SENTINȚA Nr. 232/2020

Ședința publică de la 02 Iulie 2020

Completul compus din:

PREȘEDINTE C______ B_____ R___

Grefier C_______ T____

Pe rol se află judecarea cauzei formulate în contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul U___ I____ în contradictoriu cu pârâții PARCHETUL DE PE L____ T_________ M____ și PARCHETUL DE PE L____ I_____ C____ DE C______ SI J_______ , având ca obiect litigiu privind funcționarii publici statutari.

Fără citarea părților.

Mersul dezbaterilor și susținerile în fond ale părților sunt consemnate în încheierea de ședință din data de 18.06.2020, când s-a dispus amânarea pronunțării pentru data de astăzi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta.

Se constată că reclamantul a depus la dosar la data de 30 iunie 2020 concluzii scrise.

INSTANȚA ,

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 22.10.2019 sub nr dosar XXXXXXXXXXXXX, reclamantul U___ I____ a chemat în judecată pârâții Parchetul de pe lângă T_________ M____ și Parchetul de pe lângă Î nalta C____ de Casație și Justiție, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să dispună:

1. o bligarea pârâtului la stabilirea salariului la nivelul salariului aferent funcției de specialist din cadrul Ministerului Public, începând cu dala detașării, 10.02.2014 ;

2. o bligarea pârâtului la repararea prejudiciului produs prin stabilirea greșită a salariului recla m a ntului, prin acordarea de despăgubiri calculate prin raportare la diferențele salariate rezultate din neplata integrală a salariului aferent funcției de specialist,

3. a ctualizarea sumelor de mai sus cu dobânda legală și rata inflației;

4. c u cheltuieli de judecată.

În fapt, reclamantul arată că ocupă postul de inspector antifraudă la Direcția de combatere a fraudelor din cadrul Direcției Generale antifraudă fiscală, fiind detașat pe funcția publică de execuți de specialist antifraudă în cadru) Parchetului de pe lângă T_________ M____, pe o perioadă de 3 ani începând cu data de 10.02.2014, conform Ordinului comun nr. 343/0/222/10 . 02.2014 al Procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta C____ de Casație și Justiție și al Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală, la expirarea perioadei de detașare, aceasta a fost prelungită cu încă 3 ani, până la data de 10.02.2020, potrivit Ordinului comun nr. 438/C/721/1.2.2017.

Potrivit art. 83 alin. 2 din Legea nr. 188/1999 (act 89 alin. 4 la momentul i nițial al detașării), „ pe perioada detașării funcționarul public își păstrează funcția și drepturile salariale, dacă salariul corespunzător funcției publice pe care este detașat este mai mare, el are dreptul la acest salariu ”.

La momentul detașării, începând cu data de 01.01.2015, drepturile salariale susține că i s-au stabilit, în mod greșit, prin raportare la salariul aferent funcției de consilier din cadrul Departamentului economico – financiar și administrativ, motivat de lipsa funcției de specialist în cadrul pârâtului de rând 1, iar nu prin raportare la salariul aferent funcției de specialist angajat în cadrul Ministerului Public.

Menționează că, inclusiv la momentul inițial al detașării, existau în cadrul altor parchete, din subordinea aceluiași ordonator de credite, pârâtul de rând 2 persoane angajate pe funcția de specialist, care beneficiau și beneficiază în continuare, de un nivel salariat superior față de cel al reclamantului. Procedându-se astfel, s-au nesocotit prevederile art. 5 alin. 1 din OUG nr. nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, potrivit cărora „ în anul 2014, pentru personalul nou-încadrat pe funcții, pentru personalul numit/încadrat în aceeași instituție/autoritate publică pe funcții de același fel, (…), salarizarea se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcțiile similare din instituția/autoritatea publică în care acesta este încadrat ”. Or, chiar dacă în cadrul pârâtei de rând 1 nu exista funcția similară, această funcție exista în cadrul altor parchete, aflate în cadrul aceleiași autorități – Ministerul Public.

Întrucât, inițial, prin această modalitate de stabilire a salariului de bază a rezultat un salariu total brut în cuantum de 1.080 lei, au fost menținute în plată drepturile salariale stabilite anterior de ANAF, care aveau un nivel superior (2,402 lei), aplicându-se prevederile art. 89 alin, (4) din Legea nr. 188/1999, în continuare, odată cu fiecare modificare a salariului subsemnatului, acesta a fost stabilit în aceleași condiții, la nivelul funcției de inspector antifraudă, salariul aferent funcției de consilier din cadrul Parchetului (referință avută în vedere în mod eronat la stabilirea salariului reclamantului) fiind inferior. Creșterile salariale înregistrate de-a lungul acestei perioade se datorează promovării reclamantului în grad profesional, precum și majorărilor salariale prevăzute de legile de salarizare incidente în această perioadă pentru tot personalul din sectorul bugetar.

