Spor de crematoriu. Inexistența dovezilor că locul de muncă al reclamantului avea un asemenea obiectiv.

CURTEA DE APEL TÂRGU M____

DECIZIA NR. 209/A

Ședința publică din 15 aprilie 2021

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 1009 din 29.10.2020 a Tribunalului Harghita, pronunțată în dosarul nr.            , s-a respins ca prematură acțiunea formulată de reclamantul A         A      împotriva pârâtei B    B         B  B      B        și s-a respins acțiunea aceluiași reclamant în contradictoriu cu pârâtul C        C         C      .

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că în raport de admiterea excepției prematurității cererii față de pârâta B    B         B  B      B       , acțiunea reclamantului formulată împotriva acesteia se impune a fi respinsă ca prematură, reținând în acest sens că, potrivit prevederilor art.103 din Legea nr. 263/2010, cererea de pensionare se soluționează în baza actelor doveditoare prezentate, cu luarea în considerare a cadrului legal din domeniul pensiilor iar reclamantul nu a făcut dovada grupei a II-a de muncă, a sporului de conducere și sporului de crematoriu, nici cu ocazia înscrierii la pensie de invaliditate și nici ulterior acestei date.

Instanța a mai reținut că la stabilirea drepturilor de pensie ale reclamantului au fost luate în considerare sporul de vechime și sporul de noapte, conform prevederilor legale, contrar celor susținute de reclamant prin acțiunea promovată.

În ceea ce privește grupa a II-a de muncă, s-a subliniat că pârâtul C        C         C       a precizat că locurile de muncă pe care le-a ocupat reclamantul anterior pensionării nu au fost încadrate în grupa a II-a de muncă, neexistând nominalizări în acest sens și că pe toată perioada cât a fost angajatul unității, reclamantul a avut numai funcții de execuție, respectiv: muncitor necalificat/lăcătuș mecanic/fochist, context în care nu avea cum să beneficieze de un spor de conducere.

Totodată, Tribunalul a constatat că nu există documente din care să rezulte că la nivelul unității angajatoare ar fi funcționat un crematoriu și că anumite persoane ar fi fost beneficiare ale sporului de crematoriu.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul, solicitând schimbarea hotărârii atacate, cu consecința admiterii acțiunii formulate.

În motivarea căii de atac declarate, apelantul a arătat că hotărârea atacată este netemeinică și nelegală, subliniind că instanța nu a ținut seama de înscrisurile depuse la dosarul cauzei, care probează susținerile sale în sensul că a ocupat funcția de șef centrală.

De asemenea, instanța nu a ținut seama de faptul că angajatorul nu și-a îndeplinit obligațiile de a constitui o comisie în vederea încadrării locurilor de muncă în grupe de muncă și a încălcat prevederile art. 16 din Constituția Românei, neținând seama de faptul că alți angajați ai pârâtului în funcția de fochiști au beneficiat de grupa a II-a de muncă și de sporurile cuvenite.

În privința crematoriului, apelantul a arătat că a dovedit cu Adresa nr. 8083 din 14.08.2020 și cu Adresa nr. 9122/21.09.2020 contrariul celor susținute de spital, însă instanța nu a ținut seama de aceste înscrisuri. În acest sens, apelantul a arătat că, deși crematoriul a fost desființat, deșeurile cu risc biologic erau incinerate în cazanele de încălzire și de aburi ale spitalului.

În drept, apelantul a invocat prevederile art. 466 și urm. din Codul de procedură civilă.

Intimata B    B         B  B      B        a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, arătând că în mod corect Tribunalul a respins acțiunea reclamantului ca prematură.

În acest sens, intimata a arătat că nu sunt îndeplinite condițiile pentru încadrare în grupa a II-a de muncă și a invocat Decizia nr. 9/2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii.

În cauză a depus întâmpinare și intimatul C        C         C      , prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică.

În acest sens, a arătat că, deși reclamantul a fost încadrat în funcția de fochist șef de echipă, nu era îndreptățit la un spor de conducere.

În ceea ce privește încadrarea în gupa a II-a de muncă, s-a arătat că aceasta se face în baza unei proceduri specifice, dispozițiile legale invocate de apelant creând o vocație, nu un drept, în cauză nefăcându-se dovada că tipul de activitate pe care a desfășurat-o acesta s-ar încadra în grupa a II-a de muncă.

Cu privire la crematoriu s-a arătat că acesta nu a funcționat niciodată și că, în cauză, nu s-au dovedit susținerile apelantului potrivit cărora ar fi prestat o astfel de activitate și că i s-ar cuveni un spor în acest sens.

Apelantul reclamant a depus răspuns la întâmpinările intimaților, prin care a reiterat argumentele expuse prin memoriul de apel și a precizat că lipsa documentelor doveditoare cu privire la încadrarea în grupa de muncă se datorează atitudinii angajatorului, care nu și-a îndeplinit obligațiile ce-i reveneau.

