OUG nr. 226/2020 – unele măsuri fiscal-bugetare și pentru modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene

ORDONANȚĂ DE URGENȚĂ

privind unele măsuri fiscal-bugetare și pentru modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene

Luând în considerare prevederile art. 14 alin. (2) din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora nicio cheltuială nu poate fi înscrisă în buget și nici angajată și efectuată din buget, dacă nu există bază legală pentru respectiva cheltuială,

având în vedere obligația Guvernului de a conduce politica fiscal-bugetară în mod prudent pentru a gestiona resursele și obligațiile bugetare, precum și riscurile fiscale de o manieră care să asigure sustenabilitatea poziției fiscale pe termen mediu și lung, precum și predictibilitatea politicii fiscal-bugetare pe termen mediu, în scopul menținerii stabilității macroeconomice,

ținând seama de faptul că la fundamentarea bugetului de stat și a bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2021 este necesar ca măsurile fiscal-bugetare să fie aprobate prin acte normative,

luând în considerare contextul bugetar actual, în care utilizarea fondurilor publice trebuie să fie țintită și atent direcționată în principal pentru stimularea investițiilor în economie și finanțarea măsurilor în planul sănătății publice care au impact pozitiv în limitarea răspândirii coronavirusului SARS-CoV-2,

având în vedere necesitatea adoptării, în cel mai scurt timp, a legii bugetului stat și a legii bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2021,

ținând cont că neadoptarea acestor măsuri ar genera un impact suplimentar asupra deficitului bugetului general consolidat de 1,55% din produsul intern brut în anul 2021, afectând sustenabilitatea finanțelor publice,

având în vedere necesitatea păstrării echilibrelor bugetare prin adoptarea de măsuri menite să limiteze creșterea cheltuielilor bugetare permanente,

luând în considerare necesitatea respectării recomandării Comisiei Europene stabilită în cadrul procedurii de deficit excesiv declanșată pentru România,

având în vedere necesitatea asigurării fondurilor în vederea desfășurării normale a activității federațiilor sportive naționale, cu prioritate a celor incluse în programul Jocurilor Olimpice — Tokyo 2020, respectiv în vederea participării acestora la stagiile de pregătire și competițiile de calificare la Jocurile Olimpice, începând cu data de 1 ianuarie a fiecărui an,

având în vedere că măsura de acordare a voucherelor de vacanță în valoare de 1.450 lei, reglementată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2009 privind acordarea voucherelor de vacanță, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 94/2014, cu modificările și completările ulterioare, s-a dovedit a fi o măsură cu efecte benefice asupra industriei turismului din România, încurajând un număr de circa un milion de salariați români din cadrul instituțiilor publice să își petreacă concediile în țară și, totodată, a atenuat o parte din efectele negative ale pandemiei de COVID-19 asupra sectorului turistic, cetățenii români posesori de vouchere de vacanță achiziționând pachete turistice în țară în perioadele în care structurile de primire turistice nu au avut activitatea suspendată,

luând în considerare faptul că potrivit art. 36 alin. (2) din Legea nr. 165/2018 privind acordarea biletelor de valoare, cu modificările și completările ulterioare, la data de 1 ianuarie 2021 se abrogă Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2009 privind acordarea voucherelor de vacanță, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 94/2014, cu modificările și completările ulterioare,

având în vedere că măsura menținerii acordării voucherelor de vacanță, în cuantum de 1.450 lei, până la data de 31 decembrie 2021 va sprijini industria ospitalității, puternic afectată de efectele pandemiei de COVID-19, în sensul recuperării pierderilor suferite ca urmare a suspendări activității structurilor de primire turistice cu funcțiuni de cazare și/sau alimentație publică sau a restrângerii circulației persoanelor în anumite zone,

având în vedere că, potrivit art. 98 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare, amenzile contravenționale se stabilesc în cuantumul determinat de valoarea numărului punctelor-amendă aplicate, un punct-amendă reprezentând valoric 10% din salariul de bază minim brut pe economie, stabilit prin hotărâre a Guvernului,

Întrucât, în perioada 2011—2017, valoarea punctului-amendă a crescut, astfel: 67 lei în anul 2011, 70 lei în anul 2012, 75 de lei în anul 2013, 85 de lei în anul 2014, 97,5 lei în anul 2015, 125 de lei în anul 2016 și 145 de lei în anul 2017, iar în perioada 2018—2020 valoarea punctului-amendă a fost menținută la o sumă fixă de 145 de lei,

luând în considerare că începând cu data de 1 ianuarie 2020 valoarea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată a fost stabilită la suma de 2.230 de lei, ceea ce ar însemna ca punctul de amendă să fie 223 de lei, adică cu aproape 50% mai mult, este necesară luarea unei măsuri temporare de stabilire a unei valori fixe a punctului-amendă, pentru anul 2021.

Având în vedere declararea pandemiei de COVID-19 drept urgență de sănătate publică de importanță internațională, precum și faptul că Uniunea Europeană a luat măsuri fără precedent, unindu-și forțele cu diferite țări din lume și cu organizații internaționale din domeniul sănătății pentru garantarea accesului universal la testare, tratamente și vaccinuri, unul dintre obiective fiind asigurarea unui acces echitabil și la prețuri rezonabile la vaccinurile împotriva COVID-19 pentru toți cetățenii Uniunii Europene, în condițiile în care actualul context pandemie nu relevă o evoluție favorabilă, iar în anumite domenii activitatea nu poate fi reluată total sau parțial,

având în vedere că strategia Uniunii Europene are printre obiective asigurarea unui acces echitabil și la prețuri rezonabile al populației la vaccinurile și kiturile de testare COVID-19, fiind adoptată Directiva (UE) 2020/2020 a Consiliului din 7 decembrie 2020 de modificare a Directivei 2006/112/CE a Consiliului în ceea ce privește măsurile temporare privind taxa pe valoarea adăugată aplicabilă vaccinurilor împotriva COVID-19 și dispozitivelor medicale pentru diagnostic in vitro aferente, ca răspuns la pandemia de COVID-19, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L nr. 419 din 11 decembrie 2020,

ținând cont de faptul că Directiva (UE) 2020/2020 permite statelor membre să aplice până la 31 decembrie 2022 o scutire cu drept de deducere sau o cotă redusă de TVA pentru livrarea de vaccinuri și de dispozitive medicale pentru diagnostic in vitro COVID-19, precum și pentru serviciile strâns legate de livrările de astfel de vaccinuri și dispozitive,