Se susține că funcția de specialist este reglementată prin O.U.G . nr. 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătățirea și reorganizarea activității Agenției Naționale de Administrare Fiscală, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, art. 3 din ordonanță stabilește în mod expres că Inspectorii antifraudă din cadrul Direcției de Combatere a Fraudelor sunt detașați în cadrul parchetelor î n condițiile legii, pe posturi de specialiști. Mai mult, alin. 4 al textului citat prevede și atribuțiile generale ale specialiștilor detașați de la ANAF, atribuții identice cu cele ale specialiștilor interni ai parchetelor, singura deosebire dintre cele două categorii fiind modalitatea de ocupare a postului (angajare, respectiv detașare), criteriu care însă nu justifică aplicarea unor referințe diferite cu ocazia stabilirii salariilor.

Se afirmă că f uncția de specialist în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta C____ de Casație și Justiție și al celorlalte parchete, nu era prevăzută în vechea Lege a salarizării din sectorul bugetar nr. 284/2010.

Pentru ca detașarea să fie posibilă pentru ambele instituții, prin O.U.G. nr. 74/2013, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 144/2014, a fost însă modificată și completată Legea nr 304/2004 privind organizarea judiciară, în sensul introducerii art. 12 ind. 1 , conform căruia: în cadrul parchetelor își pot desfășura activitatea specialiști (s.n) în domeniul economic, financiar, bancar, vamal, informatic, precum și în alte domenii, pentru clarificarea unor aspecte tehnice în activitatea de urmărire penală .

De asemenea, în luna august 2013 a fost modificată și completată Legea nr. 304/2004, în sensul introducerii art. 116 alin. (5), conform căruia; ” în cadrul parchetelor pot fi numiți, prin ordin al procurorului general al Parchetului de pe lângă înalta C____ de Casație și Justiție, specialiști în domeniul economic, financiar, bancar, vamal, informatic, precum și în alte domenii, pentru clarificarea unor aspecte tehnice în activitatea de urmărire penală „.

Deosebirea dintre dispozițiile ari 120 ind . 1 și art. 116 alin. 5 din Legea nr. 304/2004 este asigurată de sintagmele „ își pot desfășura ”, vizând specialiștii detașați, respectiv „pot fi numiți, prin ordin al procurorului general al Parchetului de pe lângă Î nalta C____ de Casație și Justiție ” , aceste dispoziții vizând specialiștii proprii ai parchetelor, instituții ce nu au avut anterior o astfel de categorie de angaja întrucât funcția de „specialist ” nu exista în Legea salarizării nr. 284/2010.

Dincolo de nuanțe, ambele articole se referă la „specialiști în domeniul economic, financiar, bancar, vamal, informatic, precum și în alte domenii „, nefiind făcută nicio distincție cu privire la specialiștii antifraudă. Această noțiune reprezintă o denumire generică, neconsacrată legal (toate textele legale incidente reglementând funcția de specialist) stabilită de Consiliul Superior al Magistraturii în februarie 2014, în contradicție cu noua lege a salarizării.

Or, reglementarea unei astfel de categorii profesionale prin regulamente de ordine interioară adoptate de PCCJ, DNA sau DIICOT, adoptate prin ordinele Ministerului Justiției nr. 2632/C/20H 1643/C/2015 și 4682/C/2016, în cuprinsul cărora se regăsește termenul de specialist antifraudă, nu este de natură a conduce la concluzia că activitatea desfășurată de aceștia în cadrul acestor structuri ar fi diferită de cea a specialiștilor numiți de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta C____ de Casație și Justiție, prin aceste regulamente neputându-se da o interpretare diferită prevederilor art. 116 și 120 din Legea nr. 304/2004.

Până la introducerea funcției de specialist în cadrul Parchetului de pe lângă înalta C____ de Casație și Justiție și al celorlalte parchete, au fost date mai multe decizii ale Curții Constituționale a României, în cuprinsul cărora se stabilea că nu există diferență între munca prestată de specialiștii Direcției Naționale Anticorupție/Direcției de Investigare a infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și specialiștii antifraudă detașați la aceste Instituții, la Parchetul de pe lângă Î nalta C____ d e Casație și Justiție și la celelalte parchete (constatările tehnico-științifice întocmite de toate cele 3 categorii de specialiști fiind în egală măsură mijloace de probă, în condițiile legii).

Concluzia care rezultă din enumerarea celor trei decizii emise de Curtea Constituțională enumerate în cerere, este faptul că practic nu există diferențe între munca prestată (fișa postului) de specialiștii DNA/D I ICOT și specialiștii antifraudă detașați la aceste instituții, la Parchetul de pe lângă Î nalta C____ de Casație și Justiție și la celelalte parchete, constatările tehnico – științifice întocmite de toate cele 3 categorii de specialiști fiind mijloace de probă, în condițiile legii.

