă care trebuia adusă acţiunii penale era aceea de achitare, în temeiul art. 16 alin. 1 lit. b C. pr. pen. În subsidiar, dacă instanţa de apel nu va adopta o soluţie de achitare, inculpatul, referindu-se la situaţia sa personală şi familială, solicită reducerea cuantumului amenzii penale şi pronunţarea unei hotărâri de amânare a aplicării pedepsei. Totodată, solicită înlăturarea din hotărârea atacată a dispoziţiei vizând anularea contractului de ipotecă, deoarece afirmaţia făcută în faţa notarului public nu afectează condiţiile de validitate a acestui contract, iar creditorul ipotecar ###### ###### nu este parte în prezentul litigiu, este un terţ de bună credinţă şi oricum el este singurul în măsură să îi fie vătămate drepturile şi să fi formulat plângere penală.

Analizând apelul pendinte, prin prisma materialului dosarului nr. ####/320/2017 al Judecătoriei Tg.-#####, a înscrisurilor depuse în apel, a motivelor invocate, a susţinerilor şi concluziilor părţilor şi ale reprezentantului Ministerului Public, precum şi din oficiu, în limitele efectelor devolutiv şi neagravării situaţiei în propria cale de atac, se reţin următoarele:

2. Prezentarea hotărârii atacate. Prin sentinţa penală nr. ####/5 decembrie 2018, Judecătoria Tg.-#####:

-în temeiul art. 396 alin. 1 și 2 Cod procedură penală raportat la art. 61 alin. 1, alin. 2, alin. 3, alin. 4 lit. b) Cod penal l-a condamnat pe inculpatul ##### ####### la pedeapsa de 130 de zile-amendă, pentru săvârşirea infracţiunii de fals în declarații, prevăzută de art. 326 din Codul penal.

-în baza art. 61 alin. 3 Cod penal a stabilit cuantumul sumei corespunzătoare unei zile-amendă la 150 lei, amenda penală pe care inculpatul este obligat să o plătească fiind de 19.500 de lei.

-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 63 Cod penal privitoare la înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii în cazul neplăţii cu rea credinţă.

-în baza art. 397 Cod procedură penală coroborat cu art. 25 Cod procedură penală a luat act că persoanele vătămate ######## Mihaly și ######## ###### nu au formulat pretenții materiale împotriva inculpatului în prezenta cauză.

-în baza art. 25 alin. 3 şi art. 404 alin. 4 lit. g) Cod procedură penală, a dispus desfiinţarea contractului de garanție imobiliară nr. 1765/01.09.2014 autentificat de către notarul public ##### #####.

-în baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală coroborat cu art. 404 alin. 4 lit. e) Cod procedură penală şi art. 398 Cod procedură penală, l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 1220 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

-în temeiul art. 276 alin. 1 Cod procedură penală coroborat cu art. 404 alin. 4 lit. e) Cod procedură penală l-a obligat pe inculpat la plata în favoarea persoanei vătămate ######## ###### a sumei de 1000 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

În motivarea acestei hotărâri, prima instanţă a reţinut că în fapt, la data de 16 mai 2012 pe rolul Judecătoriei Târgu ##### a fost înregistrată sub nr. de dosar ####/320/2012 acțiunea civilă formulată de către inculpatul ##### ####### și fosta sa soție – ##### ###### ###### (actuală #########) prin care s-a solicitat în contradictoriu cu pârâții – persoanele vătămate ######## Mihaly și ######## ###### evacuarea acestora din urmă din imobilului situat în Târgu #####, #### ###### ### ## ### #,2.

În urma formulării de către pârâți a unei precizări la cererea reconvențională depusă în cadrul dosarului civil menționat anterior, prin care au solicitat a se constata în contradictoriu cu inculpatul ##### ####### și fosta sa soție- ##### ###### ###### (actuală #########) existența unei promisiuni de vânzare-cumpărare cu privire la imobilul situat în Târgu #####, #### ###### ### ##, și astfel să fie obligați aceștia să încheie actul autentic de vânzare-cumpărare vizând acest imobil, prin încheierea de ședință din data de 29 aprilie 2013, în dosarul nr. ####/320/2012 al Judecătoriei Târgu #####, s-a dispus disjungerea precizării cererii reconvenționale și formarea unui nou dosar, astfel că, în acest sens pe rolul Judecătoriei Târgu ##### a fost înregistrat dosarul nr. ####/320/2013, având ca obiect hotărâre care să țină loc de act autentic, dosar soluționat prin sentința civilă nr. ####/4 mai 2015 a Judecătoriei Târgu #####.