Întrucât Comisia Europeană a adresat statelor membre o recomandare fermă de a aplica scutirea de TVA cu drept de deducere pentru livrarea de vaccinuri și teste COVID-19, astfel încât cu încadrarea în același buget să poată fi achiziționate cantități mai mari de vaccinuri și teste,

având în vedere că România a susținut adoptarea acestor măsuri și în contextul agravării situației pandemice determinate de răspândirea coronavirusului SARS-CoV-2 se impune implementarea în regim de urgență a scutirii temporare de TVA cu drept de deducere, respectiv până la 31 decembrie 2022, pentru livrarea de vaccinuri și de dispozitive medicale pentru diagnostic in vitro COVID-19, precum și pentru serviciile strâns legate de livrările de astfel de vaccinuri și dispozitive,

În vederea punerii în aplicare în România a strategiei de testare/vaccinare care este în deplin acord cu recomandările de la nivelul Uniunii Europene, obiectivul principal fiind accesul la testare/vaccinare al unui număr cât mai mare de persoane și la un preț rezonabil, pentru a ajunge astfel la diminuarea treptată a răspândirii virusului pe teritoriul României,

luând în considerare necesitatea respectării prevederilor art. 2 alin. (1) din Directiva (UE) 2020/1.756 a Consiliului din 20 noiembrie 2020 de modificare a Directivei 2006/112/CE privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată în ceea ce privește identificarea persoanelor impozabile în Irlanda de Nord, potrivit cărora statele membre asigură intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma Directivei (UE) 2020/1.756 până la 31 decembrie 2020, având în vedere necesitatea eliminării din categoria bunurilor pentru care se aplică începând cu 1 ianuarie 2021 exceptarea de la plata efectivă a TVA în vamă a deșeurilor prevăzute la art. 331 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, ca urmare a faptului că în nomenclatura combinată nu există codificare tarifară în funcție de caracteristicile tehnice ale acestor bunuri,

ținând cont că neadoptarea măsurii în regim de urgență ar putea conduce la blocaje în cazul importurilor acestor deșeuri care ar afecta deopotrivă activitatea operatorilor economici și a autorității vamale,

având în vedere necesitatea de a asigura resurse financiare suplimentare contribuabililor care intră în sfera impozitului specific unor activități, prin reducerea sarcinii fiscale privind impozitul specific,

ținând cont de faptul că în continuare o mare parte din activitățile din sfera impozitului specific unor activități nu se desfășoară în condiții de rentabilitate,

având în atenție necesitatea adoptării unor măsuri care să protejeze mediul de afaceri și sistemul economic, în contextul în care, prin restricțiile impuse de autorități, pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19 se interzic sau au fost restrânse anumite activități, sectorul turismului fiind unul dintre cele mai grav afectate,

ținând cont de complexitatea, în special sub aspect tehnic, a procesului de introducere în utilizare a aparatelor de marcat electronice fiscale dotate cu jurnal electronic, integrate în echipamente nesupravegheate de tipul automatelor comerciale, care a necesitat un timp mai îndelungat pentru fundamentarea deciziilor referitoare la modul în care acestea urmează a fi reglementate, fapt care a condus la inexistența pe piață, la această dată, a aparatelor de marcat dedicate automatelor comerciale și, pe cale de consecință, la imposibilitatea respectării termenului de 31 decembrie 2020, de către operatorii economici vizați de obligația de dotare cu astfel de dispozitive,

având în vedere întârzierile înregistrate de c parte a producătorilor/distribuitorilor de echipamente fiscale în dezvoltarea de software, necesară pentru realizarea conectării aparatelor de marcat electronice fiscale la sistemul informatic național de supraveghere și monitorizare a datelor fiscale al Agenției Naționale de Administrare Fiscală, precum și faptul că ulterior dezvoltării de software este obligatorie parcurgerea unor etape suplimentare, respectiv testarea acestuia, avizarea tehnică a aparatului de marcat electronic fiscal la Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare în Informatică — ICI București, implementarea în producție, context care a făcut ca obiectivul urmărit să nu poată fi îndeplinit până la data de 31 decembrie 2020,

având în vedere necesitatea clarificării modului de calcul, plată și declarare de către contribuabili a obligațiilor fiscale vizând impozitul pe venit și contribuțiile sociale obligatorii datorate pentru indemnizațiile acordate din bugetul asigurărilor pentru șomaj, din bugetul de stat sau decontate din Fondul de garantare pentru plata creanțelor salariale,

ținând cont de faptul că, în cazul beneficiarilor indemnizațiilor acordate din bugetul de stat potrivit art. XV din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 30/2020 pentru modificarea și completarea unor acte normative, precum și pentru stabilirea unor măsuri în domeniul protecției sociale în contextul situației epidemiologice determinate de răspândirea coronavirusului SARS-CoV-2, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 59/2020, cu modificările și completările ulterioare, și a celor acordate potrivit art. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 132/2020 privind măsuri de sprijin destinate salariaților și angajatorilor în contextul situației epidemiologice determinate de răspândirea coronavirusului SARS-CoV-2, precum și pentru stimularea creșterii ocupării forței de muncă, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 282/2020, cu modificările și completările ulterioare, obligațiile fiscale se stabilesc și se declară, începând cu 1 ianuarie 2021, prin Declarația unică privind impozitul pe venit și contribuțiile sociale datorate de persoanele fizice,

având în vedere necesitatea stabilirii elementelor care trebuie avute în vedere la elaborarea modelului Declarației unice privind impozitul pe venit și contribuțiile sociale datorate de persoanele fizice prin care se declară obligațiile fiscale aferente anului 2020, care urmează a fi utilizat începând cu data de 1 ianuarie 2021,

luând în considerare necesitatea asigurării aplicării unui regim fiscal unitar tuturor persoanelor fizice beneficiare ale indemnizațiilor acordate din bugetul asigurărilor pentru șomaj, din bugetul de stat sau decontate din Fondul de garantare pentru plata creanțelor salariale, indiferent de regimul fiscal aplicabil categoriei de venituri pe care acestea le obțin în mod curent și pentru care beneficiază de facilități fiscale,

luând în considerare că situația prezentată întrunește premisele unei situații urgente și extraordinare care impune adoptarea de măsuri imediate în vederea stabilirii cadrului normativ potrivit, neadoptarea acestor măsuri, cu celeritate, putând avea consecințe negative, în sensul că ar genera:

— un impact suplimentar asupra deficitului bugetului general consolidat, afectând sustenabilitatea finanțelor publice;

— Întârzieri în adoptarea bugetului de stat și a bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2021, afectând posibilitățile de finanțare în anul 2021 a acțiunilor de limitare a răspândirii coronavirusului SARS-CoV-2, precum și a măsurilor în domeniul protecției sociale în contextul situației epidemiologice;

— majorarea cheltuielilor bugetare, ceea ce creează premisele unui dezechilibru bugetar;

— lipsa fondurilor necesare continuității în sistemul de pregătire, calificare și participare la Jocurile Olimpice, începând cu data de 1 ianuarie a fiecărui an;

— riscul unui impact negativ asupra imaginii României în domeniul sportului,

ținând cont de faptul că nepromovarea prezentului act normativ ar genera dificultăți în stabilirea și declararea de către contribuabili a obligațiilor fiscale aferente indemnizațiilor acordate din bugetul asigurărilor pentru șomaj, din bugetul de stat sau decontate din Fondul de garantare pentru plata creanțelor salariale,

ținând cont și de faptul că neluarea unei măsuri urgente în sensul aplicării scutirii de TVA cu drept de deducere pentru livrarea de vaccinuri și teste COVID-19 ar aduce grave prejudicii asupra sănătății populației prin îngreunarea accesului acesteia la vaccinarea și testarea împotriva COVID-19,

având în vedere și faptul că această măsură vizează un interes public și constituie o situație extraordinară a cărei reglementare nu poate fi amânată, ce impune adoptarea de măsuri imediate pe calea ordonanței de urgență, pentru facilitarea accesului populației la servicii de vaccinare și testare împotriva COVID-19,

luând în considerare necesitatea diminuării presiunii asupra deficitului bugetului general consolidat,

ținând cont că neadoptarea în regim de urgență a unei măsuri de prorogare până !a 1 ianuarie 2022 a termenului intrării în vigoare a măsurilor privind aplicarea deductibilității integrale a ajustărilor pentru creanțele neîncasate, precum și privind majorarea la 140.000 euro a plafonului pentru aplicarea cotei reduse de TVA de 5% pentru livrarea locuințelor ca parte a politicii sociale ar genera un impact suplimentar asupra veniturilor bugetare,

având în vedere că deductibilitatea integrală a ajustărilor pentru creanțele n-încasate, în cazul contribuabililor nefinanciari, ar afecta echilibrul de reglementare a tuturor categoriilor de ajustări luate în calcul la determinarea impozitului pe profit,

ținând seama de faptul că nepromovarea acestor reglementări în domeniul impozitului specific unor activități ar avea consecințe negative, în sensul că:

— ar conduce la scăderea numărului operatorilor din sfera impozitului specific din circuitul economic, precum și a locurilor de muncă create de aceștia;

— ar afecta mediul de afaceri și implicit veniturile bugetului de stat, în contextul în care lipsa de lichiditate poate antrena chiar insolvabilitatea operatorilor care desfășoară activități în sectorul turismului, alimentației publice,

ținând cont de pericolul afectării grave a activității economica, atât în cazul operatorilor economici din categoria marilor contribuabili, în condițiile în care prevederile legale în vigoare sancționează drastic nerespectarea obligației de a asigura, până la data de 31 decembrie 2020, conectarea la distanță a aparatelor de marcat electronice fiscale, în vederea transmiterii de date fiscale către Agenția Națională de Administrare Fiscală, cât și în cazul operatorilor economici care comercializează bunuri/prestează servicii prin intermediul automatelor comerciale, care riscă să fie sancționați, începând cu data de 1 ianuarie 2021, pentru neîndeplinirea obligației de dotare cu aparate de marcat electronice fiscale, în condițiile în care faptele nu pot fi imputate vreuneia dintre cele două categorii de operatori economici,

În considerarea faptului că aceste elemente vizează interesul general public și constituie situații de urgență și extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată,

În temeiul art. 115 alin. (4) din Constituția României, republicată,

Guvernul României adoptă prezenta ordonanță de urgență.

Art. I. — (1) Prin derogare de la prevederile art. 38 alin. (4) și (4¹) lit. c) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, în anul 2021, începând cu data de 1 ianuarie, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor de funcție/salariilor de funcție/indemnizațiilor de încadrare lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2020 în măsura în care personalul ocupă aceeași funcție și își desfășoară activitatea în aceleași condiții.

(2) Prin derogare de la prevederile art. 38 alin. (3) lit. f) din Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările și completările ulterioare, în anul 2021, începând cu drepturile aferente lunii ianuarie, indemnizațiile lunare pentru funcțiile de demnitate publică și funcțiile asimilate acestora, prevăzute în anexa nr. IX la Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările și completările ulterioare, se mențin la nivelul aferent lunii decembrie 2020.

(3) în anul 2021, începând cu luna ianuarie, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor, primelor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menține cel mult la nivelul cuantumului acordat pentru luna decembrie 2020, în măsura în care personalul ocupă aceeași funcție și își desfășoară activitatea în aceleași condiții.

(4) Prin derogare de la prevederile art. 18 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările și completările ulterioare, în anul 2021, valoarea indemnizației de hrană se menține la nivelul din anul 2020.

(5) în anul 2021, începând cu luna ianuarie, instituțiile publice de apărare, ordine publică și securitate națională acordă cuantumul compensației bănești, respectiv al alocației valorice pentru drepturile de hrană actualizate la nivelul lunii ianuarie 2019, potrivit normelor în vigoare.

(6) Prevederile art. 26 alin. (4)—(6) din Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările și completările ulterioare, intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2022.

Art. II. — Prin derogare de la prevederile art. 5 alin. (1) din Legea nr. 118/2002 pentru instituirea indemnizației de merit, cu modificările și completările ulterioare, în anul 2021, cuantumul lunar al indemnizației de merit se menține la nivelul din luna decembrie 2020, de 6.240 lei.

Art. III. — (1) Termenul prevăzut la art. 361 alin. (3) lit. e) din Legea educației naționale nr. 1/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 18 din 10 ianuarie 2011, cu modificările și completările ulterioare, se prorogă până la data de 31 decembrie 2021.

(2) Cupoanele sociale prevăzute la art. 27 alin. (6) din Legea nr. 1/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 18 din 10 ianuarie 2011, cu modificările și completările ulterioare, nu se acordă până la data de 31 decembrie 2021.

