JUDECĂTORIA TÂRGU MUREȘ

SENTINȚA CIVILĂ NR. 3288/2021

Ședința publică din data de 1 septembrie 2021

Instanța reține că pentru a se putea concluziona dacă a operat în cauză joncțiunea posesiilor inclusiv în ceea ce îl privește pe reclamantul , se impune a se stabili ce se înțelege prin noțiunea de autor, respectiv succesor, în accepțiunea art. 1860 C. civ.

În concret, dobândirea calității de succesor se poate face, fie prin succesiune, fie prin intermediul unor acte între vii apte de a naște raporturi juridice care să îndreptățească a se considera că cel care invoca uzucapiunea are această calitate.

Așadar, joncțiunea posesiilor nu poate fi concepută în absența unor raporturi juridice care să stea la baza faptului material al strămutării posesiei imobilului în discuție.

Atât în doctrină (C. B_Civil. Drepturile reale principale, ed. a III – a, Ed. Hamangiu 2008, pag. 336), cât și în jurisprudență s-a reținut că transmiterea posesiei de la posesorul precedent la posesorul actual trebuie să aibă loc în baza unui raport juridic valabil. Un act juridic lovit de nulitate absolută ori uzurparea posesiei bunului de către posesorul actual nu se încadrează în această situație, motiv pentru care acest posesor nu poate fi considerat un succesor în drepturi al autorului, în sensul art. 1860 C. civ.

Așadar, joncțiunea posesiilor este posibilă ori de câte ori între posesorul actual și posesorul anterior există un raport juridic născut dintr-un fapt juridic în sens restrâns sau dintr-un act juridic translativ de proprietate. Cu alte cuvinte, joncțiunea posesiilor presupune existența unui just titlu, care poate fi un fapt juridic în sens restrâns, respectiv moștenirea legală sau un act juridic translativ de proprietate (unilateral – legatul sau bilateral – contractul de vânzare cumpărare).

„Autor”, în accepțiunea art. 1860 Cod Civil , este acela care a posedat anterior și nu este titular al dreptului de proprietate, transmițând posesia ca stare de fapt. Pentru unirea celor două posesii sub aspectul termenului de 30 de ani, este necesar: ca posesia să fie una propriu-zisă și ca posesorul actual să o fi dobândit de la autorul său în baza unui raport juridic, iar acest raport juridic trebuie să fie valabil din perspectiva transmiterii stăpânirii efective a lucrului, respectiv să îndeplinească cerințele de validitate ale uni act translativ de proprietate, iar nu să fie un act lovit de nulitate absolută pentru neîndeplinirea condițiilor de formă.

Se impune remarca faptului că în speță, conform susținerilor reclamantei, aceasta a semnat în anul 2015 un înscris sub semnătură privată prin care a predat bunul și implicit posesia către reclamantul .

Or, prin raportare la interpretarea mai sus expusă o transmitere de fapt sau în temeiul unui act sub semnătură privată nu îndeplinește condițiile joncțiunii posesiilor. Aceasta întrucât atunci când posesia unui bun imobil s-a transmis printr-un act lovit de nulitate absolută, nu se creează un raport juridic valabil pentru joncțiunea posesiilor.

Prin urmare, în condițiile în care de la data la care defunctul C_____ A_______ a început să posede imobilul sub nume de proprietar până la data pierderii voluntare a posesiei asupra terenului nu a trecut termenul de prescripție cerut de lege pentru a putea uzucapa (între 1990 și 2015 fiind doar 25 de ani) instanța apreciază că nu sunt întrunite condițiile uzucapiunii, motiv pentru care va respinge acțiunea ca neîntemeiată