Deci, anterior anului 2017, doar funcția de specialist era reglementată legal, funcția de specialist antifraudă fiind doar o denumire generică, stabilită de Consiliul Superior al Magistraturii și folosită în regulamentele de ordine interioară adoptate de DNA, D I ICOT sau PICCJ. Aceasta înseamnă că, sub aspectul salarizării, nu se coate stabili pentru funcția de specialist antifraudă un salariu diferit de cel aferent funcției de specialist, deoarece atât în fapt, cât și în drept, vorbim despre una și aceeași funcție, iar, cu atât mai puțin, nu există nici un temei legal pentru salarizarea funcției de specialist antifraudă la nivelul funcției de consilier din cadrul Departamentului economico – financiar și administrativ, funcția care are atribuții de ordin administrativ, dar nu atribuții specifice procesului penal astfel cum prevede art. 3 alin. (4) din O.U.G. nr. 74/2013.

Referitor la f uncția de specialist/specialist antifraudă ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 153/2017 privind salarizarea în sectorul bugetar, se susține că începând cu data de 01.07.2017, prin intrarea în vigoare a Legii – cadru nr. 153/2017 a fost introdusă pentru prima dată funcția de specialist în Anexele la Legea de salarizare. De asemenea, funcția de specialist antifraudă nu se regăsește în anexele la lege, motiv pentru care reîncadrarea trebuie să se realizeze pe o funcție similară, în speță pe funcția de specialist care este prevăzută în (Anexa V, Capitolul VIII) ce prevede salarizarea și celelalte drepturi salariale ale specialiștilor din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta C____ de Casație și Justiție, inclusiv al Direcției Naționale Anticoruptie, Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și al celorlalte parchete, precum și specialiștilor în domeniul informatic din aparatul propriu al Ministerului Justiției, al Consiliului Superior al Magistraturii, al Înaltei Curți de Casație ș i Justiție si al Parchetului de pe lângă Înalta C____ de Casație și Justiție, al Inspecției Judiciare, al Institutului N_______ al Magistraturii și al Școlii Naționale de Grefieri, al Instanțelor Judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea.

Deci, potrivit reglementărilor legale în vigoare, funcția de același fel cu funcția de specialist antifraudă din cadrul Ministerului Public este funcția de specialist din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta C____ de Casație și Justiție, inclusiv al Direcției Naționale Anticorupție ș i Direcției de investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, precum și al celorlalte parchete prevăzută în anexa nr. V, Capitolul VIII, art. 1 lit. e din Legea – cadru nr. 153/2017, pentru care salariul de bază este stabilit la art. 22 din anexa și capitolul anterior menționate.

Față de prevederile Legii salarizării nr. 153/2017, ale O.U.G. ar. 74/2013 și ale Legii nr. 304/2004, se impune cu puterea evidenței faptul că nu se poate reține vreo deosebire între categoriile de specialiști interni din cadrul Parchetului de pe lângă înalta C____ de Casație și Justiție și al celorlalte parchete, angajați conform art. 116 alin. (5) din Legea nr. 304/2004, și cei detașați, întrucât este vorba de aceeași funcție publică specifică, care conduce la asimilarea specialiștilor detașați cu funcțiile generale din parchete.

Se susține că reclamantul, detașat pe funcția de specialist, este discriminat față de colegii săi din cadrul Ministerului Public, care ocupă aceeași funcție, criteriul de discriminare fiind modalitatea de încadrare. Astfel, deși ambele categorii au aceleași atribuții, salariile au fost stabilite în mod diferit. Prin această atitudine, se încalcă legislația privind interzicerea discriminării: art. 16 din Constituția României; art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale; art. 23 alin. 2 din Declarația Universală a Drepturilor Omului; art. 2 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice; art. 1 alin. 2 lit. e pct. i, alin. 3 și 4 al aceluiași articol; art. 2 alin. 1 și 2; art. 3 lit. a din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare. în concret art. 1 alin. 2 lit. e pct. t alin. 3 și 4 din O.G. nr. 137/2000.

Referitor la cererea de actualizare a sumelor datorate cu rata inflației, precum și plata dobânzii legale, calculată începând cu scadența lunară a fiecărei sume, se susține că în cazul executării cu întârziere a obligației de plată a unei sume de bani, daunele-interese sub forma dobânzii legate se datorează, fără a se face dovada unui prejudiciu și fără ca principiul reparării Integrale a prejudiciului să poată fi nesocotit. Deci, prin executarea cu întârziere a obligației de plată, subsemnatele, în calitate de creditori al obligației de plată a sporurilor, am suferit un prejudiciu patrimonial. Ca urmare, sunt incidente dispozițiile art. 1 raportat la art. 166 alin. (1) și art. 276 alin. (1) din Codul muncii, raportate la art. 1531 alin, (1), alin. (2) teza întâi și art. 1535 alin. (1) din Codul civil, respectiv art. 1 alin. (3), art. 2 și art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011, care consacră principiul reparării integrale a prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutării de către debitor a obligației de plată, principiu conform căruia prejudiciul cuprinde atât pierderea efectiv suferită de creditor („damnum emergens), cât ș i beneficiul de care acesta este lipsit ( „ lucrum cessans ” ).