Art. IV. —Articolul 97 din Legea nr. 196/2016 privind venitul minim de incluziune, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 882 din 3 noiembrie 2016, cu modificările ulterioare, se modifică și va avea următorul cuprins:

„Art. 97. — Prezenta lege intră în vigoare la data de 1 aprilie 2022, cu excepția art. 95, care intră în vigoare la data de 1 februarie 2022.”

Art. V. — Până la 1 ianuarie 2022, prevederile art. 210 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, cu modificările și completările ulterioare, se suspendă.

Art. VI. — Prin derogare de la prevederile art. 66 alin. (1) din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, excedentul rezultat din execuția bugetului Comitetului Olimpic și Sportiv Român se reportează în anul următor cu aceeași destinație.

Art. VII. — Alineatul (1²) al articolului 165 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 652 din 28 august 2015, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și va avea următorul cuprins:

„(1²) începând cu drepturile salariale aferente lunii ianuarie 2022, cadrele didactice prevăzute la alin. (1¹) care desfășoară activitate integrată beneficiază și de o indemnizație lunară egală cu 50% din salariul de bază al funcției de medic, medic stomatolog sau farmacist, corespunzător vechimii în muncă și gradului profesional deținut.”

Art. VIII. — (1) Prin derogare de la art. 42⁵ din Legea nr. 223/2007 privind Statutul personalului aeronautic civil navigant profesionist din aviația civilă din România, cu modificările și completările ulterioare, în anul 2021 pensiile de serviciu stabilite în condițiile legii nu se actualizează cu rata medie anuală a inflației.

(2) Prin derogare de la art. 68⁵ alin. (10) din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea și al personalului care funcționează în Institutul Național de Expertize Criminalistice, cu modificările și completările ulterioare, în anul 2021 pensiile de serviciu stabilite în condițiile legii nu se actualizează cu rata medie anuală a inflației.

(3) Prin derogare de la art. 73¹ alin. (5) din Legea nr. 7/2006 privind statutul funcționarului public parlamentar, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în anul 2021 pensiile de serviciu stabilite în condițiile legii nu se actualizează cu rata medie anuală a inflației.

(4) Prin derogare de la art. 6 alin. (5) din Legea nr. 216/2015 privind acordarea pensiei de serviciu membrilor Corpului diplomatic și consular al României, cu modificările ulterioare, în anul 2021 pensiile de serviciu și pensiile de urmaș stabilite în condițiile legii nu se actualizează cu rata medie anuală a inflației.

(5) Prin derogare de la art. 51 alin. (10) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în anul 2021 pensiile de serviciu stabilite în condițiile legii nu se actualizează cu rata medie anuală a inflației.

(6) Prin derogare de la art. 49 alin. (6) din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaților și al senatorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în anul 2021 indemnizațiile pentru limită de vârstă stabilite în condițiile legii nu se actualizează cu rata medie anuală a inflației.

(7) Prin derogare de la art. 59 alin. (1) din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, cu modificările și completările ulterioare. În anul 2021 pensiile militare de stat stabilite în condițiile legii nu se indexează cu rata medie anuală a inflației.

Art. IX. — Alineatul (2) al articolului 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2009 privind acordarea voucherelor de vacanță, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 110 din 24 februarie 2009, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 94/2014, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și va avea următorul cuprins:

„(2) Instituțiile publice, astfel cum sunt definite la art. 2 alin. (1) pct. 30 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, și la art. 2 alin. (1) pct. 39 din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, cu modificările și completările uiterioare, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv activitățile finanțate integral din venituri proprii, înființate pe lângă instituțiile publice, acordă, anual, în perioada 1 ianuarie 2019—31 decembrie 2021, vouchere de vacanță în cuantum de 1.450 lei pentru un salariat.”

Art. X. — Legea nr. 165/2018 privind acordarea biletelor de valoare, publicată în Monitorul Oficial al României. Partea I, nr. 599 din 13 iulie 2018, cu modificările și completările ulterioare, se modifică după cum urmează:

1. La articolul 34, litera a) va avea următorul cuprins:

,,a) art. 24—27, care intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2022;”.

2. Articolul 34¹ va avea următorul cuprins:

„Art. 34¹. – Până la data de 1 ianuarie 2022 prevederile prezentei legi nu se aplică voucherelor de vacanță.”

3. La articolul 36, alineatul (2) va avea următorul cuprins:

„(2) La data de 1 ianuarie 2022 se abrogă Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2009 privind acordarea voucherelor de vacanță, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. din 24 februarie 2009, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 94/2014, cu modificările și completările ulterioare.”

Art. XL — Termenul prevăzut la art. 4 și art. 5 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 1.045/2018 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 165/2018 privind acordarea biletelor de valoare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 24 din 9 ianuarie 2019, se prorogă până la data de 1 ianuarie 2022.

Art. XII. — (1) Voucherele de vacanță aferente anului 2021 se emit doar pe suport electronic.

(2) Prin derogare de la prevederile alin. (4) al art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2009, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 94/2014, cu modificările și completările ulterioare, perioada de valabilitate a voucherelor de vacanță, emise în perioada martie 2019 — decembrie 2019 și ianuarie 2020 — noiembrie 2020, indiferent de suport, se prelungește până la data de 31 decembrie 2021.

(3) Prin derogare de la prevederile art. 1 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2009, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 94/2014, cu modificările și completările ulterioare, în anul 2021, pentru personalul militar, polițiștii, funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare și personalul civil din instituțiile publice de apărare, ordine publică și securitate națională se decontează serviciile turistice prestate de orice structură de primire turistică aflată pe teritoriul României, în limita a 1.450 de lei pentru un salariat.

(4) în cazul personalului prevăzut la alin. (3), decontarea sumelor reprezentând servicii turistice cuvenită în anul 2020 se poate efectua și pentru serviciile prestate în perioada 1 ianuarie — 31 decembrie 2021 de orice structură de primire turistică aflată pe teritoriul României, în limita valorică a diferenței dintre limita valorică prevăzută pentru anul 2020 și cuantumul decontat efectiv personalului pentru serviciile prestate acestuia în perioada 1 ianuarie — 31 decembrie 2020.

(5) Cuantumul sumelor decontate potrivit alin. (3) sau (4) nu se ia în calcul la determinarea limitei prevăzute la art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările și completările ulterioare.