Cu privire la crematoriu s-a arătat că, deși spitalul nu avea un crematoriu funcțional și nu avea contract cu un agent autorizat pentru distrugerea deșeurilor biologice, acesta a încălcat prevederile legale și a pus în pericol sănătatea lucrătorilor , manifestând o atitudine de rea-credință.

Analizând sentința atacată din perspectiva motivelor invocate, instanța de control judiciar constată următoarele:

Reclamantul a fost încadrat la C        C         C       începând cu data de 03.07.1987, ocupând pe rând funcțiile de muncitor necalificat, lăcătuș mecanic și fochist.

Prin acțiunea promovată, reclamantul a solicitat în contradictoriu cu fostul angajator și cu B    B         B  B      B       , recunoașterea pentru activitatea desfășurată în perioada 1987-2000 a încadrării în grupa a II-a de muncă, a sporului de noapte și a sporului de crematoriu iar pentru perioada 26.10.1990 – 2000 a sporului de conducere, plata drepturilor salariale cuvenite, precum și actualizarea și plata pensiei în raport de recunoașterea acestor drepturi.

Constatând că drepturile pretinse de reclamant nu fuseseră recunoscute și acordate de angajator, reclamantul nedepunând la casa de pensii înscrisuri privind grupa de muncă sau sporurile pretinse, față de prevederile art. 103 din Legea nr. 263/2010, în mod legal Tribunalul a admis excepția prematurității în ceea ce privește acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâta B    B         B  B      B       , reținând sub acest aspect că soluționarea cererilor de către casele de pensii se face exclusiv pe baza documentelor doveditoare prezentate, eliberate în conformitate cu prevederile legale aplicabile.

De asemenea, în ceea ce privește acțiunea formulată în contradictoriu cu fostul angajator, Curtea constată că soluția pronunțată de Tribunal este legală și temeinică.

Sub acest aspect, instanța constată că potrivit Adeverinței nr. 1119/04.05.2012 (filele 44-45), reclamantul a beneficiat de spor pentru munca prestată în timpul nopții în perioada 1987-2000, spor care a fost avut în vedere la pensia stabilită, B    B         B  B      B        valorificând adeverința menționată prin Decizia nr.       /18.01.2013, cu ocazia recalculării pensiei.

Cu privire la grupa de muncă, Curtea constată că potrivit înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, reclamantul a desfășurat activitate ca muncitor necalificat în perioada 07.03.              90, ca lăcătuș în perioada 01.03.1990 – 01.07.1990 și ulterior până la data de 01.09.2000, ca fochist, cu precizarea că începând cu data de 26.10.1990 a fost șef de echipă.

Funcția ocupată de apelant nu a fost nominalizată pentru încadrare în grupa a II-a de muncă în conformitate cu prevederile Ordinului nr. 50/1990 și în cauză nu s-au probat de către reclamant susținerile potrivit cărora activitatea desfășurată s-ar fi încadrat în gupa a II-a de muncă.

Nu se poate reține sub acest aspect încălcarea art. 16 alin. 1 din Constituția României, în cauză nefiind probate susținerile apelantului potrivit cărora alți angajați în funcția de fochiști în cadrul unității pârâte ar fi beneficiat de încadrare în grupa a II-a de muncă.

În ceea ce privește sporul de conducere, acesta nu a indicat temeiul legal în baza căruia acest spor ar fi trebui să-i fie acordat iar din actele dosarului rezultă că pentru funcția ocupată nu se justifica acordarea unui asemenea spor, postul ocupat fiind unul de execuție.

În ceea ce privește crematoriul, din Adresa nr. 9122/21.09.2020 (fila 126) rezultă că în perioada 1987 – 2000 în organigrama spitalului pârât nu a existat un compartiment – crematoriu – și nici funcții corespunzătoare, neexistând persoane încadrate ca operator crematoriu. Împrejurarea că în această perioadă spitalul a desfășurat activități de eliminare prin incinerarea deșeurilor periculoase rezultate din activități referitoare la sănătatea umană nu este de natură a justifica solicitarea reclamantului, întrucât funcției de fochist nu îi putea corespunde un spor specific unei alte funcții, respectiv operator crematoriu.

Pentru considerentele expuse, Curtea constată că hotărârea atacată este legală și temeinică, urmând a fi păstrată, motiv pentru care apelul declarat în cauză urmează a fi respins ca nefondat, în temeiul dispozițiilor art. 480 alin. 1 din Codul de procedură civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul A         A     , domiciliat în T      ,                   , jud. Harghita, împotriva Sentinței civile nr. 1009/29 octombrie 2020, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr.            .

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, azi, 15 aprilie 2021.