De asemenea, în raport de înscrisurile depuse în cadrul dosarului civil nr. ####/320/2013 al Judecătoriei Târgu #####, prima instanţă a constatat nu doar că inculpatul, în calitate de pârât, a fost legal citat la domiciliul procesual ales și reprezentat de doamna avocat ##### Zitta Adrien, ci și faptul că acesta s-a prezentat și la termenul de judecată din data de 21octombrie 2013 când s-a procedat la administrarea probei cu interogatoriul acestuia la solicitarea persoanelor vătămate ######## Mihaly și ######## ######, în calitate de reclamanți în cadrul acelui dosar, așa cum reiese din actele dosarului indicat mai sus, printre întrebările adresate cu ocazia administrării probei cu interogatoriul inculpatului figurând și următoarele întrebări: ”Sunteți de acord cu încheierea actului translativ de proprietate?”, ”De ce refuzați încheierea actului autentic de vânzare-cumpărare, în contextul în care pârâții v-au achitat contravaloarea imobilului din litigiu?”.

În egală măsură, instanța a mai constatat că dosarul civil nr. ####/320/2013 al Judecătoriei Târgu ##### având ca obiect hotărâre care să țină loc de act autentic a fost soluționat prin sentința civilă nr. ####/4 mai 2015 a Judecătoriei Târgu #####, sentință prin care s-a constatat existenţa unei promisiuni de vânzare-cumpărare între părţi, respectiv între inculpat și fosta lui soție ##### ###### ###### (actuală #########), pe de o parte, și persoanele vătămate ######## Mihaly și ######## ######, pe de altă parte, cu privire la imobilul indicat mai sus, dispunându-se astfel obligarea pârâţilor, și anume inculpatul ##### ####### și fosta lui soție ##### ###### ###### (actuală #########), la încheierea unui contract autentic de vânzare-cumpărare cu privire la imobilul sus-menţionat, în caz contrar sentința pronunțată urmând a ţine loc de act apt de întabulare. De asemenea, instanța a reţinut că dosarul civil nr. ####/320/2013 al Judecătoriei Târgu ##### a fost soluționat în mod definitiv în ceea ce privește acest capăt de cerere referitor la pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic prin decizia civilă nr. ###/13 decembrie 2016 a Tribunalului ##### prin intermediul căreia s-a admis apelul declarat de apelanții-inculpatul ##### ####### și fosta lui soție ##### ###### ###### (actuală #########), împotriva sentinţei civile nr. #### din 04.05.2015, pronunţată de Judecătoria Tîrgu ##### în dosarul nr. ####/320/2013 și s-a schimbat hotărârea atacată în sensul respingerii integrale a acțiunii formulate de reclamanții- persoanele vătămate ######## Mihaly și ######## ######, în contradictoriu cu cei doi pârâți.

Cu toate acestea, deşi în primul ciclu procesual, dosarul civil nr. ####/320/2013 al Judecătoriei Târgu ##### având ca obiect pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic a fost soluționat prin sentința civilă nr. #### a Judecătoriei Târgu ##### numai la data de 04.05.2015, la data de 01.09.2014 a fost autentificat de către notarul public ##### ##### contractul de garanție imobiliară prin încheierea de autentificare nr. 1765/2014, încheiat între ###### ######, în calitate de creditor, și inculpatul ##### ####### și fosta lui soție ##### ###### ###### (actuală #########), în calitate de garanți ipotecari, prin intermediul căruia inculpatul ##### ####### și fosta lui soție ##### ###### ###### (actuală #########), au înțeles să garanteze obligația de rambursare a sumei împrumutate de către inculpatul de la ###### ######, în cuantum de 50.000 de euro, în baza contractului de împrumut sub semnătură privată căruia i s-a dat dată certă tot la data de 01.09.2014 la Biroul Notarului Public, cu imobilul situat în Târgu #####, #### ###### ### ##, ### # ## ##, #### #####, și anume, cu imobilul care constituia obiectul litigiului civil indicat mai sus.