Art. XIII. — După alineatul (2³) al articolului 98 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, cu modificările și completările ulterioare, se introduce un nou alineat, alineatul (2⁴), cu următorul cuprins:

„(2⁴) Prin excepție de la prevederile alin. (2), în perioada 1 ianuarie—31 decembrie 2021 un punct-amendă este 145 lei.”

Art. XIV. — (1) Sunt scutite de taxa pe valoarea adăugată cu drept de deducere livrările de dispozitive medicale pentru diagnosticul in vitro al COVID-19, de vaccinuri împotriva COVID-19, precum și serviciile de vaccinare și testare aferente, altele decât cele scutite de TVA conform art. 292 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, efectuate până la data de 31 decembrie 2022.

(2) Scutirea de TVA prevăzută la alin. (1) se aplică doar pentru livrarea dispozitivelor medicale pentru diagnosticul in vitro al COVID-19 care sunt în conformitate cu cerințele aplicabile prevăzute în Directiva 98/79/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 27 octombrie 1998 privind dispozitivele medicale pentru diagnostic in vitro, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 331 din 7 decembrie 1998, sau în Regulamentul (UE) 2017/746 al Parlamentului European și al Consiliului din 5 aprilie 2017 privind dispozitivele medicale pentru diagnostic in vitro și de abrogare a Directivei 98/79/CE și a Deciziei 2010/227/UE a Comisiei, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 117 din 5 mai 2017, și în alte acte aplicabile din legislația Uniunii, și pentru livrarea vaccinurilor împotriva COVID-19 autorizate de Comisia Europeană sau de statele membre ale Uniunii Europene.

(3) Sunt scutite de taxa pe valoarea adăugată achizițiile intracomunitare de Remdesivir, efectuate până la data de 31 decembrie 2022, în baza contractului-cadru semnat pe 7 octombrie 2020 de Comisia Europeană cu societatea farmaceutică Gilead pentru livrarea de Veklury, denumirea comercială a Remdesivir.

Art. XV. — Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 688 din 10 septembrie 2015, cu modificările și completările ulterioare, se modifică după cum urmează:

1. La articolul 318, alineatul (1) va avea următorul cuprins:

„(1) Fiecare număr de identificare în scopuri de TVA cuprinde un prefix în conformitate cu codul ISO 3166 – alfa 2 — prin care se identifică fiecare stat membru ce a atribuit respectivul număr. Cu toate acestea, Grecia poate utiliza prefixul „EL”. Pentru Irlanda de Nord se utilizează prefixul ,,XI” . Codul de înregistrare în scopuri de TVA, atribuit conform art. 316 și 317, are prefixul RO, conform Standardului internațional ISO 3166 — alpha 2.”

2. La articolul 326 alineatul (4), litera d) va avea următorul cuprins:

,,d) importurile de bunuri prevăzute la art. 331 alin. (2) lit. b), c) și i)—k), realizate de persoanele impozabile înregistrate în scopuri de TVA conform art. 316.”

Art. XVI. — Alineatul (2) al articolului III din Legea nr. 136/2019 pentru abrogarea alin. (1), (2) și (4) ale art. 40 din Ordonanța Guvernului nr. 27/2011 privind transporturile rutiere, precum și pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 28/1999 privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 587 din 17 iulie 2019, cu modificările ulterioare, se modifică și va avea următorul cuprins:

„(2) Până la data de 31 decembrie 2021, operatorii economici care efectuează livrări de bunuri sau prestări de servicii prin intermediul automatelor comerciale ce funcționează pe bază de plăți cu cardul, precum și de acceptatoare de bancnote sau monede, după caz, au obligația de a dota automatele comerciale cu aparatele de marcat electronice fiscale prevăzute la art. 3 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare.”

Art. XVII. — Articolul 16 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 181/2020 privind unele măsuri fiscal-bugetare, pentru modificarea și completarea unor acte normative, precum și pentru prorogarea unor termene, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 988 din 26 octombrie 2020, se modifică și va avea următorul cuprins:

„Art. 16. —Aplicarea dispozițiilor art. 10 lit. ff), precum și cele ale art. 11 alin. (1) lit. j) pentru săvârșirea faptei prevăzute la art. 10 lit. ff) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999 privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 21 ianuarie 2005, cu modificările și completările ulterioare, se suspendă până la data de 31 martie 2021.”

Art. XVIII. — Alineatul (1) al articolului VII din Legea nr. 296/2020 pentru modificarea și completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1269 din 21 decembrie 2020, se modifică și se completează după cum urmează:

1. Litera a) se modifică și va avea următorul cuprins:

„a) prevederile art. I punctul 1 referitor la art. 7 pct. 18 și 37, precum și punctele 2—5, 10, 16, 19, 26, 27, 30—33, 47—49, 51—57, 59, 61,62, 64—66, 70, 71,73—78, 80, 82—87, 89, 92, 116, 133—135, 137, 142—151, 153, 158, 159, 166, 172, 189, 190 intră în vigoare începând cu data de 1 ianuarie 2021;”.

2. După litera e) se introduce o nouă literă, litera f), cu următorul cuprins:

,,f) prevederile art. I pct. 13 și 160 intră în vigoare începând cu data de 1 ianuarie 2022.”

Art. XIX. — (1) Indemnizațiile acordate potrivit art. XV alin. (1), (1¹), (2) și (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 30/2020 pentru modificarea și completarea unor acte normative, precum și pentru stabilirea unor măsuri în domeniul protecției sociale în contextul situației epidemiologice determinate de răspândirea coronavirusului SARS-CoV-2, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 59/2020, cu completările ulterioare, și art. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 132/2020 privind măsuri de sprijin destinate salariaților și angajatorilor în contextul situației epidemiologice determinate de răspândirea coronavirusului SARS-CoV-2, precum și pentru stimularea creșterii ocupării forței de muncă, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 282/2020, nu constituie venituri din desfășurarea activității, iar pentru acestea se aplică următoarele reguli, după caz:

a) calculul impozitului pe venit și al contribuțiilor sociale obligatorii se efectuează separat față de veniturile realizate din desfășurarea activității;

b) nu se iau în calcul la verificarea încadrării în plafonul prevăzut la art. 69 alin. (9), art. 148 alin. (2) și art. 170 alin. (2) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare

c) prin derogare de la prevederile art. 121, art. 151 și art. 174 din Legea nr. 227/2015, cu modificările și completările ulterioare, nu fac obiectul acordării bonificației stabilite prin legea anuală a bugetului de stat.