Potrivit acelorași dispoziții, în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. Î n situația de față, pierderea efectiv suferită de creditori, ca prim element de reparare integrală a prejudiciului, trebuie remediată prin măsura actualizării sumelor datorate cu indicele prețurilor de consum comunicat de Institutul N_______ de S_________. Prin actualizarea sumei debitului cu indicele prețurilor de consum, se realizează o reparație parțială, prin acordarea de daune-interese compensatorii („damnum emergens”). Dar principiul reparării integrale a prejudiciului suferit de creditor, ca efect al executării cu întârziere a obligației de plată se impune și remedierea celui de-al doilea element constitutiv al prejudiciului, prin acordarea beneficiului de care creditorul a fost lipsit (lucrum cessans”), respectiv daune-interese moratorii, sub forma dobânzii legale (penalizatoare).

Poziția pârâților

Prin întâmpinarea formulată la data de 25.11.2019 (fila 39 dosar) pârâtul Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu M____ a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Se susține că în cadrul Ministerului Public au fost înființate funcții de specialist antifraudă, funcție publică distinctă de cea de specialist, astfel cum rezultă și din Regulamentul de ordine interioară al parchetelor, aprobat prin Ordinul ministrului justiției nr. 2632/C/2014, cu modificările și completările ulterioare.

De altfel, funcția de specialist în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta C____ de Casație și Justiție a fost înființată ulterior funcției de specialist antifraudă, și anume, începând cu anul 2015, prin Ordinul ministrului justiției nr. 1650/C/2015.

Dispozițiile legale citate și anume art. 116 alin. 5 și 7 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare; art. 11 alin. 1 și art. 12 din O.U.G. nr. 43/2002 privind Direcția Națională Anticorupție, cu modificările și completările ulterioare; art. 8 alin. 1 și art. 10 din O.U.G. nr. 78/2016 pentru organizarea și funcționarea Direcției de Investigam a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, prevăd între altele, că funcția de specialist în cadrul parchetelor este incompatibilă cu orice altă funcție publică sau privată/ cu excepția funcțiilor didactice din învățământul superior.

O altă diferență între cele două funcții, de specialist și, respectiv, de specialist antifraudă, rezultă din natura funcției publice. Astfel, funcția publică de specialist antifraudă este o funcție publică specifică, în timp ce funcția de specialist este asimilată unei funcții publice generale.

Dacă în ceea ce privește salarizarea și celelalte drepturi ale specialiștilor, acestea sunt reglementate în Capitolul VIII al Anexei nr. V a Legii nr. 153/2017, cu modificările și completările ulterioare, drepturile salariale ale specialiștilor antifraudă sunt stabilite în art. 89 alin. 4 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, în vigoare în perioada supusă analizei: „ Pe perioada detașării funcționarul public își păstrează funcția publică și salariul. Dacă salariul corespunzător funcției publice pe care este detașat este mai mare, el are dreptul la acest salariu”.

Prin urmare, drepturile salariate aferente funcției de specialist antifraudă au fost stabilite conform legii, neputându-se realiza o echivalare între această funcție publică și funcția de specialist înființată în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta C____ de Casație și Justiție, Direcției Naționale Anticorupție și Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism.

Se susține că în considerentele Deciziei nr. 289 din 07.06.2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 586 din 07.07.2005, Curtea Constituțională a reținut că „ legiuitorul este în drept să modifice sistemul de salarizare existent ori să îl înlocuiască cu altul nou, considerat mai adecvat pentru atingerea scopului urmărit, ținând seama și de resursele financiare disponibile în diferite perioade de timp „.

Totodată, instanța de contencios constituțional a statuat că ,,sporurile, premiile și alte stimulente acordate demnitarilor și altor salariați prin acte normative reprezintă drepturi salariale suplimentare, iar nu drepturi fundamentale, consacrate și garantate de Constituție. Diferențierea indemnizațiilor și a salariilor de bază pentru demnitari și alți salariați din sectorul bugetar este opțiunea liberă a legiuitorului, ținând seama de importanța, complexitatea diferitelor funcții. Legiuitorul este în drept, totodată, să instituie anumite sporuri la indemnizațiile și salariile de buză, premii periodice și alte stimulente, pe care le poate diferenția în funcție de categoriile de personal cărora li se acordă, le poate modifica diferite perioade de timp le poate suspenda sau chiar anula (Decizia nr. 693 din 17.10.2006, publicată în Monitorul Of icial nr. 915 din 10.11.2006).

Se susține că în jurisprudența sa, C.E.D.O. a reținut că „ este la latitudinea statului să determine ce sume vor fi plătite angajaților săi din bugetul de stat. Statul poate introduce, suspenda sau anula plata unor asemenea sporuri, făcând modificările legislative necesare ” (Hot din 08.11.2005, pron. în cauza Kechko c. Ucrainei).