În egală măsură, instanța a reţinut că, printre alte aspecte, inculpatul ##### ####### și fosta lui soție ##### ###### ###### (actuală #########) au declarat cu ocazia încheierii contractului de garanție imobiliară că imobilul adus în garanție nu face obiectul niciunui proces și nu există cauze care ar putea determina declanșarea unor procese de natură civilă, penală sau de orice natură, cu privire la acest imobil.

Astfel, în urma încheierii contractului de garanție imobiliară indicat mai sus și întrucât pârâții-inculpatul ##### ####### și fosta lui soție ##### ###### ###### (actuală #########), nu s-au conformat obligației de încheiere a actului autentic, persoanele vătămate s-au deplasat cu sentința civilă anterior menționată, la Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Târgu ##### în vederea intabulării în Cartea funciară a imobilului situat în Târgu #####, #### ###### ### ##, însă cu ocazia demarării acestei proceduri, li s-a comunicat extrasul de carte funciară pentru informare privind imobilul din litigiu, acestea constatând că imobilul apărea ca fiind ipotecat în favoarea martorului ###### ######.

În drept, fapta inculpatului ##### #######, care, în data de 1 septembrie 2014, cu prilejul încheierii la BNP ##### #####, a contractului de garanţie imobiliară nr. ######### privind garantarea unui contract de împrumut pentru suma de 50.000 euro încheiat între debitorul ##### ####### şi creditorul ###### ######, în vederea ipotecării unui imobil, inculpatul, în calitate de garant ipotecar a declarat în mod mincinos în faţa notarului public că imobilul adus în garanţie situat în Târgu #####, #### ###### ### ## “nu face obiectul niciunui proces şi nu există cauze care ar putea determina declanşarea unor procese de natură civilă, penală sau de orice altă natură, cu privire la acest imobil”, deşi cu privire la acest imobil exista în curs litigiul civil din dosarul nr. ####/320/2013 al Judecătoriei Târgu ##### a cărui soluționare putea să determine tocmai modificarea calității inculpatului de titular al dreptului de proprietate asupra imobilului din litigiu și despre care inculpatul avea cunoştinţă în mod concret, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals în declaraţii, faptă prevăzută de art. 326 Cod penal.

În ceea ce privește individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 Cod penal, respectiv, gravitatea infracţiunii săvârşite şi periculozitatea infractorului, care se evaluează în funcţie de împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi de mijloacele folosite, natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit, natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedentele penale ale infractorului, conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal, nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

Prin raportare la criteriile enumerate anterior, instanţa a avut în vedere numărul și natura infracțiunii ce constituie obiectul prezentei cauze, dar și împrejurările de comitere în concret a acesteia.

În raport cu limitele speciale de pedeapsă stabilite de legiuitor pentru o astfel de faptă precum cea din prezenta cauză, a reţinut gravitatea relativ ridicată a acesteia.

În egală măsură, instanța a avut în vedere faptul că asumarea de către inculpat a clauzei referitoare la faptul că imobilul adus în garanție nu face obiectul niciunui proces și că nu există cauze care ar putea determina declanșarea unor procese de natură civilă, penală sau de orice natură, cu privire la acel imobil prin semnarea contactului de garanție imobiliară a dus la perfectarea respectivului contract și astfel la constituirea ipotecii asupra respectivului imobil, inculpatul folosindu-se astfel de acel contract și implicit de declarația sa neconformă cu realitatea din fața notarului public pentru garantarea îndeplinirii obligației sale de restituire a împrumutului de 50.000 de euro.

De asemenea, instanța a luat în considerare și natura și amploarea consecințelor juridice pe care o astfel de conduită, precum cea adoptată de către inculpat le poate determina, mai ales că aceasta este manifestată în fața unui reprezentant al statului asimilat funcționarului public.