(2) în cazul indemnizațiilor acordate potrivit art. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 132/2020, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 282/2020, cu excepția celei de care beneficiază persoanele care au încheiate convenții individuale de muncă în baza Legii nr. 1/2005 privind organizarea și funcționarea cooperației, republicată, cu modificările ulterioare, calculul obligațiilor fiscale se efectuează de către persoanele fizice beneficiare prin aplicarea cotelor prevăzute la art. 64 alin. (1), art. 138 lit. a) și, respectiv, art. 156 din Legea nr. 227/2015, cu modificările și completările ulterioare, asupra indemnizației brute încasate de la agențiile pentru plăți și inspecție socială județene, respectiv a municipiului București. Pentru calculul impozitului pe venit se aplică regulile prevăzute la art. 78 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 227/2015, cu modificările și completările ulterioare.

(3) Prin derogare de la prevederile art. 60, art. 138¹ și art. 154 alin. (1) lit. r) din Legea nr. 227/2015, cu modificările și completările ulterioare, pentru indemnizațiile prevăzute la art. 1 și 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 132/2020, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 282/2020 și la art. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 147/2020 privind acordarea unor zile libere pentru părinți în vederea supravegherii copiilor, în situația limitării sau suspendării activităților didactice care presupun prezența efectivă a copiilor în unitățile de învățământ și în unitățile de educație timpurie antepreșcolară, ca urmare a răspândirii coronavirusului SARS-CoV-2, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 278/2020, nu se acordă facilități fiscale.

(4) Persoanele fizice beneficiare ale indemnizațiilor acordate potrivit art. XV din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 30/2020, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 59/2020, cu completările ulterioare, asigurate în sisteme proprii de pensii, care nu au obligația asigurării în sistemul public de pensii potrivit legii, datorează contribuția de asigurări sociale pentru indemnizațiile respective la sistemul propriu de pensii. În cotele prevăzute de Legea nr. 227/2015, cu modificările și completările ulterioare.

(5) Persoanele fizice beneficiare ale indemnizațiilor suportate din bugetul asigurărilor pentru șomaj sau din bugetul de stat, după caz, acordate potrivit art. XI și art. XV din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 30/2020, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 59/2020, cu completările ulterioare, și Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 120/2020 privind instituirea unor măsuri de sprijin destinate salariaților și angajatorilor în contextul situației epidemiologice determinate de răspândirea coronavirusului SARS-CoV-2, cu modificările ulterioare, precum și ale indemnizațiilor acordate potrivit art. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 132/2020, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 282/2020, nu pot dispune asupra destinației unei sume reprezentând până la 3,5% din impozitul pe venit datorat aferent indemnizațiilor respective, pentru susținerea entităților nonprofit/unităților de cult, precum și pentru acordarea de burse private, conform legii.

(6) Prin derogare de la prevederile art 78 alin. (6) și art. 123¹ din Legea nr. 227/2015, cu modificările și completările ulterioare, persoanele fizice beneficiare ale indemnizațiilor suportate din bugetul asigurărilor pentru șomaj sau decontate din Fondul de garantare pentru plata creanțelor salariale, după caz, acordate potrivit art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 132/2020, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 282/2020, și art. 3 din Ordonanța de urgență nr. 147/2020, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 278/2020, precum și potrivit Legii nr. 19/2020 privind acordarea unor zile libere părinților pentru supravegherea copiilor, în situația închiderii temporare a unităților de învățământ, cu modificările și completările ulterioare, nu pot dispune asupra destinației unei sume reprezentând până la 3,5% din impozitul pe venit datorat aferent indemnizațiilor respective, pentru susținerea entităților nonprofit/unităților de cult, precum și pentru acordarea de burse private, conform legii.

(7) Prevederile alin. (3), (5) și (6) se aplică începând cu veniturile aferente lunii ianuarie 2021.

(8) Prin excepție de la prevederile alin. (7):

a) în cazul beneficiarilor indemnizațiilor acordate potrivit art. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 132/2020, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 282/2020, alții decât persoanele care au încheiate convenții individuale de muncă în baza Legii nr. 1/2005, republicată, cu modificările ulterioare, prevederile alin. (3) și (5) se aplică începând cu obligațiile fiscale care au termen de declarare și plată în anul 2021;

b) în cazul beneficiarilor indemnizațiilor acordate potrivit art. XV alin. (1), (1¹) și (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 30/2020, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 59/2020, cu completările ulterioare, alții decât persoanele care au încheiate convenții individuale de muncă în baza Legii nr. 1/2005, republicată, cu modificările ulterioare, prevederile alin. (5) se aplică începând cu obligațiile fiscale care au termen de declarare și plată în anul 2021.

(9) în cazul indemnizațiilor lurare prevăzute la art. XV alin. (1), (1¹) și (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 30/2020, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 59/2020, cu completările ulterioare, precum și în cazul indemnizațiilor prevăzute la art. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 132/2020, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 282/2020, cu excepția celor de care beneficiază persoanele care au încheiate convenții individuale de muncă în baza Legii nr. 1/2005, republicată, cu modificările ulterioare, prevederile alin. (1), (2) și (4) se aplică începând cu obligațiile fiscale care au termen de declarare și plată în anul 2021.

Art. XX. – Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 69/2020 pentru modificarea și completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, precum și pentru instituirea unor măsuri fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 14 mai 2020, se modifică după cum urmează:

1. La articolul VIII alineatul (2), litera a) va avea următorul cuprins:

,,a) obligații bugetare pentru care s-a împlinit scadența sau termenul de plată până la data de 31 martie 2020 inclusiv, precum și obligațiile fiscale principale scadente în perioada cuprinsă între data intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 29/2020 privind unele măsuri economice și fiscal-bugetare, cu modificările ulterioare, și data de 31 martie 2020 inclusiv. Sunt considerate obligații bugetare principale restante și obligațiile bugetare principale datorate de debitorul aflat în insolvență pentru care s-a împlinit scadența până la data de 31 martie 2020 inclusiv, independent de existența unui tabel de creanțe sau a unui program de plată a creanțelor;”.