De asemenea, aceeași instanță a stabilit că „ statul se bucură de o largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea și intensitatea politicilor sale în acest domeniu. Curtea a constatat că nu este rolul său de a verifica în ce măsura existau soluții legislative mai adecvate pentru atingerea obiectivului de interes public urmărit ” (Hot. din 08.12.2009, pron. în cauza Wieczorek c. Poloniei).

În final se arată că în conformitate cu Ordinul nr.291 din 19.11.2019 emis de procurorul general al Parchetului de pe lângă înalta C____ de Casație și Justiție, inspectorii antifraudă transferați de la Direcția de Combatere a Fraudelor -Agenția Națională de Administrare Fiscală sunt reîncadrați pe funcții de specialiști în cadrul Ministerului Public, începând cu data de 11 noiembrie 2019.

Prin notele scrise depuse la data de 17.02.2020 (fila 63 dosar) pârâtul Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Tg M____ a solicitat respingerea acțiunii reclamantului U___ I____ ca neîntemeiată.

Se învederează că, funcțiile de specialist antifraudă, la momentul înființării acestora în cadrul Ministerului Public erau distincte de funcțiile de specialist din cadrul Parchetului de pe lângă înalta C____ de Casație și Justiției, Direcției Naționale Anticorupție și Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și terorism, ANAF-ul procedând la stabilirea salarizării inspectorilor antifraudă conform art. 4 din OUG nr. 74/2013 și detașați la parchete pe posturi de specialiști, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, drepturi ce nu pot fi echivalate cu drepturile cuvenite specialiștilor.

Se susține că, în cauza dedusă judecății, prin Ordinul comun nr.343/C/10.02.2014 al procurorului general al Parchetului de pe lângă înalta c____ de Casație și Justiție și Ordinul nr. 222/10.02.2014 al Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală, inspectorii fiscali, printre care se regăsește și reclamantul U___ I____, au fost detașați pe o perioadă de 3 ani pe posturi de specialiști antifraudă în cadrul Ministerului Public. Ulterior, prin Ordinul comun nr.457/10.02.2017 al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta C____ de Casație și Justiție și Ordinul nr.721/10.02.2017 al Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală, li s-a prelungit detașarea pe aceleași posturi, pe o perioadă de 3 ani.

Menționează că, pe perioadă de până la 3 ani a detașării, potrivit art. 4 alin. 3 și alin. 32 din OUG nr.74/2013, personalul care ocupă funcții publice specifice în cadrul Direcției generale antifraudă fiscală beneficiază de toate drepturile prevăzute de lege pentru funcționarii publici, precum și de toate drepturile prevăzute de lege în cazul detașării.

Salarizarea inspectorilor antifraudă, numiți în cadrul ANAF conform art.4 din OUG, nr.74/2013 și detașați la parchete pe posturi de specialiști s-a făcut de către ANAF, în temeiul alin 3 al textului de lege anterior menționat, conform căruia ,, Personalul care ocupă funcții publice specifice în cadrul Direcției generale antifraudă fiscală beneficiază de toate drepturile prevăzute de lege pentru funcționarii publici ”.

Prin urmare, salarizarea reclamantului s-a făcut prin raportare la funcția avută în cadrul Agenției Naționale de Administrare fiscală, respectiv cea de inspector antifraudă.

Prin Ordinul procurorului general al Parchetului de pe lângă înalta c____ de Casație și Justiție nr.2456/12.xxxxxx, s-a dispus reîncadrarea inspectorilor antifraudă din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală, detașați pe funcții de specialiști antifraudă în cadrul Ministerului Public în aceleași funcții, grade și gradații.

Conform art. 7 lit.g din Legea-cadru nr.153/2017 funcția similară reprezintă „ o funcție de același fel din cadrul aceleiași instituții sau autorități publice, care implică aceleași condiții de studii, grad/treaptă profesională, gradație, vechime în funcție sau vechime în specialitate, după caz, și condiții de muncă”.

Din interpretarea textului de lege indicat se deduce că funcția similară nu poate fi identificată decât în cadrul instituției angajatoare. Or, în speță, reclamantul este inspector antifraudă în cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală, fiind doar detașat la Ministerul Public.

Prin urmare, „funcția similară” la care face referire legea cadru de salarizare se impune a fi identificată doar în cadrul familiei ocupaționale „Administrație” ( anexa nr.VIII) și nu Justiție (anexa V), așa cum susține reclamantul.

Prin Legea nr. 199/2019-privind unele măsuri referitoare la inspectorii antifraudă din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală – Direcția de combatere a fraudelor, s-a clarificat regimul juridic al acestora așa cum rezultă din cuprinsul art.11 alin.2 din lege, potrivit căruia „ Persoanele încadrate pe funcția de inspector antifraudă în cadrul Direcției de combatere a fraudelor la data intrării în vigoare a prezentei legi, se transferă și se reîncadrează în cadrul parchetelor pe posturi de specialiști prevăzuți la art. 116 alin.5 și art.1201 din Legea 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare „.