Totodată, a reţinut şi conduita inculpatului reliefată prin atitudinea sa procesuală, acesta prezentându-se, în mare parte, la termenele de judecată stabilite în cauză.

În egală măsură, instanța a reţinut că inculpatul, la data săvârșirii infracțiunii, avea vârsta de 46 de ani, era divorțat, având studii superioare, fiind de ocupație administrator și locul de muncă în cadrul S.C. ###### S.R.L. și nefiind cunoscut cu antecedente penale.

Aspectele pozitive cu referire la persoana inculpatului, reliefate anterior, au fost valorificate cu prioritate pentru stabilirea pedepsei aplicate acestuia, reținând sub acest aspect și lipsa acordului inculpatului pentru prestarea de muncă neremunerată în folosul comunității.

Luând în considerare gravitatea infracţiunii săvârşite, împrejurările şi modul de comitere a acesteia, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită și scopul săvârşirii infracţiunii, astfel cum au fost analizate anterior, instanța a apreciat că se impune stabilirea în sarcina inculpatului a pedepsei cu amenda, scopul pedepsei, respectiv atenţionarea şi responsabilizarea inculpatului cu privire la consecinţele încălcării legii penale, putând fi atins și printr-o astfel de sancțiune.

Instanța a apreciat că aplicarea pedepsei amenzii penale în raport de împrejurările de fapt ale cauzei are aptitudinea de a duce la împlinirea scopului preventiv al acesteia, considerând că aplicarea pedepsei cu închisoarea în ceea ce privește determinarea inculpatului la conștientizarea consecințelor faptelor sale și responsabilizarea acestuia în sensul adoptării unei conduite conforme cu ordinea de drept, nu se impune la acest moment, dat fiind și faptul că acesta nu figurează cu antecedente penale, precum și circumstanțele sale personale.

Având în vedere aspectele analizate anterior, instanţa a stabilit o pedeapsă cu amenda orientată spre minimul limitei speciale, apreciind-o ca fiind suficientă pentru sancţionarea faptei din speţă, pedeapsa necesitând să fie una proporțională față de un infractor primar, dar și capabilă să determine o seriozitate în persoana inculpatului și o conștientizare a necesității respectării legii.

Faţă de cele reţinute, în privinţa limitelor speciale ale zilelor-amendă instanța va lua în considerare dispozițiile art. 61 alin. 4 lit. b) Cod penal, respectiv 120 și 240 zile-amendă, în raport de prevederile art. 326 Cod penal, iar în ce priveşte cuantumul unei zile-amendă instanţa l-a fixat la suma de 150 lei, având în vedere starea materială a inculpatului reliefată de înscrisurile depuse de către Municipiul Târgu #####-Serviciul Stabilire, Încasare Impozite și Taxe, dar și de către AJFP #####, dar și de faptul că din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă că acesta ar mai avea alte persoane în întreținere.

De asemenea, instanța a apreciat că stabilirea unui astfel de cuantum corespunzător unei zile amendă nu aduce atingere în mod semnificativ condițiilor de existență ale inculpatului, astfel încât acesta să fie în măsură ca, în raport de veniturile pe care le realizează și de bunurile care se află în proprietatea sa, să beneficieze de condiții normale în ceea ce privește traiul său.

3. Considerentele instanţei de apel. Apelul promovat de inculpatul ##### ####### împotriva sentinţei penale nr. ####/5 decembrie 2018 a Judecătoriei Tg.-##### este fondat şi argumentele prezentate în continuare determină, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a C. pr. Pen., admiterea căii de atac, cu consecinţele desfiinţării integrale a hotărârii atacate şi rejudecării pricinii în al doilea grad.

#### Latura penală. Din probele administrate în cauză în cursul urmăririi penale şi al judecăţii, instanţa de apel reţine alături de prima instanţă că în fapt, la data de 16 mai 2012 pe rolul Judecătoriei Târgu ##### a fost înregistrată cauza cu nr. ####/320/2012 având ca obiect acțiunea civilă formulată de către reclamanţii: inculpatul ##### ####### și fosta sa soție -##### ###### ###### (actuală #########) prin care au solicitat în contradictoriu cu pârâții -persoanele vătămate ######## Mihaly și ######## ###### evacuarea acestora din urmă din imobilului situat în Târgu #####, #### ###### ### ## ### #,2, proprietate a reclamanţilor.

Printr-o precizare făcută de pârâţi la cererea reconvenţională depusă în cauză, aceştia în contradictoriu cu reclamanţii pârâţi reconvenţionali: inculpatul ##### ####### și fosta sa soție- ##### ###### ######, au cerut instanţei validarea antecontractului de vânzare-cumpărare cu privire la imobilul situat în Târgu #####, #### ###### ### ##, obligarea reclamanţilor -pârâţi reconvenţionali să încheie actul autentic de vânzare-cumpărare vizând acest imobil şi să plătească dreptul de retenţie.

Prin încheierea de ședință din data de 29 aprilie 2013, în dosarul nr. ####/320/2012 Judecătoria Târgu ##### a dispus disjungerea precizării la acţiunea reconvențională și formarea unui nou dosar, astfel că, în acest sens pe rolul Judecătoriei Târgu ##### a fost înregistrat dosarul nr. ####/320/2013, având ca obiect validarea antecontractului de vânzare-cumpărare, obligarea reclamanţilor de rang 1-2 la încheierea contractului de vânzare-cumpărare şi la plata dreptului de retenţie.

Ca urmare a acestei dispoziţii de disjungere, s-a constituit dosarul civil nr. ####/320/2013, cu obiectul principal „hotărâre care să ţină loc de act autentic”, reclamanţi fiind ######## Mihaly și ######## ######, iar pârâţi ##### ####### și ##### ###### ######. La termenul fixat pentru data de 21 octombrie 2013 în această cauză, potrivit menţiunilor inserate în încheierea de şedinţă şi a documentelor ataşate dosarului, ##### #######, asistat de avocatul ales d-na ##### Zitta Adrien, a fost prezent la judecată şi s-a procedat la administrarea probei cu interogatoriul acestuia, între întrebările adresate pârâtului fiind şi următoarele: ”Sunteți de acord cu încheierea actului translativ de proprietate?”, ”De ce refuzați încheierea actului autentic de vânzare-cumpărare, în contextul în care pârâții v-au achitat contravaloarea imobilului din litigiu?”.

Prin sentinţa civilă nr. ####/4 mai 2015 pronunţată în dosarul nr. ####/320/2013, Judecătoria Tg.-#####, între altele, a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii ######## ###### şi ######## Mihaly în contradictoriu cu pârâţii ##### ####### şi ##### ###### ######, a constatat existenţa unei promisiuni de vânzare-cumpărare între părţi, cu privire la imobilul situat în Tg-#####, #### ##### ### ##, #### ##### ## ### ####### ## ####### ## ########## #### ######## ######## ## ################# ## ####### ## ######## #############, în caz contrar hotărârea urmând a ţine loc de act apt de întabulare.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel pârâţii ##### ####### şi ##### ###### ######. Prin decizia civilă nr. ###/13 decembrie 2016, Tribunalul ##### a admis apelul acestora, a schimbat hotărârea atacată în sensul respingerii integrale a acţiunii formulate de reclamanţii ######## ###### şi ######## Mihaly în contradictoriu cu pârâţii ##### ####### şi ##### ###### ######, căsătorită #########.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanţii ######## ###### şi ######## Mihaly. Prin decizia civilă nr. ##/R/12 aprilie 2018, Curtea de Apel Tg.-#####, între altele, a menţinut dispoziţiile deciziei atacate în ceea ce priveşte soluţionarea primului petit, adică cele de respingere a acţiunii reclamanţilor privind constatarea existenţei unei promisiuni de vânzare-cumpărare între părţi, cu privire la imobilul situat în Tg-#####, #### ##### ### ##, #### ##### ## ######### ######### ## ########## #### ######## ######## ## ################# ## ####### ## ######## #############.

Între timp, la data de 1 septembrie 2014, între ##### ####### şi ##### ###### ###### pe de o parte, în calitate de garanţi ipotecari şi ###### ######, în calitate de creditor s-a încheiat contractul de garanţie imobiliară, autentificat de către notarul public ##### ##### sub nr. 1765/2014, prin care garanţii ipotecari au garantat împrumutul de 50.000 euro acordat de creditorul Gobos ###### cu ipoteca înscrisă pe imobilul situat în Tg-#####, #### ##### ### ##, #### #####.

Cu prilejul încheierii acestui contract, inculpatul ##### ####### și fosta lui soție ##### ###### ###### au declarat că imobilul adus în garanție nu face obiectul niciunui proces și nu există cauze care ar putea determina declanșarea unor procese de natură civilă, penală sau de orice natură, cu privire la acest imobil, cu toate că imobilul în discuţie forma obiectul litigiului civil în dosarul nr. ####/320/2013.

În drept, instanţa de apel subliniază că, potrivit art. 326 C. pen., „declararea necorespunzătoare a adevărului, făcută unei persoane dintre cele prevăzute în art. 175 sau unei unităţi în care aceasta îşi desfăşoară activitatea în vederea producerii unei consecinţe juridice, pentru sine sau pentru altul, atunci când, potrivit legii ori împrejurărilor, declaraţia făcută serveşte la producerea acelei consecinţe, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă”.

A) Elementul material al laturii obiective a infracţiunii de fals în declaraţii constă în acţiunea de a face o declaraţie necorespunzătoare adevărului în faţa unei persoane dintre cele prevăzute de art. 175 C. pen. sau a unei unităţi în care aceasta îşi desfăşoară activitatea.

Declaraţia poate să fie făcută oral sau în scris, simplă sau cu explicaţii, spontană sau la cerere, iar în cazul declaraţiei scrise, aceasta poate să fie transmisă printr-o a treia persoană, care va atesta semnătura declarantului. Totodată, declaraţia scrisă trebuie să fie asumată de autor, de regulă prin semnarea acesteia.

În plus, pentru ca acţiunea de a face o declaraţie necorespunzătoare adevărului să devină element material al infracţiunii de fals în declaraţii, o asemenea declaraţie trebuie să fie dintre cele care, potrivit legii sau împrejurărilor, serveşte la producerea vreunei consecinţe juridice. Altfel spus, nu orice declaraţie mincinoasă făcută în faţa unei persoane dintre cele prevăzute de art. 175 C. pen. sau a unei unităţi în care aceasta îşi desfăşoară activitatea constituie fals în declaraţii, ci doar aceea care este aptă să cauzeze consecinţe juridice, iar aceste consecinţe pot să decurgă dintr-un text de lege sau din împrejurări.

În prezenta pricină, la data de 1 septembrie 2014, inculpatul ##### ####### a declarat necorespunzător adevărului că imobilul ipotecat nu face obiectul niciunui proces, în condiţiile în care acest imobil forma obiectul cauzei civile înregistrate la Judecătoria Tg.-##### sub nr. ####/320/2013. O asemenea declaraţie a făcut-o în faţa unui notar public, care este funcţionar public în sensul art. 175 alin. 2 C. pen.

De asemenea, declaraţia inculpatului după care imobilul ipotecat nu face obiectul niciunui proces este de natură să producă consecinţe juridice. Asemenea consecinţe nu decurg însă direct din lege, ci din împrejurări, mai exact din uzanţele notariale rezultate din interpretarea art. 2367 C. civ., aşa cum au fost explicate de notarul public ##### ##### atât în scris (fila …, dosar de urmărire penală), cât şi cu prilejul declaraţiei date în calitate de martor în faţa primei instanţe (filele 32-34, Vol. II) şi completate în apel (fila……, dosar apel). Astfel, din explicaţiile furnizate de d-l ##### #####, instanţa reţine că dacă notarul public ia cunoştinţă de existenţa unui proces, fie din cuprinsul cărţii funciare, ca urmare a efectuării de către reclamant a publicităţii imobiliare prin notarea existenţei procesului în cartea funciară a imobilului, fie ca urmare a indicării existenţei procesului de către proprietarul tabular (în cazul neînscrierii procesului în registrele de publicitate), va solicita documente din care să reiasă obiectul şi stadiul procesului. În măsura în care procesul respectiv are ca obiect obţinerea unei hotărâri judecătoreşti care să ţină loc de act translativ de proprietate, urmează să stabilească dacă creditorul consimte la o ipotecă afectată de o condiţie rezolutorie şi îi va pune în vedere faptul că garanţia sa va fi înscrisă provizoriu în cartea funciară, nu întabulată, precum şi faptul că existenţa acesteia depinde de hotărârea judecătorească ce urmează a fi pronunţată de instanţă: desfiinţarea dreptului constituitorului şi radierea dreptului său de ipotecă sau menţinerea dreptului constituitorului şi a garanţiei constituite.

B) Din punct de vedere al laturii subiective, forma de vinovăţie proprie infracţiunii de fals în declaraţii este intenţia directă, deoarece acţiunea făptuitorului de declarare necorespunzătoare adevărului se face în vederea producerii unei consecinţe juridice pentru sine sau pentru altul. Pentru ca fapta să fie săvârşită cu forma de vinovăţie a intenţiei directe, prioritar este esenţial ca subiectul activ să ştie care sunt consecinţele juridice pe care declaraţia sa necorespunzătoare adevărului le-ar putea produce.

În cauza pendinte, aşa cum instanţa a notat mai sus, efectele declaraţiei că imobilul ipotecat nu face obiectul niciunui proces nu rezultă direct din lege, ci din împrejurări şi anume din practicile notariale în materia contractelor de ipotecă.

În condiţiile în care inculpatul Fekher ####### este un profan al dreptului şi în cauză nu sunt dovezi că în 1 septembrie 2014 el era familiarizat cu asemenea practici, pentru a cunoaşte consecinţele juridice ale declaraţiei sale trebuia să fie informat despre aceste consecinţe.

Martorului ##### #####, cu ocazia reaudierii în al doilea grad, a specificat că înainte de inserarea clauzei contractuale după care „imobilul adus în garanție nu face obiectul niciunui proces și nu există cauze care ar putea determina declanșarea unor procese de natură civilă, penală sau de orice natură, cu privire la acest imobil” nu a informat părţile contractante că dacă ar exista un proces cu privire la imobil care ar fi consecinţele acelui proces asupra încheierii contractului de garanţie imobiliară. În aceeaşi ordine de idei, cum a specificat deja instanţa, în materialul dosarului nu există niciun element de fapt obiectiv din care să deducă în mod rezonabil că inculpatul a cunoscut din alte surse decât informările primite de la notarul public care sunt consecinţele juridice ale declaraţiei sale necorespunzătoare adevărului.

În lumina considerentelor expuse, instanţa de al doilea grad concluzionează că ##### #######, cât timp nu a cunoscut consecinţele juridice ale declaraţiei lui necorespunzătoare adevărului, nu a săvârşit fapta cu forma de vinovăţie pretinsă de art. 326 C. pen., a intenţiei directe. Prin urmare, în rejudecare, în temeiul art. 396 alin. 1 şi 5 C. pr. pen., cu referire la art. 16 alin. 1 lit. b teza a II-a C. pr. pen., va dispune achitarea inculpatul de sub acuza săvârşirii infracţiunii de fals în declaraţii, prevăzute de art. 326 C. pen.

#### Latura civilă. Persoanele vătămate ######## ###### şi ######## Mihaly s-au constituit părţi civile în cauză, cu suma de 50.000 euro, cu titlu de despăgubiri morale şi au solicitat anularea înscrisului falsificat. Audiate fiind în prim grad, ambele persoane vătămate au declarat că nu au pretenţii materiale sau morale de la inculpat, manifestare de voinţă care echivalează cu renunţarea la despăgubirile civile cerute prin constituirea de parte civilă.

Referitor la capătul de cerere vizând desfiinţarea contractului de ipotecă, la punctul 3.1. de mai sus, instanţa de apel a specificat că sentinţa civilă nr. ####/4 mai 2015 a Judecătoriei Tg.-##### a fost schimbată prin decizia civilă nr. ###/13 decembrie 2016 a Tribunalului ##### în sensul respingerii integrale a acţiunii formulate de reclamanţii ######## ###### şi ######## Mihaly în contradictoriu cu pârâţii ##### ####### şi ##### ###### ######, dispoziţie care a rămas irevocabilă prin decizia civilă nr. ##/R/12 aprilie 2018 a Curţii de Apel Tg.-#####.

Cum demersul judiciar al persoanelor vătămate privind constatarea existenţei unei promisiuni de vânzare-cumpărare între părţi şi obligarea lui ##### ####### şi a fostei lui soţii la încheierea unui contract autentic de vânzare-cumpărare cu privire la imobilul în litigiu s-a soldat cu respingerea cu caracter definitiv şi irevocabil a acţiunii, în prezent ######## ###### şi ######## Mihaly nu mai justifică nicio vătămare a intereselor lor legitime care să fie reparată prin desfiinţarea contractului de ipotecă încheiat la data de 1 septembrie 2014 între ##### ####### şi ##### ###### ######, pe de o parte, şi creditorul ipotecar ###### ###### pe de altă parte. De aceea, în rejudecare, va respinge ca neîntemeiată cererea persoanelor vătămate ######## ###### şi ######## Mihaly de desfiinţare a contractului de garanție imobiliară nr. 1765/1 septembrie 2014 autentificat de către notarul public ##### #####.

4. Cheltuielile judiciare. Având în vedere soluţia de achitare pronunţată în privinţa inculpatului şi împrejurarea că, din moment ce acţiunea penală a fost pusă în mişcare din oficiu, nu s-a identificat vreo culpă procesuală a persoanelor vătămate, în baza art. 275 alin. 3 C. pr. pen., vor rămâne în sarcina statului cheltuielile judiciare avansate de stat în cursul urmăririi penale, al camerei preliminare şi al judecăţii în primă instanţă, în cuantum de 1.220 lei.

Dată fiind soluţia principală adusă apelului inculpatului, potrivit art. 275 alin. 3 C. pr. Pen., vor rămâne în sarcina statului şi cheltuielile judiciare avansate de stat în al doilea grad.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

1. În conformitate cu art. 421 pct. 2 lit. a C. pr. pen., admite apelul declarat de inculpatul ##### ####### împotriva sentinţei penale nr. ####/5 decembrie 2018 pronunţate de Judecătoria Tg.-##### în dosarul nr. ####/320/2017 şi, în consecinţă:

2. Desfiinţează integral sentinţa penală atacată şi, rejudecând cauza:

În temeiul art. 396 alin. 1 şi 5 C. pr. pen., cu referire la art. 16 alin. 1 lit. b teza a II-a C. pr. pen., achită pe inculpatul ##### ####### (fiul lui ###### și #########, născut la data de ########## în #### ##### #####, #### #####, CNP #############, domiciliat în Târgu #####, #### ### #### ########## ### ##, #### #####) de sub acuza săvârşirii infracţiunii de fals în declaraţii, prevăzute de art. 326 C. pen.

Constată că părţile civile ######## ###### şi ######## Mihaly au renunţat la despăgubirile civile solicitate de la inculpatul ##### #######.

Respinge ca neîntemeiată cererea persoanelor vătămate ######## ###### şi ######## Mihaly privind desfiinţarea contractului de garanție imobiliară nr. 1765/1 septembrie 2014 autentificat de către notarul public ##### #####.

În baza art. 275 alin. 3 C. pr. pen., rămân în sarcina statului cheltuielile judiciare avansate de stat în cursul urmăririi penale, al camerei preliminare şi al judecăţii în primă instanţă, în cuantum de 1.220 lei.

3. Potrivit art. 275 alin. 3 C. pr. Pen., rămân în sarcina statului cheltuielile judiciare avansate de stat în apel.

4. Definitivă.

Pronunţată în şedinţa publică din 5 iunie 2019.

Leave a Reply