2. La articolul VIII, alineatul (4) va avea următorul cuprins:

„(4) Sunt considerate restante la data de 31 martie 2020 inclusiv și obligațiile de plată care, la această dată, se află în oricare dintre situațiile prevăzute la alin. (3), iar ulterior acestei date, dar nu mai târziu de data de 31 martie 2021 inclusiv, înlesnirea la plată își pierde valabilitatea sau, după caz, încetează suspendarea executării actului administrativ fiscal.”

3. La articolul VIII alineatul (7), litera a) va avea următorul cuprins:

„a) organele vamale pentru creanțele vamale. În acest sens, decizia pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal este asimilată deciziei de impunere emise de către organele de inspecție fiscală. În situația în care decizia pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal este întocmită la solicitarea contribuabilului pentru a corecta obligațiile vamale declarate, atunci aceasta este asimilată declarației rectificative;”.

4. La articolul IX, litera d) va avea următorul cuprins:

,,d) debitorul depune cererea de anulare a accesoriilor după îndeplinirea în mod corespunzător a condițiilor prevăzute la lit. a)—c), în perioada 14 mai 2020—15 decembrie 2020, inclusiv, sau în perioada 1 ianuarie 2021—31 martie 2021, inclusiv, sub sancțiunea decăderii.”

5. La articolul XIII alineatul (5), litera c) va avea următorul cuprins:

,,c) obligațiile accesorii amânate la plată potrivit lit. a) nu se sting până la data soluționării cererii de anulare a accesoriilor sau până la data de 31 martie 2021 inclusiv, în cazul în care debitorul nu depune cerere de anulare a accesoriilor.”

6. La articolul XIII alineatul (7), litera b) va avea următorul cuprins:

,,b) la data de 31 martie 2021 inclusiv, în cazul în care debitorul nu depune cerere de anulare a accesoriilor.”

7 Articolul XIV va avea următorul cuprins:

,,ARTICOLUL XIV

Efecte cu privire la măsurile de executare silită prin poprire instituite de organul fiscal central

(1) Prin derogare de la prevederile art. 236 din Legea nr. 207/2015, cu modificările și completările ulterioare, în perioada 14 mai 2020—15 decembrie 2020 inclusiv, precum și în perioada 1 ianuarie 2021-31 martie 2021 inclusiv, debitorii care au notificat organul fiscal potrivit art. XIII și au dispuse măsuri de executare silită prin poprire la data de 14 mai 2020, de către organul de executare fiscală, asupra disponibilităților bănești pot efectua plata sumelor înscrise în adresele de înființare a popririi din sumele indisponibilizate, altele decât cele reprezentând obligații de plată care fac obiectul amânării la plată în vederea anulării potrivit art. XIII alin. (5) lit. a).

(2) Prevederile alin. (1) sunt aplicabile și pentru măsurile de executare silită prin poprire dispuse, potrivit legii, între data de 14 mai 2020 și data de 31 martie 2021 inclusiv.’’

8 Articolul XVI va avea următorul cuprins:

,,ARTICOLUL XVI

Anularea accesoriilor în cazul debitorilor care beneficiază de eșalonare la plată

(1) Debitorii care la data de 14 mai 2020 beneficiază de eșalonarea la plată a obligațiilor fiscale potrivit Legii nr. 207/2015, cu modificările și completările ulterioare, precum și cei care obțin eșalonarea în perioada cuprinsă intre data de 14 mai 2020 și data de 31 martie 2021 inclusiv pot beneficia de anularea dobânzilor, penalităților și tuturor accesoriilor în condițiile art. X—XII.

(2) Debitorii care la data de 14 mai 2020 beneficiază de eșalonarea la plată a obligațiilor fiscale potrivit Legii nr. 207/2015, cu modificările și completările ulterioare, precum și cei care obțin eșalonarea în perioada cuprinsă între data de 14 mai 2020 și data de 31 martie 2021 inclusiv, pot beneficia, în baza cererii de anulare a dobânzilor, penalităților și a tuturor accesoriilor, depuse în perioada 14 mai 2020 și 15 decembrie 2020 sau în perioada 1 ianuarie 2021 și 31 martie 2021 inclusiv, de anularea dobânzilor, penalităților și tuturor accesoriilor, dacă eșalonarea la plată se finalizează până la data depunerii cererii de anulare a accesoriilor inclusiv. În acest caz, accesoriile incluse în ratele de eșalonare cu termene de plată după data de 14 mai 2020 achitate odată cu plata ratei de eșalonare se restituie potrivit Legii nr. 207/2015, cu modificările și completările ulterioare. În situația în care eșalonarea la plată aflată în derulare cuprinde numai obligații de plată accesorii, debitorii pot beneficia de anularea accesoriilor rămase de plată din înlesnirea la plată acordată, fără a le mai achita, urmând ca, în baza cererii de anulare a accesoriilor, organul fiscal să emită decizia de anulare a accesoriilor, precum și decizia de finalizare a eșalonării la plată.”

9. Articolul XIX va avea următorul cuprins:

„ARTICOLUL XIX

Anularea accesoriilor în cazul debitorilor care au cereri de rambursare

Debitorii care la data de 31 martie 2021 inclusiv au cereri de rambursare în curs de soluționare pentru care, ulterior acestei date, organul fiscal respinge total sau parțial rambursarea beneficiază de anularea obligațiilor bugetare accesorii potrivit prezentului capitol, dacă achită obligațiile bugetare de care depinde anularea, nestinse prin compensare cu sumele individualizate în cererea de rambursare, în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei prin care se respinge rambursarea.”

Art. XXL — La articolul 1 alineatul (8) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 181/2020 privind unele măsuri fiscal-bugetare, pentru modificarea și completarea unor acte normative, precum și pentru prorogarea unor termene, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 988 din 26 octombrie 2020 litera a) se modifică și va avea următorul cuprins:

„a) să depună o cerere la organul fiscal, în perioada 26 octombrie 2020—15 decembrie 2020, precum și în perioada 1 ianuarie 2021—31 martie 2021 inclusiv, sub sancțiunea decăderii. La cerere debitorul poate anexa graficul de eșalonare cuprinzând cuantumul propus al ratelor de eșalonare;”.