În final, se susține că luând în considerare că la data de 19.11.2019 Parchetul de pe lângă Înalta C____ de Casație și Justiție, prin Ordinul nr. 291/19.11.2019, a procedat, începând cu 11.11.2019 la reîncadrarea inspectorilor antifraudă transferați de la Direcția de combatere a fraudelor-Agenția Națională de Administrare Fiscală în specialiști, apreciază că reclamantul nu poate beneficia de aceeași salarizare ca cea a specialiștilor în perioada anterioară emiterii ordinului indicat.

Prin întâmpinarea formulată la data de 23.01.2020 ( fila 50 dosar) , pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta C____ de Casație și Justiție a solicitat instanței admiterea excepției prescripției dreptului material la acțiune pentru pretențiile anterioare datei de 22.10.2016 și, pe fond, respingerea acțiunii promovate de reclamantul U___ I____, ca neîntemeiată .

Întrucât reclamantul solicită plata drepturilor începând cu 10.02.2014, iar acțiunea a fost înregistrată la instanță la 22.10.2019, în temeiul art. 247 C.p.c, art. 171 și art. 263 alin.l lit. c din Codul muncii, art. 2500, art. 2501 alin. 1, art. 2503 alin. 1 art. 2512 alin. 1, art. 2513 și art. 2517 C. civ. a solicitat pârâtul admiterea excepției prescripției dreptului material la acțiune pentru pretențiile anterioare datei de 22.10.2016.

Se susține că salarizarea inspectorilor antifraudă, numiți în cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală conform art. 4 din O.U.G. nr. 74/2013, cu modificările și completările ulterioare și detașați la parchete pe posturi de specialiști, se face de către Agenția Națională de Administrare Fiscală, în temeiul art. 4 alin. 3 din același act normativ.

Analizând actele și lucrările dosarului, t_________ reține următoarele:

În ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru pretențiile anterioare datei de 22 octombrie 2016, invocată prin întâmpinare (f. 50) de Parchetul de pe lângă Înalta C____ de Casație și Justiție, instanța reține următoarele:

La data de 18 iunie 2020 reprezentanta reclamantului a invocat decăderea pârâtului din dreptul de a mai invoca prescripția dreptului material la acțiune, având în vedere că întâmpinarea a fost depusă tardiv, cu depășirea termenului prevăzut de art. 205 din Codul de procedură civilă.

Analizând, cu prioritate excepția invocată de reclamant, instanța apreciază că se impune respingerea acesteia, având în vedere dispozițiile art. 2513 Cod civil.

Astfel, cererea de chemare în judecată a fost comunicată pârâtului la data de 31 octombrie 2019, așa cum reiese din dovada de înmânare atașată la fila 37 din dosar, iar termenul de 25 de zile prevăzut de 201 al. 1 Cod procedură civilă a început să curgă la data de 01 noiembrie 2019 și s-a împlinit la data de 26 noiembrie 2019. Cu toate acestea, deși întâmpinarea a fost depusă la dosarul cauzei la data de 23 ianuarie 2020 (f. 50), cu depășirea termenului prevăzut de lege, instanța apreciază că nu operează decăderea pârâtului din dreptul de a mai invoca excepția prescripției, în cazul dedus judecății.

La data de 10 februarie 2014 erau în vigoare dispozițiile art. 2512 din Codul civil, care prevăd că prescripția poate fi invocată doar de partea interesată, însă potrivit art. 2.513 C. civ., prescripția poate fi opusă numai în primă instanță, prin întâmpinare sau, în lipsa invocării, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate. Prin urmare, în lipsa indicării situației în care este aplicabilă fiecare dintre cele două limitări, se poate aprecia că alegerea termenului este lăsată la aprecierea pârâtului, prin urmare unica limită impusă de lege este primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate.

Având în vedere că întâmpinarea a fost depusă prin fax, la data de 23 ianuarie 2020 (f. 50), acesta fiind și primul termen de judecată acordat în cauză, instanța apreciază că pârâtul Parchetul de pe lângă T_________ M____ nu este decăzut din dreptul de a invoca prescripția dreptului material la acțiune pentru perioada anterioară datei de 22 octombrie 2016, ipoteza din speța dedusă judecății fiind cea prevăzută de art. 208 al. 2 teza finală Cod de procedură civilă, legea prevăzând, în mod expres, altfel.

În continuare, instanța va admite excepția prescripției dreptului material la acțiune și va respinge pretențiile reclamantului pentru perioada anterioară datei de 22 octombrie 2016 ca fiind prescris dreptul la acțiune, având în vedere dispozițiile art. 268 al. 1 lit. c din Codul muncii raportat la dispozițiile art. 2500, ale art. xxxxx, art. xxxxx și ale art. 2517 Cod civil.

Pe fondul cauzei, t_________ reține că reclamantul are calitatea de funcționar public, inspector antifraudă în cadrul ANAF, fiind detașat pe funcția de specialist antifraudă în cadrul Ministerului Public, începând cu anul 2014, prin Ordinul comun nr. 343/C/10 februarie 2014 al Procurorului general al Parchetului de pe lângă Î.C.C.J. și Ordinul nr. 222/10 februarie 2014 al Președintelui A.N.A.F., pe o perioadă de 3 ani, iar ulterior, prin Ordinul comun nr. 457/10 februarie 2017 al Procurorului general al Parchetului de pe lângă Î.C.C.J. și Ordinul nr. 721/10.02.2017 al Președintelui A.N.A.F. i-a fost prelungită detașarea pe același post, pe o perioadă de trei ani.

Detașarea acestuia s-a făcut în temeiul prevederilor art. 3 alin. 3 și 4 din O.U.G nr. 74/2013, care dispun că: „(3) În cadrul structurii centrale a Direcției generale antifraudă fiscală funcționează pe lângă structurile de prevenire și control Direcția de combatere a fraudelor, care acordă suport tehnic de specialitate procurorului în efectuarea urmăririi penale în cauzele având ca obiect infracțiuni economico-financiare. În acest scop inspectorii antifraudă din cadrul acestei direcții sunt detașați în cadrul parchetelor, în condițiile legii, pe posturi de specialiști.

(4) În exercitarea atribuțiilor de serviciu, inspectorii antifraudă din cadrul Direcției de combatere a fraudelor efectuează, din dispoziția procurorului:

a) constatări tehnico-științifice, care constituie mijloace de probă, în condițiile legii;

b) investigații financiare în vederea indisponibilizării de bunuri;

c) orice alte verificări în materie fiscală dispuse de procuror .”

Potrivit art. 47 alin. 2 din Codul muncii, pe durata detașării salariatul beneficiază de drepturile care îi sunt mai favorabile, fie de drepturile de la angajatorul care a dispus detașarea, fie de drepturile de la angajatorul la care este detașat.

De asemenea, potrivit art. 89 alin.4 din Legea nr. 188/1999, pe perioada detașării funcționarul public își păstrează funcția publică și salariul. Dacă salariul corespunzător funcției publice pe care este detașat este mai mare, acesta are dreptul la acest din urmă salariu.

Rezultă astfel că reclamantul poate fi retribuit la nivelul specialiștilor din parchete, fiind detașat pe această funcție.

Se reține de asemenea că prin Legea nr. 255/2013 a fost modificată și completată Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, în sensul introducerii art. 116 alin. (5), conform căruia ” în cadrul parchetelor pot fi numiți, prin ordin al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta C____ de Casație și Justiție, specialiști în domeniul economic, financiar, bancar, vamal, informatic, precum și în alte domenii, pentru clarificarea unor aspecte tehnice în activitatea de urmărire penală.

Asupra acestui aspect, prin două decizii ale Curții Constituționale a României (nr. 787/2016 și nr. 791/2016) de respingere a excepției de neconstituționalitate ale art. 172 alin. (4) și (10) din Codul de Procedură Penală, s-a stabilit că nu există diferență între munca prestată (fișa postului) de specialiștii Direcției Naționale Anticorupție(D.N.A.)/Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism (D.I.I.C.O.T.) și inspectorii antifraudă detașați ca specialiști la aceste instituții, la Parchetul de pe lângă Î.C.C.J. și la celelalte parchete (constatările tehnico – științifice întocmite de toate cele 3 categorii de specialiști sunt mijloace de probă, în condițiile legii).

Se mai rețin de asemenea prevederile protocolului încheiat între Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta C____ de Casație și Justiție, A.N.A.F. și Inspectoratul General al Poliției Române privind Metodologia de investigare a evaziunii fiscale, a fraudelor fiscale și vamale s-a consacrat expres la art. 2 lit. d principiul confidențialității și s-a prevăzut expres (și în aceste norme, nu doar în fișa postului) la art. 6: „ Inspectorii antifraudă sunt obligați să asigure confidențialitatea activităților desfășurate, precum și a datelor și informațiilor obținute cu ocazia acestora, inclusiv în situația în care au luat cunoștință accidental de ele ”.

În aceste condiții, apare ca eronat raționamentul pârâtului din cuprinsul întâmpinării, întrucât excluderea posibilității ca reclamantul să fie specialist în cadrul parchetelor presupune ignorarea dispozițiilor art. 120 1 din Legea nr.304/2004 : „ În cadrul parchetelor își pot desfășura activitatea specialiști în domeniul economic, financiar, bancar, vamal, informatic, precum și în alte domenii, pentru clarificarea unor aspecte tehnice în activitatea de urmărire penală ”. Prin urmare, având în vedere că această dispoziție legală a fost introdusă prin O.U.G. nr. 74/2013, susținerile pârâtului în sensul că funcția de specialist în cadrul parchetelor a fost reglementată în anul 2015, ulterior detașării reclamantului, nu pot fi reținute. În acest condiții, t_________ reține că specialiștii din cadrul parchetelor la care face referire legea pot proveni inclusiv prin detașări din cadrul ANAF.

De altfel, la data emiterii Ordinului nr. 343/C/10.02.2014 (f. 14) prin care s-a stabilit că, începând cu data de 10.02.2014, funcționarii publici numiți în funcțiile publice specifice de inspector antifraudă la Direcția de combatere a fraudelor din cadrul Direcției generale antifraudă fiscală se detașează, pe o perioadă de 3 ani, de la Agenția Națională de Administrare Fiscală la Ministerul Public, pe posturi de specialiști antifraudă, nu exista reglementată distincția între funcția de specialist antifraudă, respectiv specialist în cadrul parchetelor, această distincție fiind introdusă ulterior, prin Regulamentul de ordine interioară al parchetelor, aprobat prin Ordinul ministrului justiției nr. 2632/C/2014. Prin urmare, la data detașării, denumirea de specialist antifraudă era menită doar să indice domeniul în care reclamantul urma să își desfășoare activitatea în cadrul parchetelor, în conformitate cu dispozițiile art. 120 1 din Legea nr. 304/2004, iar nu de a denumi o funcție distinctă de cea prevăzută de aceste prevederi legale și de art. 3 alin. 3 din O.U.G. nr. 74/2013.

De asemenea, t_________ reține că nici dispozițiile art. 22 din Legea nr. 153/2017 nu fac vreo distincție între diferitele categorii de specialiști din cadrul parchetelor, sub aspectul salarizării acestora în funcție de domeniul în care își desfășoară activitatea.

În aceste condiții, rezultă dreptul reclamantului de a beneficia de drepturile salariale acordate specialiștilor din cadrul parchetelor.

Dată fiind soluția ce urmează a fi pronunțată asupra cererii principale, rezultă și temeinicia capătului accesoriu referitor la actualizarea sumelor cu rata inflației.

Pentru motivele arătate cererea urmează a fi admisă, cu consecința obligării pârâților de a-i stabili reclamantului salariul la nivelul salariului aferent funcției de specialist din cadrul Ministerului Public, începând cu data de 22 octombrie 2016 până în data de 10.11.2019 și în consecință va obliga pârâții la plata către reclamant a unei despăgubiri egală cu diferența dintre drepturile salariale de care trebuia să beneficieze în calitate de specialist în cadrul parchetelor și drepturile salariale efectiv încasate, începând cu data de 22 octombrie 2016 până în data de 10.11.2019, diferențe ce vor fi actualizate cu rata inflației.

În final, având în vedere că la fila 41 din dosar a fost atașat Ordinul nr. 291/19 noiembrie 2019 emis de Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta C____ de Casație și Justiție prin care s-a dispus, începând cu data de 11 noiembrie 2019, reîncadrarea inspectorilor antifraudă transferați de la Direcția de Combatere a Fraudelor – Agenția Națională de Administrare Fiscală, în funcția de specialiști în cadrul Ministerului Public, t_________ apreciază că se impune admiterea prezentei acțiuni doar pentru perioada 22 octombrie 2016 – 10 noiembrie 2019.

În ceea ce privește cheltuielile de judecată, având în vedere admiterea în parte a acțiunii formulate, raportat la dispozițiile art. 453 al. 2 Cod de procedură civilă, va obligă pârâții, în solidar, la plata către reclamant a sumei de 2.000 lei, cheltuieli de judecată, reprezentând contravaloarea parțială a onorariului de avocat achitat în cauză, conform chitanțelor atașate la filele 99 și 100 din dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE :

Constată că pârâtul Parchetul de pe lângă T_________ M____ nu este decăzut din dreptul de a invoca prescripția dreptului material la acțiune.

Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune și respinge pretențiile reclamantului pentru perioada anterioară datei de 22 octombrie 2016 ca fiind prescris dreptul la acțiune.

Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul U___ I____ , CNP xxxxxxxxxxxxx, cu domiciliul în Târgu M____, _____________________, nr. 13, _________________, cu domiciliul procesual ales la C.I.A. C___ R_____ I_____, în Târgu M____, __________________. 22/22, jud. M____, în contradictoriu cu pârâții Parchetul de pe lângă T_________ M____ , cu sediul în Târgu M____, ______________________. 23, jud. M____ și Parchetul de pe lângă Înalta C____ de Casație și Justiție , cu sediul în București, ________________________, sector 5 ca fiind întemeiată.

Obligă pârâții să îi stabilească reclamantului salariul la nivelul salariului aferent funcției de specialist din cadrul Ministerului Public, începând cu data de 22 octombrie 2016 până în data de 10.11.2019 și în consecință obligă pârâții la plata către reclamant a unei despăgubiri egală cu diferența dintre drepturile salariale de care trebuia să beneficieze în calitate de specialist în cadrul parchetelor și drepturile salariale efectiv încasate, începând cu data de 22 octombrie 2016 până în data de 10.11.2019, diferențe ce vor fi actualizate cu rata inflației.

Obligă pârâții, în solidar, la plata către reclamant a sumei de 2.000 lei, cheltuieli de judecată, reprezentând contravaloarea parțială a onorariului de avocat achitat în cauză.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare, recursul se va depune la T_________ M____.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței azi 02 iulie 2020.