Art. XXII. — Ordonanța Guvernului nr. 6/2019 privind instituirea unor facilități fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 648 din 5 august 2019, cu modificările și completările ulterioare, se modifică după cum urmează:

1. Titlul capitolului I va avea următorul cuprins;

„CAPITOLUL I

Instituirea unor măsuri de restructurare a obligațiilor bugetare restante la data de 31 decembrie 2020”

2. La articolul 1, alineatele (1), (3) și (4) vor avea următorul cuprins:

„(1) în scopul revitalizării și evitării deschiderii procedurii insolvenței, debitorii, persoane juridice de drept public sau privat, cu excepția instituțiilor publice definite potrivit art. 2 alin. (1) pct. 30 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, și a unităților administrativ-teritoriale, aflați în dificultate financiară și pentru care există riscul intrării în insolvență, își pot restructura obligațiile bugetare principale restante la data de 31 decembrie 2020 și neachitate până la data emiterii certificatului de atestare fiscală, precum și obligațiile bugetare accesorii.

(3) Sunt obligații bugetare principale restante la data de 31 decembrie 2020 și obligațiile bugetare declarate de debitor sau stabilite de organul fiscal competent prin decizie după data de 1 ianuarie 2021 aferente perioadelor fiscale de până la data de 31 decembrie 2020, precum și obligațiile fiscale principale scadente în perioada cuprinsă între data intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 29/2020 privind unele măsuri economice și fiscal-bugetare, cu modificările ulterioare, și data de 31 decembrie 2020 inclusiv.

(4) Restructurarea obligațiilor bugetare se aplică și pentru obligațiile bugetare principale și accesorii stabilite de alte organe decât organele fiscale, precum și pentru amenzile de orice fel, transmise spre recuperare organelor fiscale centrale după data de 1 ianuarie 2021 până la data eliberării certificatului de atestare fiscală potrivit art. 3 alin. (3).”

3. La articolul 4 alineatul (6) litera b) punctul (i), litera aa) va avea următorul cuprins:

,,aa) obligațiile bugetare scadente în perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2021 și data depunerii solicitării de restructurare;”.

Art. XXIII. — Termenul prevăzut la art. XIII alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 48/2020 privind unele măsuri financiar-fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 319 din 16 aprilie 2020, cu modificările ulterioare, cu privire la aplicarea prevederilor dispozițiilor art. XI din același act normativ, prorogat prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2020 pentru modificarea Ordonanței Guvernului nr. 6/2019 privind instituirea unor facilități fiscale, precum și pentru modificarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 459 din 29 mai 2020, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 114/2020, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2020 privind unele măsuri fiscale, modificarea unor acte normative și prorogarea unor termene, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 551 din 25 iunie 2020, și prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 181/2020 privind unele măsuri fiscal-bugetare, pentru modificarea și completarea unor acte normative, precum și pentru prorogarea unor termene, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 988 din 26 octombrie 2020, se prorogă până la data de 31 martie 2021.

Art. XXIV. — (1) Pentru debitorii care au depus solicitări privind restructurarea obligațiilor bugetare potrivit art. 5 din Ordonanța Guvernului nr. 6/2019, cu modificările și completările ulterioare, aflate în curs de soluționare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, acestea se soluționează potrivit legislației în vigoare la data depunerii solicitării sau debitorii pot opta, prin cerere adresată organului fiscal competent, pentru refacerea planului de restructurare cu obligațiile bugetare restante la 31 decembrie 2020 și depunerea unei noi cereri în termenul prevăzut la art. 22 alin. (1) din același act normativ.

(2) Debitorii care au depus notificarea potrivit art. XIII alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 69/2020 pentru modificarea și completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, precum și pentru instituirea unor măsuri fiscale și nu au depus cererea de anulare a accesoriilor până la data de 15 decembrie 2020 inclusiv, iar organul fiscal nu a emis decizia de pierdere a valabilității amânării la plată a obligațiilor de plată accesorii în perioada 16 decembrie 2020 și 31 decembrie 2020 pot depune cererea de anulare a accesoriilor până la data de 31 martie 2021 inclusiv.

(3) Debitorii care au depus notificarea potrivit art Xlll alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 69/2020 și nu au depus cererea de anulare a accesoriilor până la data de

15 decembrie 2020 inclusiv, iar organul fiscal a emis decizia de pierdere a valabilității amânării la plată a obligațiilor de plată accesorii în perioada 16 decembrie 2020 și 31 decembrie 2020 pot depune o nouă notificare și, respectiv, cerere potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 69/2020.

(4) Debitorii care au notificat organul fiscal potrivit art. Xlll alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 69/2020 și au depus cererea de anulare a accesoriilor în perioada

16 decembrie 2020 și 31 decembrie 2020, pentru care organul fiscal nu a emis decizia de respingere a cererii de anulare a accesoriilor, își pot retrage cererea de anulare a accesoriilor, devenind aplicabile prevederile alin. (2).

Art. XXV. — (1) Contribuabilii obligați la plata impozitului specific unor activități, potrivit Legii nr. 170/2016 privind impozitul specific unor activități, cu completările ulterioare, pentru anul 2021, nu datorează impozit specific pentru o perioadă de 90 de zile calculată începând cu data de 1 ianuarie 2021.

(2) Pentru aplicarea prevederilor alin. (1) contribuabilii calculează în mod corespunzător impozitul specific stabilit potrivit Legii nr. 170/2016, cu completările ulterioare, aferent anului 2021, prin împărțirea impozitului specific anual la 365 de zile calendaristice și înmulțirea valorii rezultate cu diferența dintre numărul de 365 de zile calendaristice și numărul de 90 de zile calendaristice.

Art. XXVI — Prezenta ordonanță de urgență intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu excepția art. IV, care intră în vigoare la data de 1 februarie 2021, și a art. V și XV, care intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2021.

*

Dispozițiile art. XIV alin. (1) și (2) transpun prevederile Directivei (UE) 2020/2.020 a Consiliului din 7 decembrie 2020 je modificare a Directivei 2006/112/CE a Consiliului în ceea ce privește măsurile temporare privind taxa pe valoarea adăugată aplicabilă vaccinurilor împotriva COVID-19 și dispozitivelor medicale pentru diagnostic in vitro aferente, ca răspuns la pandemia de COVID-19.

Dispozițiile art. XV pct. 1 transpun prevederile Directivei (UE) 2020/1.756 a Consiliului din 20 noiembrie 2020 de modificare a Directivei 2006/112/CE privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată în ceea ce privește identificarea persoanelor impozabile în Irlanda de Nord.

Contrasemnează:

Ministrul finanțelor,

Alexandru Nazare

București, 30 decembrie 2020.

Nr. 226.

Decizia CCR nr. 618/2020 – excepția de neconstituționalitate a… →

Publicate în același Monitor Oficial: